MARY LOU RICH

Arca Norei
Traducerea [i adaptarea \n limba român` de

IOANA PATRICHI

ALCRIS
Romance
 Capitolul 1

– Spike, diavole, unde e[ti?

Pe genunchi [i pe coate, cu obrazul lipit de covor,
Nora Carson se uit` sub canapea. V`zu doar câteva fire
de praf – nici urm` de pantof de tenis, nici urm` de
Spike.
Tic`losul `sta de hamster ap`rea [i disp`rea când
avea chef; se f`cea nev`zut chiar sub ochii ei, pentru a
reveni cine [tie când, niciodat` \ns` când \l chemai. |n
ceea ce prive[te pantoful de tenis, c`utase fiecare cen-
timetru din apartament – pur [i simplu nu era nic`ieri.
Ridicându-se, Nora privi de jur-\mprejur, pentru a
verifica dac` animalele celelalte sunt bine \nchise \n
cu[ti. Mul]umit` c`, \n afar` de Spike, toate erau la
locul lor, se-nc`l]` cu pantofii cu toc [i-[i lu` po[eta.
– La revedere, copii! [opti ea, dup` care \ncuie u[a
[i cobor\ cu liftul.

5
 Abia ie[ise din bloc [i o dureau deja picioarele. Va
trebui s` parcurg`, \nc`l]at` cu pantofi cu tocuri
\nalte, o distan]` de aproximativ [ase str`zi, un
\nceput de zi deloc pe placul ei. Cel pu]in era o zi
senin` [i \nsorit`, a[a cum nu se \ntâmpl` foarte des \n
Seattle.
Briza m`rii venind dinspre Golful Elliott aducea cu
ea sunetul sirenei feribotului care f`cea naveta spre
insula Bainbridge [i care tocmai intrase \n punctul
terminus al liniei, pe strada Washington.
Nora arunc` o privire spre ceas [i oft`. Ca de
obicei, vasul venise la ora fix` [i, tot ca de obicei, ea
\ntârzia la lucru. Dar, cu atâtea guri de hr`nit, era [i
a[a de mirare c` ajungea la flor`rie \nainte de ora
prânzului. Desigur, Paula nu se plângea niciodat`.
Paula Porter era o [ef` nemaipomenit` [i, \n acela[i
timp, prietena ei cea mai bun`.
Se opri la semafor [i, \n timp ce a[tept`, v`zu un
pesc`ru[ venind \n picaj [i \nh`]ând o gogoa[`
aruncat` la rigol`. Abia atunci \[i d`du seama c`
n-avusese timp s` m`nânce nimic \n acea diminea]`,
nici m`car s` bea o cafea.
Mai arunc` o privire \n diagonal` spre intersec]ie
[i-i atrase aten]ia un b`rbat brunet, bine f`cut care,
plecând din fa]a unui stand cu ziare [i observând o
doamn` \n vârst` care traversa, deschise repede

6
portiera unei camionete de culoare cafenie, model
vechi, arunc` \n`untru ziarele cump`rate, apoi se
\ntoarse repede c`tre aceasta [i o ajut` s`-[i urce
c`ruciorul cu cump`r`turi pe bordur`.
De[i n-avea armur` str`lucitoare, individul acela
era totu[i un cavaler, se gândi Nora, amuzat`,
privindu-l urcând apoi \n camionet` [i disp`rând spre
o zon` delimitat` de la cap`tul str`zii. Tot din acea
direc]ie veneau un miros \mbietor de pâine proasp`t`
[i o arom` de ceva dulce cu mirodenii.
Culoarea semaforului se schimb` [i Nora ezit`
pu]in, privind pia]a. Nu, \[i spuse ea: ar fi \nsemnat s`
fac` un ocol [i era deja târziu.
{i totu[i, aromele acelea o chinuiau \ngrozitor.
|ncepu s` [ov`ie; n-ar trebui s` cedeze, dar, pe de alt`
parte, murea de foame. Poate s-ar putea revan[a
pentru \ntârzierea ei cump`rând Paulei ni[te brio[e
care-i pl`ceau atât de mult.
F`r` s` mai opun` rezisten]`, \[i l`s` pa[ii s-o
poarte gr`bi]i spre labirintul de tonete [i pr`v`lii.
Târgul avea ceva din aspectul unui carnaval:
standuri pline cu co[uri \n care erau aranjate artistic
produse agricole [i fructe proasp`t culese, l`zi cu
ghea]` cu pe[ti pescui]i chiar \n acea diminea]`, cu[ti
cu p`s`ri de curte, suveniruri.

7
 Nora merse drept spre chio[cul cu produse de
patiserie, cump`r` repede o pung` cu brio[e cu sos
caramel [i inten]iona s` se \ntoarc`, pentru a-[i
continua drumul spre serviciu, când un beh`it
plâng`cios o f`cu s` se opreasc`. Mirat`, privi \n direc]ia
respectiv` [i se trezi \n fa]` cu dou` capre pigmee
\nchise \ntr-o cu[c` mare metalic`. De fapt, erau doi iezi
abia \n]`rca]i care se \mpungeau cu capul [i apoi se
alergau unul pe cel`lalt prin ]arc. Zâmbind \ncântat`, se
aplec` s`-i mângâie.
– Ar trebui s` \ncerca]i, se auzi o voce groas`. Dac`
[ti]i s-o preg`ti]i, carnea de ied are gust chiar mai bun
decât cea de miel.
– Ave]i re]eta? \ntreb` un alt b`rbat.
Contrariat`, Nora se \ntoarse [i r`mase privind cu
ochii m`ri]i de mirare la cel care \ntreba de re]et`: era
el, cavalerul \nalt, brunet, \n vârst` de aproximativ
treizeci [i cinci de ani, \mbr`cat \n blugi [i c`ma[`
ecosez, c`ruia \ns` \i crescuser` brusc coad` [i coarne
de diavol.
Vânz`torul, un b`rbt robust, c`runt, de origine
italian`, scrise ceva pe o bucat` de hârtie pe care i-o
d`du apoi clientului s`u.
– N-am mai mâncat pân` acum carne de capr`, dar
sun` tentant, spuse b`rbatul, \n timp ce privirea sa,
trecând pe deasupra Norei, se fix` asupra celor doi
iezi pe care [i-i \nchipuia deja probabil cin`.

8
 – Nu! strig` Nora, ridicându-se \n picioare [i
a[ezându-se \ntre b`rbat [i iezi. E[ti un... un...
carnivor! N-am s` te las s`-i m`nânci! Apoi,
\ntorcându-se spre vânz`tor. |i cump`r eu. Cât cost`?
– P`i... nu [tiu. |i vrei pe amândoi?
– Da, pe amândoi.
|[i deschise portofelul [i constat` c` era gol, cu
excep]ia unei bancnote singuratice de dou`zeci de
dolari. Privi din nou furioas` spre b`rbatul mai tân`r,
\nchipuindu-[i-l mâncând micu]ii nevinova]i. Nu va
l`sa ca a[a ceva s` se \ntâmple. Va face rost cumva de
restul de bani.
– N-am decât dou`zeci de dolari, dar...
– Sunt ai t`i, spuse repede vânz`torul, smulgându-i
bancnota din mân`. Vrei o chitan]`? Spune-mi numele t`u.
– Poftim? Da, sigur... Nora Carson.
– |n regul`, spuse vânz`torul disp`rând \n spatele
unei draperii. Sophie, am vândut caprele. Doamna
vrea o chitan]`.
O femeie cu p`rul alb [i tr`s`turi de heruvim ie[i de
dup` draperie, complet` chitan]a [i i-o d`du Norei.
– La revedere, Hansel! La revedere, Gretel! S` fi]i
cumin]i! spuse apoi, aplecându-se deasupra ]arcului.
Hansel [i Gretel?! Copiii care, \n poveste, au ajuns
\n cuptor?! Cutremurându-se de groaz`, Nora a[ez`
câte o mân` protectoare pe fiecare ied.

9
 – Ai o camionet` sau ceva cu care s`-i transpor]i?
\ntreb` vânz`torul.
– ~`... nu. |i voi lua \n bra]e.
– Mai bine ]i-i leg cu o sfoar`, spuse el, privindu-i
fusta scurt` [i tocurile. Astfel, n-or s` poat` fugi.
– Mul]umesc.
Nora lu` pachetul cu brio[e \n din]i [i fiecare ied
sub un bra] [i o porni, cl`tinându-se. Ce naiba avea s`
fac` acum cu dou` capre, chiar a[a mici cum erau?
Locuia \ntr-un apartament de bloc \n care nu era
permis s` ]ii animale. Acest lucru n-o \mpiedicase \ns`
s` aduc` acas` tot felul de animale f`r` ad`post,
abandonate sau nedorite. Astfel, adunase câ]iva pe[ti,
un pisoi, iepuri, p`s`ri, un [oricel de de[ert [i un hamster
care disp`rea mereu. Dar aceia erau cel pu]in lini[ti]i
[i nu f`ceau zgomot, pe când Hansel [i Gretel?!
Hansel o lovea cu picioarele \n coaste [i beh`ia, ca
un copil care voia s` fie dat jos din bra]e. Imediat,
Gretel \ncepu s` ]ipe [i ea.
O rafal` de vânt \i acoperi ochii cu câteva [uvi]e
\nc`p`]ânate de p`r blond care nu se l`sau mutate,
oricât se str`dui Nora s`-[i mi[te capul; nu reu[i decât
s` se \mpiedice de un stâlp de felinar [i s`-[i rup`
tocul.
La naiba! Totul mergea prost! A[a incomozi cum
erau, acei pantofi erau singurii decen]i pe care-i avea.

10
Poate ar fi putut fi repara]i, dar cu mâinile ocupate,
nu putea nici m`car s`-[i recupereze tocul. Spera
doar s`-l mai g`seasc` acolo, pe strad`, când se va
\ntoarce.
Sunetul unui claxon \i atrase aten]ia. Camioneta se
opri chiar \n dreptul bordurii.
– S` te duc cu ma[ina? \ntreb` presupusul
mânc`tor de capre.
– Nu. Cu tine nu merg, morm`i ea pe lâng` punga
cu brio[e.
Cu coada ochiului, v`zu b`rbatul coborând din
ma[in`, ridicându-i tocul [i punându-l \n buzunar.
A[adar, se dusese [i ultima [ans` de a-[i repara
pantofii. {i-i arunc` din picioare; m`car a[a, se chinuia
mai pu]in.
– Hei, Cenu[`reaso, ai pierdut ceva.
– P`streaz`-i. Fier]i, ar putea fi buni.
– Prefer carnea de capr`. E[ti sigur` c` nu vrei s` te
duc cu ma[ina?
– Nu, \n nici un caz! Pleac`!
– Bine, dac` a[a vrei... spuse str`inul [i plec`.
R`suflând u[urat`, Nora nu se mai gândi decât
cum s` p`[easc` mai atent; sim]ea asfaltul rece [i
aspru [i era sigur` c` pân` va ajunge acas` – dac` va
mai ajunge vreodat` acas` – ciorapii ei vor fi
zdren]ui]i la talp`.

11
 Lumea \ntorcea mirat` capul dup` ea; unii
zâmbeau, al]ii râdeau f`r` s` se mai fereasc`, de parc`
n-ar mai fi v`zut niciodat` o femeie descul]`, c`rând
doi iezi sub bra]e pe str`zile unui ora[. De fapt, dac`
se gândea bine, nici ea nu mai v`zuse...
|nc` o strad` – o strad` lung`, urcând \n pant`. Era
incredibil cât de obosit` se sim]ea. Când ajunse \n fa]a
u[ii blocului, era pur [i simplu ame]it`. Caprele
beh`iau, u[a era \ncuiat`, nici nu putea s` le pun` jos,
de team` s` nu-[i rup` sfoara cu care erau legate, nici
nu putea r`mâne prea mult \n fa]a u[ii, ca s` n-o aud`
propriet`reasa.
– Bun`! Pot s` te ajut?
Un domn trecut de [aizeci [i cinci de ani, cu p`r
c`runt [i ochi alba[tri str`lucitori, \ncepu s` mângâie
un ied pe cap. Era domnul Podaski, vecinul de
apartament al Norei, singurul de altfel care [tia de
animalele ei. Ar fi fost, de altfel, destul de greu s`-i
ascund`, din moment ce [oricelul ei reu[ise s`-[i
croiasc` drum pân` \n dormitorul lui. |i adusese
\napoi anim`lu]ul \n p`l`rie [i, de atunci, se
\mprietenise cu Nora.
– S` \ncepem mai \ntâi cu asta, spuse el, luând
punga cu brio[e din gura ei.
– Vai, mul]umesc. Trebuie s` intru. Crezi c` m`
po]i ajuta?

12
 – S` sper`m. }ine-mi pu]in pardesiul, propuse Eli
f`cându-i semn cu ochiul [i punându-i haina pe umeri,
pentru a ascunde iezii.
Eli Podaski scoase o cheie din buzunar, descuie
u[a, verific` s` nu fie cineva \n hol, apoi \i f`cu semn
s` intre. Când tocmai venise liftul [i ac]iunea p`rea s`
fi reu[it, se auzi o u[` trântindu-se cu putere.
– Nora Carson! R`mâi acolo! tun` vocea unei
femei.
Era Blossom Hill, propriet`reasa, care venea spre
ei, mergând leg`nat.
– |mi voi lua haina, spuse \ncet Eli, \ncercând s-o ia
cu tot cu iezi.
„Be-e-ee“.
– Ce a fost asta? \ntreb` propriet`reasa.
– Astm, spuse Nora repede, ad`ugând un be-e-ee.
Poate c` ar fi sc`pat dac` nu i-ar fi r`spuns un
beh`it \nfundat.
– Hmm! Blossom \naint` [i ridic` un col] al
pardesiului lui Eli. Astm? Eu a[ spune c` sunt capre. A
trebuit s` chem instalatorul ast`zi. A verificat toate
apartamentele, s` nu existe fisuri. Ai idee ce a g`sit \n
apartamentul t`u, doamn` Carson?
– Nu... nu [tiu, r`spunse Nora, sperând \ntr-o
minune.

13
 – Un pantof de tenis \n toalet` [i animale. Animale
pretutindeni, se scutur` Blossom de groaz`. Ur`sc
animalele. {tiai regulamentul – acum vei suporta
consecin]ele.
Dup` care, scoase din buzunar un plic [i-l d`du
Norei.
Inevitabilul se produsese: era un preaviz de
evacuare. Sigur, se a[teptase la a[a ceva, \ns` acum, \n
fa]a faptului \mplinit, se sim]ea complet
descump`nit`.
– O s`pt`mân`?
– A[ fi putut s` te dau afar` ast`zi.
– Desigur, având \n vedere situa]ia... [opti domnul
Podaski.
– Taci, dac` nu vrei s` pleci [i dumneata.
– O s`pt`mân` este o ofert` mai mult decât generoas`,
spuse Nora repede, pentru a-[i salva prietenul.
– Ca penalizare, vei pierde suma de garan]ie
pentru cur`]enie.
– Toat` suma?
– Sigur c` da. Atât va costa [i poate chiar [i mai
mult, pentru a readuce apartamentul \n stare de a fi
\nchiriat.
Apartamentul era \ntr-o condi]ie aproape perfect`
[i, din moment ce Blossom intrase azi acolo, [tia acest
lucru. Folosea \ns` animalele ca pretext pentru a nu-i

14
\napoia banii Norei [i nu era nimic de f`cut. Dou`
sute cincizeci de dolari; durase luni de zile s` poat`
economisi ace[ti bani pentru a intra \n apartament.
Cum va putea acum s` economiseasc` al]ii pentru a
\nchiria un altul?
– O s`pt`mân`; nici o zi mai mult.
Apoi, dup` ce arunc` \nc` o privire dezaprobatoare
spre pardesiul agitat, Blossom disp`ru de unde venise,
cu acela[i mers leg`nat.
– {tiam c` a[a se va \ntâmpla, mai devreme sau mai
târziu. Totu[i, momentul e cât se poate de nepotrivit.
– Nu exist` niciodat` un moment potrivit pentru
nenorociri, draga mea. Acum, cred c` ar trebui s`
urc`m. Nici ei nu mai au r`bdare.
– Pe bun` dreptate, s`racii. {i cred c` [i pe tine te
dor bra]ele \ngrozitor.
– Te las s` te revan[ezi f`cându-mi un ceai, spuse
Eli râzând. Cu ocazia asta, \mi vei povesti [i cum de
te-ai ales cu ele.
– Vom face asta f`r` \ndoial`, dar mai târziu.
Trebuia s` fiu de dou` ore la lucru.
– Mai târziu e chiar mai bine. Doar nu vrei s` fii [i
concediat`.
– Ah, \n nici un caz.
Intra]i \n apartament, iezii \ncepur` imediat s` sar`
pe [i de pe canapea.

15
 – |n]eleg de ce nu le-ai putut rezista.
– Sunt \ntr-adev`r dr`gu]i, dar nu pentru asta i-am
cump`rat. Vino disear` la cin`; avem spaghete, salat`
[i pâine cu usturoi. |]i voi povesti atunci cum s-a
\ntâmplat.
– Ne-am \n]eles – disear`, vom avea o cin` \n doi.
Ne vedem mai târziu.
De ce n-ar fi putut fi acel necunoscut ca Eli? Apoi,
privind la ceas, se \ngrozi. Cel mai bun lucru ar fi s-o
sune pe Paula \nainte ca aceasta s` trimit` o echip` \n
c`utarea ei.
– Au! ]ip` ea când un c`p[or \i \mpinse piciorul.
Sunte]i irezistibili! Problema este, ce naiba fac cu voi?

16
 Capitolul 2

Sam Hunt \nc` se mai amuza. Opri \n zona invadat`

de buruieni \n care urma s` se construiasc` acel
complex alc`tuit din hotel [i restaurant, construc]ie de
care se ocupa el \nsu[i. Era \n drum spre acest
complex când \i ap`ruser` \n cale blonda [i caprele.
|ntr-un fel, \i p`rea r`u. De mult nu mai v`zuse o
femeie atât de frumoas`, iar acum probabil c` aceasta
\l considera diavolul \n persoan`. Desigur, nu putea
avea o idee mai bun` nici despre Joe.
Joe Salvatore [i so]ia lui, Sophie, fo[tii proprietari
ai iezilor [i vânz`torii din târg, erau doi dintre cei mai
buni oameni pe care Sam \i cunoscuse. |n ceea ce
prive[te mâncatul c`rnii de capr`, Sophie l-ar fi jupuit
de fiu pe Joe [i i-ar fi atârnat pielea de u[a hambarului,
dac` ar fi auzit gluma lor. Dar blonda \nghi]ise

17
momeala – crezuse toat` povestea. Cu aceast` ocazie,
Joe reu[ise s` le g`seasc` iedu]ilor un c`min.
Bine c` nu fusese Suzie lâng` el, altfel el ar fi fost
cel care s-ar fi ales cu ei – doar se [tia c` feti]a lui \n
vârst` de cinci ani reu[ea \ntotdeauna s` ob]in` tot ce-[i
propunea. {i, f`r` nici o \ndoial`, ar fi vrut iedu]ii.
Cât timp el era la lucru, Suzie st`tea la bunici, \n
Portland, Oregon. Dup` ce Joy, so]ia lui, murise de
cancer, p`rin]ii lui \ncercaser` s` compenseze aceast`
cumplit` pierdere pentru Suzie, r`sf`]ând-o f`r`
limite. De fapt, trebuia s` recunoasc` \n mod cinstit c`
[i el f`cuse acela[i lucru. Nu-i refuza nimic micu]ei
tirane [i, când era plecat`, \i sim]ea lipsa \ngrozitor.
|nc` \i mai sim]ea lipsa [i lui Joy, dar timpul \i
estompase durerea. Cu toate acestea, \[i sim]ea inima
pustie, iar \n nesfâr[itele nop]i de singur`tate tânjea
dup` o femeie – o femeie minunat`, plin` de c`ldur`
– care s`-i aline durerea.
Cobor\ din camionet` [i inspir` adânc aerul cu gust
s`rat de mare. O astfel de zi \nsorit` avea acela[i efect
ca un vin tare. Inspect` terenul de construc]ie,
f`cându-[i \nsemn`ri \n ceea ce prive[te unghiul
pantei, zonele joase care trebuie \n`l]ate, drumurile
de acces pân` la spa]iile de parcare. Not` ce modific`ri
erau de f`cut, apoi merse spre zona de ]`rm a
terenului; acolo era, de fapt, adev`rata problem`.

18
 Un dig erodat de intemperii ie[ea \n afara unei
limbi de p`mânt [i se f`râmi]a, m`cinat, \n mare, pu]in
mai departe de o barc` [ubred` de pescuit. Era ceva
extrem de precar [i nesigur; digul trebuia s` dispar`,
de[i costul construc]iei avea s` creasc` \n acest fel.
|ntreaga zon` emana o lini[te care-i f`cea enorm de
mult bine, iar barca de pescuit avea un farmec rustic.
Era p`cat s` strice acea armonie [i nu depindea decât
de el ca arhitectura noii construc]ii s` se \ncadreze
perfect \n acel peisaj de o frumuse]e unic`, f`r` a
aduce nici o not` distonant`.
Terminând de inspectat locul, Sam mai not` câteva
sugestii pentru arhitect, un om pentru al c`rui talent
avea o mare admira]ie, apoi se urc` din nou \n
camionet` [i porni spre centrul de afaceri din Seattle.
Când ajunse \n fa]a biroului, lu`, \nainte de a
cobor\, pantoful cu tocul rupt – era din piele fin`,
scump`. Blonda nu p`rea s`-[i poat` permite multe
astfel de perechi. Acum, c` aflase unde locuie[te, \i va
duce pantoful la reparat. Spera s-o \ntâlneasc` din nou
[i s`-i poat` returna pantofii; [i dac`-l va l`sa s` vor-
beasc` [i nu-i va \ntoarce spatele, \i va explica faptul c`
totul a fost o glum` pus` la cale de el [i de Joe.
Fierbe-i ca s` fie mai buni.
„Tu ai fi fost [i mai bun`, scumpo“, [opti el,
l`sându-se \n voia fanteziei. V`zuse c` avea picioare

19
lungi. Dac` nu i-ar fi fost team` s` nu fie amendat
pentru c` merge cu vitez` prea mic`, ar fi urm`rit-o \n
continuare, bucurându-se de imaginea pe care vântul
i-o oferea. Categoric, ea l-ar fi dispre]uit grozav dac` ar
fi [tiut ce face; [i \n nici un caz nu l-ar fi l`sat s` se
apropie de iezii ei.
Se \ntreba ce o fi f`cut cu ei. |n zon` nu erau decât
apartamente [i birouri... doar foarte pu]ine case cu
cur]i... [i oricum, nu s-a emis o ordonan]` prin care se
interzice de]inerea de astfel de animale \n ora[?
|nc` se mai gândea la aceasta când cineva \i b`tu \n
fereastra ma[inii.
– Sam, te sim]i bine? \l \ntreb`, imediat cum cobor\
fereastra, un b`rbat voinic cu un trabuc \ntre din]i. Te-am
v`zut stând aici [i privind \n gol.
– |ncercam s` dezleg misterul eternului feminin –
adic`, de ce gândesc [i ac]ioneaz` femeile a[a cum o fac.
– Când ajungi la o concluzie, spune-mi [i mie. Te
a[teapt` [eful [i ar fi bine s` nu-l faci s`-[i piard`
r`bdarea.
– Vin acum, Chuck.
Sam \[i lu` teancul de hârtii [i carnetul [i intr` \n
biroul pe a c`rui u[` era firma Banner Construction.
Urm` o [edin]` lung` [i plictisitoare, dup` care,
curiozitatea \l f`cu pe Sam s` se \ntoarc` la târg –
direct la Joe.

20
 *
* *

– Ai venit din nou, Sam? Dac` nu te-a[ cunoa[te, a[

spune c` ai cine [tie ce inten]ii cu nevasta mea, glumi
Joe.
– Chiar am, Joe. Dac` a[ putea s-o r`pesc, n-a[ mai
sta nici o clip` pe gânduri.
– {tiu ce vrei, Sam Hunt, spuse Sophie zâmbind.
Brio[e – ]i-am oprit o pung`.
– Asta este cheia spre inima mea, doamn`. Dac`
te-ai c`s`tori cu mine, am putea mânca brio[e \n
fiecare zi.
Adev`rul era c` Sam se gr`bise s` vin` ca s` mai
g`seasc` o serie din acele delicioase brio[e, \nainte ca
prietenii lui s` se \ntoarc` la ferm`.
– Nu peste mult timp, vei ajunge ca Joe – tot atât
de lat pe cât e de lung. {i ador fiecare buc`]ic` din el,
ad`ug` Sophie, luându-[i so]ul de bra].
– |mi pare r`u, Sam, spuse Joe s`rutându-[i so]ia
pe obraz. Va trebui s`-]i g`se[ti pe altcineva, pentru c`
Sophie e numai a mea.
– Ce ai spune de fata aceea frumoas` care a venit
aici mai devreme? |]i aminte[ti? Cea care i-a cump`rat
pe Hansel [i Gretel.

21
 – |mi amintesc foarte bine. Am la mine pantofii ei.
– Pantofii ei?! \ntrebar` amândoi so]ii \n cor.
– Da. Ca s` poat` fugi mai repede de mine, [i i-a
dat jos [i a continuat s` mearg` f`r`. Nu cumva [ti]i
unde locuie[te?
– Mi-a spus doar numele, nu [i adresa, spuse
Sophie pe gânduri. Am mai v`zut-o venind pe aici, dar
nu [tim nimic despre ea, nu-i a[a, Joe?
– Nu. Câteodat` se opre[te la chio[cul de vizavi.
Nu-]i face griji, Sophie, brio[ele lui Mary O'Reilly nu
sunt atât de bune ca ale tale.
– Din moment ce [tii, \nseamn` c` ai gustat.
– S` \ncerc s` plec de aici cât mai pot \nc`, spuse
Sam râzând, luându-[i punga cu brio[e [i l`sându-i pe
cei doi s` se tachineze \n continuare.
A[a ar trebui s` fie o c`s`torie, se gândi el. Acesta
era genul de c`s`torie pe care [i l-ar fi dorit, dar pe
care nu l-a avut niciodat`. Sigur, ]inuse la Joy – doar
era mama copilului lui [i se c`s`torise cu ea tocmai
pentru acest lucru. Dar \ntre ei nu existase niciodat`
acea dragoste care-i lega pe Joe [i pe Sophie – acea
dragoste care s` dureze o via]`.
De[i el locuia \n direc]ia opus`, \ncerc` s` refac`
traseul blondei. {tia c` mersese drept \nainte, pentru
c` o urm`rise. Asta \nsemna c` locuia undeva prin

22
apropiere, pe aceast` strad`. Conduse \ncet,
\ncercând s` depisteze un loc unde ar fi putu duce
doi iezi.

*
* *

|n flor`ria Paulei plutea o mireasm` proasp`t`. Nu

mai era chiar atât de aglomerat, a[a c` fetele puteau
profita pu]in.
– Evacuat`?! spuse Paula Porter, scuturându-[i
p`rul ro[cat care-i trecea de umeri. |nc` nu-mi vine s`
cred, de[i ne a[teptam ca vr`jitoarea asta b`trân` s`
afle de animale. {i acum, ce vei face?
– Voi g`si un nou apartament, sper, spuse Nora
punând un trandafir cu tija lung` \ntr-un aranjament
floral la care lucra.
– |]i doresc succes!
Dup` expresia din ochii ei verzi, Paula se cam
\ndoia de reu[ita Norei. De fapt, nici chiar Nora nu
credea s` aib` mari [anse. Nu se g`seau decât cu
mare greutate apartamente \n Seattle, iar cele la
pre]ul pe care [i-l putea permite ea, erau practic
inexistente. Dar, nu putea renun]a – animalele ei
contau pe ea.

