Dar nici nu apuca sa treaca bine de poarta, ca si zari o pasare care se �ncurcase

�ntr-un tufis si se zbatea sa iasa de acolo. O scoase dintre ramuri si o v�r� si pe

d�nsa �n buzunar, alaturi de bucata de br�nza. Apoi o porni voiniceste la drum. Si
usurel cum era, nici vorba sa se prinda oboseala de d�nsul.

Drumul pe care �l apucase ducea peste un munte. �n crestetul lui, croitora?ul dadu
peste o namila de urias care privea linistit �n zare. Croitora?ul se apropie de
d�nsul, fara teama, si �i zise:

� Buna ziua, frate! Dupa cum vad, stai aici, la viata tihnita si te multumesti sa
masori doar cu ochii lumea! Pai, asta-i treaba pentru un voinic ca tine? Se cade
oare sa te lasi asa, �n dorul lelii?� Eu nu ma multumesc doar cu at�t si am pornit
sa colind lumea larga, ca sa-mi �ncerc norocul� N-ai vrea sa vii si tu cu mine?

Uriasul se �ntoarse cu dispret spre croitora? si nu avu dec�t un singur raspuns:

� Ti-ai si gasit cu cine sa ma �nsotesc! Cu un coate-goale ca tine!�

� Ce-ai spus?! Na, citeste aici, ca sa-ti dai seama cu cine ai de-a face si pe urma
sa vorbim� se grozavi croitorasul nostru si-si descheie haina, arat�ndu-i uriasului
br�ul.

Uriasul citi: �Sapte dintr-o lovitura!� si, crez�nd ca-i vorba de sapte oameni
dobor�ti de croitoras dintr-odata, �ncepu sa se uite altfel la far�ma de om ce �i
statea �n fata. Dar �n sinea lui tot nu �l crezu �n stare de asemenea fapta si
socoti de cuviinta sa-l puna la �ncercare. Lua de jos un pietroi si �l str�nse �n
pumn, p�na ce �ncepu sa picure apa din el.

� Hai, fa si tu ca mine, de esti chiar at�t de voinic pe c�t stii sa te lauzi spui!
�l �ndemna uriasul.

� Numai at�t?!� paru sa se mire croitorasul. Pai asta-i o joaca de copil pentru
unul ca mine!

Nici nu-si termina bine vorbele ca, v�r�ndu-si m�na-n buzunar, scoase de acolo
bucata de br�nza si-o str�nse-n pumn p�na t�sni tot zerul din ea.

� Acum, ce mai ai de zis? �l �nfrunta croitorasul.

Uriasul tacu �ncurcat, dar parca tot nu �i venea sa creada ca far�ma asta de om era
at�t de puternica. Si ca s-o mai �ncerce �nca o data, ridica un alt pietroi din
pulberea drumului si �l zv�rli at�t de sus, ca abia �l mai puteai zari.

� Ei, piticanie, ia sa te vad si pe tine de ce esti �n stare!�

� Strasnica azv�rlitura, n-am ce zice, raspunse croitorasul, dar vezi ca, p�na la
urma, pietroiul pe care l-ai aruncat tot s-a �ntors pe pam�nt!� Eu o sa zv�rl unul
care nu are sa se mai �ntoarca niciodata�

Acestea fiind zise, croitorasul scoase pasarea din buzunar si �i dadu drumul �n
vazduh. Bucuroasa la culme ca �si recapatase libertatea, pasarea se av�nta �n
�naltul cerului si nu se mai �ntoarse.