Sunteți pe pagina 1din 155

GEORGE ANN JANSSON

Tu e[ti ro[cata mea

Traducerea [i adaptarea \n limba român` de:

S|NZIANA MIHALACHE

ALCRIS

M-94

Capitolul 1

– Dac` ve]i continua s`-l jeli]i pe tat`l t`u, nici tu nici mama ta n-o s` trece]i niciodat` peste durerea asta, \i zise domnul Treadmarsh Amandei Stewart. Regretele singure nu fac decât s` prelungeasc` durerea. – Nu-mi pot st`pâni sentimentele, zise Amanada. Când m` gândesc la ce i-a f`cut Homefare…S-ar zice c` ei i-au cauzat moartea!

– Dac` nu erau ei, ar fi fost alt lan] de magazine. Oricât de mult regret`m situa]ia prezent`, zilele micilor \ntreprinz`tori sunt num`rate.

– {tiu, r`spunse ea amarnic. Azi sunt supermarketuri, mâine devin hipermarketuri. Unde o s` se ajung`?

– La nimicirea tuturor micilor comercian]i, zise el preocupat. |mi pare r`u, n-am vrut s`…

– Nu-i nimic, \nghi]i fata \n sec, [tiind c` moartea tat`lui o

afectase mult prea mult ca s` se prefac`. Era prea tân`r ca s` moar`.

6

GEORGE ANN JANSSON

Avea doar [aizeci de ani, la fel ca mama, care acum a r`mas f`r` nimeni.

– Te are pe tine.

– Nu e acela[i lucru.

– Ce ai de gând s` faci?

– Nu [tiu. Bine\n]eles, se pune [i problema banilor.

– Mama ta va primi pensia de militar a tat`lui. Nu e cine [tie ce,

dar e de-ajuns pentru cele necesare, [i b`trânul avocat \ncepu s` caute printre foile de pe mas`. Niciodat` n-am \n]eles de ce tat`l t`u a vrut s` intre \n industria alimentar`. Adic` nu la asta te a[tep]i de la un fost general \n armat`. Una e s` te ocupi de analiz` de pia]`, dar s` vinzi mezeluri \ntr-un ora[ mic…

– Era ceva mai mult decât atât, domnule Treadmarsh. Magazinul

lui era inima ora[ului, locul unde-[i d`deau to]i \ntâlnire. {tiu cum era tata – la trei luni dup` ce s-au mutat, a devenit conduc`torul comitetului bisericesc [i secretarul clubului de gr`dinari. Via]a satului devenise via]a lui. Ar fi f`cut orice ca situa]ia s` r`mân`

neschimbat`. De aceea, când Homefare i-a propus s` vând` la pre]ul dorit de ei, a refuzat. {i-a dat seama c` risc`, pentru c` dac` ap`rea un supermarket, ap`reau [i altele.

– }in minte când a venit s`-mi spun` despre asta. Nu \n]elegea

de ce o companie mare ca a lor vrea s` cumpere un magazina[. Am crezut c` nimeni de pe-aici nu -[i dore[te un supermarket. – De fapt, nu se inten]iona deschiderea lui aici. Voiau s` cumpere afacerea tatei [i s`-l lase pe el director. Aceea[i ofert` au f`cut-o [i altor magazine de profil din zon`, iar tata a fost singurul care a refuzat s` vând`. Apoi, când au deschis magazinul acela mare

TU E{TI RO{CATA MEA

7

din Bradford, le-au \nchis pe toate cele mici, ca s` for]eze comercian]ii s` se mute acolo.

– Deci, chiar [i tat`l t`u ar fi trebuit s` vând` ca s` r`mân` la

conducere un timp, [i s`-[i piard` slujba \n câ]iva ani?

– Exact. De[i to]i fo[tii patroni de magazine au fost \ndep`rta]i

cu pre]ul unor mari sume de bani. Tata \ns` s-a situat pe alt` pozi]ie.

Dup` ce a refuzat oferta ini]ial`, s-a dus la ei ca s` vând` \n cele din urm`, iar ei i-au râs \n fa]`.

– E de \n]eles…Din câte [tiu, la \nceput \i oferiser` destul de

mult. P`cat c` n-a acceptat.

– A crezut c`-i va impulsiona pe micii comercian]i, nu c` vor da bir cu fugi]ii.

– N-a fost o judecat` prea \n]eleapt` pentru vârsta lui, [i se uit` din nou \n hârtii. Sper c` ai un loc de munc` bun…

– |n ultimul an, l-am ajutat pe tata, de când cu problemele de inim` ale mamei.

– {i vrei s` continui?

– N-am ce. De luni de zile ie[im \n pierdere. Sunt sigur` c`

aceasta a fost cauza mor]ii tatei. Când cei de la Homefare l-au refuzat, s-a dus s`-[i limpezeasc` mintea undeva. A traversat f`r` s` se uite…[i a murit, [i-[i \ncle[t` pumnii \n timp ce povestea. Poate c` n-a mai vrut s` tr`iasc`. Poate c` moartea lui a fost cea mai potrivit` metod` pentru el.

– Cu siguran]` nu, s`ri domnul Tredmarsh \ngrozit. Era \nc` \n putere, [i mai avea [i pensia.

– Pe lâng` asta, s-a \mprumutat la banc` mai bine de un an de

zile. Avem o datorie de dou` mii de lire. Va trebui s` vindem casa ca

8

GEORGE ANN JANSSON

s-o pl`tim.

– {i?

– Cred c` o s` g`sim un mic apartament \n Londra; acolo o s`

am un salariu mai bun decât aici. Dup` discu]ia cu domnul Treadmarsh, Amanada ie[i, luând-o \n jos pe strada principal` din Bradford. Ce mult contrastau noile magazine luminoase, cu cele de mici, de provincie, unde reclamele ]ip`toare erau \nlocuite de personalul local [i unde produsele angro, la pre]uri promo]ionale f`ceau loc produselor tradi]ionale. {i totu[i, lumea c`uta marfa mai ieftin`. Altfel, tat`l ei ar mai fi tr`it \nc`. |n ma[ina pe care nu [tia dac` [i-o va permite [i pe viitor, Amanda privea cele ce urmau cu mult mai pu]in` \ncredere decât o ar`tase \n biroul avocatului. Dar nu era nevoie s`-[i spele lucrurile \n public [i toate probleme personale trebuia s` le rezolve singur`. De[i nici \n fa]a mamei nu \ndr`znea, fiindc` s`n`tatea ei se \nr`ut`]ise alarmant de la moartea so]ului, \n urm` cu o lun`. Amanda parc` \n fa]a magazinului [i se \mb`rb`t` s` intre zâmbind \n camera din fund. |n spatele casei, era o gr`din`, iar dup` aceasta, zona verde a ora[ului. Nu era de mirare c` locul \i fermecase pe ai ei \nc` de la prima vizit` \n Meredon Valey. Chiar [i acum, dup` [apte ani, locul r`m`sese la fel de pitoresc [i de proasp`t, \n ciuda faptului c` se afla la doar câ]iva kilometri de Bradford. P`cat – oft` ea \n sine – c` locuitorii n-au ar`tat tat`lui ei loialitatea la care s-a a[teptat; altfel, magazinul ar fi supravie]uit. El nu-i i-a criticat niciodat` [i \ntotdeauna a insistat c` profiturile reduse pe care le realiza se

TU E{TI RO{CATA MEA

9

datorau infla]iei [i problemelor economice, nu faptului c` era p`r`sit de clien]i pentru pre]urile mai mici [i oferte mai variate din hipermarketul Homefare.