23
 – Ce frumos! spuse Paula venind \n dreptul Norei.
Nu [tiu cum reu[e[ti. Eu, pe tot ce pun mâna, stric.
– Te chinui prea mult [i pui prea multe flori. Las`-le
loc s` respire.
– Mai bine m` \ntorc la florile mele uscate. Acolo,
nu pot strica nimic. De fapt, [tii ceva? Cred c` am
muncit destul ast`zi. Tu ai trecut prin atâtea, iar eu m`
simt epuizat`. Tot ce-mi doresc acum e o margarita
rece [i o baie fierbinte.
Paul era doar cu doi ani mai mare decât Nora, dar
mult mai sofisticat` decât aceasta, poate pentru c`
tat`l ei lucrase \n avia]ie [i \ntreaga familie locuise \n
multe ora[e din lume.
Nora nu sim]ise niciodat` imboldul de a c`l`tori.
Visul ei cel mai drag era s`-[i cumpere o ferm` [i s`
tr`iasc` acolo, mul]umit`, pân` la sfâr[itul vie]ii. Din
p`cate, nu-[i putea permite a[a ceva deocamdat`, de[i
\n acest fel toate problemele ei s-ar fi rezolvat.
– |mi cer scuze pentru cele \ntâmplate ast`zi.
– Nu-]i face griji. |n plus, mi-au pl`cut mult
brio[ele. |mi pare r`u c` n-am fost [i eu acolo s` v`d
cum au ie[it scântei. Cel pu]in, mânc`torul de capre
ar`ta bine?
– Diabolicul! Nici n-am observat.
– Ba, cred c` ai observat. Niciodat` nu te-am v`zut
atât de \nfierbântat` din cauza unui b`rbat.

24
 – {i tu ai fi fost la fel dac` ar fi \ncercat cineva s`-]i
m`nânce copiii!
Cu cât Nora protesta mai mult, cu atât se str`duia
s`-[i alunge din minte figura lui: p`rul negru care
cobora \n bucle pe ceafa bronzat`, gropi]a din b`rbie,
ochii c`prui cu gene lungi, care sclipiser` de r`utate,
umerii la]i [i mu[chii bine contura]i prin c`ma[`.
Era omul cel mai cumplit pe care-l cunoscuse. Nu
numai c` a vrut s`-i m`nânce iezii, dar i-a furat [i
pantofii.
{i atunci, de ce nu [i-l putea scoate din minte?

25
 Capitolul 3

|nc` dou` zile [i termenul expira. |ncercase s` mai

discute cu propriet`reasa, dar f`r` succes – femeia
aceea avea o inim` de piatr`.
Paula \i propusese s` lucreze ore suplimentare,
de[i Nora b`nuia c` flor`ria nu are chiar atât de multe
comenzi \ncât s` acopere aceast` plat` suplimentar`.
Acesta era \ns` modul \n care Paula \ncerca s-o ajute,
f`r` a-i sacrifica mândria. Dar, nici dac` ar fi muncit
dou`zeci [i patru de ore din dou`zeci [i patru, tot n-ar
fi reu[it s` strâng` suficien]i bani.
Când termin` lucrul, Nora \ncuie magazinul [i
plec` s` se plimbe spre ]`rm, sperând ca aerul rece
s`-i lini[teasc` durerea de cap [i s-o ajute s` gândeasc`
mai clar. Toate c`ut`rile ei de pân` acum avuseser`
acela[i final: era suficient s` spun` c` are câteva

26
animale [i, \nainte de a men]iona ce fel sau câte, fie i
se \nchidea imediat telefonul, fie i se râdea \n fa]`. Se
pare c` to]i proprietarii din Seattle erau de acord
asupra unui lucru: animalele trebuie s` stea la gr`dina
zoologic`, nu \n apartament.
Merse pe o potec` pân` la un golf mic, ad`postit.
Se a[ez` pe o banc` veche de lemn, roas` de
intemperii, de unde se vedea un dig pustiu [i privi
marea \nv`luit` \n cea]`. Trebuia s` existe o solu]ie –
problema era doar s-o g`seasc`.

*
* *

– Nora, spaghetele au fost delicioase, spuse Eli

Podaski. |mi vor lipsi mânc`rurile tale g`tite atât de
bine, când te vei muta.
– Lettie nu-]i g`te[te?
Lettie era doamna cea vioaie, cam de aceea[i vârst`
cu el, care-i ]inea companie.
– Numai când parazitul ei de nepot [i so]ia
acestuia nu sunt acas`. De câte ori inten]ion`m s`
avem o cin` lini[tit`, apar amândoi [i se instaleaz`
la mas`. Lettie crede c` femeia aceea habar n-are s`
g`teasc`.

27
 – Lettie locuie[te cu ei?
– Ei locuiesc cu ea. S-au mutat la ea provizoriu
acum cinci ani [i n-a putut sc`pa de ei nici acum.
– Ar trebui s-o ajute Blossom s`-i evacueze.
– Cred c` \n cazul lor, numai un buldozer ar fi
eficient. Apropo, \n curând va veni Lettie aici ca s`
mergem la patiserie. Nu vii cu noi? Ofer desertul!
– Mul]umesc, dar mai bine \ncerc s` g`sesc un
anun] la Mica Publicitate. Nu mai am decât dou` zile.
– Ce p`cat! E[ti cea mai bun` vecin` pe care am
avut-o vreodat`. Cine [tie cine se va muta \n locul t`u!
Nora strânse masa, iar Eli insist` s-o ajute la
sp`latul vaselor. Apoi, discutar` pu]in, se jucar` cu
iezii [i Eli merse la el acas`.
{i Nora era convins` c`-i va duce dorul lui Eli.
Oftând, lu` ziarul [i un creion [i se a[ez` la masa din
buc`t`rie. Imediat, pisoiul negru \i s`ri \n bra]e, apoi
pe mas` unde \ncepu s` se joace lovind cu laba
creionul. Nora ridic` \n dreptul obrajilor acel
ghemule] care \ncepuse deja s` toarc`. Toate
animalele ei erau atât de dr`gu]e [i neajutorate. Nu le
putea p`r`si, dar, dac` nu se \ntâmpla o minune, nici
ea, nici ele nu vor mai avea ad`post.
Deodat`, se auzi o b`taie \n u[`. De team` s` nu fie
iar propriet`reasa, era tentat` nici s` nu r`spund`.

28
 – Nora? Sunt eu, Eli.
Nora deschise repede u[a [i-i v`zu pe Eli [i pe
prietena lui, Lettie, zâmbindu-i din prag.
– Am adus pl`cint` cu mere [i... s-ar putea s` fi
g`sit o solu]ie la problema ta.
– Adev`rat? {ti]i vreun apartament de \nchiriat?
– Nu chiar, spuse Lettie, dar ne-a venit o idee.
– Veni]i \n buc`t`rie [i fac imediat o cafea.
Nora afl` astfel c` Lettie [i so]ul ei, care acum
murise, avuseser` \n exploatare o barc` de pescuit –
aceasta se \ntâmpla cu cincisprezece ani \n urm`.
Lettie \nc` mai avea barca, dar nu urcase pe ea de
câ]iva ani [i nu [tia \n ce stare se afl`, dar, dac` Nora
nu g`sea nimic altceva, putea s-o \nchirieze.
– A[ putea s-o v`d? \ntreb` Nora, curioas`.
– Sigur! Acum e cam târziu, dar putem merge
mâine dup` ce pleci de la serviciu. Nu e departe de
flor`rie; am s`-]i desenez o schi]`... Poftim.
– Bine, dar [tiu acest golf, spuse Nora privind
mirat` schi]a. Chiar am fost acolo [i azi, mai devreme.
De fapt, merg destul de des \n acel loc... privesc marea
[i m` gândesc.
– |ntr-adev`r, e un loc potrivit pentru a[a ceva.
Atunci, r`mâne stabilit pentru mâine.
– Voi fi acolo.

29
 *
* *

Nora a[tepta ner`bd`toare s` vin` Lettie. Se plimba

pe ]`rm, privind buc`]ile de lemn [i aluviunile aduse
la ]`rm.
Dincolo de un cot ascu]it, observ` un dig vechi care
intra \n golf [i, la cap`tul acestuia, un vas de pescuit
legat la ancor` – o ruin`.
Orice urm` de ner`bdare disp`ru. Nora sim]i un
nod \n gât [i lacrimile \i \mpânzir` ochii. Se cutremur`
de groz` doar v`zând-o. Cât despre a locui acolo –
trebuia s` fie complet nebun` ca m`car s` se
gândeasc` la a[a ceva. |i trebui o mare st`pânire de
sine pentru a nu ceda primului impuls – acela de a
pleca imediat acas`. Totu[i, se gândi c` Lettie o va
a[tepta [i nu voia s-o jigneasc`. A[adar, se \ntoarse la
banc` [i se a[ez`.
Un fo[net printre trestii \i atrase aten]ia – o familie
de ra]e: mama, tat`l [i patru boboci. Sco]ând imediat
din pung` ceea ce-i r`m`sese din sandvi[ul de la
prânz, Nora \ncepu s` le hr`neasc`. Cel pu]in, nu mai
trebuia s`-[i fac` griji [i pentru ele c` n-au ad`post.
– Nu-i a[a c` sunt dr`gu]e? se auzi vocea lui Lettie
\n spatele ei. E un loc frumos aici.

30
 Nora era atât de adâncit` \n gânduri, \ncât nici nu
observase venirea doamnei.
– Da, e foarte frumos; e lini[tit.
– |ntotdeauna mi-a pl`cut. Bunicul meu, Emanuel
Cornwell, a organizat acest loc cu mult timp \n urm`.
Vase din toat` lumea veneau \n acest port. Atunci...
Ochii ei cenu[ii deveniser` melancolii pentru o clip`,
apoi t`cu [i zâmbi. Ei, destul cu amintirile. Doar n-ai
venit s` ascul]i o lec]ie de istorie. Vrei s` vezi barca?
– Da, sigur.
V`zuse deja tot ce era de v`zut, dar nu voia s` fie
nepoliticoas`.
– Fii atent` pe dig; nu e \ntr-o stare foarte bun`.
N-am mai fost de mult timp aici. Sper ca barca s` arate
ceva mai bine.
Nora se \ndoia, dar o urm` atent` pe Lettie,
]inându-[i respira]ia de groaz` s` nu fac` vreun pas
gre[it când trebui s` traverseze pasarela [ubred` pe
care se ajungea la bordul vasului.
– Gata, am ajuns. Cred c` ]i-a fost pu]in team`,
spuse Lettie sco]ând din geant` o cheie [i
introducând-o \ntr-un lac`t ruginit. Ce \ntuneric e!
Din fericire, \ntotdeauna am lanterna la mine.
– Ia te uit`! Ar putea fi chiar frumos aici! exclam` Nora
surprins`, v`zând interiorul plin de praf dar spa]ios.

31
 – Deocamdat`, e murdar aici, dar eu [i so]ul meu
ne sim]eam bine; sunt dou` dormitoare, o buc`t`rie,
plus aceast` \nc`pere care servea drept birou, salon,
camer` de lucru, orice. Exist` de asemenea o baie cu
du[. Ai remarcat, cred, leg`tura la sursa de alimentare
de pe dig. Sub punte este sala motoarelor; tot pe
acolo se ajunge [i la depozitele pentru pe[te.
– Nu pare atât de mare de afar`. Locuia]i [i cu
copiii la bordul vasului?
– Nu, n-am avut copii... Dar aveam o pisic`, un
papagal care vorbea numai obscenit`]i [i o maimu]`.
Ne sim]eam foarte bine \mpreun`, de[i spa]iul nu e
atât de mare.
– De fapt, e mai mare decât apartamentul meu. A]i
spus c` mai este o \nc`pere dedesubt?
Lettie o conduse pe o scar` metalic` de unde se
intra \n cal` – o sal` mare, goal`, tocmai bun` pentru
animalele Norei, c`rora li se mai puteau ad`uga vreo
câteva.
Interiorul vasului era murdar, muceg`it, trebuia
vopsit [i reparat, dar carena era solid` – cel pu]in, nu
p`rea gata s` se scufunde. Dar, \[i putea oare permite
s-o \nchirieze?
– Cât ar fi chiria?
– Cât pl`te[ti acum?

32
 – {ase sute de dolari, inclusiv ap`, lumin`, c`ldur`.
Nora nu mai ad`ug` [i faptul c` abia \i mai
r`mâneau bani de mâncare.
– Ce-ai spune de trei sute de dolari, din moment ce
trebuie s` faci [i unele repara]ii? Voi pl`ti eu serviciile
publice. {i, pentru c` \n interior e murdar, nu va exista
nici o garan]ie pentru cur`]enie.
– De acord.
– Atunci, ne-am \n]eles. Acum, trebuie s` plec dac`
nu vreau s` pierd autobuzul.
– Plec [i eu cu dumneavoastr`, dar m` \ntorc cu
g`le]i, cârpe, m`turi, tot ce trebuie pentru cur`]enie.
Sunt sigur` c` prietena mea, Paula, m` va ajuta.
– E[ti foarte ambi]ioas`. Poftim cheia.
Sim]ind c` plute[te de fericire, Nora o conduse pe
Lettie la sta]ia de autobuz, apoi alerg` tot drumul pân`
acas`.
Dup` pu]in timp, se \ntoarse la barc` \mpreun` cu
Paula [i \ncepur` cur`]enia. Dup` o \ntreag`
s`pt`mân` de griji [i team`, Nora \ndr`znea din nou s`
spere.

*
* *

33
 |n ziua mut`rii, Nora \[i lu` liber, iar Paula \nchise
flor`ria pentru câteva ore pentru a o transporta,
\mpreun` cu lucrurile [i animalele ei, la barc`.
– Mul]umesc. N-a[ fi reu[it f`r` tine.
– Interesul meu este s-o fac fericit` pe angajata mea
cea mai bun`. M` \ntorc mai târziu cu mâncare.
Dup` ce prietena ei plec`, Nora \ncepu s` cure]e
hublourile, \ncercând astfel s` fac` s` p`trund` mai
mult` lumin` \n`untru.
– E cineva acas`? se auzi vocea lui Lettie.
– Chiar m` \ntrebam de ce nu vii!
– S-ar putea s`-]i par` r`u c` am venit, când vei auzi
ce-]i spun.
– Nu mai vre]i s`-mi \nchiria]i barca...
– Hai s` ne a[ez`m undeva [i voi \ncerca s`-]i
explic... Nu este c` nu vreau s`-]i \nchiriez barca; de
fapt, ]i-am [i \nchiriat-o deja. Nepotul meu
obiecteaz`.
– De ce?
– }i-am spus c` bunicul meu a fost cel care s-a
stabilit \n acest golf. De atunci, p`mântul a fost l`sat
mo[tenire \n familie, din genera]ie \n genera]ie.
Fratele meu [i cu mine am avut fiecare partea noastr`,
iar când el a murit, partea lui i-a revenit fiului, James.

34
O companie local` de construc]ii s-a oferit de curând
s` cumpere proprietatea [i James le-a vândut deja ceea
ce mo[tenise.
– Tot nu \n]eleg.
– Eu \nc` de]in barca, digul [i o fâ[ie \ngust` din
]`rm, chiar lâng` p`mântul vândut de el.
Constructorul vrea tot terenul, pentru c`
inten]ioneaz` s` ridice acolo nu [tiu ce cl`dire mare.
Acum, James m` preseaz` s` vând [i eu partea mea.
Am impresia c` prime[te un oarecare profit dac` m`
convinge.
– {i care e problema?
– Nu fi \ngrijorat`, nu inten]ionez s` vând. {i nici
n-am s`-l las pe nepotul meu s`-mi ia terenul [i barca
aceasta veche, decât când am s` mor. Dar m` tem s`
nu-]i creeze nepl`ceri. Atunci când vrea ceva, devine
extrem de insistent.
– Am mai \ntâlnit astfel de oameni, spuse Nora
gândindu-se la b`rbatul din mâinile c`ruia salvase
caprele. Cel pu]in, acela cedase... pe când nepotul lui
Lettie... cine [tie cât de departe va merge \n
\nc`p`]ânarea lui.
– Nu trebuie s`-]i faci o idee gre[it`. James e un om
bun, dar e o fire slab`... [i nu-[i poate administra banii.
El [i so]ia lui s-au mutat la mine acum cinci ani,

35
urmând s`-[i caute o locuin]`. De atunci, stau la
mine. Este singura mea rud` [i aceasta \nseamn`
foarte mult pentru mine... Acum sunt hot`rât` \ns`
m` m` mut \n alt` parte [i s`-i las pe ei deocamdat` \n
casa mea.
– Ah, Lettie, \mi pare foarte r`u c` ]i-am creat
aceast` nepl`cere. Nora \i atinse bra]ul [i o sim]i
tres`rind. Te-am lovit?
– Nu, scumpa mea. M-am lovit de diminea]`: m`
certam cu James [i m-am izbit de o mas`.
– Sper c` nu...?
– Nu, n-ar \ndr`zni, pentru c` [tie c` l-a[ scoate din
testament.
– M-ar putea obliga s` plec de aici?
– Probabil c` va \ncerca.
– Am o idee! |n cazul \n care consideri c` m-ai
suporta cu tot cu menajeria mea, am putea locui
\mpreun` pe barc`.
Lettie o privi lung pe Nora, apoi un zâmbet larg \i
lumin` fa]a.
– Compania ta mi-ar face o deosebit` pl`cere. Cât
despre animale, \ntotdeauna mi-au pl`cut. Cu banii
mei am putea face repara]iile necesare [i, dac` ai
putea da o mân` de ajutor, nu s-ar mai pune problema
s` pl`te[ti chirie. Partea cea mai bun` ar fi c` a[ sc`pa

36
de cic`leala nepotului meu [i a so]iei lui, iar tu ai avea
unde s` locuie[ti cu animalele tale. S-ar putea s` fie o
rezolvare [i pentru aceast` problem` nou ap`rut`
pentru tine: dac` locuiesc [i eu cu tine, James nu va
\ndr`zni s` te deranjeze.
– Adev`rat?
– Niciodat` nu spun lucruri pe care nu le cred.
– Minunat! Când te mu]i?
– Cât mai repede posibil. Ah! Am uitat s`-i chem pe
cei de la compania de electricitate s` deschid` lumina,
a[a c` m` voi ocupa acum de acest lucru. Aminte[te-mi
s` nu-mi uit telefonul mobil – nu m` descurc f`r` el.
Cât de dor mi-a fost de via]a de aici! |nchis` \n casa
aceea \mbâcsit`, aproape c` uitasem cum miroase
oceanul.
– E[ti sigur` c` nepotul t`u nu se va opune
planului nostru?
– Nu-i va pl`cea, dar din punct de vedere legal, nu
poate face nimic care s` m` opreasc`. Sincer vorbind,
abia a[tept aceast` provocare. Plec chiar acum s` iau
leg`tura cu compania de electricitate.

*
* *

37
 Verificând mesajele primite, Sam afl` c` Todd
Banner \l cheam` urgent la birou. Cunoscându-l \ns`
bine pe Todd, Sam nu se gr`bi. El [i [eful lui erau
rude prin alian]`: Jeannie, so]ia lui Todd, era sora lui
Joy. Compania Banner Construction a fost \nfiin]at`
cu banii mo[teni]i de Jeannie dup` moartea
p`rin]ilor \ntr-un accident de avion. Suma de bani
ce-i revenise lui Joy a fost investit` \ntr-un capital
pentru Suzie.
Sam ]inuse \ntotdeauna mult la Jeannie [i la
nepo]ii lui: dou` fete gemene [i un b`iat, dar niciodat`
n-a avut prea mare respect pentru cumnatul s`u, de[i
acesta \i salvase via]a \ntr-o \mprejurare, fapt` pe care,
de altfel, i-o amintea mereu. Todd era un vis`tor – \i
pl`cea s` vorbeasc`, dar nu se pricepea deloc la
afaceri. Compania se men]inea datorit` lui Sam.
Dup` cum \l [tia el pe Todd, era foarte posibil s`-l
fi chemat pentru vreun fleac, a[a c` Sam se \ndrept`
agale spre birou. Imediat ce intr` [i v`zu fe]ele
\ntunecate ale celor trei b`rba]i care st`teau \n jurul
mesei, a[teptându-l, regret` c` venise.
– |n sfâr[it! N-ai primit mesajul meu?
– Ba da. Ce s-a \ntâmplat?
– A intervenit o problem` nea[teptat`. |l cuno[ti pe
ini]iatorul proiectului, domnul Benedict.

38
 – Da, spuse Sam dând din cap \n semn de salut
spre acesta – un b`rbat elegant \mbr`cat cu un costum
scump, ar`tând mai degrab` a gangster prosper decât
a om de afaceri \n domeniul construc]iilor.
– Desigur, ]i-l aminte[ti [i pe James Cornwell.
{i-l amintea [i nu-i pl`cea deloc. La rândul s`u,
Cornwell, un b`rbat m`runt cu ochi ca ni[te m`rgele,
\[i ]uguie buzele, \ncercând s` schi]eze un zâmbet.
Ascunzându-[i repulsia, Sam d`du mâna cu Cornwell.
– A]i fost proprietarul terenului pe care construim
acum complexul.
– Unul din proprietari... M`tu[a mea, Letticia, \nc`
de]ine o parte.
– Tocmai aceasta e problema, spuse Todd oftând.
– Credeam c` problema e deja reglementat`.
– Doamna Cornwell este proprietara unei fâ[ii de
teren de-a lungul ]`rmului, a b`rcii [i a digului [i
refuz` s` vând`. James ne asigurase c` o poate
convinge s` vând`, dar doamna refuz` categoric.
Domnul Benedict spune c` nu d` avizul pentru
construc]ie pân` nu intr` \n posesia \ntregului
teren. Investitorii lui nu vor ca acea barc` veche s`
strice imaginea unui proiect de câteva milioane de
dolari. Dac` nu rezolv`m problema, ace[tia se vor
retrage.

39
 – {i eu ce s` fac? \ntreb` Sam, de[i anticipa r`spunsul.
– Compania [i-a luat unele angajamente. Suntem
\n situa]ia de a pierde o sum` important` de bani dac`
nu se finalizeaz` contractul. Aceast` doamn` e v`duv`
[i James e singura ei rud`. Trebuie s` intervii [i tu.
– Eu? De ce eu? N-o cunosc, nici m`car n-am v`zut-o
vreodat`. Ce te face s` crezi c` eu...
– N-ai de ales. Nu vrea s` asculte de nepotul ei [i
[tii c` eu nu m` pricep la astfel de lucruri. Poate c` pe
tine te va pl`cea.
– Dar poate c` nu. Altceva?
– Da, pentru c` tot ai \ntrebat, ar mai fi ceva.
Letticia Cornwell [i o alt` femeie s-au mutat pe barc`.
– {i n-ai vreo idee genial` \n leg`tur` cu modul \n
care le-a[ putea determina s` plece?
– R`mâne la latitudinea ta.
– F` orice consideri necesar, spuse Benedict,
aplecându-se spre el. Orice, numai scap` de ele.

*
* *

Sam p`r`si biroul, \ngândurat [i trist. „F` orice

consideri necesar“, \i r`sunau \n urechi, implacabil,
cuvintele lui Benedict. Porni ma[ina [i privi, f`r`

40
remu[c`ri, noroiul pe care ro]ile camionetei lui \l
\mpro[cau pe Mercedesul str`lucitor al lui Todd. A[a-i
trebuia! De câte ori ap`rea o problem` delicat`, greu
de rezolvat, Todd o punea \ntotdeauna \n sarcina lui.
|n altfel de momente, era tentat s` se retrag` din
afacere [i s`-l lase s` se descurce singur, cum o putea,
dar \l re]inea gândul la Jeannie [i la copii, pentru care
falimentul ar fi \nsemnat o lovitur` grea.
Când ajunse la golf, ploaia se opri, l`sând locul
unui curcubeu. Furia lui Sam se transformase \ntr-o
resemnare amar`.
De[i n-o cuno[tea, Sam avea o oarecare admira]ie
pentru acea Letticia Cornwell care avea curajul s` se
opun` nepotului ei. Se \ntreba cum va reac]iona fa]`
de el. Cealalt` doamn` probabil c` era [i ea \n vârst`.
Ideea de a le \nfrunta \i displ`cea total, f`cându-l chiar
s` se simt` ru[inat. Mai urma s`-[i demonstreze
puterea [i \n fa]a unor orfani!
F`r` s` [tie ce va spune, Sam oft` adânc [i porni
\ncet spre dig. |n cel mai r`u caz, aveau s`-l \mpu[te
pentru c` le \nc`lca proprietatea.

41
 Capitolul 4

|n alte condi]ii, i-ar fi f`cut pl`cere s` vin` acolo –

nu \ns` [i acum, când avea o misiune atât de ingrat`.
Apusul colorase \n ro[u aprins apele Golfului
Elliott. |naintând pe potec`, Sam privea ne\ncrez`tor
digul. Nu numai c` era urât, dar p`rea [i foarte
periculos; nici barca nu ar`ta mai bine. N-ar fi deloc
surprins dac` s-ar scufunda – spera doar s` nu fie
nimeni la bord când aceasta avea s` se \ntâmple.
Dincolo de barc`, la cap`tul docului, un pescar \[i
arunca undi]a \n ap`. La vederea lui, Sam se mai lini[ti:
dac` oamenii \nc` mai foloseau digul, \nsemna c`
structura lui e destul de rezistent`. {i totu[i, când
\ncepu s` p`[easc` pe scândurile [ubrede, \ncrederea
\i disp`ru imediat; pe cât era de nesigur c` \ntreaga
construc]ie nu va ceda sub greutatea lui, pe atât era de
exasperat de incon[tien]a celor dou` b`trâne.

42
 {tia c` ini]iatorul proiectului le pl`tea Letticiei
Cornwell [i nepotului ei câteva sute de mii de dolari
pentru acest teren, a[a c` nu \n]elegea de ce aceasta
prefera s` locuiasc` pe acel vas urât mirositor. Cine
[tie, poate c` doamna avea unele probleme psihice,
sau poate c` amândou` aveau, altfel nu se putea
explica.
Crezu c` poate s` respire u[urat când ajunse la
cap`tul digului, dar se \n[ela, pentru c` pân` la vas
mai avea de str`b`tut o pasarel` cu scânduri lips` [i
frânghie roas`, leg`nându-se amenin]`tor \ntre
balustrad` [i stâlpii de pe pod. Din fericire, v`zu o
scândur` lung` [i groas` paralel cu digul; o lu` [i o
propti de vas, realizând exact puntea de care avea
nevoie... \n cazul \n care reu[ea s`-[i men]in`
echilibrul.
– Cine e[ti [i ce dore[ti? se auzi o voce nervoas` de
femeie de pe punte.
P`[ind \n sfâr[it la bordul ambarca]iei, Sam privi
surprins. Nu era deloc o femeie b`trân`, ci una tân`r`
[i cunoscut`. |[i amintea perfect acele picioare lungi
care i se vedeau din [ort. Era chiar Nora Carson, cea
cu caprele. Zâmbi, \ncântat de a o fi g`sit.
– Bun`, sunt Sam Hunt. |]i aminte[ti de mine?
Ignorând mâna \ntins` a lui Sam, Nora \i arunc` o
privire furioas`.

