14.

Caci daca mostenitorii sunt cei ce au legea, atunci credinta a ajuns zadarnica,
iar fagaduinta s-a desfiintat.

Avraam a umblat in sanatate,si in prosperitate.A trait mai mult de o 100 de ani.

Sara a nascut cam la 90 de ani, prin puterea lui Dumnezeu. Ei au trait inainte de
Lege. Aceasta fagaduinta facuta lui Avraam nu a fost facuta pe temeiul Legii,ci pe
temeiul acelei dreptatii care se capata prin credinta.
Mostenirea pe care Dumnezeu a fagaduit-o poporului Sau nu este din lumea aceasta.
Sf Scriptura arata clar ca fagaduintele facute lui Avraam trebuie sa se �mplineasca
prin Hristos. Toti cei care sunt ai lui Hristos sunt �samanta lui Avraam,
mostenitori prin fagaduinta� � mostenind o �mostenire nestricacioasa si ne�ntinata,

Apostolul arata ca, �n ceea ce ii priveste pe iudei, mostenirea nu poate fi pe

principiul legii,ca astfel Avraam ar fie dat la o parte, caci lui mostenirea i-a
fost data prin fagaduinta, iar aceasta implica faptul ca a fost prin credinta; caci
noi credem o fagaduinta, nu �mplinim noi �nsine una care ne-a fost facuta.
Si zice ca, daca mostenirea ar fi fost data prin Lege, credinta s-ar
fi zadarnicit, Fiindca cine ar mai fi purtat grija pentru credinta, daca fagaduinta
lui Dumnezeu ar fi fost data de Lege Dar aceasta nu e asa, fiindca Avraam nu a
mostenit fagaduinta cu mijlocirea Legii ci cu mijlocirea credintei..
Sf Ap Pavel explica de ce fagaduinta si Legea sunt doua lucruri complet diferite.
El spune: "Caci, daca mostenitori sunt cei ce se tin de Lege, credinta este
zadarnica si fagaduinta este nimicita..." Daca oamenii ar obtine fagaduinta prin
ascultare de porunci, aceia care traiesc sub Lege, atunci credinta nu mai are nici
o valoare, spune Pavel, Iudeii ziceau si cugetau ca Avraam a fost socotit drept
�naintea lui Dumnezeu pentru ca a tinut, a ascultat de poruncile lui Dumnezeu. Sf
Ap Pavel sustine ca, dupa caderea lui Adam umane �n pacat, Dumnezeu fagaduintele ce
le dadea, cerea credinta ca dreptate, si nu castigarea unei rasplati sau a unei
plati pe baza ascultarii de porunci. �n timp ce noi toti suntem vinovati �naintea
lui Dumnezeu din cauza pacatului nostru fagaduinta lui Dumnezeu ca va mantui
pacatosii este prin legamantului harului si se bazeaza pe credinta. Motivul pentru
aceasta este din cauza pacatul omenesc si pentru ca legamantul facut de Dumnezeu cu
Israel pe Muntele Sinai nu a fost menit sa ne �ndreptateasca, intentia lui a fost
sa descopere pacatul si faptul ca nu ne putem mantui singuri. El nu ofera
pacatosilor mijloacele pentru a se �ndreptati singuri si a-si castiga mostenirea
prin fapte bune. Moise trebuie inteles �n lumina lui Avraam si nu pe Avraam �n
lumina lui Moise.
Cand incerci sa traiesti in conformitate cu legea, cand iti pui viata sub lege, Sf
Scriptura ne spune ca anulezi credinta. Credinta isi pierde rostul, atunci cand
traiesti dupa lege si fagaduinta mostenirii nu isi are rostul. Fiind in Hristos,
asta te face mostenitor, dar sa presupunem ca, desi fiind Hristos si fiind un
mostenitor, totusi incerci sa primesti fagaduinta prin lege in loc sa o primesti
prin credinta. Ce se intampla este faptul ca anulezi mostenirea,
Credinta este zadarnica atunci cand incerci sa castigi binecuvantarile prin
ascultarea Legii.
Nimeni nu putea si poate implini legea in totalitate, in afara de Hristos.
dreptatea virtutea curatia nu vine, dreptatea aceasta nu poate veni prin Lege
pentru pacatosi, pentru ca desi Legea a venit mai tarziu chiar si asa pacatosii nu
�mplinesc si nu puteau �mplini in totalitate poruncile.
Sub legamantul harului pe care l-a facut Dumnezeu cu Avraam, Iisus Hristos ne va
mantui prin har, prin credinta, pentru ca El a �ndepartat blestemul acelui legamant
al faptelor pe cruce prin ascultarea Sa desavarsita.
Prin jertfa de bunavoie a Fiului Sau, Mantuitorul nostru Iisus Hristos, care ne-a
impacat cu Dumnezeu Tatal si ne-a renascut dupa har fii ai lui Dumnezeu, ne-a facut
parte din nou de mostenirea fericirii pierdute din cauza pacatului stramosesc: �Iar
de suntem fii, suntem dar si mostenitori, adica ai lui Dumnezeu si impreuna
mostenitori ai lui Hristos� spune mai tarziu Sf Ap Pavel. Ca sa ramanem fii ai lui
Dumnezeu si mostenitori ai imparatiei Sale, pe care am dobandit-o prin jertfa
Fiului Sau, nascut om fara de pacat, om adevarat, Fiul Omului, si cu Dumnezeu
adevarat, nascut din veci din Tatal si de o fiinta cu Tatal si cu Duhul Sfant,
Treimea cea de o Fiinta, datori suntem cu smerenia recunostintei sufletelor noastre
de a asculta si a implini Cuvantul lui Dumnezeu care ni l-a grait prin prooroci in
Legea Veche, iar in Legea Noua, deplin si desavarsit, prin insusi Fiul Sau
intrupat, Domnul Iisus Hristos,
Sf Scriptura ne spune �daca gresesti intr-o singura privinta, ai incalcat toate
legile�. De aceea, iudeul implinea cele ale legii, insa le implineau intr-o
slabiciune, fapta nu era nicidecum desavarsita ca astfel prin lege sa aiba si
mostenirea sau sa fie mostenitori,
A-ti trai o viata sub Lege te va face sa produci fapte ale firii, Faptul ca esti
sub Har este ca produci roadele Duhului,nu sunt fapte,ci sunt roade.
In Har tu ierti pentru ca Dumnezeu te-a iertat,iar sub Lege ierti ca Dumnezeu sa te
ierte, ierti astazi pentru ca Dumnezeu te-a iertat.
Pentru acela dintre iudei care a inteles si a recunoscut adevarul , veste ca
Hristos este sfarsitul Legii, pentru ca oricine crede in EL sa poata capata
dreptatea, iar in moment ce Hristos este sfarsitul Legii, adica ca Dumnezeu da o
dreptate fara Lege, inseamna ca mostenitorii sunt cei ce se fac prin credinta,
pentru ca sa fie prin har, si pentru ca fagaduinta sa fie pentru aceea care au
credinta lui Avraam, tatal al tuturor, dupa cum este scris �te-am randuit sa fii
tatal multor neamuri�

Domnul si Dumnezeul nostru Iisus Hristos a fost Cel care a vestit Legea pe Muntele
Sinai, �n mijlocul tunetelor si vapailor de foc. Vorbind poporului �n ziua aceea,
cu glasul plin de iubire, le descoperea principiile Legii vestite pe Sinai,
Dumnezeu i-a descoperit Lui Moise slava Sa, �n aceste cuvinte minunate, care au
rAmas ca o mostenire pretioasa tuturor timpurilor
Legea data pe Sinai era o vestire a iubirii, o descoperire a Legii cerului pentru
pamantul acesta. Ea a fost data prin mana unui Mijlocitor - rostita prin Acela,
prin a Carui putere inimile oamenilor puteau fi aduse �n armonie cu Dumnezeu.
Dar Israel n-a patruns natura duhovniceaasca a Legii si, deseori, pretinsa lor
ascultare nu era decat o �nsiruire de forme si metode formale si nu o predare a
inimii �n bratele iubirii lui Dumnezeu. Cand Mantuitorul Iisus Hristos, prin
lucrarea Sa, le �nfatisa oamenilor �nsusirile sfinte, pline de bunatate parinteasca
ale lui Dumnezeu si prezenta desertaciunea a ascultari si implinirii formale a
legii conducatorii iudei nici n-au primit, nici n-au �nteles cuvintele Sale. Ei �si
�nchipuiau ca El trateaza prea usor cererile Legii; iar cand El le-a �nfatisat
�nsasi adevarurile care erau sufletul slujbei date lor de Dumnezeu, privind numai
la cele de afara, ei, L-au acuzat ca vrea s-o strice.
Cuvintele Mantuitorului Iisus Hristos, desi erau pronuntate linistit, erau rostite
cu seriozitate si cu o putere care rascolea inimile oamenilor. Ei se asteptau sa
asculte repetarea traditiilor fara viata, dar a fost �n zadar. Erau "uimiti de
�nvatatura Lui; caci El �i �nvata ca Unul care avea putere, nu cum �i �nvatau
carturarii lor" . Fariseii au observat marea deosebire dintre metoda lor de a-i
�nvata si aceea a Mantuitorului. Au vazut ca maretia, curatia si frumusetea
adevarului, cu adanca si delicata lui profunzime, punea stapanire pe multe suflete.
Iubirea dumnezeiasca a Mantuitorului si blandetea Lui atrageau inimile oamenilor la
El. Iudeii au vazut ca, prin �nvatatura Lui, toata �nvatatura pe care o dadusera ei
poporului era zadarnicita. Mantuitorul darama zidul de despartire care fusese asa
de magulitor pentru mandria si separatismul lor si ei se temeau ca, daca are sa fie
lasat asa, are sa duca poprul departe de ei. Din cauza aceasta, ei L-au urmarit cu
o ura ne�mpacata, nadajduind sa gaseasca vreun prilej oarecare pentru a-L da
Sinedriului ca Sa-L osandeasca si Sa-L ucida.
Mantuitorul nu spusese nimic care sa zdruncine credinta si randuielile care
fusesera date prin Moise. �n timp ce multi ziceau �n inima lor ca El a venit sa
�nlature Legea, printr-o vorbire limpede, Mantuitorul Iisus Hristos, le-a
descoperit atitudinea Sa fata de randuielile dumnezeiesti. "Sa nu credeti", zicea
El, "ca am venit sa stric Legea sau Proorocii".
Cel care spune ca nu are de gand sa strice Legea, era �nsusi Ziditorul oamenilor si
Datatorul Legii. Tot ce este �n natura, de la firicelul de praf, care pluteste �n
raza de soare, si pana la lumile de sus, totul este sub o lege. Si de ascultarea
acestor legi depinde ordinea si armonia �n lumea naturala. Legea lui Dumnezeu
exista �nainte ca pamantul acesta sa fi fost chemat la viata. Misiunea
Mantuitorului Iisus Hristos pe pamant a fost nu de a desfiinta Legea, ci, prin
harul Sau, de a-l aduce pe om �napoi, la ascultare de �nvatamintele ei.
Vorbind despre Lege, Mantuitorul Iisus Hristos zicea: "Am venit nu sa stric, ci sa
�mplinesc". El folosea aici cuvantul "�mplinesc" cu acelasi �nteles ca si atunci
cand �i spunea lui Ioan Botezatorul scopul Sau "de a �mplini toata dreptatea",
adica de a �mplini masura cererii Legii, o pilda de deplina ascultare de vointa lui
Dumnezeu.