– Am f`cut ceai, o \ntâmpin` mama ei din buc`t`rie. Mi-am zis c`

o s` ai nevoie de ceva revigorant dup` discu]iile cu domnul

Treadmarsh. Amanda primi o can`, bucuroas`. |ntre cele dou` femei exista o oarecare asem`nare, \n ciuda diferen]ei de vârst`. Ambele erau \nalte, sub]iri, Amanda ceva mai interesant`, cu bra]e prelungi [i firave, cu un chip delicat, o piele alb` [i ochi alba[tri. P`rul \ns` [oca

cel mai mult la ea – \n loc de castaniul la care oricine s-ar fi a[teptat,

al ei era de un ro[u-aprins, bogat, c`zându-i \n valuri bogate pe

umeri.

– }i-a f`cut vreo sugestie? se interes` doamna Stewart.

– A zis doar c` e o decizie \n]eleapt` s` vindem [i s` ne mut`m

\n Londra.

– Mai bine ne duceam acum un an. Când m` gândesc cât de mult

s-a luptat tat`l t`u s` r`mânem…

– A fost o b`t`lie pierdut`, se \ntrist` fata. Nu te po]i \mpotrivi celor care fac legea, trebuie doar s` te conformezi.

– |mi pare c` tu nu mai ai mult.

– A[a e, zise fata trecând la fereastr`, f`r` \ns` a vedea verdele

gr`dinii, ci str`zi cenu[ii din Londra. Sunt mai mult de o secretar` [i

m` pricep s` conduc un magazin alimentar. E o combina]ie anormal`, care ar trebui s` duc` la un post ceva mai interesant.

– Cred c` ar fi bine s` lucrezi \ntr-un birou. A[a o s` \ntâlne[ti… – Un b`rbat vrednic, termin` Amanda. Nu, mul]umesc. Am o

10

GEORGE ANN JANSSON

idee mai bun` \n ce prive[te viitorul meu decât o cas` [i copii de dragul unui tip bine \mbr`cat! O s`-mi caut ceva de lucru la Brands. |ntotdeauna au ceva interesant de oferit. – Nu po]i s` lucrezi pentru un supermarket! rosti doamna

Stewart cu lacrimi \n ochi. Dup` ce ai v`zut cum l-au tratat cei de la Homefare pe tat`l t`u, credeam c`…

– Tocmai de aceea vreau s` lucrez pentru Brands. Sunt cei mai

mari adversari pentru Homefare, [i e cu atât mai bine dac` pot contribui cât de pu]in la detronarea lor.

– A[ vrea s` nu fi fost a[a de \ncrâncenat`, oft` mama fetei. Uit`

ce s-a \ntâmplat. N-ai cum s` le provoci pagube. Sunt ca o mare \nvolburat` care \nghite totul \n jurul lor.

– Poate reu[esc s-o \nfrunt totu[i. S-au v`zut [i situa]ii mai grave!

***

Când \[i propunea ceva, Amanda realiza \ntotdeauna, a[a c` \n doar câteva s`pt`mâni, vându magazinul la un pre] bunicel, pl`tind astfel datoria de la banc` [i \nchiriar` un mic apartament din Camden Town. De[i de la ferestre nu se vedeau altceva decât alte acoperi[uri de case, interiorul era acceptabil, iar proprietar era un indian gras, cu so]ie [i copil. Diferea mult de spa]iul intimi [i lini[tit de la ]ar`, dar când mobilar` casa cu ce avuseser` dincolo, parc` \i d`dur` un aer mai pl`cut. Amanda se obi[nui mai repede \n noua cas` decât mama ei [i

TU E{TI RO{CATA MEA

11

\ntr-o s`pt`mân` ob]inu [i un post la Brands, a[a c` era plecat` \n cea mai mare parte a timpului. De[i lucra de dou` zile \n sectorul de birotic`, \n subordinea lui George Thomas, unul dintre ac]ionari, deja primise certitudinea c` o vrea pe post de secretar` personal`, pentru c` a lui se \mboln`vise.

– Mi se pare o slujb` cam plictisitoare pentru tine, coment`

doamna Stewart \ntr-o sear`, câteva luni mai târziu, când fata se \ntoarse acas` palid` [i obosit`. Sunt sigur` c` te-ai descura \n alt` parte la fel de bine.

– Mam`, ai prejudec`]i.

– Ba nu. Domnul Chadwalls s-a ar`tat foarte mirat când i-am

spus c` e[ti secretar`. Era convins c` ai ajuns model.

– Sunt o secretar` model.

– La birotic`?

– Nu, am fost promovat`.

– Ce bine! De ce nu mi-ai spus?

– Pentru c` nu m-ai l`sat. Abia \n dup` -amiaza asta am aflat. Secretara domnului Thomas pleac`, [i m-a cerut pe mine s-o

\nlocuiesc; o \mbr`]i[` pe mama ei. S` fie cu noroc!

– Unde vezi tu norocul \n a fi secretar`? se desprinse femeia, ab`tut`.

– Nu inten]ionez s` r`mân \n pozi]ia asta prea mult. O s` devin [i eu unul din cump`r`tori. – Asta \nseamn` mai mul]i bani?

– Nu m` intereseaz` banii. Ci s` ajung s` m` confrunt direct cu trustul Homefare.

– {i la ce bun? Serios acum, mi-a[ dori s` ui]i de Homefare.

12

GEORGE ANN JANSSON

Nu-i po]i \nvinui \ncontinuu pentru moartea tat`lui t`u. A fost un accident. Zicând acestea, doamna Stewart deveni aproape livid`, motiv pentru care Amanda regret` c` l`sase discu]ia s` continue. D`du fuga \n dormitor [i se \ntoarse cu o pastil`.

– Pune-o sub limb`, \i ceru.

|n câteva minute, femeia \[i reveni [i oft` adânc.

– Scuz`-m`, draga mea. Acum m` simt mai bine.