43
 – Sigur c`-mi amintesc. E[ti carnivorul, \l \nvinui ea
ca de o crim`.
Sam \[i retrase mâna [i-i zâmbi jenat. Era al naibii
de frumoas` – [i furioas`. Ochii ei alba[tri scoteau
fulgere de mânie [i obrajii \i erau \mbujora]i.
– Cred c` am pornit prost. A[ vrea...
– Nu m` intereseaz` ce vrei. Pleac` de pe aceast`
barc`. Acum! accentu` ea, luând o m`tur` [i
\mpungându-l cu coada \n stomac.
– A[teapt` pu]in! strig` Sam, \ncercând s` se apere
cu bra]ele.
– Afar`!
– Am venit s` discut cu Letticia Cornwell, spuse el,
\ncepând s` se retrag` spre pasarela pe care evitase s`
p`[easc` la venire. Nepotul ei... t`cu \ns`, v`zându-i
privirea \ntunecându-se de furie. Construiesc...
\ncerc` el o alt` modalitate de abordare.
– Lettie nu este aici. Oricum, dac` e[ti \n leg`tur`
cu nepotul ei, [tiu sigur c` nici ea nu vrea s` discute
cu tine. Pleac`!
Con[tient de echilibrul lui precar pe acea pasarel`
[i de faptul c` n-ar fi ajuns la nici un rezultat cu
blonda, Sam hot`r\ s` renun]e deocamdat`.
– Te rog, spune-i c` am c`utat-o. Po]i s`-i spui, de
asemenea, c` am s` revin.

44
 – Nu te mai deranja! Nu vei fi primit mai bine.
Acestea fiind spuse, Nora \[i lu` m`tura [i intr` \n
cabin`, trântind u[a.
Sam se mai \ntoarse o dat` [i privi furios spre
ambarca]iune, apoi plec`.
Din moment ce frumoasa doamn` iubitoare de
capre era, evident, nebun`, \[i d`dea seama c` numai
printr-o minune ar putea s` se apropie [i s` spun` ce
avea de spus. Nu-[i putea imagina ce naiba f`cea
acolo. Oricum, era sigur c` n-avea nici cea mai mic`
[ans` de a le convinge, pe ea [i pe Letticia, s` se
mute.

*
* *

Mai târziu, ajungând acas` la el, Sam \i telefon` lui

Todd [i-i povesti ce p`]ise.
– |mi pare grozav de r`u c` am pierdut
spectacolul! spuse Todd când reu[i cu greu s` se
opreasc` din râs.
– |mi pare bine c` te amuzi. O s` vezi cât de nostim
e când vei merge chiar tu.
– Eu? Nu, \n nici un caz. Eu nu m` pricep la a[a
ceva. M` tem c` tu va trebui s` rezolvi, amice.
Aminte[te-]i c` \mi e[ti dator.

45
 – Dar m-ai salvat de la \nec o singur` dat`; mi-ai
spus de atâtea ori c`-]i sunt dator, \ncât \ncep s`-mi
doresc s` m` fi l`sat pe fundul apei.
– Bine, bine, nu mai spun nimic. |mi pare r`u,
Sam. Dac` ar fi altcineva care s` poat` rezolva...
– Bine! Bine!
Plictisit, Sam \nchise telefonul. Dac` Todd nu i-ar fi
fost cumnat, ar fi fost tentat s` se retrag` din toat`
aceast` \ncurc`tur`. Pe de alt` parte, [tia c` n-ar fi
suportat ca Banner Construction s` dea faliment.
Era clar c` lui \i revenea sarcina s` scape de
locatarele ambarca]iunii. Era sigur c` Nora Carson \l
detest` – tot atât de sigur cum era c` lui \i pl`cea totul
\n leg`tur` cu ea, cu excep]ia temperamentului.
Trebuia s`-[i schimbe tactica. P`rea \nc`p`]ânat`, dar
[i el era. De fapt, abia a[tepta confruntarea. Era sigur
c` el va fi \nving`torul, mai devreme sau mai târziu.
Nora Carson \[i imagina c` sc`pase de el, dar, de fapt,
b`t`lia abia \ncepuse.

*
* *

Dup` plecarea carnivorului, Nora hot`r\ c` poate

ie[i din nou pe punte. A[adar, \l chema Sam Hunt [i
ar`ta mai bine decât [i-l amintea ea: p`r castaniu care

46
cobora pe gâtul bronzat; bra]e musculoase [i mâini
aspre, b`t`torite mai degrab` de orele de munc` \n aer
liber, decât de orele petrecute \ntr-o sal` de
gimnastic`; ochi cu reflexe aurii; picioare lungi [i
[olduri \nguste conturate \ndr`zne] de blugii strâm]i.
Pe deasupra, avea [i un zâmbet frumos. Trebuia s`
recunoasc` – era individul cel mai atr`g`tor pe care-l
\ntâlnise de când se mutase \n Seattle; de fapt,
individul cel mai atr`g`tor pe care-l \ntâlnise vreodat`.
P`cat c` era atât de nesuferit [i infam.
– Am v`zut c` am avut un oaspete, coment` Lettie
rezemându-[i undi]a de peretele cabinei [i r`sturnând
o plas` cu pe[ti \ntr-o g`leat`. Cine era?
– Numele lui e Sam Hunt. Printr-o ciudat`
coinciden]`, este acela[i individ care inten]iona s`-mi
m`nânce iedu]ii.
– Nu mi-a dat impresia c` ar fi un astfel de c`pc`un.
Te-am v`zut alungându-l cu m`tura. Ce voia?
– Cred c` era trimis de nepotul t`u, pentru c` a
spus ceva \n leg`tur` cu construc]ia pe terenul
vândut.
– |n general, nu judec o persoan` dup` prima
impresie pe care mi-o face, dar \n acest caz, cred c` ai
dreptate. Dac` James l-a trimis, scopul nu poate fi
decât unul singur: s` ne conving` s` plec`m de aici.

47
 *
* *

Cu cât Nora se gândea mai mult la vizita lui Sam

Hunt, cu atât se \nfuria mai tare. Ce tupeu! Parc` s-ar
fi a[teptat s`-i fac` pl`cere s`-l revad`! Cu siguran]` c`
l-a pus la punct \n aceast` privin]`!
– A \ndr`znit s`-mi spun` c` va reveni! continu` ea,
intrigat`, sub privirile amuzate ale Paulei. Individul
`sta m` enerveaz` \ngrozitor.
– Abia a[tept s`-l cunosc [i eu.
– S`-l cuno[ti?
– Da! Ai spus c` merge \n fiecare zi pe [antier, iar
tu trebuie s` treci pe acolo ca s` ajungi la barc`.
– {i?
– {i te voi conduce azi acas` cu ma[ina. Cine [tie...
poate mi se defecteaz` ma[ina.
– Doar n-ai de gând s`...
– Dac` arat` atât de bine cum ai spus...
– N-am spus c` arat` bine.
– Mie a[a mi s-a p`rut. Desigur, dac` nu te
deranjeaz`.
– Glume[ti! Individul acesta nu m` intereseaz`
deloc. Se poate \ntâlni cu toate femeile din Seattle –
nu-mi pas`!

48
 – Dac` e[ti sigur`...
Mai târziu, când Nora \nchise magazinul,
preg`tindu-se de plecare, se l`s` pu]in \n voia
imagina]iei. Imaginea lui Sam Hunt \i acceler` pulsul.
Se \ntreba ce o fi f`când. {tia, de asemenea, c` Paula
nu va ezita s` treac` pe lâng` [antier [i s` fac` \n a[a
fel \ncât s`-l cunoasc`.
Probabil c`, de acum, deja erau \mpreun` –
dansau, se distrau... Cu siguran]` c` el o va s`ruta la
desp`r]ire. {i-i imagina unul \n bra]ele celuilalt. |n
definitiv, ce-i p`sa ei? Nu era decât un str`in pentru ea
– unul de care nu-i pl`cea deloc.
Sim]indu-se descump`nit` [i foarte singur`, Nora
plec`, trântind u[a.

49
 Capitolul 5

Sam se uita când la Paula, când la h`]i[ul de fire [i

conexiuni electronice de sub capota str`lucitoare a
camionului companiei, pe care-l conducea.
– Nu \n]eleg ce s-a \ntâmplat – mergea bine.
Camionul este absolut nou; compania tocmai l-a
cump`rat, bolborosi el, sim]indu-se total stupid.
Ro[cata se aplec` deasupra motorului, punându-[i
\n eviden]` pieptul voluminos.
– Pare atât de complicat... Nu e de mirare c` nu [tii
s`-l repari, gânguri ea privindu-l provocator cu ochii
s`i verzi cu gene lungi. Nu mai e ca \nainte, când voi,
b`rba]ii [tia]i totul despre motoare.
Sam clipi, \ncurcat. Nu [tiuse niciodat` prea
multe despre motoare, cu atât mai pu]in acum,
când ma[inile se complicaser` atât prin

50
computerizare. Dac` ar fi condus vechiul lui
camion, nu i s-ar fi \ntâmplat a[a ceva, dar Todd
insistase s` ia unul cu sigla companiei. N-avea la el
nici scule, nici m`car o lantern` – cu toate c`
oricum nu i-ar fi folosit.
– Ai vreo idee?
Ar fi avut el câteva, dar se ab]inu [i oft`:
– Nici nu [tiu cum s` \ncep.
– Nu-]i face griji, murmur` Paula. Sunt sigur` c` va
veni cineva s` ne ajute.
Sam \ns`, nu era deloc optimist \n aceast` privin]`.
Planurile lui e[uaser`.
La rulota de pe [antier, Paula se prezentase [i se
interesase de complexul care urma s` se construiasc`.
Men]ionase, de asemenea, c` Nora Carson era
prietena ei cea mai bun`. Când camioneta ei n-a mai
pornit, Sam s-a oferit s-o conduc` acas`. Apoi,
gândindu-se c` poate afl` mai multe despre Nora, o
invitase la cin`. Paula acceptase, sugerând un
restaurant \n nordul ora[ului.
Restaurantul nu era unul preten]ios, dar mâncarea
era delicioas`. Apoi, tot la sugestia ei, \[i continuaser`
plimbarea spre nord, de-a lungul ]`rmului oceanului.
|n tot acest timp, Paula reu[ise s` afle cam totul despre
el. Sam, \ns`, nu aflase decât foarte pu]ine despre
Nora [i nimic despre Lettie; \n schimb, aflase tot ce

51
nu-l interesa \n leg`tur` cu alimenta]ia s`n`toas` [i
restric]iile asupra importului de plante [i flori.
Tot discutând [i ascultând muzic`, Sam nici nu-[i
d`duse seama cât de departe ajunsese când camionul
lui se defect`. B`nuia c` se aflau \n apropiere de
grani]a cu Canada, pe o [osea pe care probabil c`
trecea o ma[in` la interval de dou` s`pt`mâni.
Grozav! Nu numai c` reu[ise s` r`mân` izolat
undeva cu o femeie pe care abia o cunoscuse [i pe
care probabil c-o a[tepta acas` un prieten sau chiar
un so] furios, dar \n scurt timp avea s` fie flux, [i
camionul lui nou risca s` se transforme \ntr-o
epav`.

*
* *

Nora se str`dui s` ajung` devreme la lucru.

Cu cearc`ne la ochi [i abia \n`bu[indu-[i un c`scat,
Paula ajunse cu dou` ore mai târziu.
– Bun` ziua, somnoroaso, spuse Nora, abia
st`pânindu-[i iritarea. Ai reu[it s`-l \ntâlne[ti pe
irezistibilul domn Hunt?
– Da. Am petrecut chiar seara \mpreun` – un fias-
co total. Nu-mi mai trebuie niciodat`.

52
 – Cum?!
– Am f`cut tot ce am putut, dar n-am reu[it s`-l
seduc. L-am dus \ntr-un restaurant cu atmosfer`
pl`cut` [i intim`, am propus s` mergem s` ne
plimb`m, am f`cut \n a[a fel \ncât s` r`mânem izola]i
pe o plaj` pustie [i el [tii ce a f`cut?
– Ce?
– Tot timpul n-a vorbit decât despre tine.
– Despre mine? \ntreb` ea ne\ncrez`toare,
\ncercând s`-[i st`pâneasc` un zâmbet prostesc.
– Cred c` ar trebui s`-l sun s` v`d dac` a ajuns cu
bine de la Spitalul Fairview.
– De la spital? Ce i-ai f`cut?
– Nimic. Era atât de dornic s` scape de mine, \ncât
[i-a scrântit glezna alergând s` opreasc` o ma[in` care
trecea. Desigur, [oferul ma[inii n-a oprit – [i-o fi
\nchipuit c` e vorba de un uciga[ \n serie.
– Dumnezeule!
– Nu-]i face griji! Pân` la urm` i-am reparat ma[ina
[i am plecat.
– Era normal, din moment ce tu i-ai produs
dereglarea.
– A fost foarte simplu, pentru c` oricum ma[ina
avea un defect la aprindere. Produc`torul va trebui

53
s` fac` repara]ia. |n concluzie, spuse Paula
\n`bu[indu-[i un alt c`scat, \]i place sau nu, Sam Hunt
\]i apar]ine.
Nora zâmbi, apoi \[i aduse aminte.
– Nu. A vrut s` m`nânce iedu]ii.
– A fost o glum`. Mi-a povestit cum s-a \ntâmplat:
fermierul acela italian a v`zut cât de mult \]i pl`ceau
[i [i-a dat sema c` le vei oferi un c`min a[a cum
trebuie.
– Dar Sam spunea c`...
– Te rog s` m` crezi c` omul acesta nu ]i-ar
mânca iezii nici pl`tit; are o inim` aproape tot atât
de bun` ca a ta.
– Cum?!
– Aproape c` era s` intr`m cu ma[ina \n parapet
\ncercând s` evite un iepure care tocmai traversa
[oseaua; apoi a oprit [i s-a dus s` vad` dac`-l lovise.
Nu-i place s` ucid` animale. Spre deosebire de
majoritatea celor din regiune, nu vâneaz` [i nici m`car
nu are arm`. La naiba, eu am pu[c`.
– Da, frumos din partea lui.
– |h\... Voi doi sunte]i f`cu]i unul pentru cel`lalt.
Ei, acum, pentru c` nu avem prea mult de lucru, a[
vrea s` merg acas` s` dorm pu]in. Po]i pleca [i tu dac`
vrei.

54
 – R`mân. E destul de devreme [i poate mai vin
clien]i. |n plus, vreau s` mai experimentez ni[te
aranjamente florale.
Ceea ce voia de fapt, era s` se mai gândeasc` \n
lini[te la Sam Hunt.
– Stai pu]in. N-ai sunat la...
Prea târziu, Paula plecase deja.
„Bietul Sam“, se gândi Nora, formând num`rul
de telefon de la spital [i a[teptând s` i se fac`
leg`tura.
A[adar, vorbise despre ea tot timpul. Dar oare de
ce era atât de curios? Vorbise cu el doar de dou` ori [i
de fiecare dat` se terminase cu un conflict: mai \ntâi
din cauza caprelor, apoi pe tema b`rcii.
Barca! ~sta era r`spunsul.
De fapt, nu ea \l interesa, ci voia cât mai multe
informa]ii pentru a putea sc`pa de ea [i de Lettie.
– Un nemernic! Un tic`los!
– Alo! V` pot fi de folos?
– Sper ca nenorocitul s` ajung` \n scaun cu rotile!
– Poftim?
Nora \nchise telefonul.

*
* *

55
 Dup`-amiaz` târziu, vântul puternic [i norii vine]ii
de la orizont prevesteau furtuna.
Sam opri motorul camionului pe care-l utiliza pân`
când cel nou al companiei venea de la reparat.
Camioneta Paulei nu mai era \n parcare, a[adar,
probabil c` ajunsese cu bine acas`. O va suna totu[i
mai târziu, ca s` se asigure. Nu-i pl`cea s` nu conduc`
acas` o femeie, dar de data aceasta trebuise s` cedeze
când aceasta insistase s` ia un taxi, dup` ce-l dusese pe
el la spital.
Ce noapte! De la \nceput la sfâr[it – un co[mar.
Când nu mai era mult [i camionul ar fi fost luat de ap`,
Paula s`rise \n ma[in` [i reu[ise s` porneasc` motorul.
Sam zâmbi – aceast` Paula era o femeie frumoas` [i
capabil` [i, dac` n-ar fi v`zut-o pe Nora, poate s-ar fi
sim]it tentat...
Arunc` o privire spre cârj`, apoi o lu` [i cobor\ din
ma[in`. N-avea nevoie de ea pentru a merge, dar \i
putea fi de folos dac` Nora \l \ntâmpina cu m`tura.

56
 Capitolul 6

{chiop`tând, Sam reu[i s` parcurg` pasarela [i s`

sune la soneria ambarca]iei, anun]ându-[i astfel
sosirea.
– Ai uitat ceva, Eli? \ntreb` Nora, deschizând u[a.
Când \l v`zu pe Sam, zâmbetul \i pieri de pe buze [i
ochii ei alba[tri devenir` glaciali. Ce dore[ti?
– Am venit s` aduc asta, spuse el \ntinzând o pung`
din hârtie.
– Indiferent ce se afl` acolo, n-avem nevoie.
– Cine este, Nora? \ntreb` Lettie, venind spre u[`.
– Sunt Sam Hunt, doamn`.
Spre surprinderea lui, Lettie nu-i evit` mâna
\ntins`.
– Sunt Lettie Cornwell. {tiu c` m-a]i mai c`utat; \mi
pare r`u c` n-am fost acas`. Se pare c` a]i avut un

57
accident, continu` ea, aruncând o privire spre cârj` [i
spre piciorul bandajat. V` rog s` pofti]i \n`untru.
Nora deschise gura, \ncercând s` protesteze, apoi
s` r`zgândi.
– Mul]umesc, doamn` Cornwell. Mi-ar face mare
pl`cere.
– Spune-mi Lettie; s` nu ne formaliz`m. Ai mâncat?
– Da, \nainte de a veni. Miroase cumva a pl`cint`
cu mere?
– Tocmai acum scoas` din cuptor. Sunt sigur` c`
nu ne vei refuza. De fapt, \nc` n-am \ntâlnit nici un
b`rbat care s` reziste acestei tenta]ii.
– Nici eu nu voi face excep]ie.
|[i rezem` cârja de perete [i-[i scoase canadiana.
– F`-te comod, \l invit` Nora sarcastic.
– Mul]umesc, e[ti amabil`, \i r`spunse el dându-i
canadiana pe care nu spera s-o mai ia \ntreag` la
plecare. Apoi \i \ntinse imediat [i punga pe care o
adusese. Ace[tia cred c`-]i apar]in.
– Pantofii mei... Scoase unul, \l examin`, dup`
care-l scoase [i pe cel`lalt. I-ai dus la reparat?
– Chiar a doua zi dup` ce i-ai pierdut. }i i-a[ fi
\napoiat mai de mult, dar n-am [tiut unde locuie[ti.
Sam privi de jur-\mprejur, surprins de atmosfera
pl`cut` [i intim` pe care o degaja \nc`perea: perdele

58
din dantel` la hublourile cu ram` din alam`, covora[e
care punctau din loc \n loc podeaua din lemn de stejar
lustruit, un scaun balansoar \ntr-un col], un birou [i o
bibliotec` \n altul, iar pe pere]i, câteva h`r]i [i
fotografii \n care recuno[tea o Lettie mult mai tân`r`,
al`turi de un b`rbat \nalt – probabil so]ul ei.
– Este frumos aici, nu m` a[teptam s` fie atât de
pl`cut.
– Nu cur`]`m pe[tele pe jos, dac` la asta te referi.
– Unde sunt iezii?
– De ce \ntrebi? }i-e foame?
– Eram curios. |i mai ai?
– Sigur c`-i am; sunt jos, cu restul animalelor.
– Restul animalelor?
– Nora are mica ei menajerie, spuse Lettie râzând.
Hai s` mânc`m mai \ntâi pl`cinta [i pe urm` \]i ar`t`m.
Sam le urm` \ntr-o buc`t`rie \n care aparatura [i
ustensilele din o]el inoxidabil [i alam` str`luceau [i
unde, \ntr-o ni[` tapisat` \n piele, era amenajat`
sufrageria. Nici nu-]i d`deai seama c` te afli pe o
ambarca]ie – dar, pentru asta trebuia o mân` de
femeie.
{tia c` era inevitabil s` discute despre problema pe
care o constituia barca pentru proiectul de
construc]ie, dar era con[tient c`, din acel moment,

59
atitudinea celor dou` femei fa]` de el va deveni ostil`.
Poate c`, dac` Nora [i Lettie vor ajunge s`-l cunoasc`
mai bine, vor fi mai rezonabile. |n plus, dac` urma s`
fie dat afar` acum, nu mai primea pl`cint`.
|ntr-adev`r, pl`cinta era delicioas`. Dup` ce termin`
de mâncat, Lettie insist` ca Nora s`-l conduc` \n cal`.
– Nu mu[c, spuse el \n glum`, v`zând-o pe aceasta
reticent`. {i mai sunt [i plin cu pl`cint`.
– M` bucur c` ]i-a pl`cut.
– Eu nu [tiu s` fac, a[a c` am o scuz` de a fi mâncat
atât de mult.
– Eu am f`cut-o.
– O femeie frumoas` care [tie [i s` g`teasc`. Sunt
impresionat.
Sam o urm`, coborând o scar` slab luminat`.
Simplul fapt de a se afla amândoi \n \ntuneric \i d`dea
senza]ia unei intimit`]i, l`sându-i imagina]ia \n voia
unor fantezii. Astfel, ced` tenta]iei [i, \mpiedicându-se
inten]ionat de ea, se consider` \ndrept`]it s-o
cuprind` \n bra]e pentru a n-o l`sa s` cad`. Numai c`,
spre deosebire de scenariul din mintea lui, \n care
urma s`-l priveasc` tandru [i s`-i mul]umeasc`, Nora
s`ri de parc` ar fi fost mu[cat`. Dar chiar [i a[a, acea
scurt` atingere \l \nfior`, cerându-i toat` st`pânirea de
sine de care era capabil.

60
 Nora, circumspect`, abia dac`-i adresa câte un cuvânt.
– Ce fel de animale ai? o \ntreb` el, pentru a mai
detensiona atmosfera dintre ei.
– Lei, vreo doi tigri care m`nânc` oameni, un
crocodil [i câ]iva [erpi...
Dac`, \n privin]a celorlalte trei animale enumerate,
Sam [tia, sau cel pu]in spera c` Nora glume[te, când
auzi de [erpi, nu [tiu ce s` mai cread`... pur [i simplu
\i ura.
– Unde sunt?
– Peste tot... |n locul t`u, a[ p`[i \ncet [i n-a[ face
nici o mi[care brusc`.
Gândul la reptile \l f`cea s` se cutremure de groaz`.
C`lca extrem de atent, când sim]i ni[te col]i ascu]i]i \n
picior. }ip` [i se aplec` s` \nl`ture f`pta[ul, oricare ar
fi fost acesta.
– S` nu cumva s`-ndr`zne[ti s`-l love[ti! strig` Nora
[i \ngenunchind, lu` atacatorul la piept, dup` care
aprinse lumina.
– Un pisoi! Câ]i astfel de mânc`tori de oameni
mai ai?
– El e singurul. Prefer` s` exploreze decât s` stea \n
culcu[ul lui.
– Ce dr`gu] e! D`-mi-l [i mie!
Nora ezit`, apoi \i a[ez` pisoiul \n bra]e.

61
 – Hei, micu]ule! Fac pariu c` Suzie a mea ar dori
foarte mult s` te vad`, pe tine [i restul animalelor.
– Suzie?
– Feti]a mea. Are cinci ani.
– E[ti c`s`torit?
Nota de dezam`gire din tonul ei, de[i mascat` cu
grij`, nu sc`p` neobservat` de Sam, f`cându-i mare
pl`cere.
– So]ia mea a murit acum patru ani de cancer.
– |mi pare r`u.
Nora rostise aceste cuvinte \ncet [i, dup` expresia
diferit` din privirea ei, Sam \ndr`zni s` spere c`,
totu[i, e cât de cât interesat`.
– Deoarece lucrez cea mai mare parte a timpului,
Suzie st` la p`rin]ii mei \n Portland. Sunt \mpreun` cu
ea doar \n weekenduri. Câteodat` merg eu acolo,
câteodat` o aduc pe ea aici. E destul de greu s` g`sesc
ceva s-o amuze. De aceea m-am gândit c` aceste
animale...
– {i lor le-ar pl`cea s` fie r`sf`]ate suplimentar.
Ad-o pe feti]a ta oricând dore[ti.
Dup` ce mângâie [i admir` fiecare exemplar \n
parte – hamsterul, [oriceii de de[ert, iepurii, p`s`rile,
pisoiul negru [i iezii, Sam numi ambarca]iunea Arca
Norei, cucerind astfel primul zâmbet al ei.

62
 Nora p`rea, \ntr-adev`r, mai destins` [i mai
prietenoas`, dar, considerând c` e mai bine s` nu
ri[te, Sam hot`r\ s`-[i scurteze vizita.
– Mul]umesc pentru pl`cint` [i pentru compania
\ncânt`toare pe care mi-a]i oferit-o, se adres` el Norei
[i lui Lettie. Cât despre Suzie... nu v-ar deranja dac`
v-ar face o vizit`?
– Ne-ar face mare pl`cere, \l asigur` Nora.
– Vino cu ea oricând dore[ti, ad`ug` [i Lettie.
Sam p`r`si c`ldura acelui c`min, pentru a reveni la
existen]a lui singuratic`. F`cuse totu[i un oarecare
progres: indiferent de inten]ia ei ini]ial`, Nora nu-l
mai atacase cu m`tura. |n plus, aflase despre ea c`-i
plac nu numai animalele, dar [i copiii. P`rea dornic`
s-o cunoasc` pe Suzie, ceea ce-i oferea un pretext
foarte bun de a reveni pe barc`.
Cu toate acestea, problema b`rcii nu era rezolvat`.
O pl`cea pe Nora din ce \n ce mai mult. Se gândi
la clipa când o ]inuse \n bra]e, la acea senza]ie
puternic` de bine pe care o sim]ise. Oft`, dorindu-[i
ca [i ea s` fi sim]it acela[i lucru pentru el.

*
* *

63
 Ziua urm`toare \ncepu r`u pentru Sam [i se
termin` \nc` [i mai r`u. Materialele fuseser` livrate
târziu pe [antier [i nu constituiau decât jum`tate din
cantitatea necesar`. Un b`rbat c`zuse de pe schel`
[i-[i rupsese bra]ul. O ceart` \ntre al]i doi muncitori se
terminase cu o b`taie. Dup`-amiaz`, când Todd,
nesuferit ca de obicei, \l \ntreb` când [i cum
inten]ioneaz` s` scape de cele dou` femei, Sam rezist`
cu greu tenta]iei de a-i trage câ]iva pumni; noroc c` acesta,
sim]ind pericolul, nu mai insist` [i se retrase imediat.
Obosit [i frustrat la sfâr[itul acelei zile infernale de
lucru, Sam ced` ispitei de-a face o vizit` pe barc`, mai
ales c` \nc` de diminea]` cump`rase un pachet cu
brio[e f`cute de Sophie, special pentru a le duce
Norei.
Ajuns acolo, constat` c` nu era singurul musafir; \l
cunoscu pe Eli Podaski [i-l simpatiz` imediat, \ncântat
s` descopere idila dintre acesta [i Lettie.
|n timp ce-[i beau cafeaua, Eli \ntreb` de proiectul
de construc]ie, iar Sam profit` imediat de ocazie
pentru a explica \n leg`tur` cu hotelul [i restaurantul
care erau proiectate [i a men]iona termenul limit`.
– Complexul va furniza multe locuri de munc`
pentru aceast` zon`. Voi face tot ce pot pentru a
men]ine ambientul natural.

64
 – Mi se pare o idee bun`, spuse Eli pe gânduri.
|ntotdeauna e nevoie de locuri de munc` \ntr-un ora[.
– }`rmul va c`p`ta un aspect mai atr`g`tor.
– Ne po]i ar`ta cum va fi? \ntreb` Nora.
– A[a va fi complexul când va fi gata – dac` va fi
gata, spuse Sam f`când repede o schi]`, dup` care
continu`, privind-o pe Lettie. Aici apare problema:
ini]iatorul proiectului vrea ca aceast` barc` [i digul s`
dispar` \nainte de \nceperea construc]iei propriu-zise.
Am f`cut planul lucr`rii [i funda]ia, dar este foarte
posibil ca investitorii s`-[i retrag` sprijinul financiar,
caz \n care compania noastr` va pierde o sum` mare
de bani.
– Totul se reduce \n ultim` instan]` la bani, spuse
Nora cu o privire rece. Nu conteaz` dac` sunt afectate
drepturile sau vie]ile altor oameni.
– |l \n]eleg pe Sam, draga mea, interveni Lettie.
Acest complex pare a fi un proiect minunat [i este \ntr-
adev`r nevoie de el. Dar nu v`d care e problema:
ini]iatorii propiectului de]in deja terenul [i, dac` nu le
place barca, n-au decât s` planteze pomi ca astfel s`
mascheze priveli[tea.
Sam \[i d`dea seama c` n-ajunge la nici un rezultat.
Mai discut` pu]in pe diverse alte teme [i, dup` ce
termin` de b`ut cafeaua, plec`.

