Particularități tehnice de confecționare a punților întreg turnate metalo-acrilice.

Realizam modelarea machetelor elementelor de agregare şi a corpului

de punte. Suprafeţele punţii dentare pe care se

va aplica acrilatul se modelează cu un volum subdimensionat cu

cel puţin 1— 1,5 mm în vederea aplicării ulterioare a elementelor

de retenţie şi stratului de acrilat. Pentru modelarea machetei corpului de punte se aleg machetele prefabricate şi
se adaptează pe dinţii-ştâlpi, astfel încât să

prezinte contact numai în treimea cervicală a suprafeţelor proximale. Suprafaţa ocluzală a machetei se sprijină de
bontul dentar

prin intermediul unui stâlp în prealabil confecţionat din material

termoplastic distanţând astfel peretele ocluzal al machetei de suprafaţa bontului preparat. Mărimea acestui
spaţiu depinde de cantitatea ţesuturilor şlefuite şi de poziţia dinţilor antagonişti care

cu suprafaţa ocluzală prezintă contact în ocluzia centrică. In zona

coletului macheta se adaptează cu ceară la bontul dentar, modelând în continuare pe suprafeţele orală şi
vestibulară un inel cu o

lăţime de 2—4 mm şi grosime de 0,3—0,4 mm. De la coletul bontului preparat în zonele orală şi vestibulară se
realizează un şanţ

identic cu marginile proximale ale machetei în care pătrunde acrilatul. Astfel, macheta modelată nu Va acoperi
bontul dentar în

treimea ocluzală vestibulară şi orală, spaţiu care va fi ocupat de

acrilat. In spaţiul dintre machetele elementelor de agregare modelate

se adaptează, corespunzător dinţilor lipsă, machete prefabricate,

care în poziţie de intercuspidare maximă urmează să fie solidarizate cu ceară. In zona alveolară a machetelor
corpului de punte,

la o distanţă de 2—4 mm de apofiza alveolară, se solidarizează o

tijă din material plastic sau ceară pentru a oferi o rezistenţă ne-cesară corpului de punte şi de a realiza retenţii
mai bune pentru

aderarea acrilatului (fig. 173).

In cazul utilizării acestor construcţii se recomandă aplicarea

acrilatului prin tehnici moderne, şi în special utilizarea răşinilor

diacrilice, compozite fotopolimerizante.

Modelarea machetei punţii dentare se realizează în concordantă cu indicaţiile din prospectul anexat la fiecare
material fizionomie în parte. Totodată ţinem să menţionăm că în prezent sunt comercializate diverse materiale
fizionomice ce necesită tehnici individuale nu numai la aplicarea placajului, dar şi la pregătirea

componentelor metalice. Aceste tehnici cunoscute şi considerate

ieri ca tehnici moderne datorită progresului ştiinţific în acest domeniu, astăzi pot să devină clasice.

Tehnologii contemporane de confecționare a protezelor fixe metalice.

Punţile dentare total fizionomice au componenta metalică acoperită cu material fizionomie. La aplicarea
carcasului

metalic atât pe elementele de agregare, cât şi pe corpul de punte,

pe suprafaţa vizibilă sau şi pe celelalte suprafeţe se va aplica materialul fizionomie, lăsând o suprafaţă metalică
neacoperită pe o

porţiune invizibilă, confecţionând astfel puntea dentară parţial fizionomică. Această porţiune metalică
neacoperită cu material fizionomie poate fi situată pe suprafaţa orală sau chiar pe suprafaţa mucozală a corpului
punţii dentare. La poziţionarea punţii dentare total fizionomice materialul fizionomie va acoperi în întregime
componenta metalică, cu excepţia suprafeţelor interne coronare.

Tehnologii de confecționare a protezelor fixe întreg ceramice prin tehnologii substractive

Pentru confecţionarea punţii dentare

din porţelan pe dinţii-stâlpi ai modelului se realizează matricea

din platină, pe care se depune masa de opac şi se arde conform

tehnicilor utilizate la confecţionarea coroanelor Jacket din porţelan (vezi tema 5.4.1). Ulterior matricele din
platină cu masa opac

arsă se aplică pe bonturile dinţilor-stâlpi ai modelului, între care

se adaptează o bară din porţelan prefabricată şi comercializată în

trusa de porţelan (Vitadur N). Adaptarea se efectuează în aşa fel

ca bara să prezinte contact cu opacul elementelor de agregare şi

să rămână între dinţii antagonişti un spaţiu, de cel puţin 1,0 mm.