– Eu ar trebui s`-mi cer scuze c` am continuat.

Apoi schimbar` subiectul, fata povestindu-i mamei despre ni[te haine pe care le v`zuse \n drum spre cas`. Mai târziu \ns`, \n pat, ascultând respira]ia sacadat` a mamei, \[i aduse aminte de ranchiuna pe care o purta \n suflet [i pe care nimeni [i nimic n-avea s-o [tearg`. Ce bine ar fi fost dac` ar avea de luptat \mpotriva unei singure persoane. Nu a unei companii. Câteodat`, chiar [i ea realiza inutilitatea de a se ridica \mpotriva \ntregului concern; dar apoi \[i amintea de David [i Goliat [i-[i rec`p`ta \ncrederea \n sine. Trebuia

s` existe sute de mici afaceri[ti care s`-[i doreasc` distrugerea celor de la Homefare din cauza deregl`rilor produse odat` cu apari]ia lor

– un gând

pe pia]`. Dac` i-ar fi putut strânge pe to]i \ntr-un grup care o m`cin` mult timp pân` când s` adoarm`.

***

Amanda se adapt` repede cu noul loc de munc` [i \n doar câteva

TU E{TI RO{CATA MEA

13

s`pt`mâni deveni indispensabil` pentru [eful ei.

– Nu [tiu ce m-a[ face f`r` tine, zise domnul Thomas \ntr-o zi,

când tân`ra intr` \n biroul lui cu scrisorile pentru semnat. }i-am dat

scrisorile astea abia acum o or`. Pare c` ai degete electronice, nu o ma[in` de scris, [i \ncepu s` le semneze. Dac` vrei, po]i pleca mai devreme. {i eu o s` fac la fel.

– Ce bine, zâmbi ea. Doamna Grant a zis c` m` duce la Expozi]ia Culinar`, dac` sunt liber`.

– Tot mai vrei s` devii cump`r`tor?

– Da.

– Dar n-ai experien]`.

– L-am ajutat pe tata. |n ultimele [ase luni, numai eu f`ceam comenzile.

– cump`r`torii no[tri cheltuie \ntr-o zi cât cheltuia]i voi \ntr-un an

\ntreg!

– Ne interesa doar s` lu`m cele mai bune produse la pre]uri cât mai mici.

– Dar ai cuno[tin]e \n a recunoa[te un astfel de produs? Acum,

vei avea \n fa]` zeci de m`rci, nu doar câteva. Realizând inutilitatea discu]iei, Amanda lu` scrisorile [i vru s`

ias`.

– Despre balul de sâmb`t`, o opri domnul Thomas. So]ia mea ar

fi \ncântat` s` stai cu noi la mas`.

din

Pentru

un

magazina[?

Draga

mea,

numai

unul

– E foarte amabil din partea ei, dar nu [tiu dac` am s` vin.

– Nu se poate s` ratezi balul personalului, zise el [ocat. Vei avea

ocazia s`-l vezi pe domnul Brand. E un b`rbat extraordinar. {i i-am

14

GEORGE ANN JANSSON

vorbit so]iei atâta despre tine \ncât abia a[teapt` s` te cunoasc`. "Asta ca s` nu cad` la b`nuieli", \[i zise Amanda, [i surâse, promi]ând c` se mai gânde[te.

– Bun. N-ai s` regre]i. Ai s` fii frumoasa balului.

Doamna Stewart era de aceea[i p`rere, cu toate c` se ar`t` indignat` de faptul c` Amanda nu voia s`-[i cumpere o rochie nou`.

– Am altele mai bune de f`cut cu banii, zise tân`ra.

– Ce-ar fi mai bun decât s`-]i cumperi o rochi]` dr`gu]`?

– S`-]i ofer o vacan]` cu mult soare. Nu-]i prie[te Londra.

– N-am de gând s` m` duc \n vacan]`. M` simt bine.

Amanda nu mai continu`; de câteva luni o \ngrijora starea mamei ei, care sl`bea pe zi ce trece.

– Amanda, nu m` ascul]i!

– Scuze…Ce anume?

– Doamna Chadwalla zice c`-]i \mprumut` cu mare drag unul

din sariurile ei. Are câteva foarte frumoase.

– Nici m`car n-a[ [ti cum s`-l \mbrac, protest` fata. {i a[ ar`ta

aiurea.

– Eu zic c` ai ar`ta perfect. Sunt atât de elegante, iar tu ai un corp

f`cut exact pentru a[a ceva. Ca [i cum totul ar fi fost pl`nuit dinainte, doamna Stewart merse repede la u[` pentru a-i deschide doamnei Chadwallla, care intr` cu un voal albastru-auriu pe bra]e. |n doar câteva minute \l \nf`[ur` \n jurul fetei, care se admir` mul]umit` \n oglind`. Nu ar`ta deloc a indian`, dar avea un aer modernist, iar p`rul ei ro[u-aprins accentua feminitatea acelui obiect de \mbr`c`minte atât de tradi]ional. De[i se a[tepta ca voalurile s`-i ascund` formele, constat` cu uimire c`,

TU E{TI RO{CATA MEA

15

dimpotriv`, \i accentuau mai ales talia, pieptul bogat [i bra]ele lungi

[i gra]ioase.

– Dac`-]i strângi p`rul la spate, zise femeia, [i-]i pui un colier

frumos, ai s` ar`]i ca o prin]es`.

– M` simt ca o prin]es`, chicoti ea, f`când piruete, atent` s` nu

prind` materialul \n tocuri. Dar n-a[ putea s` port a[a ceva; e al

dumneavoastr`.

– Ba nu, e al t`u, insist` femeia. Mai am alte câteva zeci \n dulap,

[i nu le port.

Realizând c` ar fi fost aiurea s` refuze, Amanda petrecu urm`toarea jum`tate de or` \nv`]ând cum s` \mbrace un astfel de articol de \mbr`c`minte.

– Ai s` fii cea mai frumoas` la bal.

– Cu siguran]`, am s` fiu cea mai exotic`. Singura indian` ro[cat`

din Dorchester! Cu aceste gânduri, Amanda \[i f`cu intrarea trei seri mai târziu \n sala de bal, \ntrebându-se dac` n-ar fi fost mai \n]elept s` poarte rochia ei simpl` de m`tase neagr`. Era \ns` prea târziu acum, a[a c` \naint` sub privirile curioase ale multor invita]i spre locul unde era afi[at` a[ezarea \n sal`. Dup` cum \i promisese domnul Thomas, o puseser` lâng` el [i so]ia lui. Dup` ce se f`cur` prezent`rile, r`mase la mas`, ascultând pe de o parte conversa]ia domnului Thomas, iar pe de alta, cercetând lumea pestri]` ce se adunase \n sal`. Se vedea clar c` Brands nu se zgârcea când era vorba s`-[i distreze anagaja]ii. Marca Brands era prezent` peste tot, prin fe]ele de mas` dungate alb-albastru, iar aranjamentul elegant al meselor d`dea o idee despre ceea ce avea s` urmeze \n meniu.