65
 Traversând cheiul, studie \nc` o dat` zona. Era
adev`rat, vasul era urât, dar putea fi foarte bine mascat
prin plantarea unor copaci sau prin alte amenaj`ri
peisagistice.
A doua zi diminea]`, când Sam \ncerc` s` expun`
ideile sale \n leg`tur` cu posibila rezolvare a situa]iei
lui Benedict, se izbi de refuzul ferm al acestuia.
– Am ajuns prea departe ca s` mai d`m \napoi. Po]i
planta câ]i copaci vrei, dar pe mine m` intereseaz` s`
sc`p`m de b`trâna aceea [i de barca ei. |ntre timp, voi
\ncerca s` conving investitorii. Sper s` accepte.
– Dac` nu, vom finan]a proiectul chiar noi, anun]`
Todd. Un astfel de proiect ar trebui s` aduc` o
mul]ime de bani.
Sam \l privi lung, \ntrebându-se dac` nu cumva
cumnatul lui \[i pierduse min]ile. Nici Todd n-avea
atâ]ia bani [i nici el. Cheltuise enorm din cauza bolii
lui Joy [i abia acum \ncepea s` se refac`, dar \n nici un
caz nu putea risca.
Mai târziu, dup` plecarea lui Benedict, Todd \i
spuse c` finan]atorii tergiversaser`, drept pentru care
o convinsese pe Jeannie s`-[i ipotecheze casa pentru a
demara proiectul, ad`ugând c` [i Benedict contribuise
cu unele fonduri personale.

66
 – Nu pot s` cred c` ai \ncurajat-o pe Jeannie s`-[i
asume un asemenea risc. Nu te-ai gândit la copii?
– Se va rezolva totul – imediat ce voi sc`pa de cele
dou` femei, spuse Todd \ncrez`tor, dup` care plec`
de pe [antier.
R`mas singur, Sam c`zu din nou prad` gândurilor
[i \ndoielilor sale. „Scap` de femei“. Oft` adânc. Nu
voia s` scape de ele. Dac` ar fi depins de el, ar fi l`sat
barca acolo unde era. Dar nu depindea de el. Dac`
Benedict nu putea convinge finan]atorii... Nici nu voia
s` se gândeasc`.
Todd, ca de obicei, f`cuse o \ncurc`tur` [i a[tepta
ca Sam s` descurce lucrurile. De data aceasta \ns`,
Sam nu era sigur c` poate. Dac` nu reu[ea, cumnata [i
nepo]ii lui puteau r`mâne f`r` cas`. La naiba cu Todd!
Era o situa]ie f`r` ie[ire [i, oricât se zb`tea, Sam nu
g`sea nici o solu]ie.

67
 Capitolul 7

F`r` a lua \n seam` norii negri aduna]i pe cer, Nora

st`tea pe punte, amuzându-se de giumbu[lucurile
celor doi iezi [i ale unui c`]el pe care-l g`sise ieri
abandonat pe strad` [i c`ruia \i pusese numele Dusty.
C`]elul se \mprietenise instantaneu cu iezii [i, fiind
to]i trei cam de aceea[i talie, erau antrena]i \ntr-o par-
tid` de leap[a ce-i f`cea aproape imposibil de st`pânit.
– Gata, micu]ilor, e timpul s` v` opri]i. Veni]i aici,
strig` Nora, pocnind din degete, ca s`-i atrag`.
Când cei trei pornir` \n fug` spre ea, \ncerc` s`-l
prind` pe Dusty, dar rat`. Dusty, la rândul lui, se
ciocni de Hansel care c`zu [i, rostogolindu-se pe
punte, alunec` pe dup` balustrad` [i c`zu \n ap`.
– Nu! url` Nora alergând spre balustrad`.
Cu un beh`it sfâ[ietor, iedul se scufund`, apoi,
zb`tându-se ie[i iar la suprafa]`.

68
 Pe punte, lâng` Nora, ceilal]i doi prieteni de joac`
r`maser` \ncremeni]i, c`]elul scâncind u[or [i iedul
beh`ind trist.
Oare caprele pot s` \noate? Nora nu [tia [i nici
n-avea de gând s` a[tepte s` vad` dac` iedul se
\neac` sau nu. |[i scoase repede puloverul, \[i
arunc` din picioare pantofii [i trecu dincolo de
balustrad`.
Când Sam o v`zu pe Nora privind cum iezii [i un
c`]el se joac` pe punte, sper` ca ace[tia s`-i distrag`
aten]ia suficient de mult timp ca el s` poat` ajunge
neobservat la bord, pentru c` altfel, era convins c`-i va
trânti u[a \n nas.
Venise s` le spun` c` n-avea nimic comun cu vizita
f`cut` de Benedict [i Todd pe barc` \n seara dinainte
– nici m`car nu [tiuse de ea pân` \n acea diminea]`.
Oricum, Lettie [i Nora erau mai hot`râte ca oricând s`
r`mân` pe vas. Dar Sam spera s` poat` discuta cu
Nora, pentru a mai aplana situa]ia.
Reu[ise s` ajung` neobservat pân` la pasarel`. Se
opri s` priveasc` jocul iezilor cu c`]elul, ab]inându-se
s` nu râd` de scenele atât de caraghioase. La un
moment dat, iedul lovi c`]elul cu capul [i amândoi se
rostogolir`, disp`rând din raza lui vizual`.
Deodat`, Nora scoase un ]ip`t [i-[i scoase
puloverul, r`mânând \ntr-un sutien de dantel`.

69
 Surprins [i \ncântat, Sam se delect` cu imaginea
pân` ce aceasta \[i scoase pantofii, trecu dincolo de
balustrad` [i s`ri \n ap`.
– Nu! A[teapt`! strig` el, prea târziu \ns` pentru a
o mai putea opri.
Fugi \ntr-un punct de unde putea vedea mai bine
iedul care se men]inea cu greu pe linia de plutire, \n
timp ce Nora \nc` nu ap`ruse la suprafa]`.
|[i arunc` jacheta [i pantofii [i alerg` spre o scar`
metalic` ruginit` ce cobora de pe dig \n ap`. {tia,
dintr-un releveu subacvatic pe care-l f`cuse, c` \n acea
zon`, apa ascundea \n adânc un labirint de cabluri,
stâlpi de sus]inere rup]i, caroserii ruginite de ma[ini.
Nu-i r`mânea decât s` se roage ca Nora s` nu fi venit
\n contact cu acestea.
Barele de metal ale sc`rii \i zgâriau palmele, dar
nici nu sim]ea durerea, \ntreaga sa aten]ie fiind con-
centrat` asupra punctului \n care iedul se zb`tea [i
Nora disp`ruse. O treapt` pur [i simplu se dezintegra
sub degetele lui [i Sam se scufund` \n adâncul negru.
Apa \nghe]at` \i t`ie r`suflarea; se lovi cu um`rul de un
stâlp, ceea ce-i \ncetini c`derea, apoi zvâcni din nou cu
for]` [i ie[i la suprafa]`. Spre marea lui u[urare, o v`zu
pe Nora care se chinuia s` ]in` iedul cuprins de
panic`. Efortul ei era \ntr-adev`r l`udabil, dar era pe
punctul de a pierde b`t`lia: [i ea [i iedul mai aveau
pu]in [i se \necau.

70
 – Rezist` \nc` pu]in! Ajung imediat la tine!
– E speriat! strig` Nora. |ncearc` s` mi se urce pe
cap!
– Are dreptate; apa e foarte rece. D`-mi-l mie.
Nora ezit`, apoi \l \ntinse pe Hansel spre el. Sam
lu` iedul sub bra], apoi arunc` o privire spre Nora care
tremura, alb` la fa]`.
– Te sim]i bine? Po]i s` ajungi la scar`? Ai grij`, e
ruginit`. |ncearc` s` te sprijini cu piciorul spre p`r]ile
laterale.
– Cum ajung sus, \mi po]i da mie iedul.
– Planul sun` grozav, \ncerc` el s-o \ncurajeze,
zâmbind.
Nora \not` pân` la cel mai apropiat stâlp, apoi urc`
scara cu aten]ie [i, ajungând pe dig, se \ntinse pe burt`
cu bra]ele \nainte, gata s` preia iedul.
Fascinat de linia perfect` a pieptului ei, Sam \[i
smulse cu greu privirea de pe dantela diafan` a
sutienului ei, pentru a evita ridicolul unui
comportament de pu[ti la pubertate [i, ajuns \n sfâr[it
pe treapta de sus a sc`rii, \i d`du iedul \n bra]e. Nora
de ridic`, mângâind animalul \nc` speriat.
– Uite, sângereaz`! spuse ea, \ntinzând mâna plin`
de sânge.
– Nu el, ci tu. Probabil te-ai lovit de ceva când
ai s`rit.

71
 – Eu? Bine, dar nu m` doare nic`ieri.
– Deocamdat` nu sim]i durerea pentru c` e[ti
amor]it` de frig.
O atinse pe spate, de unde venea dâra de sânge [i
pe partea posterioar` a bra]ului [i o v`zu tres`rind; \[i
d`dea seama c`, de[i Nora refuza s` recunoasc`, apa
s`rat` care se prelingea \n acea ran` adânc`, trebuia s`
usture \ngrozitor.
Tremurând, Nora strângea iedul la piept, mângâindu-l.
– Bietul de tine. Hai s` mergem \n`untru s` te usuci.
– |l duc eu, se oferi Sam verde de invidie [i
\ngrijorat din cauza ei.
– Ce e agita]ia asta? \ntreb` Lettie, sco]ând capul pe
u[` [i \ngrozindu-se de starea \n care cei doi se
\ntorceau. De ce sunte]i uzi? Ce s-a \ntâmplat?
– Iedul a c`zut \n ap` [i Nora a s`rit s`-l salveze;
s-a r`nit la bra] [i la spate.
– Ia s` v`d! Aduc imediat trusa de prim-ajutor.
– Lettie, dac` ai tu grij` de tic`losul `sta mic, m` uit
eu la rana Norei.
– Hai, veni]i cu mine! chem` Lettie iezii [i c`]eii [i
merse cu ei \n sala de jos.
– Cred c` te-ai uitat destul la mine, spuse Nora.
– Merit` s` privesc, chiar [i a[a cum e[ti, cu p`rul
plin de alge. Acum, \ntoarce-te, s` v`d cât de grav` e
rana.

72
 – Nu e decât o zgârietur`.
Sam o prinse de umeri, r`sucind-o astfel \ncât s`-i
poat` examina rana.
– E adânc`; va trebui s` mergem la spital. Nu e
nevoie decât de cinci sau [ase copci [i de un vaccin
antitetanos.
– Nu cumva e[ti [i doctor?
– Pe un [antier vezi tot felul de accidente, a[a c` am
\nv`]at s` dau primul ajutor – ini]ierea a fost destul de
dur`, pot spune.
– Chiar crezi c` e necesar?
– Sunt sigur. Adu o cârp` curat` cu care s` te
bandajez. {i, dac` nu inten]ionezi s` mergi a[a, \]i
sugerez s` te \mbraci cu ni[te haine uscate.
Ro[ind, Nora lu` repede un prosop [i-l puse \n fa]`.
– {i tu e[ti la fel de ud.
– Acum mi-a[ dori o cafea fierbinte mai mult decât
orice altceva, spuse Sam st`pânindu-[i cu greu
cl`n]`nitul din]ilor. Am \n camion ni[te haine; m` voi
schimba la spital.
– Cafeaua e pe aragaz. Serve[te-te pân` m` \mbrac.

*
* *

– O va durea mâine, spuse doctorul scriind o re]et`

[i dându-i-o lui Sam. Se pare c` a \nghi]it mult` ap`. Ar

73
fi bine s-o ]ine]i \n pat câteva zile [i s` m` anun]a]i
dac` face temperatur`. V-a]i expus amândoi
contactului cu bacteriile din ap`, dar dup` vaccinul
atitetanos [i dup` antibioticele pe care vi le-am
prescris, n-ar trebui s` fie nici un pericol.
Nora privea spre Sam cu ochii pe jum`tate \nchi[i.
Calmantul \mpotriva durerii care-i fusese administrat
avea acest efect de somnolen]` asupra ei, dar chiar [i
a[a, ar`ta atât de sexy, \ncât tot ce [i-ar fi dorit Sam era
s` urmeze sfatul medicului [i s-o ]in` \n pat vreo
s`pt`mân`, dac` ar fi putut fi [i el al`turi.
– Acum, duce]i-o pe so]ia dumneavoastr` acas`;
pare deja epuizat`.
Ochii Norei se m`rir` [i \ncerc` s` protesteze, dând
din cap.
– Nu-l contrazice pe domnul doctor, draga mea,
spuse Sam zâmbind, dând cu bun` [tiin]` un alt sens
protestului ei. Apoi, o ajut` s`-[i pun` haina [i s` se
a[eze \n scaunul cu rotile pe care o asistent` \l
adusese, privind \n \ntunericul \n care ploaia b`tea cu
putere. Ave]i ma[ina \n apropiere?
– Acolo.
Sam o ridic` pe Nora din scaun [i porni cu ea spre
camionul lui, parcat la o distan]` de câ]iva metri.
Sim]ind-o atât de mic` [i vulnerabil` \n bra]ele lui,
con[tientiz` pentru prima oar` de la moartea so]iei

74
dorin]a de a ocroti o femeie. Strângând-o la piept, cu
umerii adu[i \n fa]` pentru a o ap`ra \mpotriva ploii,
ajunse cu ea la ma[in` [i plecar`.
Se opri pentru câteva minute la o farmacie cu
program de noapte [i cump`r` medicamentele pre-
scrise pe re]et` [i când se \ntoarse, o g`si pe Nora deja
dormind. |n lumina blând` pe care firma luminos` a
farmaciei o iradia, Nora p`rea extrem de tân`r` [i
vulnerabil`.
Ezit` o clip`, apoi intr` \n cabina telefonic` din fa]a
farmaciei [i o sun` pe Lettie.
Norei nu-i va pl`cea deloc; e posibil chiar s` aib`
un acces de furie mâine când se va trezi, dar ce putea
face \n aceste condi]ii? Nici n-avea de ales: digul era
mult prea alunecos [i prea lung [i, pe o astfel de
ploaie, n-ar fi avut certitudinea c` o poate duce \n
condi]ii de siguran]`, iar ea nu era \n stare s` mearg`
singur`.
– |]i place sau nu, iubito, \n seara aceasta mergi
acas` la mine.

*
* *

A doua zi diminea]`, Nora deschise ochii cu greu.

– Bun`, somnoroaso!

75
 – |h! Pleac` de aici!
Cum o fi intrat \n dormitorul ei? Ce naiba avea pe
ea? Un tricou? Nu era tricoul ei.
– Cum te sim]i?
– |ngrozitor, morm`i ea, mirat` c` totul o durea.
Abia atunci v`zu c` nu se afla \n camera ei pe barc`.
Dup` toate probabilit`]ile, era \n apartamentul lui Sm
Hunt, ba mai mult, \n patul lui. }inând strâns de p`tur`,
\ncerc` s` se ridice, apoi se pr`bu[i sl`bit` \napoi pe
pern`. |nchise ochii [i-i sim]i degetele reci pe frunte.
– Ai temperatur`, coment` el pe un ton sever.
– N-am nimic altceva decât inten]ia de a fugi de
aici, imediat ce m` voi putea mi[ca... Dar, dup` cum se
sim]ea, aceasta putea fi peste o or`, sau dou`, sau
chiar patru... Ce am p`]it?
– Nu-]i aminte[ti? Ieri un ied a c`zut \n ap`, ai s`rit
dup` el [i te-ai r`nit. Te-am dus la spital.
Nora privi pere]ii bleu-pal, colec]ia de fotografii
reprezentând ambarca]iuni din jurul unei busole din
alam`, sulurile lungi de hârtie de pe un birou mare
din stejar.
– Aici nu sunt la spital.
– Nu... Te-am adus acas` la mine.
– De ce?
– Nu puteai merge, din cauza calmantului pe care
]i l-a administrat medicul, iar eu nu m` sim]eam \n

76
stare s` te duc \n bra]e tot digul acela lung, mai ales c`
ploua \ngrozitor. A[a c` te-am adus la mine acas`. Mi
s-a p`rut o idee bun`, atunci.
– Dar acum?
– Acum ai temperatur`, iar pe mine m` a[teapt` o
\ntreag` echip` de muncitori pe [antier.
– Nu eu am vrut s` vin aici. Po]i s` m` duci acas`.
– Nu regret c` e[ti aici. A[ dori doar...
– Hei, Sam! se auzi o voce de b`rbat \n camera
al`turat`. Unde naiba e[ti? Nu [tii c` a[teapt` un
camion cu beton?
– Nu te mi[ca. M` \ntorc imediat, [opti Sam,
\ncruntându-se.
Ca [i cum s-ar fi putut mi[ca... Nora \[i amintea
acum cum se str`duise din r`sputeri s` salveze iedul,
cum apa \i trecea peste cap, cum fusese pe punctul de
a se \neca [i c` Sam Hunt o salvase.
Fir-ar s` fie! Nu voia s` se simt` obligat` fa]` de
acest b`rbat. {i nu voia s`-i fac` pl`cere s` se afle \n
apartamentul lui, \n patul lui, s`-i poarte tricoul [i s`
simt` prin to]i porii parfumul lui b`rb`tesc de care
erau impregna]i pân` [i pere]ii.
Dar \i era obligat` [i, fie c` voia s` recunoasc` sau
nu, \i f`cea pl`cere s` se afle acolo.
Vocile celor doi b`rba]i devenir` distincte, apoi se
auzi râsul necunoscutului.

77
 – A[adar, e la tine \n pat. {tiam eu c` vei reu[i,
b`trâne! Niciodat` nu m-ai dezam`git. N-a putut
rezista farmecului t`u, nu-i a[a? Acum, cam pe când ne
putem a[tepta c` vor pleca de acolo?
– Vorbe[te \ncet! [uier` Sam, dup` care veni [i
\nchise u[a de la camera ei.
Era deja prea târziu, se gândi Nora cu sarcasm;
a[adar, pl`nuise s-o seduc` [i apoi s-o dea afar` de pe
barc`. {i acum, se a[tepta ca ea pur [i simplu s`-l lase
s`-[i duc` planul la \ndeplinire? |n nici un caz!
Totu[i, r`mânea faptul c`-i salvase via]a.
Avea nevoie de un plan. Deocamdat`, \ns`, nu se
putea men]ine nici m`car treaz`. Razele de soare ce
p`trundeau prin fereastr` erau atât de calde, patul atât
de confortabil... se ghemui \n a[ternut [i \nchise ochii.
Dup` ce reu[i s`-l fac` pe Todd s` plece, Sam
\ntredeschise prudent u[a camerei \n care se afla Nora.
Dup` remarca atât de lipsit` de tact a cumnatului s`u,
se a[tepta la o reac]ie violent` din partea Norei. Spre
marea lui u[urare, v`zu c` doarme. Din fericire, nu
auzise conversa]ia lor. Sam r`mase câteva clipe s-o
priveasc` – era adorabil`. Când o ]inuse \n bra]e,
parc` acolo \i era locul. Iar el con[tientiza acum ceea
ce, tracasat cu munca, n-avusese timp s` realizeze:
cumplita lui singur`tate.
– Dormi, iubito, [opti el [i \nchise \ncet u[a.

78
 Capitolul 8

Dup` ce telefon` acas` la el de mai multe ori, f`r`

s` primeasc` nici un r`spuns, Sam se gândi c` Nora
trebuie s` fi plecat. |ntorcându-se de la lucru, constat`
c` \ntr-adev`r, a[a se \ntâmplase. Patul era f`cut [i
lenjeria pe care dormise, \mpachetat` \n co[ul pentru
rufe din baie. Era ca [i cum Nora n-ar fi fost niciodat`
acolo. Parc` el ar fi putut uita...
Privi de jur-\mprejur [i casa i se p`ru incredibil
de pustie. |ncerc` s` umple lini[tea aceea
insuportabil` deschizând televizorul, dar de[i
acesta furniz` un zgomot de fond, programul nu-i
capt` interesul. Se sim]ea mult prea singur pentru
a r`mâne acas`.
Putea merge la Todd [i la Jeannie. Jeannie g`tea
bine [i lui \i f`cea \ntotdeauna pl`cere s` se joace cu

79
nepo]ii, dar faptul c` Todd era [i el acolo, \l f`cu s` se
r`zgândeasc` imediat.
Putea s`-[i cumpere un hambruger [i s` mearg` la
un film.
Sau... putea s` cumpere flori pentru Nora [i s`
mearg` la ea s` vad` cum se simte. Pretextul era foarte
plauzibil, având \n vedere rana ei [i faptul c` o salvase.
A[adar, \ntr-o stare de spirit mult mai bun`, f`cu
du[ [i se b`rbieri, de[i f`cuse acela[i lucru [i cu dou`
ore \nainte, când plecase de pe [antier, apoi se
\mbr`c`, se dezbr`c` [i-[i alese o ]inut` mai pu]in
preten]ioas`, sport [i, \n sfâr[it, plec` spre debarcader,
oprindu-se mai \ntâi la flor`rie.
O salut` de la distan]` pe Lettie care, \n
salopet` [i cizme de cauciuc, pescuia pe doc, apoi
travers` pasarela [i merse la bordul ambarca]iei. O
g`si pe Nora \mpreun` cu doi b`ie]i pe care-i mai
v`zuse prin vecin`tate, preg`tind un tapet pentru
a fi lipit.
– Bun`! spuse Sam, sim]indu-se tot atât de penibil
ca un adolescent la prima \ntâlnire. M-am gândit s`
trec s` v`d cum te sim]i.
– Mul]umesc, dar dup` cum vezi, m` simt foarte
bine, a[a c` n-ar fi trebuit s` te deranjezi.
– }i-am adus ni[te flori, continu` el, \nc` mai
sperând s` i se acorde pu]in` aten]ie.

80
 – Am mâinile pline de lipici. Pune-le tu \n ap`, te
rog, spuse Nora continuând s` lucreze.
„Patruzeci de dolari pentru afurisi]ii `[tia de trandafiri
la care nici nu vrea s` se uite“. Sam \i \ndes` \ntr-o g`leat`
curat` [i deja plin` cu ap`, pe care o g`si pe jos.
– Le-am pus.
– Ah, nu! Acolo e apa pentru c`]el. Va trebui s`
g`se[ti altceva.
Ce? {i unde? Deschise un bufet: plin cu farfurii. Mai
deschise unul: plin cu conserve. Un altul – cu articole
de cur`]at.
– Nu g`sesc nimic.
– |mi pare r`u, b`ie]i, \ntrerup pu]in, se adres`
Nora pu[tilor, ridicându-se cu o grimas` de durere.
– Oricum trebuie s` plec`m acum, Nora. Putem
veni s` continu`m mâine?
– Ar fi grozav, le r`spunse ea, zâmbindu-le.
Sam [i-ar fi dorit mult ca Nora s` se poarte [i fa]`
de el a[a; numai c` pe el \l privea \ntotdeauna ca pe o
pacoste.
B`ie]ii \l privir` curio[i, a[a c` le zâmbi [i \ntinse
mâna.
– Bun`. Sunt Sam Hunt.
– Bun`, sunt Will Duggan, spuse cel mai mare
dintre b`ie]i, \n vârst` de aproximativ zece ani, dând
mâna solemn cu Sam. Iar el e Tommy, fratele meu.

81
 – Tu e[ti constructorul, nu-i a[a? \ntreb` Tommy,
zâmbind [tirb. Te-am auzit ]ipând la un b`rbat
ast`zi.
Aceast` informa]ie o f`cu pe Nora s`-l priveasc` [i
mai suspicios.
|ntr-adev`r, diminea]` când ajunsese pe [antier,
Sam \l auzise \ntâmpl`tor pe Todd spunându-i lui
Benedict c` el, Sam, se culcase cu Nora [i barca era ca
[i eliberat`. Se \nfuriase atât de tare, \ncât doar
prezen]a lui Benedict \l re]inu s` trag` o b`taie
cumnatului s`u.
Aceasta fusese cearta pe care o auzise Tommy [i,
sperând ca b`iatul s` nu \nceap` s` dea unele
am`nunte, Sam se gr`bi s` schimbe subiectul.
– V-am v`zut pescuind pe aici. Prinde]i ceva?
– Sigur! Hai Tommy, trebuie s` plec`m.
R`ma[i singuri, \ntre ei se instal` o r`ceal` de
ghea]`.
– Cum se simte iedul? {i cum...
– E bine. {i eu la fel, spuse repede Nora, f`r` s`-l
lase s`-[i termine \ntrebarea. Lu` trandafirii, \i \ndes`
\ntr-un borcan de maionez`, apoi cl`ti g`leata
c`]elului [i o puse la loc pe jos. Mai doreai [i altceva?
– Nu.
Oricum n-avea nici un fel de importan]` ce dorea
el, din moment ce tot nu se realiza.

82
 – Bun! Atunci, merg s` m` culc.
Sam oft`, \[i lu` canadiana [i plec`.
– Doar nu pleci atât de repede! strig` Lettie.
– Am ceva treab`, min]i Sam, \ndreptându-se spre
ea. Am trecut doar ca s` v`d ce face Nora.
– {i? Cum a fost?
– Nu pot spune c` am avut parte de cea mai
c`lduroas` primire.
– Are o idee fix`, dar nu vrea s` spun` ce anume.
Era extrem de furioas` când am luat-o, eu [i Paula, de
la tine de acas` ast`zi.
Sam se \ncrunt`, nedumerit. De ce ar fi putut fi
furioas`? Poate c` totu[i auzise ce spusese Todd, caz \n
care ar fi fost perfect \ndrept`]it` s` fie sup`rat`.
– Indiferent despre ce e vorba, \i va trece \ntr-o zi
sau dou`, continu` Lettie cu blânde]e. Nora nu e tipul
de om care s` r`mân` sup`rat` prea mult. Spune-mi,
vii la cin` mâine sear`?
– Cine-mi garanteaz` c` Nora nu m` va ciurui cu
furculi]a?
– Voi fi arbitru [i, pe deasupra, voi face iar pl`cint`
cu mere.
– |n acest caz, voi veni cu mare pl`cere.
Sam sperase ca seara s` se termine cu totul altfel,
\ns`, mul]umit` lui Todd, Nora nu voia nici m`car s`-i
mai vorbeasc`. Merse \ncet spre camion, ne[tiind ce ar
putea face.