Bara se solidarizează cu ceară incoloră de elementele de agregare, iar după răcirea cerii se detaşează ansamblul
bară-matrice, după care se confecţionează un suport termorezistent. Suportul poate fi realizat şi din mase de
ambalat utilizate la turnarea aliajelor

(nu se admite folosirea maselor de ambalat cu liant din ghips). In

acest scop se prepară pastă de ambalat şi se depune în interiorul

matricelor din platină. Pe măsuţa de ghips sau pe o placă de sticlă se depun două moviliţe de pastă de ambalat
care se unesc între

ele cu o bară din porţelan. Porţiunea barei dintre moviliţe neacoperită cu masă de ambalat oferă masei de
ambalat coeficienţi

de dilatare lineară termică identici cu ai porţelanului utilizat. Prin

urmare, bara se instalează în aşa mod ca extremităţile ei să fie înglobate în cele două moviliţe de pastă, distanţa
dintre ele fiind de

cel puţin 2,5 mm. In centrul moviliţelor de masă de ambalat, cu

înălţimea de 10— 15 mm se aplică sistemul solidarizat matrice-bară. După priza definitivă a masei de ambalat
suportul se prelucrează termic în cuptor cu ridicarea temperaturii până la 1000°C.

După răcire pe suprafeţele de contact ale opacului cu bara se depune un nou strat de opac şi se arde în cuptor
conform parametrilor termici de ardere a opacului. Ulterior elementele solidarizate se

detaşează de pe suportul termic şi se aplică pe model, modelându-se din opac forma intermediarului,
subdimensionată în volum

cu 1,0— 1,5 mm. Ansamblul se înlătură de pe model, se aşază pe

suportul termorezistent în poziţie corectă şi din nou se arde în cuptor. După răcire, se detaşează de pe suportul
termorezistent, se

aplică pe model şi se depun straturile de dentină, colet, incizal şi

de smalţ după tehnicile cunoscute, iar straturile interdentare se

separă până la opac şi din nou se ard după regimul termic respectiv, fiind luat în consideraţie şi materialul utilizat.
Puntea dentară obţinută se prelucrează cu abrazive diamantate, iar în spaţiile

interdentare iarăşi se depun straturile corespunzătoare conform

tehnicii utilizate la confecţionarea punţilor metaloceramice, şi se

supun arderii. După proba în cavitatea bucală puntea se glazurează, se înlătură matricea din platină din interiorul
coroanelor şi se

transferă în clinică pentru fixarea ei definitivă (fig. 178).

Unele firme producătoare de mase ceramice nu comercializează

bare din porţelan utilizate la realizarea suportului pentru dinţii intermediari. Din aceste considerente noi
propunem următoarea

tehnică:

— Se alege un bont dentar preparat pentru coroane Jacket din

porţelan (care a fost utilizat la confecţionarea coroanelor din porţelan) corespunzător dimensiunilor spaţiului
edentat şi formei

dintelui lipsă. Acest bont după volum în sens meziodistal şi ocluzal trebuie să formeze spaţii interdentare de 1,5—
2,0 mm.

— Pe bontul dentar utilizat, precum şi pe dinţii-stâlpi se realizează matricele din platină şi se depune opacul după
tehnicile

cunoscute.

— Matricele din platină cu stratul de opac ars se .aplică pe

dinţii-stâlpi ai modelului, iar matricea intermediarului — în spaţiul edentat dintre ele şi se solidarizează toate trei
matrice cu

ceară.

— Sistemul de matrice cu opac ars se detaşează de pe model

şi se confecţionează suportul termic după tehnica descrisă anterior. In interiorul matricei utilizate ca intermediar
nu se va aplica

masa de ambalat.

— După prelucrarea termică a suportului elementele componente se solidarizează cu opac şi se depun straturile
de ceramică

identic tehnicilor cunoscute. Ulterior, după individualizarea aspectului morfofuncţional din interiorul
intermediarului se inlătură

matricea din platină şi se umple cu opac conferind suprafeţei mucozale forma respectivă. După proba în cavitatea
bucală, dacă este necesar, puntea dentară se corectează, se individualizează după

culoare şi se supune arderii, efectuând totodată şi glazurarea.