16

GEORGE ANN JANSSON

– |mi faci onoarea s` dansezi cu mine? o \ntreb` [eful ei, la care

Amanda se uit` repede la so]ia acestuia, care-i zâmbi \ncurajând-o.

– Eu nu sunt o mare amatoare, dar lui George \i place s` arate

ce poate pe ring. {i chiar avea ce. Dac` \n spatele biroului domnul Thomas se ar`ta exigent, pe ring se dovedi un adev`rat profesionist, \nvârtind-o pe Amanda pân` la epuizare. Iar la un moment dat, ea

constat` \ngrozit` c` lumea se d`duse \n l`turi, l`sându-i s`-[i fac` num`rul. Dup` care o conduse \napoi la mas`.

– Vine domnul Brand, [opti el [i se gr`bi s`-l \ntâmpine.

Amanda nu se gândise prea mult la omul care transformase Brands dintr-un magazin mic \ntr-un lan] de supermarketuri, dar la prima vedere imaginea lui Clive Brand o surprinse, c`ci nu ar`ta deloc a magnatul la care se a[teptase. Aducea mai degrab` a func]ionar public, fiind t`cut, cu tâmplele grizonante [i riduri \n jurul ochilor c`prui, care \i d`deau mai degrab` patruzeci, decât treizeci de ani, iar forma buzelor \i d`dea un aer de superioritate.

Era un b`rbat atent la fiecare cuvânt care-i ie[ea pe gur`, departe de orice prototip al m`celarului tipic, pântecos!

– Nu [tiam c` sunte]i un dansator atât de bun, \i zise domnului

Thomas, iar glasul s`u p`stra un oarecare accent canadian. – Am avut [i noroc de o partener` excelent`, aprecie el, privind-o pe Amanda [i f`când prezent`rile. |nainte de a-[i da seama, tân`ra se pomeni dus` din nou pe ringul de dans.

– M` tem c` eu nu sunt la fel de priceput, se scuz` Clive Brand.

Ea zâmbi [i pre] de câteva clipe dansar` t`cu]i. Lipit` de el, fata

TU E{TI RO{CATA MEA

17

\[i d`du seama c` nu era un b`rbat \nalt; mai degrab` ]inuta lui demn` \i d`dea aerul impun`tor. P`rea mul]umit de lini[tea care se l`sase \ntre ei, [i imediat ce muzica \ncet` o conduse la mas` [i r`mase nemi[cat, privind-o intens.

– N-ai deloc sânge indian \n tine, domni[oar` Stewart, zise.

|i trebui câteva secunde Amandei a-[i da seama la ce se referea,

dup` care râse.

– O indian` mi-a dat acest sari drept cadou.

– }i se potrive[te. Este un articol neobi[nuit.

– S` \n]eleg c` eu sunt neobi[nuit`? \ntreb` ea, dar imediat \[i aduse aminte cu cine st` de vorb` [i se ru[in`.

– Frumuse]ea ta este o raritate, r`spunse el.

– Mul]umesc pentru dans, domnule Brand, zise ea fericit` c`

ajunser` la mas`.

– Eu trebuie s` v` mul]umesc, [i-i zâmbi vag, trecând la masa

vecin`. "Pesemne \[i face dansurile de curtoazie", \[i zise Amanda cu oarecare regret, dar nici nu avu timp s` se gândeasc` prea mult la

asta, fiindc` altcineva o invit` imediat la dans. Pe parcursul serii, \l urm`ri de mai multe ori pe Clive Brand \n timp ce dansa cu diverse femei, majoritatea so]ii ale directorilor adjunc]i. La un moment dat privirile lor se \ntâlnir` [i, nervoas` c` fusese surprins`, Amanda se concentr` asupra partenerului ei de dans, care, \ncurajat, \[i \ncerc` norocul:

– N-ai venit cu nimeni, nu? la care ea neg` din cap. Sper c` m` la[i s` te conduc acas`. Fata murmur` neconving`tor, [tiind c` a accepta oferta lui

18

GEORGE ANN JANSSON

Rodney Marsh \nsemna un drum cu ma[ina foarte nepl`cut pentru

ea. |ns` nu putea sc`pa de el cu una cu dou`, astfel c`, la finalul serii, el o \nso]i hot`rât spre ie[ire.

– Te ducem acas`, domni[oar` Stewart, zise [i domnul Thomas

v`zând-o c` iese. Stai cu so]ia mea pân` m` duc s` iau ma[ina.

– O duc eu acas` pe Amanda, se gr`bi s` spun` Rodney.

– Nu vreau s` deranjez pe nimeni, interveni fata. Ar fi mai bine s` m` duc singur`.

– Nu fi prostu]`, zise Rodney, luând-o dup` umeri. Te duc cu mare pl`cere.

– F`r` \ndoial`…

– Nu te teme, nu-]i fac niciun r`u, rânji el.

– Sigur c` da… [i \ncerc` s` se elibereze din bra]ele lui.

– Iat`-te, domni[oar` Stewart, se auzi o voce din spate. Sper c` n-ai uitat c` mi-ai promis c` m` la[i s` te duc acas`. Tân`ra se \ntoarse uimit` [i-l z`ri pe Clive Brand; Rodney o eliber` numaidecât [i fata \naint` spre cel`lalt. – Sigur c` nu, domnule Brand, [i salut`, apoi \l urm` sub privirile mirate ale celorlal]i [i urc` \n ma[ina lui.

– Mi-a]i salvat via]a, zise ea pu]in mai târziu.

– Mai degrab` virtutea, r`spunse el abia [optit, iar fata \l privi, \ncercând s`-i deslu[easc` chipul \n \ntunericul din`untru.

– De unde a]i [tiut c` am probleme cu Rodney?

– Te-am urm`rit mai toat` seara.

– Nu mi-am dat seama.

– M-ar fi deranjat dac` ai fi f`cut-o.

Din nou \i luar` Amandei câteva secunde s` \n]eleag` \n]elesul

TU E{TI RO{CATA MEA

19

acelor vorbe. B`rbatul t`cut din fa]a ei ascundea multe, dar trebuia s` ]in` seama c` era angajatorul ei, a[a c` \ncerc` s` se controleze.

– A fost dr`gu] din partea dumneavoastr` s` m` conduce]i acas`.

Mul]i al]i b`rba]i ar fi v`zut acceptul meu drept o poart` deschis`

spre alte lucruri.

