24.

Ci se va socoti si pentru noi, cei care credem în Cel ce a înviat din morti pe
Iisus Hristos, Domnul nostru

25. Care S-a dat pentru pacatele noastre si a înviat pentru îndreptarea noastra..

Ca noi sa traim o viata noua..

Noi deci, prin botezul în moartea Lui, am fost îngropati împreuna cu El, pentru ca,
dupa cum Hristos a înviat din morti, prin slava Tatalui, tot asa si noi sa traim o
viata noua..
Botezul crestinului simbolizeaza identificarea cu moartea Mantuitorului Iisus,
adica moartea pentru felul pacatos de vietuire în care am trait altadata...
Apostolul arata ca pentru noi s-au scris acestea si ca noua ni se va socoti spre
dreptate credinta, numai de o vom avea, crezand intru Dumnezeu Cel Adevarat, Care a
inviat pe Iisus Hristos, dupa firea Sa omeneasca.
«A crezut Avraam în Dumnezeu si i s-a socotit lui aceasta întru dreptate» Oare
Avraam numai a crezut si n-a mai facut altceva? Atat de multe au fost încercarile
din viata sa, precum sta scris în Facere, încat este ceva aproape de necrezut.. Dar
nimic nu I -a placut atat de mult lui Dumnezeu, precum credinta sa. «A crezut»,
spune, si asa cum Sfantul Ap Pavel repeta de multe ori acest cuvant. Fireste, toate
încercarile lui au urmat credintei. Însa pentru a-si pazi credinta în chip
desavarsit, pe toate le-a lepadat si le-a jertfit. Tocmai aceasta credinta a fost
începatura tuturor faptelor sale. Noi credem în Hristos, dar nu numai în maretia
Lui dumnezeiasca ci si în celelalte porunci ale credintei noastre, si în poruncile
Lui dumnezeiesti. Poruncile în sine n-au nici o valoare, daca nu se implinesc în
numele Aceluia Care le-a poruncit. Asadar, nu lucrarea poruncilor, ci credinta în
Dumnezeu, pentru care omul s-a hotarat sa lucreze, este cinstita si încununata.
Dumnezeu nu are nevoie de bunatatile noastre si taina mantuirii nu este un schimb,
ci un dar, atunci ce se ia în considerare la lucrarea omeneasca afara de credinta?
De aceea cu dreptate este a se socoti din credinta dreptatea iar nu din fapte, caci
si pe ele credinta le savarseste. Crezand la început, pornim supunandu-ne voii lui
Hristos si, în calea acestei ascultari de El, pazim caile Sale, precum zice David.
Dumnezeu însa ne previne: «Cand veti face toate cele poruncite voua, sa ziceti:
Slugi netrebnice suntem, pentru ca abia am facut ceea ce eram datori sa facem»...
Iar aceasta ne arata ca pricina mantuirii nu este cantitatea si calitatea faptelor,
care în mod simplu sunt o datorie, ci credinta pe care Dumnezeu o lauda spunand:
«Bine, sluga buna si credincioasa»
Iar daca careva s-ar indoi ca poate fi indreptat, Dumnezeu Il da pe Mantuitorul
Iisus Hristos la moarte Care a sters toate pacatele Care a murit dar nu pentru
pacatele Sale, pentru ca nu avea pacat, ci pentru pacatele intregii lumii...
Si Care a inviat, pentru ca, cum putea sa fie tinut de moarte si de iad Cel fara
pacat? Tocmai de aceasta a murit si a inviat', ca sa ne slobozeasca pe noi oameni
de pacat si sa ne faca drepti.. Si tocmai rastignirea, moarte si Învierea
Mantuitorului nostru Iisus Hristos, ne aduce viata prin Cuvant, aduce viata tuturor
celor care cred în Dumnezeu, ne aduce indreptarea prin credinta in Dumnezeu care L-
a Înviat pe Mantuitorul..
Dumneezeu ne daruieste dragostea Sa ca din dragoste sa primim iertare si indreptare
si ca din Rastignirea Mantuitorului pe Cruce, fiecare sa ne gasim calea adevarata
care ne calauzeste catre mantuire, iar aceasta nu este altceva decat Mantuitorul
nostru Iisus Hristos, prin
harul lui Dumnezeu care se revarsa prin moarta si invierea Mantuitorului nostru
Iisus Hristos, in inimile celor care cred, este haina cea noua pe care Mantuitorul
ne-o daruieste, celor ce se boteaza, crede primeste si isi schimba viata..
Prin învierea Sa din morti, Mantuitorul Iisus Hristos a dovedit cu putere ca este
de aceeasi natura cu Dumnezeu, ca este Dumnezeu din Dumnezeu, dovedit cu putere ca
este Fiul lui Dumnezeu, prin învierea mortilor..
Astfel, adevaratii fii ai lui Avraam sunt aceia care îsi pun încrederea în Dumnezeu
si la fel ca Avraam, sunt socotiti drepti. Acestia sunt oamenii care cred in
Cuvantul lui Dumnezeu in Evanghelia pe care a predicat-o Sf Ap Pavel, aceea ca
Iisus Hristos a murit pentru pacatele noastre si, ca dovada ca jertfa Lui a
înfaptuit rascumpararea noastra prin sangele Lui varsat, Mantuitorul Iisus Hristos
a înviat din morti pentru îndreptatirea noastra.