83
 *
* *

Ziua urm`toare, cerul era \ntunecat [i ploua. Din

cauza vremii, nu se lucrase pe [antier [i, pentru c` nu
fuseser` clien]i la flor`rie, Paula \nchisese devreme [i
o condusese pe Nora cu ma[ina pân` la chei.
Când Nora ajunse pe vas, Lettie \i spuse c` Will [i
Tommy anun]aser` c` vor veni abia sâmb`t` s`-[i
termine treaba [i c` Eli nu putea veni la cin`.
Aceasta \nsemna c` nu vor fi decât Lettie, Sam [i ea.
Aproape c`-[i dorea s` plou` [i mai tare, poate c`
astfel renun]a [i Sam s` vin`. Arunc` o privire spre
trandafirii pe care Lettie \i luase din borcan [i-i
aranjase \ntr-o vaz` de cristal. {tia c` fuseser` scumpi
[i ea nici m`car nu-i mul]umise. Dar, amintindu-[i
conversa]ia auzit` \ntâmpl`tor, refuz` s`-[i mai fac`
procese de con[tiin]`. La naiba cu acest Sam Hunt. De
ce n-o l`sa \n pace?
Totu[i, inima \i b`tu mai repede când auzi soneria
[i mai ales când deschise u[a [i-l v`zu pe Sam zâm-
bindu-i \n prag, cu ochi umezi [i blânzi ca ai c`]elului ei.
– Am ajuns prea devreme?
– Da, dar intr`.
– Nora, \ncepu el, luându-i mâinile [i ]inându-i-le
strâns. B`nuiesc c` ai auzit ceea ce a spus Todd când

84
a venit acas` la mine. S` [tii c` n-am nici un amestec
\n tot acel plan. De asemenea, vreau s` [tii c` l-am pus
la punct.
Expresia trist` [i rug`toare din ochii lui aproape
c`-i topi hot`rârea de a-[i men]ine sup`rarea
\mpotriva lui.
Aproape.
– Nu [tiu despre ce vorbe[ti, spuse ea, eliberându-[i
mâinile.
Poate c`, \ntr-adev`r, atunci nu fusese vinovat.
Oricum, asta nu-l absolvea de orice vinov`]ie.
– Oricum, te rog s` m` scuzi.
La naiba cu ochii aceia blânzi [i calzi; privindu-i, era
ca [i cum te-ai fi afundat \n ciocolat`. Iar ei \i pl`cea
enorm ciocolata.
– M` duc s` v`d dac` Lettie are nevoie de ajutor,
spuse Nora [i fugi \n buc`t`rie.

*
* *

Fuseser` t`cu]i \n timpul cinei, pân` când Lettie

\ncepu s` povesteasc` diferite \ntâmpl`ri hazlii
petrecute cu ani \n urm` pe ambarca]ia de pescuit.
Cucerit`, Nora trebui s` renun]e la figura ei sever` [i

85
sup`rat` [i se amuz` din toat` inima al`turi de ceilal]i
doi. De asemenea, Lettie vorbi despre so]ul ei [i
despre cât de mult \i sim]ea lipsa.
Sam spuse c` o \n]elege perfect, el fiind \n aceea[i
situa]ie [i [tiind ce \nseamn` singur`tatea. De
asemenea, le \mp`rt`[i câteva din experien]ele sale \n
calitate de tat`, iar hazul situa]iilor descrise le f`cu s`
râd` \n hohote.
Nora [tia c` Sam are o feti]`, dar pân` atunci nu
[i-l imaginase niciodat` \n rol de tat`. Trebuie s`-i fi
fost \ngrozitor de greu s`-[i creasc` singur copilul.
Dup` moartea so]iei, nu acceptase decât posturi de
consultan]`, pentru a putea fi acas` tot timpul cu
feti]a lui. Abia anul acesta, când Suzie putea merge
la gr`dini]`, \[i reluase activitatea cu norm`
\ntreag`.
Din povestirile lui reie[ea clar cât de dificil era de
abordat un copil \nc`p`]ânat, de cele mai multe ori el
fiind cel ce trebuia s` cedeze. Nora \[i st`pâni cu greu
lacrimile când Sam le povesti despre co[marurile lui
Suzie [i despre nop]ile pe care le petrecuse lâng`
patul ei când era bolnav`.
Cu chipul iradiind de iubire [i mândrie, Sam scoase
din portofel câteva fotografii cu Suzie. Feti]a cu p`r
negru, ochi c`prui, privire [treng`reasc` [i zâmbet
fermec`tor – o copie fidel` \n miniatur` a tat`lui ei, de

86
altfel – o cuceri imediat pe Nora. A[adar, când Sam
spuse c` \n acel weekend o va aduce pe Suzie \n
Seattle [i \ntreb`, oarecum ezitând, dac` poate s` vin`
cu ea \n vizit`, Nora a fost prima care s` \ncuviin]eze.
Când Sam se hot`r\ s` plece, Nora \l conduse pe
punte unde discutar` despre tot felul de nimicuri [i
privir` luna jucându-se pe luciul apei. Apoi, o strânse
\n bra]e [i o s`rut`, iar ei i se p`ru cel mai firesc lucru
din lume.
Buzele lui calde aveau o u[oar` arom` de mere [i
scor]i[oar`, bra]ele puternice o f`ceau s` se simt` \n
siguran]`, iar privirea lui promitea mult mai mult. De[i
ar fi dorit s` r`mân` acolo pentru totdeauna, Nora
trebui s` asculte de vocea ra]iunii.
– Faptul c` m-ai s`rutat nu schimb` lucrurile.
– {tiu. A[ vrea...
Nora \l \mpiedic` s` mai continue, punându-i un
deget pe buze, pe care el \l lu` [i-l s`rut`.
– |n leg`tur` cu sâmb`t`...
– Abia a[tept, spuse Nora \ncet.
– {i eu.
|i zâmbi plin de dor [i plec`.

*
* *

87
 Suzie [i Sam sosir` destul de târziu diminea]a, iar
micu]a era parc` [i mai dr`gu]` decât \n fotografii.
P`rul negru \i c`dea inele pe umeri, prins cu o
panglic` \nnodat` \ntr-o parte. Peste rochi]a din
catifea albastr`, cu dantel` la partea de sus, avea o
jachet`, iar sub unul din genunchii cu gropi]e, un
plasture caraghios. Adida[ii ro[ii erau amândoi
desf`cu]i la [ireturi [i... lipseau [osetele.
– Am uitat s` lu`m de la bunici, explic` Sam jenat.
Pentru prima dat`, Sam p`rea nesigur de el [i
vulnerabil. Feti]a o privi timid`, apoi \[i l`s` ochii \n jos.
Nora \[i d`du seama c` amândoi erau \ngrozitor de
speria]i [i, pentru a detensiona atmosfera, le zâmbi,
apoi \ntinse mâna spre feti]`.
– M` bucur s` te cunosc, Suzie. Tat`l t`u ne-a
povestit o mul]ime de lucruri frumoase despre tine.
|mbujorat` de pl`cere, Suzie o lu` de mân`.
– N-am mai fost niciodat` pân` acum pe o barc`.
– Atunci, va trebui s`-]i ar`t`m cum e.
Suzie \ncuviin]` din cap, dar se men]inu oarecum
rezervat` – pân` când ap`ru Dusty. A fost dragoste la
prima vedere [i, \n câteva clipe, nu mai ]inur` seama
de nimic \n interesul jocului lor. |ntr-un târziu,
epuiza]i, Dusty se pr`bu[i pe podea sub form` de
ghemotoc inert [i adormi imediat, iar Suzie se l`s`
ademenit` \n buc`t`rie, unde Lettie \i preg`tise ni[te
fursecuri [i un pahar cu lapte.

88
 – S` ne odihnim [i noi pu]in, spuse Sam. Crede-m`,
pauza nu va dura mult. Nu [tiu de unde are atât de
mult` energie.
|ntr-adev`r, \n câteva minute Suzie veni din
buc`t`rie cu un fursec \n mân`.
– ~sta e pentru mine? \ntreb` Sam.
– Nu, e pentru el. Suzie \ngenunche lâng` Dusty [i-i
\ntinse fursecul pe care acesta \l \nghi]i imediat,
lingând-o apoi pe fa]` \n semn de mul]umire. Ce
dr`gu] e! Pot s`-i mai dau unul? se adres` ea Norei.
– Nu-i fac bine prea multe dulciuri, dar vrei s`-i dai
din mâncarea lui special`?
– Pot? \ntreb` feti]a rug`tor spre tat`l ei.
– Cred c` da.
– Dac` vrei, po]i s` m` aju]i s` d`m mâncare [i
celorlalte animale, propuse Nora, luând-o de mân`
s-o conduc` \n sala de jos.
Suzie privi extaziat` fiecare animal, curioas` [i
impresionat` deopotriv`.
– Am petrecut ast`zi cea mai grozav` zi. Mul]umesc
c` m-ai l`sat s` vin.
– M` bucur c` ]i-a pl`cut.
Feti]a aceasta era \ntr-adev`r \ncânt`toare. Dac`
Nora mai avea \nc` unele rezerve \n privin]a lui Sam,
acum, v`zut \mpreun` cu fiica lui, \i ap`rea \ntr-o
lumin` cu totul nou`.

89
 – Vreau [i eu s` locuiesc pe o barc`. Pe arca Norei
e mult mai distractiv decât \ntr-un apartament, declar`
Suzie mai târziu, dup` ce s-au \ntors \n buc`t`rie.
– Scumpa mea, din moment ce eu n-am o barc`,
suntem nevoi]i s` r`mânem pe uscat. Poate c` Nora [i
Lettie \]i vor da voie s` mai vii \n vizit` – asta \n cazul
\n care e[ti cuminte.
– Sunt sigur` c` e \ntotdeauna cuminte [i va fi
\ntotdeauna bine venit` aici, spuse Nora.
– Pot veni [i mâine? Te rog, tat`!
– P`i...
Simplul fapt de a se afla lâng` Sam crea o mul]ime
de probleme. Dar, dup` ce o privi pe Suzie \n ochi,
Nora \ncuviin]` din cap, iar zâmbetul pe care Sam i-l
adres` era plin de recuno[tin]`.
– Pot s` vin [i eu? \ntreb` el, cu ochii scânteietori.
– Da, po]i veni [i tu.
Nora sim]ea c` intr` \ntr-o mare \ncurc`tur`, dar ce
putea face?

90
 Capitolul 9

– Nora!
Nora ie[i \n prag [i-i v`zu pe Tommy [i Will venind
pe pasarel`. Will avea ceva \n hain` – poate vreo
lucrare practic` de realizat ca tem` pentru [coal`... sau
poate un nou membru pentru menajeria ei...
– Bun`! strig` Nora, sperând totu[i s` nu fie vorba
de vreo pisic` gravid`. Ce s-a \ntâmplat?
Tonul ei deveni brusc \ngrijorat când le v`zu
chipurile grave.
– Un tic`los a r`nit r`]oiul. Po]i s`-l aju]i?
– Aduce]i-l \n`untru.
Will \ngenunche [i desf`cu haina cu grij`.
R`]oiul m`c`ni, \ncerc` s` se ridice, apoi c`zu pe o
parte.
– Se pare c` aripa stâng` e rupt`, spuse Nora, dup`
ce-l examin`.

91
 – |l po]i ajuta? \ntreb` Tommy din nou.
– Nu [tiu.
G`sise o mul]ime de animale abandonate, le
\ngrijise [i le readusese \ntr-o condi]ie fizic` bun`, dar
nu fusese nevoie decât de hran` bun` [i uneori de
deparazitare... pe când acum era cu totul altceva. Nu
[tia s` rezolve un astfel de caz.
– Sunte]i acas`? se auzi vocea lui Sam. Acesta vâr\
capul prin u[a \ntredeschis` [i, v`zându-i acolo, pe jos,
se \ncrunt` \ngrijorat [i intr` imediat urmat de Suzie.
Ce s-a \ntâmplat?
– E bolnav? \ntreb` [i Suzie, \ngenunchind imediat
lâng` Nora.
– Nu e bolnav. Cineva i-a rupt aripa, dar Nora \l va
vindeca, r`spunse Tommy, privind-o pe Suzie cu
interes.
– Adev`rul este c` nu [tiu ce s` fac, spuse Nora
\ncet, \ntorcându-se spre Sam. M` tem c` trebuie dus
la veterinar.
– S`-l v`d [i eu.
Sam \ngenunche lâng` ceilal]i [i examin` cu aten]ie
r`]oiul. Nu numai copiii, dar [i Nora sim]i o mare
u[urare [tiindu-l pe Sam al`turi, gata s` se ocupe el.
– Ce-a p`]it? \i \ntreb` el pe b`ie]i.
Cei doi fra]i descriser` b`rbatul care aruncase cu
pietre \n r`]oi. Nora \[i aminti c` v`zuse pe cineva

92
corespunzând cu descrierea f`cut` de b`ie]i, de câteva
ori pe doc. {i, dup` privirea lui Sam, \[i d`du seama c`
[i el \l recunoscuse.
– Trebuie s` fi fost Stokes, spuse Sam. Lucreaz` pe
[antier. Voi discuta mâine cu el [i voi lua m`suri s` nu
se mai \ntâmple a[a ceva.
– R`]oiul e grav r`nit? \ntreb` Tommy.
– Nu. Se pare c` aripa nu e rupt`. Are o t`ietur` la
picior, probabil de la o piatr` – de aceea nu se poate
ridica. Nora, ai ni[te be]i[oare, o cârp` moale,
leucoplast [i un unguent?
Nora se gr`bi s` aduc` tot ce i se ceruse [i Sam
bandaj` cu grij` aripa ra]ei [i-i unse piciorul cu
unguent.
– Gata, spuse el mângâindu-i penele lucioase. Cred
c` dac` st` lini[tit câteva zile, nu mai are nimic.
– Am o cu[c` liber` jos; `sta este unul din avantajele
de-a avea propria mea arc`. Dar, cum de-ai [tiut ce s` faci?
– Când eram copil, \ntotdeauna aduceam acas` p`s`ri
r`nite, câteodat` broa[te ]estoase... orice vietate care avea
nevoie de ajutor. Cred c` m-am specializat cu timpul.
– Se pare c` nu va mai avea nimic, declar`
\ncrez`tor Tommy, apoi continu`, privind spre fratele
lui [i spre Suzie: vii s` ne aju]i s` facem o dioram`?
– Ce-i aia? \ntreb` Suzie.
– Imagini decupate care stau \n picioare. Vei vedea.
Poate ne aju]i s` pict`m.

93
 – Pot s` merg, tat`?
Sam ezit`, privindu-i rochi]a vaporoas`, cu volane,
funde [i dantel`.
– B`ie]ii \[i pun ni[te tricouri vechi pe deasupra, ca
s` nu se murd`reasc`. Sunt sigur` c` vor g`si unul [i
pentru Suzie, oferi Nora solu]ia.
– |n acest caz, n-am nimic de obiectat, spuse Sam
[i f`cu semn cu ochiul spre Suzie a c`rei fa]` str`lucea
de bucurie.
M` bucur c` e cu ei, continu` el dup` plecarea
feti]ei. N-a prea avut niciodat` cu cine s` se joace.
– Probabil c` se simte foarte singur`.
– Nu m-am gândit la asta, dar cred c` ai dreptate.
Expresia plin` de melancolie a chipului s`u
confirma faptul c` nu numai Suzie era singur`.

*
* *

Mai târziu \n acea zi, când Sam [i Suzie se preg`teau

de plecare, Nora \ngenunche lâng` feti]` [i-[i lu`
r`mas-bun \mbr`]i[ând-o.
– Te iubesc, Nora, [opti Suzie. Mama mea a murit
când eram mic`; nu mi-o amintesc, dar tare mi-ar
pl`cea s` fii tu m`mica mea.
– {i eu te iubesc, scumpa mea, r`spunse Nora con-
statând cu surprindere c` [i ea \[i dorea acela[i lucru.

94
 Ridicând privirea, observ` c` Sam se uit` la ea. |[i
aminti cu cât` delicate]e \ngrijise ra]a [i cât de grijuliu
era fa]` de copii. De asemenea, \[i amintea de s`rutul lor.
Categoric, era \nc`p`]ânat, \nd`r`tnic [i \nc` mai
era de p`rere c` ea [i Lettie trebuie s` p`r`seasc`
barca. Pe de alt` parte, ea era hot`rât` s` r`mân`. Da,
aveau p`reri diferite, dar dincolo de orice era convins`
c` era un tat` minunat [i un so] bun pentru femeia
care va avea norocul s`-i fie al`turi.
So]?! De unde \i venise aceast` idee?
– Tat`, n-o s`ru]i pe Nora de r`mas-bun? S`rut` [i
c`]elul!
– Voi face o discriminare – o s`rut doar pe Nora.
Noapte bun`, Nora, spuse el atingându-i tâmpla cu buzele.
– Nu-l s`ru]i [i tu?
Sam zâmbi [i \ntinse obrazul. Dându-[i seama c` n-are
sc`pare, Nora se preg`ti s`-l s`rute pe obraz, numai c`
Sam \[i \ntoarse rapid capul, astfel buzele lor se
\ntâlnir`. Din fericire, Suzie se uita la giumbu[lucurile
lui Dusty când bra]ele lui o cuprinser` strâns [i s`rutul
lor se transform` \ntr-o p`tima[` dezl`n]uire de
dorin]e [i senza]ii neb`nuite.
– Hai s` plec`m, tati, mi-ai promis \nghe]at`, \i
\ntrerupse \n cele din urm` Suzie, tr`gându-l pe Sam
de mânec`.
– Vise dulci, scump` Nora, spuse Sam \ncet, cu
voce tremurat`.

95
 – Vise dulci, scump` Nora, repet` [i Suzie, ca un
clopo]el.
– Pa, iubito. La revedere, Sam.
Da, se putea l`sa u[or purtat` de visuri imposibile
care nu duceau decât la deziluzii. Mai greu era s` se
\ntoarc` din nou la realitate; mai greu era s` nu se mai
gândeasc` la acel s`rut pe care l-ar fi dorit nesfâr[it.

*
* *

– E[ti concediat, Stokes, spuse Sam cu fermitate.

Du-te s`-]i ridici salariul. Nu vreau s` te mai v`d pe
aici, pe [antier, sau pe lâng` barc`, sau pe doc.
– Nu-mi spui tu ce s` fac! [uier` printre din]i
b`rbatul gras, brunet, aruncându-i o privire furioas` [i
]intind spre Sam un pumn.
Sam evit` lovitura [i-l \mpinse, trântindu-l la
p`mânt; nu s-ar fi oprit aici, dar f`cu tot posibilul s` se
st`pâneasc`.
– Pleac` imediat!
– Am s` ]i-o pl`tesc! amenin]` Stokes printre
\njur`turi, ridicându-se [i \mpleticindu-se spre u[`.
Sam nu-l chestionase \n leg`tur` cu ra]a s`lbatic`,
dar era absolut sigur c` el era b`rbatul descris de
b`ie]i. De altfel, nici nu mai fusese necesar, deoarece
Stokes venise beat la lucru.

96
 |l urm`ri din priviri pân` când \l v`zu p`r`sind
[antierul. Avea totu[i impresia c`, \n ciuda interdic]iei
lui, avea s` se mai confrunte cu Jack Stokes.
Tot restul zilei, Sam fusese ocupat cu tot felul de
probleme, astfel \ncât r`sufl` u[urat la terminarea
programului. |l mai z`rise pe Stokes, pe la ora
prânzului, pe plaja de lâng` chei, dar, \nainte de a
ajunge s` ia vreo m`sur`, o alt` problem` ap`rut` pe
[antier reclam` prezen]a lui imediat`, iar când se
eliber`, Stokes disp`ruse.
Privind spre barc`, Sam se \ntreba dac` nu cumva
gre[ise interzicându-i lui Stokes s` se apropie de zona
aceea; era posibil ca tocmai astfel s-o fac`, din spirit de
frond`.

*
* *

Nora zâmbi \n timp ce traversa digul. „Vise dulci!“...

Toat` noaptea, \n vis, ap`ruser` ei trei: Sam, Suzie [i
ea. Vise minunate \nc`rcate de magie. To]i trei locuiau
pe o barc`, având tot felul de animale, inclusiv un
inorog. Chiar se \ntreba oare ce mânca inorogul...
Revenind la realitate, gr`bi pasul, aducându-[i
aminte c` trebuia s`-[i hr`neasc` animalele. Brusc, o
scândur` ced` [i se rupse \n dou` sub picioarele ei.
Se prinse disperat` de marginea sp`rturii create,
atârnând \n aer, con[tient` c` nu va fi \n stare s` se

97
ridice \napoi. Apa care se izbea de stâlpul de sus]inere
o \mpro[ca, udându-i picioarele. |nchise ochii,
ne\ndr`znind s` priveasc` \n jos spre adâncul negru ce
ascundea buc`]i de lemn [i stânc`.
– Ajutor! strig` ea, sperând s-o aud` cineva aflat
\ntâmpl`tor \n apropiere.
Bra]ele \ncepur` s`-i tremure [i s-o doar` insu-
portabil.
De undeva din dep`rtare auzi o voce.
– Ajutor! strig` ea din nou, sperând s-o fi auzit
cineva.
|ntr-adev`r, r`sunar` pa[i grei.
– Nora!
– Sam, ajut`-m`! gemu ea sim]ind c` degetele \i
alunec`.
Sam \ngenunche, o prinse de \ncheieturile
mâinilor [i o ridic`, strângând-o \n bra]e.
– Nora, slav` Domnului c` te-am auzit. Ai p`]it ceva?
– Cred c` nu.
Deodat`, \ncepu s` vad` tulbure [i genunchii \i
tremurau. |n aceea[i clip`, sim]i cum Sam o ia \n bra]e
[i o duce spre barc`.
– Lettie! strig` Sam.
– Este... plecat` cu Eli. Dac` n-ai fi venit... M-ai fi
salvat din nou.
– Cel pu]in, sunt [i eu bun la ceva, \ncerc` el s`
glumeasc`, apoi chipul i se \ntunec`. Nora, dac` n-a[
fi venit...

98
 O strânse atât de tare, \ncât \i auzea b`t`ile inimii.
Acolo, \n bra]ele lui, se sim]ea \n siguran]` [i iubit`.
O a[ez` pe un scaun \n buc`t`rie [i-i examin`
palmele [i degetele sângerânde.
– Mai \ntâi s` scoatem a[chiile de sub piele [i pe
urm` ne vom ocupa de zgârieturi; unghiile rupte din
carne te vor mai durea câteva zile.
– Mul]umesc, Sam. Nu [tiu...
– Nu te mai gândi.
O strânse din nou la pieptul lui, o s`rut` pe frunte,
apoi pe buze [i pasiunea acelui s`rut f`cu s` dispar` [i
durerea [i groaza tr`it`.
– Pentru nimic \n lume n-a[ vrea s` plec de lâng`
tine acum, dar trebuie s` pun o scândur` nou` \nainte
s` se mai \ntâmple un accident.
Sam se \ntoarse \nso]it de Lettie [i Eli, iar chipul
s`u era \ntunecat de furie.
– Ce s-a mai \ntâmplat?
– Ceea ce ai p`]it n-a fost accidental. Scândura
fusese t`iat` [i ar fi cedat la cea mai mic` presiune... A
trebuit s` concediez un om ast`zi. A venit la lucru beat
[i ne-am certat. E vorba de Stokes, acela[i care a r`nit
ra]a s`lbatic`. N-am nici o dovad` c` el ar fi f`cut asta,
dar, când a ie[it din biroul meu, a jurat s` se r`zbune.
Orice altceva ar fi pus la cale nu m-ar fi \nsp`imântat,
dar asta... Tu, Lettie sau Eli a]i fi putut fi grav r`ni]i...
a]i fi putut chiar muri.

99
 – Copiii! spuse Nora \nsp`imântat`. Dac` s-ar fi
\ntâmplat asta unuia dintre ei?
– Exact! Tocmai de aceea tu [i Lettie ve]i p`r`si
barca asta chiar acum. V` pot duce la un hotel.
– Nu, nu vreau s` plec! Nu pot s` las animalele aici.
– Nu le faci nici un bine dac` e[ti r`nit` sau moart`.
– Categoric, nu se va \ntoarce acum! Vom fi
precaute, Sam, interveni Lettie cu blânde]e. Ai verificat
celelalte scânduri, nu-i a[a?
– Nu e suficient.
– Nu pot s` plec, repet` Nora.
– Asta este cea mai mare prostie! spuse Sam [i ie[i furios.
– Doamnelor, rupse Eli t`cerea penibil` care se
instal`, sunte]i bine venite acas` la mine. Sau, pot
r`mâne eu aici, cu voi.
– Nu e nevoie, dragul meu, ne descurc`m.
Când Eli o \mbr`]i[` pe Lettie, Nora se retrase discret
pentru a nu-i deranja. Lu` o lantern` [i plec` s`
inspecteze digul. Razele de lun` \i luminau slab calea, dar
\ncepuse s` se formeze o cea]` deas` care \nv`luia ]`rmul.
Merse din nou la locul \n care c`zuse. Se gândi la acel
b`rbat pe care Sam \l concediase. De ce ar fi f`cut asta ca
s` se r`zbune pe el? Doar nu Sam folosea cheiul...
Brusc, \i veni o idee. Poate c` toat` aceast` poveste
n-avea nici o leg`tur` cu Sam; poate c` fusese o
\ncercare de a sc`pa de ea [i de Lettie. Oricum, ipoteza
p`rea mai plauzibil`.

100
 {efii proiectului voiau ca ele dou` s` plece de
acolo. Chiar acum Sam insistase s` le duc` la un hotel.
Oare era posibil ca Sam...
Nu, nu era cu putin]`.
Totu[i, cine f`cuse acest lucru urm`rea ceva. Dar,
indiferent cine ar fi fost acela, de ce ar fi luat astfel de
m`suri extreme, disperate?
Privi cu team` \n jurul ei; i se p`ru c` vede o
mi[care la cap`tul cheiului. Se aplec` s` vad` mai bine.
Da, a fost ceva – o umbr`. Un om? Cea]a se ridic`, apoi
cobor\ [i mai mult. A fost un b`rbat, Sam?
Sau altcineva?
Rezist` primului impuls de a fugi \napoi la barc`.
Eli urma s` se \ntoarc` exact pe acel drum pu]in mai
târziu. Nu-l putea expune unui pericol. Indiferent
dac` \i era sau nu team`, trebuia s` afle.
Aprinse lanterna [i porni \ncet de-a lungul cheiului.
Când ajunse \n zona \n care z`rise acea umbr`, se
opri [i \ncepu s` strige cu voce tremurat`.
– E cineva?
Mai strig` \nc` o dat`, mai hot`rât. A[tept`, ascult`,
dar nu auzi nimic. R`mase \n continuare, de[i
p`truns` de frig [i umezeal`, \ncercând s` priveasc`
prin \ntuneric. |n cele din urm`, mul]umit` c`,
indiferent cine a fost, disp`ruse \n negur`, se \ntoarse
la barc`.

101
 Capitolul 10

Dup` ce p`r`si barca, Sam cercet` golful, [antierul,

chiar str`zile din vecin`tate, dar nu \ntâlni decât câ]iva
oameni f`r` ad`post [i un b`rbat care ie[ea dintr-un
bar; \i \ntreb` pe to]i, dar nici unul nu v`zuse pe
cineva care s` corespund` descrierii corespunz`toare
lui Jack Stokes.
|n drum, \l v`zu pe Eli a[teptând \n sta]ia de
autobuz [i-l duse cu ma[ina acas`. Eli \ncerc` s`-l
lini[teasc`, spunându-i c` Lettie [i Nora erau
deocamdat` \n siguran]`.
Asta ar fi trebuit s`-l fac` pe Sam s` se simt` mai bine,
dar nu se \ntâmpl` a[a. Promiseser` s` fie precaute, dar
cum? Cine [tie ce planuri criminale mai pusese Stokes
la cale? Tot la fel de bine se putea \ntâmpla s` fi plecat
din zon`, dar nu putea fi sigur de nimic.