– |n cazul meu, domni[oar` Stewart, nu se aplic`.

– Nu voiam s`… se \nro[i ea.

– Ba da, cred c` da. Dar te asigur c` n-am s` atentez la onoarea

ta.

– Bine… zise ea, dorindu-[i a g`si un loc \n care s` se ascund`

de ru[ine.

– Dar am alte planuri \n ce te prive[te, ad`ug`. E[ti liber` mâine

sear`, s` iei cina cu mine? Scuze c` te iau pe nepreg`tite, dar la

finalul s`pt`mânii plec la Montreal, [i a[ vrea s` ne vedem \nainte.

– Sunt liber`, [i mi-ar face pl`cere s` iau cina cu dumneavoastr`.

– Atunci, vin s` te iau la opt. Dac` e pl`cut afar`, s` por]i ceva u[or; o s` mergem undeva \n afara ora[ului. Dup` care niciunul nu mai scoase o vorb` pân` când ma[ina opri \n fa]a casei din Camden Town.

– Pe mâine, domni[oar` Stewart. A[tept` s` intre \n cl`dire, dup` care f`cu semn [oferului s` plece.

Capitolul 2

Amanda se \ntâlni cu Clive Brand de trei ori \nainte de plecarea lui \n Canada. Dup` cum se \n]eleseser`, veni dup` ea la opt, [i o duse la un restaurant lini[tit din Maidenhead, unde se a[ezar` la o mas` cu vedere spre râu. A[teptându-se la o reac]ie mai formal` fa]` de el, Amanda constat` cu surprindere c`-i venea foarte u[or s` discute cu el, de[i b`rbatul vorbea foarte pu]in. {i ca s` afle mai multe despre persoana lui, Amanda se v`zu nevoit` s`-l \ntrebe pe

domnul Thomas, care-i spuse c` magazinele Brands se \ntindeau pe ambele p`r]i ale Atlanticului, fiind la fel de cunoscute \n Anglia ca [i \n Canada. – Domnul Brand s-a stabilit la Londra acum zece ani, concluzion` el. Nu [tiu sigur ce l-a determinat s` vin`. Poate c`-i place via]a de-aici.

O problem` pe care [i Amanda o putea l`muri cu Clive, f`r` a se

teme c` e prea \ndr`znea]`.

– Sta]i \n Anglia de pl`cere sau pentru afaceri?

TU E{TI RO{CATA MEA

21

– De pl`cere. Ini]ial pl`nuisem s` r`mân doar vreo doi ani – pân` puneam pe roate Brands. Dar Londra m-a captivat complet. Exist` aici o lini[te [i o deta[are care mi se potrivesc. Aici oamenii te las` \n pace, dac` vrei s` fii de unul singur.

– |n Canada nu e la fel?

– Cu siguran]` c` da, dar sunt prea cunoscut acolo ca s` r`mân

\n anonimat. Fata \[i formul` \n minte urm`toarea \ntrebare, dar nu era sigur` dac` s` i-o adreseze sau nu.

– Sunt v`duv, r`spunse el, parc` citindu-i gândurile. Iar acas` a[ fi fost ]inta \ncerc`rilor mamei de a-mi g`si o pereche.

– Aici nu se mai aplic`? zâmbi ea.

– Nu la fel de insistent. Oricum, m` prefac a avea un trecut

dubios. A[a m`car m` salvez de unele dureri de cap.

– Nu-mi imaginez c` cineva v-ar considera un adev`rat cuceritor,

râse ea.

– Dar nici mielu[el nu sunt.

Pe parcursul \ntregii seri, Amanda realiz` for]a acestui b`rbat, nu

doar cea fizic` ci [i cea mental`, c`ci ajungeau doar câteva minute s` discu]i cu el [i-]i d`deai seama de ambi]ia lui de a deveni un om de succes.

– Gândurile tale sunt prea adânci ca s` le citesc, spuse el la un moment dat.

– M` bucur. Erau doar ni[te idei proste[ti.

– A[ vrea s` le [tiu, spuse el [i o prinse de mân`. Spune-mi-le,

Amanda. Rar \i spunea pe nume, iar ea \nc` nu-l tutuise, [i \ntotdeauna

22

GEORGE ANN JANSSON

a[tepta s`-l poat` privi \n ochi pentru a-i putea vorbi.

– M` \ntrebam de ce m` scoate]i \n ora[. V-a]i str`duit s`-mi

demonstra]i c` nu sunte]i un cuceritor, dar…

– E[ti foarte frumoas` [i-mi place s` fiu v`zut \n compania unor

femei frumoase. Face bine la orgoliu.

– Dar exist` fete mai frumoase decât mine, protest` ea, unele chiar foarte cunoscute.

– N-am nevoie de femei cunoscute. Am atins un nivel \n via]a

mea \n care pot s` ies cu cineva pentru c` a[a vreau, [i-i strânse [i mai tare degetele. {i-mi doresc foarte mult s` fim \mpreun`. Am

vrut-o \nc` din clipa \n care te-am v`zut. Erai cea mai superb` fat` din Dorchester \n seara aia.

– Singura \n sari, coment` ea, \ntrebându-se de ce se ru[ina de

acest comentariu. Nu c` nu era obi[uit` s` fie complimentat`, dar probabil din cauza celui ce-o f`cea; niciodat` nu mai \ntâlnise un b`rbat ca el. – Acel sari m-a f`cut s` te remarc mai repede, zise el, dar erai atât de frumoas` \ncât te-a[ fi remarcat oricum. Ar trebui s`-]i pui \n valoare p`rul acesta superb, Amanda, cu nuan]a lui special`.

– Când eram copil` \l uram, admise ea. Chiar [i acum m` enervez când cineva face comentarii r`ut`cioase.

– E o nuan]` aparte, un ro[u-aprins cum n-am mai v`zut

niciodat`.

– Ce frumos…

– A[a este, [i-[i retrase mâna pentru a cere nota, dup` care

pornir` \napoi spre cas`. A[ vrea s`-]i ar`ta casa mea; bine\n]eles,

dac` n-ai nimic \mpotriv`.

TU E{TI RO{CATA MEA

23

– Ar trebui?

– Dup` re]inerile pe care le-ai avut \n a merge acas` cu tipul

acela pistruiat…

– Dar nu sunte]i ca Rodney.

– Mul]umesc! Presupun c`-]i par mai b`trân.

– Nu m-am gândit la asta. O f`cu acum, c`ci afirma]ia lui p`rea

mai degrab` o \ntrebare. Sunte]i mai \n vârst` decât cei cu care am ie[it, dar bine\n]eles c` sunte]i [i [eful meu. Asta ar fi diferen]a. Clive opri ma[ina atât de brusc, \ncât fata aproape se scufund` sub centura de siguran]`.