Misiunea Lui era "sa vesteasca o Lege mare si minunata" . El trebuia sa arate
natura duhovniceasca a Legii,
Mantuitorul cel plin de jertfire de Sine si iubire pe pamant, a fost o reprezentare
vie a Legii lui Dumnezeu. �n viata Sa se �nvedereaza ca iubirea nascuta din
cer,revarsata pe pamant principiile crestinesti stau la temelia legilor dreptatii
vesnice.
"Cata vreme nu va trece cerul si pamantul", zicea Mantuitorul Iisus Hristos, "nu va
trece o iota sau o frantura de slova din Lege". Prin propria Sa ascultare de Lege,
Mantuitorul Iisus Hristos a dat marturie si a dovedit ca, prin harul Sau, ea poate
sa fie �mplinita �n chip desavarsit de catre orice fiu sau fiica a lui Avraam.
�nsa era cu neputinta ca oamenii in slabiciunea firii lor, prin ei �nsisi, sa faca
fata masurii implinirii legii in totalitate. Acesta este motivul pentru care
Hristos a venit ca Rascumparator al nostru. Misiunea Sa era ca, facandu-i pe oameni
partasi la natura dumnezeiasca,
Caci daca mostenitorii sunt cei ce au legea, atunci Hristos in zadar a murit si a
�nviat, iar daca Hristos n-a �nviat zadarnica a ajuns credinta..