CARTIER POPULAR

MIHAI EMINESCU

@-

POEZTT

Editia a V-a

EARTIE R
Cuprins
 VENERE SI
t MADONA

Ideal pierdut in noaptea unei lumi ce nu mai este,

Lume ce gAndea in basme gi vorbea in poezii,
O! te vId, te-aud, te cuget, tdniri gi dulce veste .

Dintr-un cer cu alte stele, cu-alte raiuri, ca alli zei.

V6nere, marmuri caldi, ochi de piatri ce scdnteie,

Bra( molatic ca gAndirea unui impirat poet,
Tu ai fost divinizarea frumuselii de femeie,
A femeiei ce gi astizi tot frumoasi o revid.

Rafael, pierdut in visuri ca-ntr-o noapte instelatl,

Sufletu-mbitat de raze si d-eterne primiveri,
Te-a vizut gi-a visat raiul cu grldini imbilsimate,
Te-a vizut plutind regini printre ingerii din cer

$i-a creat pe pdnza goali pe Madona dumnezeie,

Cu diademi de stele, cu surisul bldnd, vergin,
Fafa pal5-n raze blonde, chip de inger, dar femeie,
Cdci femeia-i prototipul ingerilor din senin.

Astfel eu, pierdut in noaptea unei vieli de poezie,

Te-am vdntt, femeie stearpi, firi suflet, fdri foc
$i-am ficut din tine-un inger, blAnd ca zita de magie,
Cind in viafa pustiiti r6de-o razd de noroc.
Am viLzut falata pall de o bolnavi belie,
Bazata invinefitd de-al coruptiei mugcat,
$i-am zvdrlit asupra-li, crudo, vilul alb de poezie,
$i paloarei tale raza inocen{ei eu i-am dat.

fi-am dat palidele raze ce-nconjoari cu magie

Fruntea ingerului-geniu, ingerului-ideal,
Din dem6n ficui o sAnt[, dintr-un chicot simfonie,
Din ochirile-!i murdare ochiu-aurorei matinal.

Dar azivdLlul cade, crudo! dizmelit din visuri sece,

Fruntea mea este trezitd de al buzei tale-nghe!
$i privesc la tine, demon, gi amoru-mi stins qi rece
M[ invali cum asupr[-fi eu sd caut cu dispre!!

Tu imi pari ca o bacanti ce-a luat cu-ngeliciune

De pe-o frunte de fecioar[ mirtul verde de martir,
O fecioar-a cirei suflet era sAnt ca rugiciunea,
Pe cdnd inima bacantei e spasmodic, lung delir.

O, cum Rafael creat-a pe Madona dumnezeie,

Cu diadema-i de stele, cu surdsul blind, vergin,
Eu f[cut-am zeitate dintr-o palidi femeie,
Cu inima stearpi, rece gi cu suflet de venin!

Pldngi, copili? - C-o privire umedi gi rugi'toare

Poli din nou zdrobi qi fringe apostat-inima mea?
La picioare-li cad ;i-fi caut in ochi negri-ad6nci ca marea,
$i sirut a tale mine, gi-i intreb de poli ierta.

16
$terge-{i ochii, nu mai pl6nge!. .. A fost crudi-nvinuirea
A fost crudi gi nedreapti, fd,ri, razem, fdr[ fond.
Suflete! de-ai fi chiar demon, tu egti sAntd prin iubire,
$i ador pe acest demon cu ochi mari, cu plrul blond.
1870

EPIGONII

Cdnd prives c zilele de-aur a scripturilor romAne

Mi cufund ca intr-o mare de visiri dulci gi senine
$i injur parci-mi colindi dulci gi mdndre primiveri,
Sau vid nopli ce-ntind deasupra-mi oceanele de stele,
Zile cu trei sori in frunte, verzi dumbrlvi cu filomele,
Cu izvoare-ale gAndirii si cu rAuri de cAntiri.

\rid poeli ce-au scris o limbi ca un fagure de miere:

Cichindeal guri de aur, Mumulean glas cu durere,
Prale firea cea intoarsS., Daniil cel trist si mic,
Yac5.rescu cAntAnd dulce a iubirii primivar5,
Cantemir croind la planuri din culite gi pahard,
Beldiman vestind in stihuri pe rdzboiul inimic.

Lira de argint, Sihleanu - Donici cuib de-n(elepciune,

Care, cum rar se lntimpli, ca sd mediteze pune
Urechile ce-s prea lunge ori coarnele de la cerb;
Unde-i boul lui cuminte, unde-i vulpea diplomati?
S-au dus toti, s-au dus cu toate pe o cale nenturnati,
S-a dus Pann, finul Pepelei, cel istef ca un proverb.

Eliad zidea din visuri gi din basme seculare

Delta biblicelor sXnte, profeliilor amare,
Adevlr sclldat in mite, sfinx pitrunsd de-nleles;
Munte cu capul de piatri de furtune detunati,
Sti in fafa lumii o enigmi nesplicati
gi azi
$i vegeaz-o stdnci arsi dintre nouri de eres.

Bolliac cinti iobagul g-a lui lan{uri de arami;

L-ale llrii flamuri negre CArlova oqtirea cheaml,
in prezent vrijegte umbre dintr-al secolilor plan;
$i ca Byron, treaz de vAntul cel silbatic al durerii,
Palid stinge-Alexandrescu sdnta candel-a sperdrii,
Descifrdnd eternitatea din ruina unui an.

Pe-un pat alb ca un linlolittzace lebida murindd,

Zace palidavergini cu lungi gene, voce bldndn -
Viala-i fu o primivari, moartea-o pS.rere de riu;
Iar poetul ei cel tAn[r o privea cu imbitare
$i din liri curgeau note gi din ochi lacrimi amare
$i astfel Bolintineanu incepu cintecul siu.

MureEan scutur[ lanful cu-a lui voce ruginiti,

Rumpe coarde de arami cu o mAni amorfiti,
Cheamd piatra si invie ca 9i miticul poet,
Smulge munlilor durerea, brazilor destinul spune,
$i, bogat in sirlcia-i, ca un astru el apune,
Preot deqteptirii noastre, semnelor vremii profet.

r8