– S` nu mai spui asta niciodat`. De[i lucrezi pentru firma mea,

\ntâlnit-o pe so]ia mea când lucra pentru

nu sunt [eful t`u

mine, continu` el dup` o pauz`, pentru a explica reac]ia lui, [i de fiecare dat` când ne certam, \mi arunca \n fa]` faptul c` se c`s`torise cu mine doar pentru c` eram [eful ei. Dup` cum \]i dai seama, m`

enerva la culme acest fapt.

Am

– Nu m` mir`.

– N-am fost foarte ferici]i \mpreun`. Ne-am desp`r]it acum cinci ani, [i a murit la un an dup` aceea.

– De aceea a]i venit \n Anglia?

– Probabil, de[i dintotdeauna mi-am dorit s` locuiesc aici. Atmosfera din Londra mi se potrive[te. Dup` care porni din nou [i tot drumul nu mai scoaser` o vorb`. Se f`cuse ora zece pe când cei doi ajunser` \n dreptul impozantei case \n stil Regen]` din pia]eta parcului Hyde. Pe m`sur` ce Amanda cercet` camerele mobilate cu bun-gust [i mobil` stil, realiz` c` totul e \nc`rcat de un aer aparte.

24

GEORGE ANN JANSSON

– |ntotdeauna v-a interesat trecutul? zise ea admirând biblioteca.

– De când mi-o pot permite. Tat`l meu a fost fermier, dup` cum

[tii. Pân` la b`trâne]e, mama n-a cunoscut alt` cas` decât o cocioab`

cu patru camere, pentru ca apoi s` moar` \ntr-una din cele mai spectaculoase case din Montreal.

– De aceea pune]i un pre] atât de mare pe proprietate? \ntreb`

ea. Adic`, scuze, n-am vrut s` sune a[a.

– Nu te scuza, Amanda. |mi place c` e[ti curioas`. M`car se vede

c` te intereseaz` persoana mea! [i trecu la m`su]a \n stil Regina Ana pe care se afla o tav` de argint cu [ampanie la ghea]`. Vrei ceva de

b`ut?

M` r`sf`]a]i, r`spunse ea dar accept` paharul. Credeam c`

[ampania este doar pentru ocazii speciale.

– Asta este una din ele.

– Pentru?

– Pentru prima noastr` \ntâlnire.

– Dar celelalte dou`?

– Nu e acela[i lucru. Vezi tu, \n seara asta mi-am dat seama

c`…O s` te sun când m` \ntorc din Canada, zise dup` o pauz`, \n care Amanda se a[teptase la cu totul altceva. Sper s` m` \ntorc pân` joi, a[a c` las`-]i seara liber`. Dac` \ntârzii, secretara mea o s` te anun]e. Spre surprinderea ei, Amanda constat` c` ardea de ner`bdare s`-l vad` din nou pe Clive, de[i admitea deschis c` o influen]ase nu atât prin ce era, cât prin ce se ascundea \n spatele numelui s`u. La urma urmei, era greu s` nu se considere o norocoas` c` el, magnat \n lumea lui, se aplecase asupra lumii de nimic \n care lucra ea.

TU E{TI RO{CATA MEA

25

|ntr-un fel sau altul, a[teptase un telefon de la Clive [i din Canada, dar nu-l primi, nici m`car \n joia care urm` – \n care trebuia s` se \ntâlneasc` – eventual s-o anun]e c` se \ntorsese. Cu toate astea, \i promisese c` \n caz de ceva neprev`zut o anun]` prin secretara lui. A[a c`, \ntoars` acas` dup` servicu, Amanda se \mbr`c` \n cea mai dr`gu]` rochi]` pe care o avea.

– Te \ntâlne[ti cu domnul Brand? o \ntreb` mama.

– Nu [tiu sigur.

– Crezi c` e bine ce faci? Lucrezi pentru el [i…

– A s`rit \n sus când i-am pus [i eu \n vedere acela[i lucru, zâmbi

fata.

– Dar `sta e adev`rul [i va \ngreuna lucrurile dac` vreodat` te vei hot`r\ c` nu mai vrei s` ie[i cu el.

– Nu-l v`d pe Clive s` se simt` \ncol]it de ceva, niciodat`. E cea mai re]inut` persoan` pe care am v`zut-o vreodat`.

– Adic` exact opusul t`u. Tu e[ti atât de transparent` cu emo]iile tale, precum o carte f`r` coper]i!

– Sun` \ngrozitor a[a cum o spui tu. Trebuie s`-mi aduc aminte

s`-mi mai ascund sentimentele. Nu e bine s` la[i un b`rbat s`-[i dea seama c`-l placi.

– |]i place domnul Brand?

– Foarte mult. E atât de echilibrat [i de sigur. N-are nimic din ceea ce-mi \nchipuiam a fi un magnat.

– Pentru c` e[ti \nc` sub influen]a oamenilor de la Homefare.

Amanda vru s` nege, dar imediat se auzi un claxon din strad` [i uitându-se pe geam, v`zu ma[ina lui Clive, a[a c` d`du fuga pe sc`ri \n jos.

26

GEORGE ANN JANSSON

|i venea greu a crede c` nu se v`zuser` de-o s`pt`mân`, mai ales

dup` \ntâmpinarea lui calm`, de parc` trecuse doar o sear` \nainte. |ns` urm`rindu-l \n timp ce conducea pe str`zile aglomerate din West End, Amanda descoperi pe chipul s`u urme de oboseal`. Era destul de greu s` conduci o afacere mare \n Anglia, dar`mite s` te ocupi [i de magazine de desfacere aflate peste Atlantic.

– De ce zâmbe[ti? o \ntreb` el.

– Nimic important, zise ea, f`r` a-[i da seama de expresia chipului ei.

– Tot ce crezi este important pentru mine. Spune-mi.

– M` gândeam c` pari obosit.

– Nu m` simt prea bine, dar nici nu se putea altfel dup` [ase ore de zbor [i dup` o schimbare de fus orar.

– Poate era mai bine s` nu ne vedem seara asta.

– Dar voiam s` te v`d. Mi-a fost dor de tine.

Opri ma[ina [i Amanda constat` c` se aflau la Mirabelle. |n`untru \i \ntâmpin` un b`rbat care-i conduse la bar. Clive refuz` s` ia un

aperitiv [i ceru s` fie dus spre masa lui. Din col]ul puternic luminat \n care se aflau, Amanda cercet` curioas` \nc`perea plin` de oameni pestri]i, [i se felicit` pentru alegerea de a purta negru. De[i ieftin` [i simpl`, rochia ei nu-[i ar`ta valoarea, \n schimb liniile simple [i clare accentuau tr`s`turile ei fine.