102
 Dup` ce-l l`s` pe Eli acas`, Sam se \ntoarse la
[antier. De data aceasta, g`si fer`str`ul cu care, dup`
toate probabilit`]ile, Stokes t`iase scândura; \l [terse
[i-l puse la loc, \n depozitul cu scule. Dup` aceea,
continu` s` supravegheze locul din camionul s`u, de[i
cea]a \i reducea aproape total vizibilitatea. Abia spre
diminea]` plec` acas`.
F`cu repede un du[ [i se b`rbieri [i, \n zori, reveni
pe [antier. Cea]a \ncepea s` se ridice [i ambarca]ia se
profila \ntunecat` [i lini[tit`, dar, dup` experien]a
avut`, [tia c` aparen]ele pot fi \n[el`toare.
Intr` \n chicineta ce-i servea drept buc`t`rie \n
cl`direa biroului [i, dup` ce puse ibricul s` fac` o
cafea, se uit` la ceas – era prea devreme pentru a
telefona. Dar trebuia s`-l anun]e pe Todd, de[i era
pu]in probabil ca acesta s` ia vreo m`sur`.
Se gândi s` anun]e incidentul la poli]ie, dar cum ar
fi putut dovedi ceva? Scândura retezat` c`zuse \n ap`
[i totul putea fi pus cu u[urin]` pe seama st`rii
generale deplorabile a cheiului. Sam era convins c`
Stokes fusese autorul, dar nu avea nici o dovad`. De
altfel, nu numai Stokes ar fi avut un motiv, ci [i James
Cornwell, Benedict [i chiar Todd, din moment ce to]i
voiau s` scape de cele dou` femei.
Mai mult, poli]ia \l putea suspecta chiar pe el \nsu[i
de a fi t`iat scândura. To]i [tiau c` \ncercase s` le

103
conving` s` p`r`seasc` barca. Tot el avea acces la tot
echipamentul [i ustensilele – inclusiv la fer`str`ul pe
care-l g`sise noaptea trecut`. Fir-ar s` fie! |l [tersese cu
o cârp`, pentru a \ndep`rta umezeala, dar \n acela[i
timp se duseser` [i amprentele – cu excep]ia
propriilor lui amprente. Nu, n-ar fi o solu]ie bun` s`
anun]e poli]ia. Va trebui s` rezolve singur.

*
* *

Dup` o noapte destul de agitat`, Nora se trezi

devreme [i mai inspect` \nc` o dat` cheiul. Dar \l
verificase [i Sam cu o zi \n urm` [i oricum, n-ar fi fost
u[or de depistat vreo neregul`, având \n vedere
aspectul atât de neregulat al scândurilor vechi.
Nu-i r`mase decât s-o roage pe Lettie s` fie cât se
poate de prudent` cât ea era la lucru [i s` anun]e
poli]ia dac` i se p`rea ceva suspect.
Plecând, Nora v`zu camionul lui Sam [i se \ntreb`
dac` acesta reu[ise s` mai ajung` acas`.
Era convins` c` scopul acelei fapte fusese ca ea [i
Lettie s` se sperie atât de tare \ncât s` plece de pe
barc`. O \ngrozea \ns` gândul c` f`pta[ul nu s-ar fi dat
\napoi de a mutila sau a omor\. Planul aproape c`
reu[ise, dac` n-ar fi fost Sam...

104
 |ncerc` s` se gândeasc` la altceva... de exemplu, la
\mbr`]i[area [i la s`rutul lor, de asemenea, la cât de
tare se \nfuriase Sam când ea [i Lettie refuzaser` s`
plece de acolo. Arca Norei nu mai era o simpl` barc`;
era c`minul lor. De ce lui \i era atât de greu s`
\n]eleag`? Dac` Lettie ar fi cedat capriciilor nepotului
ei, ar fi fost ca [i cum ar fi recunoscut \nfrângerea, ceea
ce era \mpotriva principiilor sale. Iar pentru ea,
aceasta ar \nsemna s`-[i p`r`seasc` animalele, ori a[a
ceva n-ar fi f`cut niciodat`.
Imediat cum ajunse la flor`rie, Nora o sun` pe
Lettie [i, numai dup` ce aceasta o asigur` c` totul e \n
ordine, putu s` se concentreze asupra noilor ei
aranjamente florale.

*
* *

Restul s`pt`mânii se scurse \n lini[te, dar Sam avea

impresia c` nu era decât calmul dinaintea furtunii.
A[a a [i fost.
Ziua de vineri aduse o serie de incidente pe care
alt` dat` poate c` nici nu le-ar fi luat \n seam`, sau
le-ar fi catalogat drept nepl`ceri zilnice: o scândur`
desf`cut` la o schel`, ap` \n gazul de la generator,
rampe deplasate sau lips`, cuie \mpr`[tiate \n parcare

105
– nimic major, dar necesitând o mul]ime de timp
consumat cu verific`rile. La sfâr[itul zilei de lucru,
starea de iritare a lui Sam se accentu`, propor]ional cu
incertitudinea pe care o aducea \nserarea.
Arunc` o privire rapid` spre ceasul de perete de
deasupra biroului s`u. P`rin]ii lui pl`nuiser` o
excursie de sfâr[it de s`pt`mân` la Reno. Suzie, c`reia
\i pl`cea enorm s` c`l`toreasc` \n avion, fusese
instalat` la bordul unei navete \ntre Portland [i Seattle,
a[a c` avea exact atât timp cât s` ajung` la aeroport.
Ar fi r`mas [i noaptea aceasta pe [antier, s`
supravegheze locul, dar doamna la care mai apela din
când \n când s` stea cu Suzie nu r`spundea la telefon
[i nu-[i putea l`sa feti]a singur`.
N-avea de ales; se urc` \n ma[in` [i plec`. |[i iubea
mult feti]a [i adora fiecare clip` petrecut` \mpreun`
cu ea, dar aceasta era o situa]ie \n care ar fi preferat s-o
[tie la bunici.
|n drum spre aeroport, gândurile lui zburar` din
nou spre Nora. De[i o v`zuse plecând la lucru [i
\ntorcându-se acas`, nu-i vorbise. Avea impresia c`
Nora nici nu-i va mai vorbi pân` nu-[i cere scuze de a-i
fi spus c` face o prostie. Numai c` el n-avea de gând
s`-[i cear` scuze, pentru c` era convins c` are
dreptate. Era o prostie din partea ei s`-[i ri[te via]a –
de fapt nu numai ea, ci [i Lettie. De ce se \nc`p`]âna?

106
 *
* *

A doua zi diminea]` constat` c` \nc`p`]ânarea era

o caracteristic` tipic feminin`.
– Vreau s` merg la Nora, insist` Suzie, bosumflat`.
Din p`cate, Sam \i promisese c` o va duce s` vad`
din nou animalele \n acel weekend, numai c` acum
avea impresia c` vizita lui nu va fi prea bine primit`.
|ncerc` o alt` tactic`.
– Hai s` mergem la Gr`dina Zoologic`.
– Vreau s` v`d gr`dina zoologic` a Norei. Mi-ai
promis.
{i feti]a lui [i Nora aveau \n comun acela[i
comportament de catâr. Trebuia s` se arate extrem de
ferm.
– Nu putem merge la Nora, a[a c` nu te mai gândi
la asta!
– Tat`! Ai ]ipat la mine! protest` Suzie, izbucnind
\n lacrimi.
– Te rog s` m` scuzi, dovlecel.
– Fac pariu c` [i Nora e sup`rat` pe tine, la fel ca
mine.
– Bine c` e toat` lumea sup`rat` pe mine, morm`i
el. Mergem la Gr`dina Zoologic`?

107
 – Nu! |nseamn` c` m-ai min]it când ai promis.
Vreau s` merg \napoi la bunica.
– Dac` bunica ar fi acas`, ]i s-ar \ndeplini dorin]a
imediat. Dar, din moment ce nu e, trebuie s` r`mâi
aici cu mine.
Suzie se gândi o clip`, apoi cu b`rbia tremurând`
ridicat`, p`r`si camera. Imediat, din dormitor se
auzir` hohote de plâns.
Sam putea rezista toanelor [i acceselor ei de furie,
dar nu [i plânsului ei. |n plus, era adev`rat: \i
promisese.
– Bine, bine, ai câ[tigat. Mergem la afurisita aceea
de barc`.
– Ai spus un cuvânt urât. S`-]i sp`l gura cu s`pun?
– S`-]i iei haina, atât.
Nu [tia de ce mai \ncerca – doar n-avea nici o [ans`
s` câ[tige \n fa]a micu]ei tirane.
Când au ajuns la barc`, Nora o \ntâmpin` pe Suzie
cu entuziasm [i o \mbr`]i[`, ignorându-l pur [i simplu
pe Sam.
Acesta aproape c`-[i pierduse orice speran]` de a
avea o discu]ie singur cu ea, când venir` Tommy [i
Will [i merser` cu Suzie \n sala de jos.
– Nora!
Ca [i cum nu l-ar fi auzit, Nora intr` \n buc`t`rie.
Sam o urm` [i, prinzând-o, o strânse \n bra]e.

108
 – Las`-m`!
– Nu pot – cu cât e[ti mai furioas`, cu atât e[ti mai
frumoas`.
Se aplec` [i o s`rut` \ncet, tandru, exprimând ceea
ce prin cuvinte probabil c` n-ar fi reu[it niciodat`.
– Tati, o s`ru]i deja pe Nora de r`mas-bun? Mai
vreau s` mai r`mân.
Nora s`ri din bra]ele lui, stacojie la fa]`. La fel de
jenat se sim]ea [i el. B`ie]ii de privir` unul pe cel`lalt,
chicotind, dar din fericire nu f`cur` nici un
comentariu.
– Ei bine? a[tept` Suzie decizia.
– P`i... atunci... mai r`mânem.
– Ce a]i zice de ni[te fursecuri [i câte un pahar cu
lapte? \ntreb` Nora repezindu-se spre frigider.
– Grozav! r`spunse Tommy \n numele tururor.
Sam avu [i el por]ia lui, dar desigur, ar fi preferat
s`rutul. {ansele \ns` erau foarte mici: Nora tres`rea,
\nc` stingherit`, de câte ori o privea, iar b`ie]ii se
uitau la ei curio[i, percepându-i \ntr-o alt` lumin`.
Deodat`, zâmbi, amintindu-[i c` mai era [i s`rutul de
r`mas-bun – un ritual asupra c`ruia Suzie insista
\ntotdeauna.
B`ie]ii plecar` devreme, dar bucuria lui Sam nu
dur` mult, c`ci Nora \l anun]` c`-i promisese Paulei s`
ia masa \mpreun`.

109
 – Se pare c` trebuie s` plec`m, dovlecel.
– Bine, spuse Suzie cu un aer resemnat. La
revedere, Nora.
|[i \ntinse bra]ele, pentru a primi obi[nuita
\mbr`]i[are [i s`rutul.
Sam se \ndrept` [i el spre Nora, plin de speran]`,
când Suzie \l trase de mânec`.
– Nu, tati. Tu ai s`rutat-o deja de r`mas-bun.
– A[a e, \ncuviin]` Nora. La revedere, Sam.
– Bine, dar...
Nora le f`cu semn cu mâna [i \nchise u[a.
Sam se sim]ea ca un copil c`ruia i se ar`tase o
pr`jitur` [i apoi i se luase imediat, f`r` s` fi apucat
m`car s` guste. Dup` expresia de pe chipul Norei, [tia
c` [i ea dorea acel s`rut la fel de mult ca [i el. Sam mai
[tia, de asemenea, c` se va gândi toat` noaptea la ce a
pierdut. Dac` doar dup` câteva s`ruturi sim]ea a[a...
Se \ntreba ce s-ar fi \ntâmplat dac` n-ar fi fost prin
preajm` copiii. Probabil c` nu s-ar fi \ntâmplat nimic,
pentru c`, f`r` Suzie, Nora nici nu l-ar fi l`sat s` vin`.

*
* *

Când au ajuns acas`, Sam o l`s` pe Suzie s` se uite

la televizor cât timp el d`du câteva telefoane: mai \ntâi

110
lui Eli, care-l asigur` c` totul era \n regul` pe barc`,
apoi pentru a comanda pizza. Dar, când aceasta sosi,
nu mânc` nici el, nici Suzie.
– Hei, piticu], credeam c`-]i place pizza.
– Am mâncat \nainte pâine cu unt [i gem, pentru c`
dura prea mult. E bolnav` Nora? \l \ntreb` ea, cu o
expresie grav`.
– Din câte [tiu eu, nu. De ce?
– Pari \ngrijorat [i tot morm`i ceva \n leg`tur` cu ea.
– Nu, nu e bolnav`, dar sunt \ngrijorat pentru ea.
Nu [tiu de ce trebuie s` fie atât de al naibii de
\nc`p`]ânat`...
– Vezi, faci asta din nou.
– Ce?
– Vorbe[ti urât.
– Da, ai dreptate.
– Tat`, \mi cite[ti o poveste?
– Sigur! Pe care?
– Povestea cu prin]esa norocoas` care tr`ia pe o
barc`, \nconjurat` de o mul]ime de animale [i care a
cunoscut un prin] care avea o feti]`. {i to]i au tr`it
ferici]i pân` la adânci b`trâne]i.
Suzie \i \ntinse o carte cu povestiri biblice, deschis`
la pagina Arca lui Noe.

*
* *

111
 |n diminea]a urm`toare, Sam telefon` de trei ori [i
de fiecare dat` vorbi cu Lettie: Nora ba \[i sp`la p`rul,
ba d`dea mâncare la animale, ba pescuia.
Bine, dar Nora nu pescuia niciodat`. Probabil c`
Lettie nu mai [tiuse ce alt` scuz` s` inventeze.
Femeile – nu le va \n]elege niciodat`. De fapt, nici
m`car nu voia s` \ncerce acum.
|ntrebarea mamei lui, când o duse \napoi pe Suzie
\n Portland, \l surprinse, confirmându-i \n acela[i
timp, c` are dreptate \n privin]a caracterului ermetic al
psihologiei feminine.
– Când am s-o cunosc [i eu?
– Pe cine? \ntreb` Sam privind imediat spre Suzie
care zâmbea inocent.
– Pe femeia care ]i-a sucit mintea.
Sam prefer` s` se ab]in`: nici nu confirm`, nici nu
neg`.
Propuse lui Suzie s` mearg` \mpreun` la patinoar,
iar seara, când o aduse \napoi, dup` ce o culc`, refuz`
ispita mamei sale – pr`jitura cu ciocolat` tocmai
scoas` din cuptor, preferata lui – pentru a evita
interogatoriul la care urma s` fie supus \n mod
inevitabil. F`r` s` dea m`car o explica]ie, \[i s`rut`
mama, f`cu semn cu mâna spre tat`l lui [i o porni
repede \napoi spre Seattle.

112
 *
* *

|mpotriva voin]ei ei, Nora continua s` viseze la

s`rutul lui Sam [i la cât de bine fusese \n bra]ele lui.
Cine [tie ce s-ar fi \ntâmplat dac` n-ar fi fost copiii
acolo. |n ziua urm`toare, refuzase s` -i r`spund` la
telefon. Nu \ndr`znise, având \n vedere efectul pe
care-l avea asupra ei. |ntotdeauna se considerase
foarte ra]ional` [i echilibrat`, dar când era vorba de
Sam Hunt, totul se schimba.
Oare cum era Sam ca iubit? Oricum, ea nu
avusese decât dou` experien]e \n toat` via]a ei [i
amândou` atât de demult, \ncât aproape c` nici nu
[i le mai amintea. |n nici un caz \ns`, ceva de genul
\ntâlnirilor atât de senzuale dup` care Paula era
\nnebunit`. Era convins` c` un b`rbat [i o femeie
trebuie s` aib` o rela]ie bazat` pe sentimente extrem
de puternice [i adânci, \nainte de a face dragoste.
Nu se temea deloc de a-[i lua un angajament – dimpotriv`,
\[i dorea o verighet` pe deget, copii, o cas` la ]ar` –
adic`, totul.
Sam fusese c`s`torit, dar ea nu [tia ce atitudine
avea el acum fa]` de c`s`torie. De fapt, nici nu-i
propusese nimic de acest gen. Practic, fiecare \ntâlnire
a lor se termina cu o ceart`... sau cu un s`rut.

113
 Se gândea cu p`rere de r`u la s`rutul interzis de
Suzie, dar lipsa lui aproape c` fusese compensat` de
expresia de pe chipul lui Sam, care-i ar`tase clar cât \l
dorea [i el.
Cât de diferit p`rea când era al`turi de fiica lui!
Tandru, plin de c`ldur`... Categoric, \[i adora copilul
[i era un tat` minunat.
{i Suzie era un copil adorabil. Se vedea \ns` c` se
simte singur`. De[i bunicii ei o iubeau [i o r`sf`]au
peste m`sur`, avea nevoie de o mam` [i de o familie
a ei.
Rugându-se s` existe o modalitate ca acest lucru s`
se \ntâmple, Nora oft`, stinse lumina [i \nchise ochii.

*
* *

Vremea \nsorit` din s`pt`mâna urm`toare f`cu

posibil ca Nora [i Lettie s` \nceap` ni[te lucr`ri de
repara]ii extrem de necesare, \n exteriorul b`rcii.
Lettie vopsi timoneria \n albastru-deschis [i ro[u, iar
balustradele \n alb [i scrisese pe o pl`cu]` Arca Norei.
Inten]ionau, de asemenea, s` vopseasc` [i carena,
m`car pân` la nivelul apei.
Faptul c` zilele trecur` f`r` nici un incident n-o
f`cu s`-[i reduc` vigilen]a.

114
 |n ziua urm`toare, Paula insist` s` \nchid` flor`ria
mai devreme [i s-o invite pe Nora la prânz [i, cum
dup` aceea avea or` la cosmetic`, Nora se \ntoarse
singur` la magazin pentru a lua ni[te schi]e pentru
aranjamente florale festive.
Când plec` spre cas`, buna ei dispozi]ie disp`ruse.
De obicei \i f`cea pl`cere s` mearg` pe ]`rm, dar de
data aceasta cea]a care \ncepuse s` coboare [tergând
contururile, f`cea acel drum cu totul diferit
necunoscut, aproape lugubru. {uieratul vântului \i
r`v`[ea p`rul [i-i strecura \n suflet team`. Avea
impresia ciudat` c` o urm`re[te cineva. Iu]i pasul [i, \n
cele din urm`, \ncepu s` alerge pân` când se
\mpiedic` de o r`d`cin` [i c`zu \n genunchi; se ridic`
[i se oblig` s` se \ntoarc` spre urm`ritor.
Drumul era pustiu.
Nu, nu chiar: un iepure s`ri din iarb` [i o privi
curios, apoi disp`ru \n direc]ie opus`.
Nora izbucni, u[urat`, \ntr-un râs nervos. Animalul
nu s-ar fi comportat a[a dac` s-ar fi ascuns cineva prin
apropiere. Se speriase degeaba – absolut degeaba.
La naiba cu Sam Hunt care-i vârase astfel de idei \n
cap! Totu[i, se gr`bi s` ajung` acas` [i se lini[ti doar
când p`[i pe punte.

*
* *

115
 Dup` cin`, Nora povesti \ntâmplarea lui Lettie [i lui
Eli, dar nici unul din ei n-o considerar` amuzant`.
– Nu [tiu dac` a fost doar imagina]ia Norei. Sunte]i
sigure c` nu vre]i s` r`mân aici la noapte? \ntreb` Eli
\ngrijorat.
– Doar nu vrei s` m` compromi]i! glumi Lettie. Nu-]i
face griji, dragul meu, ne descurc`m.
– Da, Eli. U[a se \ncuie bine [i de acum nu mai
ie[im. |n plus, avem telefon mobil [i o sta]ie radio
pentru a comunica la ]`rm, a[a c` putem suna la
poli]ie \n caz de necesitate.
– Gr`be[te-te pân` nu se \ntunec`. Doar nu vrei s`
pierzi autobuzul, \l \ndemn` Lettie.
Cele dou` femei a[teptar` pe punte pân` când Eli
ajunse pe ]`rm [i de acolo, pe prima strad`. Apoi, mai
privir` o dat` de jur-\mprejur pentru a se asigura c`
totul e \n ordine, intrar` [i \ncuiar` u[a.
– Probabil c` nici n-ar fi trebuit s` mai povestesc,
mai ales c` s-a dovedit a fi doar un iepure.
– Oricum, ne-am dat seama dup` cum ar`tai c` s-a
\ntâmplat ceva.
– {uieratul vântului [i cea]a mi-au incitat imagina]ia.
– Nu [tiu...
Dup` ce Lettie merse s` se culce, Nora \ncerc` s`
mai r`mân` pentru a lucra la schi]ele aduse, dar,
relaxat` dup` spaima tr`it`, i se f`cu repede somn.

116
 Câteva ore mai târziu, un zgomot \nfundat o trezi
dintr-un somn agitat. Ascult` cu aten]ie: un z`ng`nit
metalic [i din nou acel zgomot \nfundat.
S` fie vreun ho]?
Lu` lanterna [i merse tiptil la u[a care d`dea spre
punte, ascultând – nimic altceva decât zgomotele
obi[nuite: scrâ[netul slab al metalului pe lemn, vaietul
vântului... nimic alarmant.
S` fi fost un zgomot f`cut de vreun animal? Cobor\
scara [i, cum ap`ru \n prag, c`]elul \ncepu s` latre, s`
dea din coad` [i s` z`ng`ne cu[ca hamsterului, gata de
joac`.
– Ce pui la cale, tic`losule? \ntreb` ea, lini[tit`
acum c` depistase sursa zgomotului.
C`]elul apuc` \n gur` juc`ria, scuturând-o cu
putere. Lovind cu[ca, aceasta se izbi de perete cu un
zgomot \nfundat, iar u[a din sârm` zorn`i din nou.
– Lini[te, Dusty! Du-te la culcare. Ne juc`m mâine.
Roti lanterna \n jurul \nc`perii: celelalte animale
erau treze, dar lini[tite.
Nora urc` \napoi, mai ascult` o dat` \n dreptul u[ii,
apoi se \ntoarse \n camera ei.

117
 Capitolul 11

– Nu-mi vine s` cred ce frumos arat` aceast`

b`trân` doamn`! spuse Lettie, admirând barca. Acum
nu se mai pot plânge c` le stric` peisajul.
– Categoric nu! Cât` vosea crezi c` ne mai trebuie?
– Nu [tiu, dar \n orice caz, mult`. {i carena trebuie
cur`]at` [i vopsit`. E foarte ruginit`. Am impresia c`
lucrarea ne dep`[e[te.
– Cum am putea afla?
– A[ discuta cu magazinerul... Ah!
Balustrada se dezmembr` chiar \n mâna lui Lettie
care se leg`n`, pe punctul de-a se pr`bu[i \n ap` dac`
Nora n-ar fi prins-o la timp de bra].
L`sând-o pe Lettie s`-[i revin` din spaim`, Nora se
apropie din nou, cu pruden]`, de balustrad`; [tia sigur
c` fusese \n stare bun` când o vopsise, pentru c`
verificase centimetru cu centimetru.

118
 Sim]i ceva sub talpa pantofului; era un [urub \nfipt
\ntr-o cr`p`tur`; lâng` el, un al doilea [i un al treilea.
Le ridic` [i v`zu c` toate aveau \n jurul capului urme
de vopsea prosp`t` cojit` – urme l`sate de
[urubelni]`.
– Se pare c` am avut un vizitator noaptea trecut`,
spuse ea ar`tându-i [uruburile lui Lettie. A[adar,
zgomotul pe care l-am auzit n-a fost f`cut de c`]el;
cineva a venit pe punte [i a scos [uruburile.
– Bine c` n-ai ie[it s` cercetezi. M` \nfior gândindu-m`
ce s-ar fi putut \ntâmpla.
– Nici nu vreau s` m` gândesc. Ce crezi c` ar trebui
s` facem?
– Dac`-i spun lui Eli, va face o criz`... Va insista s`
p`r`sesc aceast` barc` [i, cum nu vreau s` fac a[a ceva,
va veni aici s` m` apere. Dup` cum spunea Sam,
b`rbatul pe care l-a concediat e foarte solid, a[a c` Eli
nu-i va putea face fa]`.
– Dac` este acel b`rbat.
– Cine altcineva ar putea fi?
– M` gândesc la mai mul]i.
– |n]eleg... Poate chiar nepotul meu, de[i m`
\ndoiesc c-ar merge atât de departe. Desigur, mai e
[i acel Benedict... sau [eful lui Sam, domnul Banner.
Nora t`cu.
– Dumnezeule, doar nu-l b`nuie[ti [i pe Sam!
– Nu mai [tiu ce s` cred. Dar, nu, nu-l b`nuiesc
pe Sam. Totu[i, sunt convins` c` ar folosi acest inci-

119
dent ca s` dovedeasc` faptul c` a avut dreptate. Ar fi
mai hot`rât ca niciodat` s` ne mute de aici.
– {i dac` Sam [i Eli se coalizeaz`... Nora, dac` e[ti
de acord, cred c` ar fi mai bine s` nu le spunem nimic
despre acest ultim incident.

*
* *

V`zându-i pe Will [i pe Tommy \n drum spre barc`,

Sam se gr`bi s`-i ajung` din urm`.
– Hei, b`ie]i, n-a]i vrea s` câ[tiga]i ni[te bani?
– Cum s` nu! Ce trebuie s` facem?
– Am avut ni[te probleme \n aceast` zon` \n ultima
vreme. V-a spus cumva Nora c` s-a t`iat o scândur` din
chei?
Nu pomeni nimic de recentul act de vandalism de
pe [antier.
– Da.
– Vreau s` fi]i foarte aten]i când merge]i pe chei.
De asemenea, vreau s` fi]i foarte aten]i la b`rbatul
acela care a r`nit ra]a – [i la oricine care se plimb` pe
aici.
– Dac` vedem pe cineva suspect, s`-i spunem s`
plece? \ntreb` Will.
– Nu, \n nici un caz. {i nu v` apropia]i de
respectiva persoan`. Veni]i la mine pe [antier [i
spune]i-mi. M` voi ocupa eu...

120
 – Bine.
– Mai e ceva. Am nevoie de un paznic de noapte pe
[antier. Cunoa[te]i pe cineva de \ncredere \n cartier, [i
care s` aib` nevoie de lucru?
– Da, tat`l nostru.
– Este cherestegiu [i tocmai a fost disponibilizat,
ad`ug` Tommy.
– Ruga]i-l s` vin` s` discute cu mine.
Când Dan Duggan veni mai târziu, Sam \l angaj`
imediat. |i ar`t` [antierul, \i d`du cheile de la magazia
cu scule [i de la rulota folosit` de paznici \nainte, apoi
intr` \n birou s` ia ni[te formulare de asigurare. Spre
surprinderea lui, \i g`si acolo pe Todd [i pe James
Cornwell, angaja]i \ntr-o discu]ie serioas`.
– Este cumva vreo [edin]` de care am uitat?
– Nu... spuse Todd, aruncând o privire plin` de
\n]eles spre James.
Ambii b`rba]i p`reau foarte stânjeni]i.
– Trebuie s` plec, spuse James ridicându-se. |n
leg`tur` cu ceea ce am discutat, m` ocup eu.
Apoi, \l salut` pe Sam [i plec`.
– Despre ce era vorba?
– Nimic important... James voia o plac` de
comemorare a bunicului s`u, instalat` pe acel teren.
I-am spus c` voi discuta cu Benedict.
Sam era sigur c` Todd min]ea.
– Vreo [ans` s` sc`p`m de acele femei?
– Nu.

121
 – Bine, dar Nora era s` cad` \n ap` din cauza
cheiului vechi. Credeam c` asta e de-ajuns ca s` le
determine s` plece.
– N-ai crezut bine. Ai comandat copacii?
– Nu... Trebuie s` plec [i eu.
Convins c` subiectul discu]iei nu fusese placa de
comemorare, ci Nora [i Lettie, Sam lu` formularele
pentru care venise [i-l urm` pe Todd. Nu [tia ce
puneau la cale cei doi, dar era extrem de bucuros c`-l
angajase pe Dan Duggan pentru a supraveghea locul.
Pe lâng` Dan, \l va supraveghea [i el.

