Ana-Maria Bobe

Anul II, CRP IFR

1. Argumentați într-un eseu original de minim 3 - maxim 5 pagini (TNR 12, 1 rand
jumătate, cu diacritice) că antropologia este știința științelor.

Antropologia este o știință care se preocupă cu studiul omului și care încearcă să găsească
o definiție obiectivă a înțelegerii problematice a ceea ce înseamnă omul. Desigur noi putem
defini colocvial, fără a intra în termenii de specialitate, că omul este singura specie care a
dobândit inteligență, care poate transforma potențialul în realitate.
Și cu toate astea cele mai sus scrise se referă doar la originea omului în realitate, fără să
explice diferențele care există între oameni. Toți suntem animale inteligente, toți am pornit
din același loc, dacă mergem înapoi destul de mult în istorie. Cu toate astea, de ce există
diferențe atât de mari de la Om la Om? Încercarea de a aduce ordin în acest haos a dus la
împărțirea și categorizarea diferențelor omului, a separării și grupării omului în categoria noi
și ei.
În acest exemplu ei sunt desigur, ceilalți.
Dar cum pot să existe ceilalți, dacă omul este universal? Problematica omului este obiectul
de studiu al acestei discipline.
Dacă astăzi se încearcă o mai bună înțelegere a celuilalt datorită schimbărilor culturale ale
timpului, unde încercăm pe cât posibil să nu mai facem diferențele dintre cei care nu sunt ca
noi, care pot fi aruncați în diferite categorii în funcție de culoarea pielii, de sexualitate, etc, nu
am ajuns încă în punctul în care nu mai diferențiem între gruparea noi - ei.
Ea se poate aplica până și în clasă la școală între grupul de copii preferați de profesori și
cei care nu sunt. Aici desigur intervine diferența între persoanele care sunt mai serioase, mai
harnice și mai pregătite să preia responsabilități adulte față de cei care încă nu sunt. Vorbim
desigur despre o diferență a mentalităților fiecărui grup. Grupul majoritar în acest caz se va
mula după gândirea celor cu care petrec mai mult timp, pentru că nu vor să fie aruncați în
categoria de celălalt.
Frica de necunoscut este cea mai mare frică a noastră, zice la un moment dat Lovecraft.
Acest citat îl putem aplica cu ușurință și în abordarea problematicii Omului, în special când
vorbim despre Celălalt ca Om. Orice nu este ca noi, nu se conformă normalității, este diferit
deci înspăimântător și periculos pentru status quo al nostru.
 Dacă înainte pe baza unor trăsături rasiale, asupra căror nu putem face nimic, ceilalți erau
judecați de noi, ei la rândul lor ne judecau pe noi. Astăzi criteriul asupra căruia judecăm cei
care nu suntem noi s-a mai schimbat, deși această componentă rămâne universală ca parte a
Omului.
Mereu vom vorbi despre noi și despre ei.
Oricât am încerca să ieșim din acest tipar, mereu va exista această despărțite, conștient sau
inconștient. Aici dacă omul este o specie complexă din diverse puncte de vedere, are anumite
gânduri repetitive.
Antropologia recunoaște acest lucru și încearcă să găsească acea parte comună dintre ei și
noi, privind prin ochii celuilalt.
Aici desigur intervine aceea zicală, nu suntem toți oameni? Dacă da, atunci de ce există
această mentalitate de a ne împărții în aceste categorii, iar dacă nu de ce există acești ceilalți?
Există desigur ideea că ceilalți pot fi asimilați, pot deveni ca noi. Și aici ca noi este de
evidențiat. Ei nu vor fi noi, niciodată, iar acea parte care ia văzut diferiți, îi va vedea într-o
măsură mai mare sau mică mereu ca fiind altfel decât noi.
Antropologia nu este cel mai ușor subiect abordat, ba chiar pentru neinițiat este destul de
dificil și uneori poate induce ușor sau mai mult în eroare. Pentru că se preocupă de un subiect
divers și complex anume omul, ea își găsește ecouri în alte studii științifice cum ar fi
psihologia, filosofia, biologia, etc, dar care-și au domeniul lor separat și distinct.
Astfel că în discuția despre noi și ei, omul în general, centrăm importanța culturii din care
provine acesta de la politică la economie la valori sociale învățate ca apartenență la un grup.
Aici desigur vorbim despre privirea antropologică, adică metoda dezvoltată de a încerca să
percepem și să înțelegem datele care alcătuiesc umanul și omenescul în diferitele culturii ale
lumii.
Ziua Morților spre exemplu în mexic, și adeseori fețele pictate cu vopsea alb-negru, pentru
a simboliza scheletul este pentru noi românii un obicei, o tradiție de altfel ciudată, dar în
același timp fascinantă. Ideea existenței unei culturi unde omul sărbătorește moartea, este
diferită față de ce cunoaștem noi. Astfel că fără să ne punem în pantofii celor care sărbătoresc
această tradiție noi nu putem decât să facem un fetiș din importanța obiceiului lor.
Pentru noi este ceva nou, exotic, fascinant. Are frumusețea aceea a sălbaticului, nu a
omului civilizat.
Ei sunt cei exotici, cei diferiți, noi suntem cei civilizați.
 Cum astfel, după toate cele mai sus expuse, putem să nu vorbim despre antropologie ca o
știință a științelor, când ea este într-o relație puternic înrudită cu domenii diferite, dar care
deși distincte față de ea, sunt importante în înțelegerea ei ca și disciplină?
Și cum putem să nu o întitulăm astfel când domeniul de studiu este unul atât de complicat
și bogat, divers și aproape neschimbător după apartenența sa la un grup, cum este omul în
totalitatea părților sale?