– Nu-]i pierde timpul uitându-te la alte femei, [opti el. Tu e[ti cea mai frumoas`.

– Acum [tiu sigur c` te-ai \ntors cu picioarele pe p`mânt, zâmbi ea. Nimeni nu-mi mai face astfel de complimente.

– Sper c` nu dai [ansa nim`nui.

TU E{TI RO{CATA MEA

27

– Doar nu te a[tep]i s` tr`iesc complet izolat`.

– Social, nu; fizic, da. Ce zici?

– N-am pe nimeni, dac` asta vrei…

– Bun.

– Nu credeam c` e[ti a[a de demodat, Clive.

Era pentru prima oar` când \i rostea numele, [i constat` cu

uimire cât de u[or \i venea s`-l tutuiasc`.

– Nu-mi place s` de]in bunuri la mâna a doua.

– Nu sunt unul din bunurile tale.

– Scuze, draga mea. A fost un r`spuns prostesc. Se voia un compliment, nu o insult`. De[i \nc`lzit` oarecum, pe Amanda o deranj` comentariul [i \ntreaga sear` medit` asupra lui. O considera drept una din propriet`]ile lui, \n ciuda faptului c` nega acest lucru. Dup` felul \n care-i venera frumuse]ea [i voia s` fie v`zut \n prezen]a ei. N-ar mai

fi ie[it cu ea dac` ar fi fost gras` [i urât`; dar ce b`rbat ar fi f`cut-o, la urma urmei?

– A[a c`, \ncheie el o replic` mai lung` pe care ea n-o urm`rise, ar fi mai bine pentru amândoi dac` ai pleca de la Brands.

– Vrei s` spui c` m` concediezi? r`mase ea uimit`, dar remarc`

\ndat` expresia lui amuzat`. Scuze, n-am prins de la \nceput ce

spuneai.

– Asta e clar. |]i sugeram s` pleci de la Brands. Te iubesc,

Amanda [i vreau s` m` c`s`toresc cu tine. Când se va anun]a

logodna noastr`, ar fi bine s` nu fii una din angajatele mele.

– Vrei s` spui c` m` ceri \n c`s`torie? \nghi]i ea \n sec.

– De ce te surprinde? Nu te a[teptai?

28

GEORGE ANN JANSSON

– Nu! exclam` ea indignat`, \ncât o serie de oameni se uitar` \n

direc]ia lor. Serios, Clive, ce mod e `sta de a cere \n c`s`torie pe cineva – prin a-i spune c` e concediat`? Ar trebui s` intri \n Cartea Recordurilor!

– Speram s` \n]elegi de ce fac asta, surâse el, f`r` s` fie nevoie

s`-]i explic.

– Nu m` interesa explica]ia, ci felul \n care mi-ai spus-o. Adic`,

de unde [tii c` eu te iubesc?

– Nu [tiu, r`spunse el neclintit. Dar eu te iubesc [i am s` fac tot ce-mi st` \n putin]` s` te fac s` m` iube[ti.

– Cum de m` iube[ti când de-abia ne-am cunoscut?

– S`-i spunem din instinct. Sau intui]ie, dac` vrei. Când caut un

loc pentru un nou supermarket, m` urc \n ma[in` [i m` plimb prin

ora[, s` v`d unde l-a[ putea plasa. M` opresc pe o strad`; nu

dintr-un motiv anume, ci pentru c` ceva \mi spune c` acela e locul potrivit.

– Iar eu sunt un astfel de loc potrivit, nu?

– Cel mai potrivit, r`spunse el calm, [i unul foarte special. Acum,

nu m` mai privi cu ochii ace[tia mari [i hai s` ne uit`m pe meniu. Are s`-]i treac` pofta de a m` devora pe mine dup` ce m`nânci ceva.

Umorul lui nea[eptat, c`ci nu obi[nuia s` glumeasc`, mai atenu` indignarea [i Amanda \ncerc` s` priveasc` totul din punctul lui de vedere. Tipul era un milionar care se \ndr`gostise de o fat`

obi[nuit`, [i, \n mod normal, ar fi trebuit s` fie explicabil dac` fata \i c`dea \n bra]e din prima \ncercare.

– N-am s` m` arunc \n bra]ele tale, r`spunse ea. Nu vreau s` m` c`s`toresc cu tine pentru c` e[ti bogat.

TU E{TI RO{CATA MEA

29

– M` bucur s` aud asta, zise el serios. Acum, comand` ceva [i discut`m mai târziu. |n mod deliberat, fata alese cel mai scump fel de pe

meniu – caviar, homar [i un sos exotic din nuc` de cocos, alune [i smântân`. Abia la cafea realiz` c` el avusese dreptate. |ndestulat`, nu mai sim]ea revolt` \mpotriva lui, \ncât putea analiza propunerea pe care i-o f`cuse cu o st`pânire de sine care-i lipsise.

– M` bucur c` ]i-ai rec`p`tat echilibrul, zise el, l`sându-se pe sp`tarul scaunului, cercetând-o cu v`dit interes.

– M` potrivesc cu tine?

– Foarte mult. De-aia vreau s` te iau de so]ie.

– Doar pentru c` sunt frumoas`?

– Nu m-a[ fi sim]it atras de tine dac` erai urât`. Tu ie[eai cu mine dac` eram doar un pitic?

– Ai un sim] al judec`]ii, Clive… râse ea. Mi-e greu s` g`sesc o

contrareplic`.

– Un plus pentru viitorul nostru \mpreun`.

– N-am acceptat \nc`, [i r`spunse privirii lui candide cu aceea[i

c`ldur`. Ar fi fost o prostie s` se prefac` a nu-[i da seama de atrac]ia care exista \ntre ei, [i spre binele fericirii ei, nu-[i putea permite s` mint`.

– Nu sunt sigur` de ceea ce simt pentru tine, Clive. |mi placi

foarte mult, s-ar putea s` fiu \ndr`gostit` de tine, dar nu [tiu sigur.

Dac` n-ai fi cine e[ti, adic` important [i bogat, mi-ar fi mai u[or s` m` decid dac` sunt sentimente reale sau e vorba doar de ineditul ideii de a fi dorit` de un milionar.

– Sunt mai bogat decât crezi, Amanda, la care ea râse cu poft`.

30

GEORGE ANN JANSSON

– Serios, Clive, chiar trebuie s` iei totul ad litteram?

– M` tem c` da, r`spunse el grav. Este unul din secretele succesului meu \n afaceri [i poate principalul motiv pentu care prima mea c`snicie a e[uat.

– Ce n-a mers? \ntreb`, dar se opri imediat. Scuze, n-am niciun drept s` \ntreb.