25. Care S-a dat pentru pacatele noastre si a înviat pentru îndreptarea noastra..

Fara moartea Mantuitorului Iisus pe Cruce pentru pacatele noastre, nimeni nu ar

avea viata vesnica Mantuitorul Iisus Însusi a spus: „Eu sunt Calea, Adevarul si
Viata. Nimeni nu vine la Tatal decat prin Mine.” În aceast Cuvant Mantuitorul
Iisus spune care este motivul nasterii, al mortii si al învierii Sale – ca sa ne
arate noua pacatosilor calea catre cer..
Învierea Mantuitorului este îndreptarea noastra, Înviere pentru bune nadejdi întru
o viata placuta lui Dumnezeu. Pentru a ne scaldat sufletele în lumina izvorata din
mormantul cel datator de viata,
Aratand implinirea îndreptarii în Mantuitorul Iisus Hristos, care consta în
înnoirea si renasterea omului în Mantuitorul Iisus Hristos, apostolul Pavel
vorbeste si de modul prin care Hristos a înfaptuit o data pentru totdeauna în
trupul lui aceasta îndreptare, iar omul si-o însufleteste în Hristos Iisus Domnul
nostru.
Cum anume a realizat însa Hristos în trupul Lui îndreptarea firii omenesti?
„Dandu-Se pe Sine pentru pacatele noastre”, pironindu pacatele pe cruce”, prin
ascultarea Lui a îndreptat neascultarea lui Adam, ne-a eliberat de pacat, în
sangele Lui „randuit dinainte de Dumnezeu jertfa de ispasire prin credinta”, „ne-a
rascumparat din blestemul Legii” întrucat „S-a dat pe Sine Însusi pret de
rascumparare pentru multi”, facandu-Se blestem pentru noi. A zdrobit pe diavol
„dezbracand puterile si stapaniile” de toata puterea si, mai mult „triumfand aupra
lor în Sine Însusi, le-a dat pe fata”; a surpat peretele din mijloc „al zidului”,
ucigand dusmania „în trupul Lui” si ne-a împacat pe Dumnezeu si pe oameni, facandu-
i iarasi prieteni si „facand cele doua una”; iar la sfarsit, înviat din morti, S-a
facut „parga a celor adormiti”, „ne-a facut vii împreuna” cu El pe noi „cei ce eram
morti în greseli”, iar în timpurile din urma îi „va aduce împreuna cu El si pe cei
adormiti”, adica pe cei care au murit în chip natural.

Credinta noastra în Înviere este temelia si piatra cea din capul unghiului a
Bisericii lui Hristos, pe care El a întemeiat-o în chip tainic, prin jertfa Sa pe
Cruce, iar în chip vazut, la Cincizecime. Învierea Mantuitorului este chezasia
învierii si a vietii noastre vesnice, asa cum graieste si Apostolul Pavel ca
Însemnatatea învierii nu consta numai în aceea ca Mantuitorul a înviat din morti
dupa ce a suferit pe nedrept dandu-se pret de rascumparare si varsandu-si Sangele
Sau pe Crucea Golgotei ca sa ne împace cu Dumnezeu Tatal si ca dreptatea Lui a
biruit rautatea oamenilor, ci valoarea cea mai înalta a Învierii este ca „Hristos
S-a dat pentru pacatele noastre si a înviat pentru îndreptarea noastra”Fiul lui
Dumnezeu a murit nu pentru Sine ci El a murit din dragoste pentru mantuirea
noastra, facandu-se jertfa de ispasire pentru pacatele întregii omeniri.
Si vietuind El în lume si dandu-ne porunci de mantuire ne-a adus pe noi la
cunoasterea adevaratului Dumnezeu si Tatal nostru ceresc”.Sfanta Înviere întareste
în noi credinta cea mantuitoare, risipeste întunericul cel din adancul sufletului,
ne lumineaza calea cu Lumina vietii si nimiceste frica de moarte.