*
* *

– Te iubesc, tati. Sunt atât de bucuroas` c` stau la

tine!
– {i eu, scumpo!
Sam \i preg`ti micul dejun [i o ajut` s` se \mbrace.
Bunica lui se \mboln`vise [i p`rin]ii merseser` la
ea, \n Texas, s-o \ngrijeasc`, a[a c` Suzie urma s` stea
toat` s`pt`mâna cu el. Era extrem de bucuros, pentru
c` [i a[a i se p`rea c` petrece prea pu]in timp cu fiica
lui. De[i nu-i pl`cea s-o lase \n grija unei persoane
str`ine, doamna pe care o angajase s` stea cu ea cât el
era la lucru, avea referin]e bune [i era de \ncredere.
|i \nnod` [ireturile de la pantofi, apoi privi
\ncruntat spre ceas. Era timpul s` plece [i bona tot nu

122
venise. Poate c` nu era totu[i, chiar de \ncredere.
Tocmai se gândea ce era de f`cut, când sun` telefonul.
Era bona care telefona de la spital – c`zuse chiar
când se preg`tea s` plece spre ei [i-[i scrântise glezna.
Doctorul \i recomandase s` nu fac` mi[care câteva
zile.
Sam telefon` cumnatei sale; de[i aceasta avea
serviciu, iar copiii erau de acum la [coal`, spera s`-i
recomande pe cineva. Dup` câteva minute, neprimind
nici un r`spuns, \nchise. Singura bon` pe care o [tia
avea momentan grij` de copiii lui Jeannie care se
\mboln`viser` de varicel`. Cum Suzie tocmai se
restabilise dup` o r`ceal`, nu voia s-o expun` nici
unui risc.
– Ce s-a \ntâmplat, tati?
– Nu g`sesc pe cineva care s` aib` grij` de tine
ast`zi.
– A[ putea merge la lucru cu tine. Sau, a[ putea sta
la Lettie.
Nu putea s-o ia pe [antier. De altfel, f`cuse mai de
mult experimentul [i v`zuse clar c` un [antier de
construc]ii nu era sub nici o form` locul unde s` duci
un copil n`zdr`van de cinci ani.
Lettie?
Sam zâmbi. Lettie o adora pe Suzie, iar el ar avea
astfel posibilitatea de a o vedea pe Nora.
– Mergem la Lettie – dac` nu cumva are alt
program.

123
 *
* *

– Sigur c` po]i r`mâne aici, spuse Lettie,

\mbr`]i[ând-o pe Suzie. Nora e la serviciu, dar ne vom
distra amândou` de minune. Ce ai zice s` mergem la
pescuit? |]i place?
– Sigur! Tata nu m` duce niciodat`.
Sam se sim]i pu]in vinovat – nici m`car nu se
gândise la a[a ceva, \nchipuindu-[i c` astfel de
distrac]ii erau rezervate b`ie]ilor.
– Ai grij` s` nu cazi \n ap`! \i atrase el aten]ia.
– Nu te mai speria din orice.
– Pentru asta sunt t`ticii, scumpo.
– Nu-]i face griji, Sam, \l lini[ti Lettie, zâmbind.
Nu-i era chiar atât de u[or s` nu-[i fac` griji, pentru
c` Suzie [i apa erau o combina]ie sortit` dezastrului.
A[adar, Sam \[i petrecu restul zilei spionând \ngrijorat
ambarca]ia, dar nu observ` nimic suspect: nu ]ipete
\ngrozite, nu strig`te de ajutor, nu ambulan]e gonind
spre [antier. Tocmai \ncepuse s` se mai relaxeze când
\i v`zu pe fra]ii Duggan alergând spre el.
– Sam, l-am v`zut! spuse gâfâind Tommy. Cel care
r`nit ra]a!
– Chiar el era, confirm` [i Will. Era pe lâng` doc.
– Conduce]i-m` chiar acolo unde l-a]i v`zut.
B`ie]ii \ncepur` s` alerge spre locul respectiv,
urma]i la mic` distan]` de Sam.

124
 – Acolo! spuse Will ar`tând spre o fâ[ie de plaj` la
marginea cheiului.
|ntr-adev`r, erau urme de pa[i pe nisip, dar nu se
vedea nimeni.
– Poate c` ne-a v`zut venind [i s-a ascuns. B`ie]i,
vre]i s`-mi face]i un serviciu?
– Sigur, ce anume?
– Merge]i la barc` [i sta]i cu Lettie [i Suzie pân`
plec eu de la serviciu. Dac` apare cumva pe acolo, m`
chema]i.
– Adic`, un fel de paz` pe timp de zi?
– Exact. Ve]i fi pl`ti]i pentru asta.
Sam scoase portmoneul, inten]ionând s` le dea
câ]iva dolari.
– Nu vrem bani, spuse Will scuturând din cap. |n
plus, a[a e normal: b`ie]ii trebuie s` aib` grij` de fete.
A[a a spus tata.
– Tat`l vostru este un om bun. M` bucur c`
lucreaz` pentru mine.
B`ie]ii \i zâmbir` mândri, apoi plecar` spre barc`.
Se \ntoarse [i Sam la lucru, gândindu-se \n
continuare la Stokes. Unde fugise? {i ce pusese la cale?
Categoric, nimic bun.
La sfâr[itul zilei, discut` pu]in cu Dan Duggan.
– B`ie]ilor mei nu le prea scap` nimic. {i, având \n
vedere c` e vineri seara, a[ putea s`-i las s` vin` cu
mine – dac` n-ai nimic \mpotriv`. M-ar ajuta s`
supraveghez mai bine.

125
 – Ar fi foarte bine. Eu merg acum la barc`; \i trimit
imediat.
|nainte de a pleca, Sam comand` pizza pentru Dan
[i fiii lui. B`ie]ilor \ntotdeauna le e foame [i, pân`
acum, nu v`zuse niciodat` unul c`ruia s` nu-i plac`
pizza. Le datora m`car atât pentru c`-l anun]aser` \n
leg`tur` cu Stokes.
Se gândea cu pl`cere la familia Duggan, cât de uni]i
erau [i cât de mult se iubeau [i se respectau unii pe
ceilal]i. Oricine ar fi mândru s` aib` ni[te fii ca ai lui
Dan. Iar el se considera norocos s`-i aib` prieteni.
Ajuns la barc`, Lettie insist` ca el [i Suzie s` r`mân`
la cin`. Eli era, de asemenea, invitat.
– Am prins o mul]ime de pe[ti, anun]` Suzie. Acum
trebuie s`-i mânc`m.
– Grozav, spuse Sam aruncând o privire spre Nora,
care p`rea destul de rezervat`, f`cându-l chiar s` se
\ntrebe dac` nu cumva se mai \ntâmplase ceva.
– Vino s` m` aju]i s` a[ez`m masa, o chem` Nora
pe Suzie [i plecar` amândou` de mân`.
Cel pu]in, Nora [i Suzie se \n]elegeau de minune.
R`ma[i singuri \n salon, Sam [i Eli discutar`
despre problema Norei [i a lui Lettie. Eli \i spuse c`
Nora avusese impresia c` e urm`rit`. La rândul lui,
Sam \l inform` despre misterioasa apari]ie [i
dispari]ie a acelei persoane care, \n mod sigur, era
Stokes.

126
 Amândoi \ns` c`zur` de acord c` era o prostie din
partea celor dou` s` r`mân` pe barc`, dar erau \n
acela[i timp con[tien]i c` nimic nu le va putea face s`-[i
schimbe hot`rârea.
Dup` cin`, Suzie insist` s` strâng` masa, iar Eli se
oferi s-o ajute pe Lettie s` spele vasele. A[adar, Nora [i
Sam r`maser` singuri.
– Eli mi-a spus ce spaim` ai tras s`pt`mâna trecut`.
– Ce anume? \ntreb` Nora, tres`rind, pân` s`-[i dea
seama c` Sam nu putuse afla de incidentul cu
balustrada.
– A spus c` ai avut impresia c` e[ti urm`rit`.
– Ah, da. S-a dovedit a fi vorba de un iepure [i cred
c` [i eu l-am speriat pe el \n aceea[i m`sur`.
– S-a mai \ntâmplat [i altceva?
„Nimic despre care s` \ndr`znesc s`-]i spun“, se
gândi ea.
– Am auzit c` a fost v`zut Stokes \n aceast` dup`-
amiaz`.
– B`ie]ii l-au localizat, dar a disp`rut imediat, pân`
s` reu[esc s` ajung la el [i s` discut... {tii, continu` el
dup` o ezitare, poteca aceea este locul ideal pentru un
jaf sau chiar mai r`u. Mi-ar face pl`cere s` te conduc
acas` când ie[i de la serviciu.
– Nu fi caraghios! Apreciez faptul c`-]i faci griji, dar
m` descurc sigur`.
– Nu sunt caraghios, ci doar ra]ional, ceea ce ]i-a[
recomanda [i ]ie...

127
 – Fii lini[tit! Am cump`rat un spray cu piper.
Dup` figura lui, era clar c` nu-i trecuse
\ngrijorarea. Mai mult ca oricând, era acum convins`
c` ea [i Lettie avuseser` dreptate s` nu le povesteasc`
nimic despre incidentul cu balustrada. Ca s` schimbe
subiectul, \l \ntreb` dac` are ve[ti de la p`rin]ii lui.
– Bunica a avut un u[or atac, dar doctorul sper` s`-[i
revin` complet. S-ar putea totu[i ca p`rin]ii mei s` mai
r`mân` acolo. }in foarte mult la ea... |mi petreceam
vacan]ele de var` cu ea când eram mic.
Nora sperase ca el s` povesteasc` mai mult, dar
Lettie, Eli [i Suzie \i \ntrerupser`. Lettie [i Eli \i
provocar` la o partid` de c`r]i pe care bine\n]eles c` o
câ[tigar`, pentru c` [i Nora [i Sam aveau probleme de
a se concentra, atât timp cât se aflau unul \n prezen]a
celuilalt.
– Ei, cred c` e timpul s-o trezesc pe Suzie [i s`
plec`m acas`, spuse Sam, \ndreptându-se spre scaunul
balansoar unde feti]a adormise.
– E atât de frig afar`! De ce n-o la[i aici? suger` Nora.
– Da, tati! Te rog!
– Nu [tiu...
– Poate dormi cu mine – am un pat mare. O iei mâine.
– Am fi \ncântate s` r`mân`, ad`ug` Lettie.
– Se pare c` sunte]i \n num`r majoritar. O s` fii
cuminte [i o s` le ascul]i pe Nora [i pe Lettie?
– Voi fi foarte, foarte cuminte. Du-m` \n camera
Norei.

128
 Sam o lu` \n bra]e [i o duse \ndormitor, condus de Nora.
– Nu-mi dai un pupic de noapte bun`? \ntreb`
Sam, ridicându-i o bucl` de pe frunte.
Suzie \i cuprinse gâtul cu bra]ele [i-l s`rut`.
– Dac` nu-i dau un pupic, nu pleac`.
– Se pare c` e[ti foarte dornic` s` scapi de mine.
– Sunt doar obosit`, tati. Nu e chiar a[a u[or s`
pescuie[ti... dup` care c`sc`, se \ntoarse pe partea
cealalt` [i adormi.
Sam stinse lumina, apoi ie[i din camer` \mpreun`
cu Nora [i imediat o cuprinse \n bra]e.
– Nora, nu [tiu ce m-a[ face dac` ]i s-ar \ntâmpla
ceva.
S`rutul lui, ca o fâlfâire u[oar` de arip` de fluture
pe buzele ei, se sfâr[i mult prea repede.
– Asta a fost pentru ce-am ratat atunci. Iar acum...
De data aceasta, s`rutul le \mpleti trupurile \ntr-un
ritm senzual, irezistibil, care-i f`cea s` vibreze pe
m`sur` ce se descopereau unul pe cel`lalt.
– Tati! Du-te acas`! se auzi vocea somnoroas` a lui
Suzie.
Brusc trezi]i la realitate, Sam [i Nora se dep`rtar`
unul de cel`lalt, nevenindu-le s` cread` c` putuser`
uita de Suzie. Din fericire, ie[iser` din camer`, astfel
\ncât feti]a nu v`zuse nimic.
– Tot n-ai s`rutat-o pe Nora de „noapte bun`“?
– Voi face asta chiar acum, o asigur` Sam [i plec`,
zâmbind.

129
 – E timpul s` plec [i eu, spuse Eli, urmându-l pe Sam.
Nora [i Lettie \i conduser`, r`mânând \n prag pân`
ce siluetele lor se topir` \n \ntuneric.
– |l iube[ti, nu-i a[a? o \ntreb` Lettie.
|l iubea? Con[tientizarea acestui fapt o lu` prin
surprindere.
– Da. Cred c` da.
– B`nuiam. Cred c` [i el simte acela[i lucru pentru
tine.
– Chiar dac` este a[a, n-a spus nimic.
– Va spune... Merg [i eu s` m` culc. Noapte bun`,
scumpa mea.
Nora \ncuie u[a, verific` dac` totul era \n ordine la
animale, apoi mai privi o dat` prin hublou. Dincolo de
chei, se vedea lumina reflectorului pe care Sam \l
instalase pe [antier. Existen]a acelei lumini [i a
paznicului de noapte \i d`dea o siguran]` pe care n-o
avusese \nainte.
Se a[ez` \n pat [i Suzie veni imediat s` i se
cuib`reasc` la piept. {tia c` o iube[te pe Suzie, dar
aflase acum c`-l iube[te [i pe Sam. F`r` \ndoial`, ar fi
f`cut dragoste dac` ar fi fost singuri pe barc`. Nora era
convins` acum c` aceasta ar fi fost cea mai minunt`
experien]` din via]a ei.

130
 Capitolul 12

Sam insist` s`-l conduc` pe Eli acas`, apoi merse \n

apartamentul lui. Camerele p`reau prea lini[tite [i
pustii. Deschise televizorul, pentru a-l \nchide din nou
dup` câteva minute, f`cu un du[ [i se trânti pe pat,
dar, dup` pu]in timp, se \mbr`c` [i porni din nou spre
[antier.
Ajuns, stinse farurile [i privi din nou spre barc`. Se
gândi la Suzie care dormea lâng` Nora [i se sim]i
frustrat. Retr`i clipele când o ]inuse pe Nora \n bra]e.
Dac` ar fi fost singuri... {i-o imagin` pe Nora, cu p`rul
blond r`sfirat pe pern` [i buzele \nc` purtând urma
s`rut`rilor [i inima \i porni \ntr-un galop nebun. Se
\ntâlnise cu câteva femei dup` moartea so]iei lui, dar
nu f`cuse dragoste niciodat` [i nici nu-[i dorise acest
lucru – pân` o cunoscuse pe Nora.

131
 |[i d`du seama cu surprindere c` dorea s` fac`
dragoste cu ea; \[i dorea cu disperare. {i-o imagina
purtând \n pântece copilul lui [i zâmbi. Ba nu, copiii. |i
pl`ceau enorm copiii [i [i-ar fi dorit cât mai mul]i. {i Suzie
ar fi avut nevoie de ni[te fr`]iori [i surioare. Nora, [i ea,
avea nevoie de cineva. Iar el avea nevoie de amândou`.
Desigur, asta \nsemna ca el [i Nora s` se c`s`toreasc`.
Nu se gândise pân` acum la a[a ceva, dar de când \i
venise ideea, era absolut entuziasmat. Era sigur c`
Suzie ar fi fost \ncântat`, dar ce-ar zice Nora?
Dup` cum reac]ionase, dorin]a ei era deopotriv` cu
a lui. Dar, a face dragoste era una, iar a te c`s`tori, cu
totul altceva. Nici m`car nu [tia ce simte pentru el...
sau dac`-l iube[te. Poate c` se sim]ea doar atras` fizic.
N-avuseser` ocazia s` discute despre dragoste. De
fapt, nu discutaser` aproape deloc. La naiba! De
fiecare dat` când \ncercaser` s` discute, totul se
terminase cu o ceart`. Sau cu un s`rut.
Poate c` trebuia s` se rezume la s`rut pân` ce o
conducea la altar. Cam greu de realizat, \ns`.
Mai \ntâi, trebuia s-o determine s` p`r`seasc` barca
aceea.
Cobor\ din ma[in`, f`cu un tur de [antier, apoi se
opri la rulota \n care erau Dan Duggan [i fiii s`i.
Dan tocmai era pe punctul de a mai inspecta
terenul o dat`, dar Sam \l sf`tui s` profite [i s` mai
doarm` câteva ore, cât timp va mai r`mâne el acolo.

132
 Sam se \ntoarse la biroul s`u, unde mai avea de pus
la punct ni[te lucr`ri. E adev`rat, [i la asta se pricepea
mai bine decât Todd [i era, de asemenea, bun la
calcule, dar asta nu \nsemna c` rezista s` lucreze pân`
noaptea târziu.
Se gândi c`, dac` Todd ar fuma mai pu]ine
trabucuri cubaneze [i ar conduce o ma[in` mai pu]in
preten]ioas`, [i nu un Mercedes, compania poate ar
avea bani s` angajeze un contabil permanent. Todd
era \ngrozitor de zgârcit \n leg`tur` cu tot ceea ce
nu-i aducea un profit personal. Protestase [i când Sam
angajase paznicul de noapte, dar, de[i nemul]umit, \n
cele din urm` cedase.
Acum, amintindu-[i conversa]ia dintre nepotul lui
Lettie, James [i Todd, pe care o \ntrerupsese prin
venirea lui inopinat` cu o s`pt`mân` \n urm`, avu un
vag sentiment de nelini[te, gândindu-se c` poate Todd
mai avea [i un alt motiv pentru care s` se opun`
angaj`rii paznicului de noapte. Apoi, alung` imediat
acel gând din minte – nu, totu[i Todd n-ar face a[a ceva.
Era aproape miezul nop]ii când, obosit, Sam mai
verific` o dat` tabelele [i \nchise calculatorul. Ie[i
pu]in, sperând ca aerul rece al nop]ii s`-i lini[teasc`
durerea de cap. Privi din nou spre barc` – era
\ntuneric [i lini[te. Se gândi s` se \ntoarc` acas`,
sim]indu-se extenuat, dar cum ajunse \n ma[in`, o
nelini[te din ce \n ce mai accentuat` \l f`cu s` ezite.

133
 Arunc` o privire spre barc`, ne[tiind ce s` fac`. Nora
va avea grij` de Suzie – era lini[tit \n privin]a aceasta.
Patul lui de acas` era mare [i extrem de confortabil,
pe când canapeaua din biroul lui de pe [antier – mult
prea mic` pentru el [i tare. De asemenea, radiatorul
d`dea cam tot atât de mult` c`ldur` ca o ]igar`
aprins`. Desigur, cel mai bine ar fi s` mearg` acas`,
dar se \ndoia c` va putea dormi.
Nici aici nu va putea dormi, dar, cel pu]in, dac`
Suzie [i Nora aveau nevoie de el, era lâng` ele.
Hot`rârea era a[adar luat`; cobor\ din ma[in` [i se
\ntoarse \n rulota-birou.

*
* *

Tusea lui Suzie o trezi pe Nora dintr-un somn

adânc. Sam spusese c` feti]a abia se f`cuse bine dup`
o r`ceal`, dar pân` atunci nu mai tu[ise. Nora puse
mâna speriat`, pe fruntea ei, dar nu avea temperatur`.
O \nveli mai bine [i o cuprinse \n bra]e.
Observ`, \ns`, c` [i ea sim]ea o usturime \n gât, iar
ochii \i ardeau. Probabil de oboseal` [i nesomn, se
gândi ea. Se uit` la ceas: era pu]in trecut de ora dou`.
Mul]umit` c` Suzie nu prezenta nici un semn de
\ngrijorare, adormi din nou.

134
 *
* *

L`tratul lui Dusty o trezi pe Nora a doua oar`.

C`]elul `sta n-avea nici un fel de disciplin`: voia s`
doarm` ziua [i s` se joace noaptea. Era ora dou` [i
jum`tate. Morm`ind nemul]umit`, se d`du jos din pat.
Era un aer greu, irespirabil [i ochii o usturau atât
de tare, \ncât l`crima.
S` fi fost ceva \n neregul` cu soba? Fusese de
curând verificat`. Poate termostatul era fixat la o
valoare prea mare?
Nora se \nec` [i \ncepu s` tu[easc`. Era un miros
\ngrozitor, ca de cârpe care ardeau. S`ri \n picioare,
speriat`: acum \[i d`dea seama de ce nu putea respira:
cabina era plin` de fum, un fum din ce \n ce mai gros.
S` fi luat foc barca? Indiferent care era cauza,
trebuia s` ias` de acolo.
– Suzie, Suzie, treze[te-te!
– Nu... murmur` copilul, cuib`rindu-se mai bine \n
a[ternut.
Nora ap`s` pe comutator, dar nu func]iona – lumina
era \ntrerupt`. |ngrozit`, merse bâjbâind pân` la
hublou [i privi afar`: cerul era senin, luminat de stele,
dar undeva, \ntr-o parte, \n partea din spate a vasului,
apa reflecta o v`paie galben` \n dreptul timoneriei.
A[adar, \ntr-adev`r barca luase foc!

135
 O \nf`[ur` pe Suzie \ntr-un cear[af, acoperindu-i [i
fa]a, apoi o lu` \n bra]e [i merse cu ea spre u[`.
Amintindu-[i de prima regul` \n caz de incendiu, pip`i
lemnul: era cald, dar nu \nc` fierbinte. |ntredeschise
u[a, dar fumul gros, irespirabil, o for]` s-o \nchid`
imediat. Trebuia s` ias` de acolo, dar n-ar fi rezistat
nici doi pa[i \n acel fum sufocant.
– Nora? se auzi vocea \n`bu[it` a lui Suzie. E fum
aici. A luat foc barca?
– Da, dar nu e nici un pericol, draga mea, min]i
Nora.
Pericolul era \ngrozitor de mare pân` ajungeau
cumva pe doc.
Lettie! |[i d`duse seama de incendiu? Era deja \n
stare de incon[tien]`, murise?
Se str`dui s` nu intre \n panic`; \nchise ochii,
\ncercând s` gândeasc`. Trebuia s` existe un mijloc de
a trece prin coridor.
O a[ez` pe Suzie pe pat, scoase o fa]` de pern` [i o
ud` cu ap` din carafa de pe noptier`; cu restul de ap`,
ud` cear[aful \n care era \nf`[urat` feti]a.
– Suzie, ie[im pe hol. Fumul e foarte gros; ceea
ce vreau de la tine este s`-]i ]ii gura [i nasul
acoperite.
– Nora, treze[te-te, se auzi Lettie strigând de afar`.
– M-am trezit deja!

136
 {tiind acum c` prietena ei tr`ie[te, Nora deveni mai
hot`rât`. |[i \nf`[ur` fa]a de pern` \n jurul gurii [i
nasului [i o lu` pe Suzie \n bra]e.
– Gata, pornim!
|n lumina slab` a lanternei lui Lettie, Nora v`zu c`
[i aceasta avea capul \nf`[urat cu o p`tur`.
– Nu mi-am g`sit telefonul, \i spuse Nora.
– Deocamdat` s` ie[im de aici!
Urmând-o pe Lettie \ndeaproape, Nora reu[i s`
ajung` pe coridorul care ducea spre doc, afar`. Fumul
nu era atât de gros aici, dar era clar c` nu mai dura
mult pân` avea s` fie.
– Nu pot s` deschid u[a, spuse Lettie cu o voce
r`gu[it`. E blocat`.
– }ine-o pe Suzie, ca s` \ncerc [i eu.
Trase de u[` [i zgâl]âi cât putu, dar u[a nu ced`.
Se vedea lumina de afar` \n jurul cadrului. De ce
nu se deschidea? Brusc, observ` o umbr` \n dreptul
\ncuietorii. Spaima care o cuprinse se transform` \n
panic`.
Dumnezeule, nu se poate! {i totu[i, nu exista alt`
explica]ie. U[a era \ncuiat` cu lac`t de afar`.
– Ce e, Nora?
– Cineva ne-a \ncuiat \n`untru.
Cineva voia ca ele s` moar`.

137
 Capitolul 13

Sam se tot r`sucea pe canapeaua tare, proiectat`

parc` de un designer sadic. Privi nemul]umit de jur-
\mprejur. Trebuia s` existe un loc mai confortabil pe
undeva. Sigur c` exista... Zâmbi, \ntrebându-se cum de
nu se gândise mai devreme. Scaunul de la biroul lui
Todd era cât se poate de moale... [i, dac` tr`gea [i
sertarul de jos al biroului, \[i putea sprijini picioarele.
Se ridic`, \ncercând s` se dezmor]easc` [i, c`scând,
privi din obi[nuin]` pe fereastr` \n direc]ia b`rcii. Se
vedea o lumin` slab` din interiorul cabinei
timonierului.
Probabil nu era pentru prima dat` când Lettie
uitase s-o sting`, se gândi el amuzat. Sau poate c` o
l`sase a[a special, pentru c` le da impresia de
siguran]`; [i mama lui f`cea de multe ori la fel.

138
 Se a[ez` comod \n fotoliul din piele moale, \[i
\ntinse picioarele [i \nchise ochii. |ntr-adev`r, era mult
mai bine. Putea, \n sfâr[it, s` doarm`. Gândul la
lumina aceea ap`ru din nou. De ce n-o observase [i
mai devreme? |[i amintea clar c` pe barc` fusese
\ntuneric.
Se ridic` brusc.
Se \ntâmplase ceva dup` plecarea lui? Asta putea fi
o explica]ie de ce una din ele ar fi ie[it s` aprind`
lumina.
De ce ar fi f`cut asta? Doar nu [tiau c` el e acolo,
\ns` ar fi putut s`-l cheme pe Dan, sau s` telefoneze
poli]iei – asta dac` nu cumva s-ar fi hot`rât s` rezolve
problema singure – ceea ce, de fapt, ar fi tipic pentru
ele. Se apropie de fereastr` [i privi cu aten]ie.
Lumina care se vedea era când pâlpâire, când
vâlv`taie. Sam sim]i un fior rece: nu era o lumin`;
barca luase foc.
Ie[i alergând, strigându-l pe Dan. Acesta [i b`ie]ii
veneau deja \n fug` spre el.
– Barca! strig` Dan.
– {tiu, am v`zut. Sun` la 911 de la telefonul din
rulot`.
Alergând cât putu de repede, abia respirând din
cauza fumului, cu ochii l`crimând de usturime, Sam
ajunse pân` la barc`, dar nu reu[i s` urce pe punte,
pentru c` lipsea pasarela. |[i aminti c` Nora o ridica
\ntotdeauna noaptea [i o a[eza pe puntea b`rcii, din

139
motive de securitate. Se uit` spre punte [i, atât cât
putea vedea, pasarela nu era acolo. Nu era posibil
trebuia s` fie; poate c`, pur [i simplu n-o observase el.
Privi \mprejur, s` g`seasc` altceva de care s` se
foloseasc` [i v`zu pasarela pe chei. Se repezi \n acea
direc]ie [i, \n momentul \n care se aplec` s-o ia, o
umbr` se desprinse din \ntuneric, \ndreptându-se
spre el.
– Nora?
Se auzi râsul unui b`rbat. Era Stokes care ]inea \n
mâna ridicat` o scândur` groas`.
Sam \ncerc` s` evite lovitura, dar pasarela pe care o
tr`gea \i \ngreun` mi[carea; sim]i o durere sfâ[ietoare
\ntr-o parte a capului, se cl`tin` [i c`zu pe chei.

*
* *

Ultimul lucru pe care-l auzise a fost strig`tul Norei.

Când Sam deschise ochii, Stokes disp`ruse. Cât
timp z`cuse incon[tient? Chiar [i un singur minut
\nsemna enorm. Toat` cabina cu timona [i pupa erau
cuprinse de fl`c`ri. Privi \ngrozit incendiul,
amintindu-[i ]ip`tul Norei.
– Nora?
Nici un r`spuns. Reu[i cu greu s` se ridice. Nu era
nimeni pe chei.

140
 – Dumnezeule, nu!
Nora, Lettie [i Suzie trebuie s` fie \nc` pe punte.
Focul trosnea [i sfârâia, pulverizând un noian de
scântei pe cer.
|[i duse mâna la cap, \ncercând parc` s`-[i
lini[teasc` acel zvâcnet dureros insuportabil – mâna i
se umplu de sânge. Se [terse de hain` [i se aplec`, s`
trag` \n continuare pasarela. Rezistând valului de
ame]eal` ce-l cuprinse, rugând-se s` nu le[ine din
nou, ajunse, aproape \mpleticindu-se, pe punte.
Geamul cabinei timonei se zgudui, apoi fumul [i
fl`c`rile izbucnir` afar` \mpro[cându-i p`rul [i
hainele cu o ploaie de t`ciuni aprin[i. Sam \[i acoperi
fa]a cu bra]ul, dar dogoarea [i fumul devenir`
insuportabile.
– Nora! Unde e[ti?
– Aici! Suntem \ncuiate \n`untru!
Abia atunci, cuprins de furie, v`zu drugul metalic [i
lac`tul.
– D`-mi combina]ia cifrului.
Nu era prea mult` lumin`, dar cu pu]in noroc,
reu[ea.
– N-am cum; nu e lac`tul nostru.
Era \ntr-adev`r o \ncuietoare nou`, extrem de
sigur`. N-o va putea scoate f`r` ajutorul unor
ustensile. |n jurul lui nu g`si nimic de care s` se ajute;
chiar dac` ar fi desprins o bar` din balustrad`, tot n-ar
fi fost suficient de rezistent`.

141
 Sirena ascu]it` a [alupei de incendiu se auzi \n port.
Era \ns` imposibil s` ajung` acolo \n timp util, se gândi
Sam. Cuprins de panic`, primul impuls a fost s` mearg`
la [antier, unde avea toate ustensilele – dar era prea
departe [i focul se \ntindea cu o repeziciune fantastic`.
– Sam! Ajut`-ne!
– Mai rezista]i \nc` pu]in!
Trebuia s` ajung` pe [antier. O porni imediat \n
fug` spre pasarel`.
– Sam! Le-ai g`sit? strig` Dan, alergând pe chei,
urmat de b`ie]i.
– Sunt \ncuiate \n`untru [i nu pot s` deschid.
– Folose[te asta!
Dan \i arunc` unul din cele dou` topoare de
incendiu cu care venise, apoi trimise b`ie]ii \napoi s`
aduc` ajutoare.
– Nora, retrage]i-v` pu]in din dreptul u[ii!
|ncerc`m s-o spargem.
Sub for]a loviturilor, u[a \ncepu s` cedeze,
dezmembrându-se. Când Sam smulse ce mai r`m`sese
din ea, Lettie, Nora [i Suzie ie[ir`, poticnindu-se.
Lettie ducea un bol cu pe[ti [i colivia cu p`s`ri, Nora,
c`]elul, iar Suzie ]inea strâns pisoiul. Tu[eau, aveau
fe]ele negre de funingine, dar tr`iau.
– Sunte]i tefere? \ntreb` Sam strângându-[i feti]a la
piept, apoi prinzând-o pe Nora de bra].
– Tati, barca a luat foc!
– Animalele! strig` Nora, eliberându-[i bra]ul din
strânsoarea lui Sam [i dându-i c`]elul.

142
 – Dan!
– Fii lini[tit, am eu grij`, spuse Dan luând c`]elul.
Haide]i, se adres` apoi lui Suzie [i Lettie, s` mergem
cu animalele \ntr-un loc sigur.
– Sam, ia asta! spuse Lettie, dându-i un prosop ud.
Acoperindu-[i cu el gura [i nasul, Sam porni spre cal`.
– Nora!
– Aici!
Ap`ru din fum, \i trânti \n bra]e cei doi iezi, apoi
disp`ru din nou.
– Nora, \ntoarce-te! strig` el, de[i [tia bine c` era \n
zadar [i c` n-o va putea face s` plece pân` nu va scoate
cel din urm` animal.
Sam \ncepu s` urce sc`rile, când tocmai se ciocni
de Dan.
– }ine!
|i d`du iezii lui Dan, apoi se \ntoarse dup` Nora \n
cala plin` de fum, \ncercând s`-[i aminteasc` locul
fiec`rei cu[ti. G`si, pip`ind, cu[ca iepurilor [i, lâng`
ea, a [oricelului de de[ert. Nora ap`ru [i ea, ducând
cu[ca hamsterului [i un co[ cu o pisic` al`turi de puii ei.
– Sunt to]i?
– Da.
– S` ie[im.
Când au urcat \n salon, fl`c`rile cuprinseser`
draperiile. Tu[ind, Sam [i Nora ie[ir` pe punte, de
unde un membru al echipajului [alupei de incendiu \i
ajut` s` treac` la bordul vasului salvator.

143
 Nora a fost dus` imediat pentru a fi supus` unui
examen medical, iar Sam merse \n cabina c`pitanului,
s-o vad` pe Suzie.
{i ei [i lui Lettie li se aplicaser` m`suri de prim-ajutor
\mpotriva inhal`rii de fum, dar \n rest n-aveau nimic.
Sam accept` cu greu s`-i dea drumul feti]ei din bra]e.
Fusese la un pas de a o pierde [i acum aproape c` nu
mai concepea s` n-o aib` permanent \n preajm`. Se
duse din nou s` vad` cum se sim]ea Nora. Scumpa,
imprevizibila Nora care devenise mai important`
pentru el decât propria lui via]`.
Nora avea fa]a murdar`, p`rul auriu pârlit, dar
niciodat` nu p`ruse mai frumoas`. |[i scoase pu]in
masca de oxigen [i-i trimise un zâmbet care-i umplu
inima de bucurie.
– Suzie? Lettie? \ntreb` ea, cu vocea r`gu[it`.
– Sunt bine. Dar tu? \ntreb` Sam, privind de fapt
spre paramedic.
– Ca [i celelalte, a inhalat mult fum. Are [i câteva
arsuri, dar nu ceva grav.
– Slav` Domnului.
St`pânindu-[i lacrimile [i zâmbind, Sam se \ntoarse
pe punte pentru a privi incendiul.
Fl`c`rile distruseser` barca [i mare parte din chei.
Era o scen` de co[mar care avea s`-l obsedeze pân` la
sfâr[itul vie]ii. Sam strânse cu putere balustrada
[alupei, zguduit de experien]a prin care trecuse, la un
pas de a pierde fiin]ele dragi.

144
 – Poftim! Cred c` ]i-ar prinde bine, spuse
c`pitanul, \ntinzându-i o can` cu cafea. }i-am pus un
strop de ceva tare \n`untru, sper s` nu te deranjeze.
– Deloc, mul]umesc.
Cafeaua fierbinte [i coniacul tare \l dezmor]ir` pu]in.
– Cum merge opera]iunea?
– Ambarca]iunea e pierdut`, r`spunse c`pitanul,
explicând de ce [alupa de incendiu \nainteaz` \n ap`
mai adânc`. {i cheiul e distrus.
– Ah, nu...! gemu Sam, privind spre [antier unde
izbucniser` câteva incendii mici.
– Ma[inile pompierilor sunt deja acolo [i altele
sunt deja pe drum, dar nu cred s` mai fie nevoie de
ele. Situa]ia e deja sub control.
O durere cumplit` \l f`cu pe Sam s` se clatine [i
c`pitanul \ntinse bra]ul pentru a-l sus]ine.
– Ai o t`ietur` serioas` la cap. Ar fi bine s` te
examineze unul din medicii de aici.
– N-am nimic. Acum, trebuie s` m` gândesc la
lucruri mult mai importante. Este un individ, un
anume Stokes; cred c` el a dat foc.
– Da, categoric este un caz de incendiere; mirosea
\ngrozitor a kerosen. Am \n]eles c` familia ta a fost
\ncuiat` \n`untru, ceea ce \nseamn` tentativ` de
crim`. Am anun]at deja poli]ia.

*
* *

145
 Imediat ce [antierul a fost declarat \n afara oric`rui
pericol, c`pitanul trimise o barc` \n care Sam, Suzie,
Nora, Lettie [i animalele fur` transporta]i la ]`rm.
Ambarca]iunea de pescuit [i cheiul erau distruse,
dar, datorit` eforturilor pompierilor, proiectul de
construc]ie fusese salvat.
Pentru Sam, nu mai conta nimic altceva \n afara
faptului c` Nora, Suzie [i Lettie erau salvate.
Sam chem` un taxi [i le trimise pe Nora [i Suzie,
\mpreun` cu animalele, la apartamentul s`u. |n acela[i
timp veni [i Eli cu un alt taxi, [i o lu` pe Lettie la el
acas`.
De[i epuizat, Sam [tia c` tot nu s-ar fi putut odihni.
Merse la biroul lui [i-i telefon` lui Todd. Avea o
mul]ime de \ntreb`ri de pus cumnatului s`u [i, de data
aceasta, voia r`spunsul.

*
* *

Nora o duse pe Suzie \n apartament, apoi se

\ntoarse la taxi s` ia animalele, ajutat` de [ofer.
– Mul]umesc, spuse Nora [i ultima cu[c` a fost adus`
\n`untru. |mi pare foarte r`u, dar n-am nici un ban.
– Mi-a dat deja so]ul dumneavoastr`. |n plus, mi-a
f`cut pl`cere s` v` ajut.
– Sam e un om minunat, \ncuviin]` Nora, f`r` a
corecta confuzia [oferului. Ne-a salvat via]a.

146
 – Am auzit c` a fost vorba de o incendiere. Când
m` gândesc la dumneavoastr` [i la feti]`... Am [i eu
familie. Sper s`-l prind` pe psihopatul care a f`cut
aceasta.
Incendiere. Nora [tia, dar simplul fapt de a i se
aminti, o f`cu s` se clatine.
– Merge]i \n`untru. Ave]i grij` de dumneavoastr` [i
de feti]`.
Nora intr` [i \ncuie u[a.
Incendiere. Se a[ez`, ame]it`, pe marginea unui
scaun. Ce fel de monstru ar fi dat foc b`rcii, \ncuindu-le
\n`untru [i l`sându-le s` moar` acolo? Probabil vor
mai urma [i alte tentative, dup` e[ecul acesteia. Dac`
Sam n-ar fi v`zut focul [i n-ar fi ajuns la timp...
|ncepu s` tremure din cauza [ocului. |ncerc` s` se
gândeasc` la altceva, dar scenele acelea de co[mar o
obsedau. {tia c` o vor urm`ri toat` via]a.
– Nora! strig` Suzie.
Vocea \nsp`imântat` a feti]ei o readuse la realitate.
– Vin, scumpo.
Sc`paser` cu via]`, erau acum \n siguran]` [i feti]a
lui Sam avea nevoie de ea.

147
 Capitolul 14

Dup` plecarea Norei [i a lui Suzie de pe [antier,

Sam mai r`mase pu]in al`turi de [eful pompierilor.
– Doresc s` v` mul]umesc tuturor. Oamenii
dumneavoastr` au f`cut astfel \ncât pagubele s` se
reduc` la minimum.
– A fost mai u[or aici decât \n cazul b`rcii. |mi pare
r`u de vechiul chei -când eram mic, veneam deseori s`
pescuiesc acolo. Nu va mai fi la fel f`r` el. Dar, cred c`
trebuie s` ne obi[nuim cu noul.
Apoi, Sam schimb` câteva cuvinte cu o poli]ist`
care f`cea parte din brigada care investiga acel caz. De
la ea afl` c` [eful detectivilor va veni \n scurt timp de
la sediu [i va dori s`-i pun` câteva \ntreb`ri.
– Sunt \n biroul meu.
|n aer persista, ap`s`tor, mirosul de lemn ars [i
fum. R`m`[i]e de stâlpi ar[i [i caren` pluteau pe ap`,

148
alc`tuind o imagine deplorabil`. {eful pompierilor
avusese dreptate: locul acesta nu va mai fi niciodat` la fel.
Sam intr` \n birou, f`cu o cafea, se sp`l`, \[i
schimb` hainele [i lu` câteva aspirine. La pu]in timp,
veni [i Dan.
– B`ie]ii sunt \n ghereta paznicului. M-am gândit c`
e bine s` fie aproape, dac` poli]ia va dori s`-i
chestioneze. Dup` toat` aceast` agita]ie, cred c` sunt
epuiza]i.
– To]i suntem, spuse Sam, oferindu-i o cafea
fierbinte.
– Ar trebui s` [tii ceva. Când am trimis b`ie]ii
\napoi dup` ajutor, l-am v`zut pe Stokes la cap`tul
cheiului. A aruncat o canistr` \n iarb` [i a fugit. B`ie]ii
au spus pompierilor acest lucru. Presupun c` \n
canistr` era kerosen.
– Eram sigur c` Stokes m-a atacat. Poate c` acum
vom putea dovedi. Uite, se pare c` a venit poli]ia.
– M` duc s` chem b`ie]ii.
{eful detectivilor parc` era o c`r`mid`; cu p`r
ro[cat, umeri la]i, talie groas`, butuc`nos. Costumul
lui [ifonat contrasta puternic cu uniforma c`lcat` a
ofi]erului de poli]ie care-l \nso]ea.
Sam le relat` ceea ce [tia despre incendiu [i le
\mp`rt`[i b`nuielile \n leg`tur` cu Stokes. Când Dan
se \ntoarse cu b`ie]ii, povestir` [i ei cele \ntâmplate,
inclusiv episodul cu canistra.

149
 – Am auzit c` a]i \nsemnat locul cu o batist`, spuse
detectivul cel p`tr`]os, zâmbindu-le b`ie]ilor.
– Am v`zut la televizor, spuse Will grav. N-am vrut
s` stric`m amprentele.
– A]i f`cut o treab` bun`, b`ie]i. M` \ndoiesc c`
f`pta[ul purta m`nu[i.
Apoi, detectivul d`du mâna cu amândoi b`ie]ii.
– Dac` nu mai ave]i nevoie de noi, cred c` pot
s`-mi duc eroii acas`, spuse Dan.
– Da, asta a fost tot. Dac` mai e ceva, avem
num`rul vostru de telefon.
– Merge]i, \i spuse [i Sam. Eu voi r`mâne aici cea
mai mare parte a zilei. Stai pu]in, Dan. Vreau s`-]i
mul]umesc pentru ajutor. Dac` n-ai fi venit cu
toporul...
– Nu trebuie s`-mi mul]ume[ti. B`ie]ii mei au
petrecut mult timp pe barc` [i pe chei [i vorbesc atât
de mult despre Nora, Lettie [i Suzie, \ncât de acum le
consider`m ca f`când parte din familie. Când m`
gândesc c`...
– Da, [tiu. Du-i acas` pe b`ie]i. {tiu c` so]ia ta
trebuie s` fie \ngrijorat`.
Dan tocmai plecase când sosir` Todd [i Jeannie.
Aceasta alerg` spre Sam [i-l \mbr`]i[`.
– Am auzit la buletinul de [tiri ce s-a \ntâmplat.
Suzie e bine? Unde e?

150
 – A \nghi]it mult fum, dar acum e bine. Ea [i Nora
sunt acas` la mine.
Todd, palid [i bulversat, arunc` o privire spre
ma[ina poli]iei, apoi din nou spre Sam.
– Ce naiba s-a \ntâmplat?
– Asta vom afla imediat, spuse Sam rugându-se, de
dragul lui Jeannie, ca Todd s` nu fie [i el implicat.
Când intrar` \n birou, detectivul vorbea la telefon.
Dup` terminarea convorbirii, Sam f`cu prezent`rile.
– Avem suspectul, pe Stokes, deja arestat, spuse
detectivul privindu-l pe Todd. Domnule Banner, lua]i
loc, v` rog. Dorim s` v` punem câteva \ntreb`ri. Ave]i
dreptul s` v` chema]i avocatul.
– Avocatul? \nghi]i Todd \n sec, aruncând o privire
plin` de panic` spre Sam.
– Incendierea este o acuza]ie extrem de grav`. S`
nu mai vorbim despre tentativa de omor.
– Dumnezeule! strig` Todd, \ngropându-[i fa]a \n
mâini. Când ridic` din nou privirea, p`rea cu zece ani
mai b`trân. N-am [tiut. Sam, jur c` n-am [tiut.
– Ce n-ai [tiut?
– Stokes trebuia doar s` le sperie.
Jeannie scoase un ]ip`t [i privi \ngrozit` spre
so]ul ei.
Cuprins de furie, Sam \l \n[f`c` pe Todd [i-l izbi de
perete.

151
 – S` le sperie?! A \ncercat s` le ard` de vii! Pe Nora!
Pe Lettie! {i pe fiica mea! Pe Suzie a mea! Vocea \i
tremura de mânie. Ar trebui s` te omor!
– Dac` n-ar fi \mpotriva legii, te-a[ l`sa s-o faci!
spuse detectivul, imobilizând bra]ul lui Sam, pornit
\ntr-o lovitur` n`prasnic`.
– A fost ideea lui Benedict, iar eu [i Cornwell am
fost de acord, f`r` s` [tim \ns` c` Stokes va merge atât
de departe.
– Citi]i-i drepturile. {tii unde-i putem g`si pe Cornwell
[i pe Benedict? se adres` apoi detectivul lui Sam.
– Am adresele chiar aici, spuse Sam luând de pe
birou c`r]ile lor de vizit`.
– Sam, strig` Jeannie, te rog, ajut`-l. Todd n-ar face
niciodat` vreun r`u lui Suzie, doar o iube[te ca pe
proprii lui copii.
– Nu cred c`-l pot ajuta de data aceasta, Jeannie.
Nu era nici m`car sigur c` ar fi vrut s-o fac`.
Dup` ce poli]i[tii \l re]inur` pe Todd, Sam o conduse
pe Jeannie care \nc` plângea \n hohote, pân` acas` la
ea, dup` care merse [i el \n apartamentul lui.
Nora \l \ntâmpin` [i-l anun]` c` Suzie doarme.
P`rea epuizat [i tulburat [i Nora sim]ea nevoia s`-l
cuprind` \n bra]e [i s`-l aline, dar ceva \n atitudinea lui
o re]inu. |l conduse \n buc`t`rie unde \i preg`ti o
ciocolat` fierbinte [i pâine pr`jit` [i numai dup` ce
termin` de mâncat, rupse t`cerea.

152
 – Ce s-a \ntâmplat?
|i povesti despre rolul juat de Todd \n toat`
povestea [i despre arestarea lui.
– Dac` ar fi vorba doar despre Todd, l-a[ l`sa s`
putrezeasc` \n \nchisoare, dar simt o oarecare
responsabilitate fa]` de Jeannie [i de copii. Nu [tiu ce
s` fac.
– {i eu m` simt la fel de vinovat` ca [i ei. Dac` n-a[
fi fost atât de hot`rât`, atunci poate c` [i Lettie ar fi
acceptat...
Ochii i se umplur` de lacrimi.
– Nu tu e[ti de vin` [i nici Lettie. Era dreptul vostru
s` locui]i pe acea barc`, dar a]i stat \n calea unor
oameni extrem de lacomi: Benedict, Cornwell [i
Todd.
– Bine, dar am crezut c` acceptaser` ca barca [i
cheiul s` r`mân`.
– {i eu am crezut la fel. Tebuia s`-mi dau seama c`
e ceva suspect când au cedat atât de u[or. Se pare c`
lui Benedict i se promisese o prim` mare, pe care
urma s-o \mpart` cu nepotul lui Lettie, James, [i cu
Todd dac` barca disp`rea pân` la terminarea lucr`rii.
– Bani? Au \ncercat s` ne omoare, s` ne ard` de vii,
pentru bani?
– Dup` cum spune Todd, Stokes trebuia doar s` v`
sperie. Apoi, Todd spera s` v` muta]i de bun`voie. Nu

153
cred c` vreunul din ei [tia c` Stokes e bolnav psihic,
dar m` \ndoiesc c` [i-ar fi schimbat planul. Personal,
nu cred c` Benedict ar fi dat \napoi chiar dac` ar fi
[tiut c` e vorba de incendiere sau de crim`. Poli]ia [i
F.B.I.-ul \i cerceteaz` pe Benedict [i pe finan]atorii lui.
– Dar proiectul? Se va termina construc]ia?
– Nu [tiu [i, momentan, nici nu-mi pas`. Nu m`
intereseaz` decât c` tu, Suzie [i Lettie n-a]i p`]it nimic.
Nimic altceva nu conteaz`.
Sam o strânse la piept, \ntr-o \mbr`]i[are desperat`,
iar \n s`rutul lor era gustul dulce-amar al acelei fericiri
ce le p`rea acum cu atât mai pre]ioas`. O conduse \n
dormitor [i se l`sar` \n voia unei pasiuni ce transforma
fiecare clip` [i fiecare gest \ntr-o comoar` de senza]ii
neb`nuite.
– Nora?
– Iube[te-m`, Sam, te rog, iube[te-m`.
F`când dragoste, era ca [i cum amândoi s-ar fi \ntors
acas` [i sufletele lor s-ar fi contopit \n unul singur.
– N-am crezut c` poate fi a[a.
– Nici eu. Nora! Vrei s` te c`s`tore[ti cu mine?
Nu-i r`spunse, pentru c` adormi imediat. Sam o
s`rut` cu ging`[ie, dup` care adormi [i el.

*
* *

154
 Nu se \ntâmpl` des ca un b`rbat s` fac` dou` cereri
\n c`s`torie \n aceea[i s`pt`mân`, se gândi Sam.
Inten]iona s-o duc` \ntr-un loc romantic [i apoi s-o
cear` din nou \n c`s`torie. Rezervase o mas` la un
restaurant select, pentru o cin` la lumina lumân`rilor.
Avea deja inelul \n buzunar [i chiar ni[te proiecte de cas`.
{i, lucrul cel mai important, angajase o bon` s`
r`mân` cu Suzie. Era chiar ora la care aceasta ar fi
trebuit s` soseasc`. Plin de speran]`, parc` ma[ina [i
cobor\.
– Bun`, tati! \l \ntâmpin` Suzie, cu bra]ele ridicate
pentru a-l \mbr`]i[a.
– Unde e doamna Abernathy? \ntreb` el, punând-o
jos [i privind \mprejur.
– Am trimis-o \napoi acas`.
– A]i trimis-o \napoi? De ce?
– Pentru c` Nora [i cu mine ne-am gândit c` ar fi
mai amuzant s` mergem la o pizza.
– Pizza?
Privind scena din camera al`turat`, Nora se \ntreb`
dac` nu cumva gre[ise incluzând-o [i pe Suzie \n
program, dar nu putuse s-o dezam`geasc`... prea se
rugase s` fie l`sat` s` vin` [i ea cu ei. Feti]a se sim]ea,
\ntr-adev`r, singur`, dar, privindu-l acum pe Sam, se
gândea dac` nu cumva pl`nuise altceva, [i nu doar o
simpl` cin`. Ideea o \nfiora, dar o [i speria.

155
 Dup` ce f`cuser` dragoste, nu \ndr`znise s`
r`mân` singur` cu el. Sam \i spunea mereu s`
locuiasc` acolo, cu el, dar ea nu se putea decide. |l
iubea prea mult [i-i era team` de o deziluzie care i-ar
sfâ[ia pur [i simplu inima.
– Bun`, Sam. B`nuiesc c` Suzie ]i-a spus deja...
\ncepu ea, sperând ca el s` \n]eleag`.
Nu, Sam nu \n]elese [i ar`ta \n continuare la fel de
dezam`git.
– Am f`cut rezervare.
Nora v`zu cum lui Suzie \ncepe s`-i tremure buza,
abia ab]inându-se s` nu plâng`.
– Sunt sigur` c` vor fi de acord s` anuleze
rezervarea.
Sam privi [i el \n direc]ia \n care se uita Nora [i,
v`zând expresia de pe chipul feti]ei, oft`, \ncercând s`
zâmbeasc`.
– Da, cred c` se poate anula... {i unde vre]i s`
merge]i la pizza?
– Ce-ar fi s` mânc`m chiar aici? Am uitat s`-]i spun,
probabil, c` [tiu s` g`tesc.
– Ai f`cut pizza?!
Drumul spre inima unui b`rbat, sper` ea.
Pizza se dovedi a fi o capodoper` culinar`, din
moment ce Sam mânc` dou` treimi din ea.

156
 Dup` ce strânser` masa [i sp`lar` vasele, Nora [i
Sam se instalar` la televizor, iar Suzie merse \n camera
al`turat` s` se joace cu animalele.
– Ce-ai f`cut ast`zi? \l \ntreb` ea, v`zându-l
neobi[nuit de t`cut.
– A fost totul bine... {tii, a[ vrea p`rerea ta...
Cuvintele lui sunar` atât de ciudat, \ncât Nora \l
studie cu aten]ie \n timp ce desf`[ur` mai multe
schi]e.
– Ce p`rere ai? Care dintre aceste case ]i-ar pl`cea,
dac` ar fi s` locuie[ti acolo?
De fapt, ce voia s-o \ntrebe? Voia pur [i simplu
p`rerea ei \n leg`tur` cu acele case – toate la fel de
frumoase – sau inten]iona s` spun` altceva?
– Nora, vrei s`...
Nu reu[i s` termine, pentru c` larma \ngrozitoare
ce se auzi din camera lui Suzie \i aduse pe amândoi, \n
fug`, \n pragul u[ii acesteia. Suzie st`tea \n pat, iar \n
jurul ei se jucau pisicile cu pisoii, iepurele, hamsterul,
[oriceii, iezii [i c`]elul.
– Tati, Nora, privi]i! Am o mul]ime de prieteni
acum.
– Slav` Domnului c` n-ai dat drumul [i p`s`rilor!
– Vai de mine! Nu voi mai putea sta mult` vreme
aici. Dac` proprietarul afl` de aceste animale?

157
 – Nici o problem`. |ntâmpl`tor, este [i el iubitor de
animale. Am uitat s`-]i spun: casa este proprietatea
mea.
– Da?
– Sigur c` da, confirm` Suzie, râzând când c`]elul
\ncepu s-o ling` pe fa]`. Acum nu va mai trebui
niciodat` s` pleci. Po]i s` fii m`mica mea. Te
c`s`tore[ti cu tati, nu-i a[a?
– Ei bine, alesesem un moment [i un loc mai
potrivit pentru aceast` cerere, dar Suzie mi-a lut-o
\nainte. Nora Carson, \ncepu el, punând un genunchi
la p`mânt [i luându-i mâinile, nu cred c` pot tr`i f`r`
tine [i nici m`car nu vreau s` \ncerc. Te iubesc. Vrei s`
fii so]ia mea?
Nora nu avu timpul necesar s` r`spund`, pentru c`
iezii, s`rind de pe pat, \l \mpinser` pe Sam iar acesta,
dezechilibrându-se, se prinse de singurul punct de
sprijin disponibil – picioarele ei. Nora c`zu, Sam
deasupra ei, iar iezii [i c`]elul ]op`iau pe ei, peste ei [i
\n jurul lor. Suzie [i restul menajeriei se al`turar` [i ei,
\ntr-un iure[ de veselie.
Când reu[ir` s` se ridice [i s` fac` o oarecare
ordine printre animale, Sam o privi pe Nora, zâmbind.
– |n]elegi ce ne a[teapt`?
– Via]a va fi mai interesant` a[a.
– Tot nu mi-ai r`spuns. Te c`s`tore[ti cu mine?

158
 – Cum r`mâne cu animalele?
– Le vreau [i pe ele. Este pentru prima dat` când
cer \n c`s`torie o gr`din` zoologic`. |]i aminte[ti casa
aceea mare pe care ai v`zut-o \n schi]`? Speram s`-]i
plac` – are spa]iu [i pentru un grajd.
A[adar, asta \ncercase s`-i spun`. Ochii Norei se
umplur` de lacrimi.
– Ei bine?
– Ah, Sam, da. Da, da, spuse ea râzând [i plângând
\n acela[i timp [i s`rutându-l. Da, \n numele nostru, al
tuturor.
– Era [i timpul, coment` Suzie din vestibul.
}inând degetul \n dreptul buzelor, scoase c`]elul
din camer` [i \nchise u[a.

Sfâr[it

159