– Ba da, dup` care urm` un moment de t`cere \n care el p`ru c`

mediteaz`. Cred c` Anne pur [i simplu nu m-a iubit. S-a c`s`torit cu mine datorit` pozi]iei mele.

– Dar tu, de ce ai luat-o de so]ie?

– Pentru c` era frumoas`, [i cercet` cu aten]ie chipul intrigat al Amandei. Venerez frumuse]ea, n-am de ce s` neg asta.

– O so]ie e ceva mai mult decât un obiect frumos, zise ea. {i

femeile frumoase pot deveni uneori ni[te persoane foarte comune!

– Tu n-ai fi niciodat` a[a, draga mea.

– Nici chiar \ns`rcinat`?

– Nu mi te-am \nchipuit cu copii, se \ncrunt` el. Eu vreau s` fiu

\ntreaga ta via]`, [i-i lu` o mân` \ntr-a sa. Dar dac` vrei un copil, am s` m` supun cu mare bucurie.

– Nu pân` nu-]i accept cererea, se \nro[i ea.

– Adic`…

– Nu [tiu \nc`. D`-mi timp. Dac` m` m`rit cu tine, n-are s` fie

pentru contul t`u din banc`, ci pentru c` e[ti cel al`turi de care

vreau s`-mi petrec restul vie]ii. P`rin]ii mei au avut o via]` idilic` \mpreun` [i mi-ar pl`cea s` cred c` [i a mea poate fi la fel.

– Când pot s`-i cunosc?

– Tata a murit.

TU E{TI RO{CATA MEA

31

– |mi pare r`u, nu [tiam. Nu mi-ai vorbit niciodat` de ei.

– Pentru c` n-am avut ocazia.

– Spune-mi acum, [i ascult` lini[tit \ntreaga poveste.

De \ndat` ce \ncepu, Amanda sim]i ca [i cum [i-ar fi luat o piatr` de pe inim`, [i nu preget` \n a-[i ascunde \nver[unarea fa]` de ceea ce considera a fi cauza mor]ii tat`lui ei.

– Te \n]eleg, zis el la final, dar ca proprietar de lan] de

supermarketuri pot s` v`d [i din punctul de vedere al celor de la Homefare. Nu c`-i simpatizez…Charles Foster nu e un tip pe care s`-l am la suflet. E prea arogant.

– Charles Foster?

– Proprietarul Homefare.

– Credeam c` e o companie public`.

– Este, dar Foster de]ine majoritatea ac]iunilor [i cam face legea.

– O lege pe care tu n-o agreezi?

– O lege de care m` izbesc adesea, se \ncord` el. {i nu exagerez

dac` spun c`-l detest. Amanda deveni curioas`. Niciodat` nu-l auzise

pe Clive s` vorbeasc` atât de vehement despre cineva sau ceva, [i cum antipatia lui era orientat` spre cineva pe care ea \ns`[i \l detesta, \ncerc` s` afle mai multe.

– De ce nu-]i place?

– Pentru c` are capacitatea enervant` de a pune mâna pe locurile

pe care le vreau eu. Deja mi-a furat [apte locuri de sub nas, anul

`sta.

– A[a de multe? se mir` ea, la care el o privi duios.

– Am o sut` patruzeci [i opt de magazine, draga mea, iar Homefare are o sut` cincizeci.

32

GEORGE ANN JANSSON

– Nu credeam c` e[ti a[a de important.

– Ce bine. Vreau s` te gânde[ti la mine doar ca la cel care vrea

s`-]i fie so]. O s` m` \ngrijesc de tine dup` ce pleci de la Brands, [i

când suntem c`s`tori]i…

– Nici s` nu te gânde[ti, protest` ea. N-am de gând s` te las s` m` \ntre]ii.

– Hai s` discut`m despre asta \n ma[in`, zise el [i-[i \mpinse

scaunul. |ns` \n ma[in` nu mai redeschise subiectul, ci conduse \n t`cere prin Park Lane, apoi spre Hyde Park. G`si un loc ferit lâng` apa râului, unde parc` [i opri motorul.

– Ce e cu ideea asta c` nu m` la[i s` am grij` de tine? \ntreb` el.

Dac` tot te rog s` pleci de la Brands…Sunt sigur c` \n]elegi de ce…

– Bine\n]eles c`-]i \n]eleg motivele. Dar asta nu \nseamn` c`

trebuie s` m` \ntre]ii. Am s`-mi g`sesc altceva de lucru; dac` nu m` c`s`toresc cu tine, va trebui s` plec oricum.

– A[ vrea s` nu-]i fi trebuit timp de gândire, izbucni el. Eu sunt

atât de sigur pe sentimentele mele, \ncât credeam c` [i tu sim]i la fel.

– Sunt aproape sigur` – [i durerea din glasul lui o afect` foarte tare – dar trebuie s` fiu decis`.

Poate c` asta te ajut`.

O

trase la pieptul lui, [i-[i lipi fa]a de a ei. Era prima oar` când o

strângea \n bra]e de la dansul lor \mpreun`, dar aici, \n ma[in`, era mult mai intim, [i Amanda se abandon` acelei \mbr`]i[`ri. |l \ncol`ci

cu bra]ele dup` gât.

Ai pielea atât de fin`, murmur` el, pare atât de m`t`soas`…

O

s`rut` u[or cu buze moi, cu mi[c`ri line, dar Amanda sim]i

fiorul care cuprinsese trupul lui.

TU E{TI RO{CATA MEA

33

– Te doresc atât de mult, [opti el. Nu m` face s` a[tept prea

mult. Amanda se retrase din bra]ele lui, iar el \[i puse ambele mâini

pe volan, ca [i cum fusese secat de orice putere. Abia atunci \[i aminti c` venea dup` un drum lung din Canada [i sim]i brusc nevoia de a-l consola.

– E târziu, Clive. Trebuia s` te fi culcat pân` acum.

– A[ fi vrut s-o fi f`cut…cu tine, [i porni. Nu-]i face griji, draga mea. Te duc acas`! Abia când opri \n fa]a casei din Camden Town aduse \n discu]ie urm`toarea lor \ntâlnire.

– Mâine am o \ntrunire [i nu [tiu sigur la ce or` termin. Mai bine o l`s`m pe sâmb`t`.

– Nu e nevoie s` ne vedem sear` de sear`, zâmbi ea.

– Am nevoie de asta, r`spunse el serios. N-am s` fiu fericit pân`

nu e[ti a mea. Aceast` idee persist` mult timp \n mintea ei, \ngrijorând-o, poate f`r` sens. |i dovedea c` mama ei avusese dreptate când o avertizase c` ar trebui s` se gândeasc` la c`s`torie. |ns` ideea de posesie pe care [i-o exprimase Clive nu se potrivea cu planurile ei de viitor. Desigur c` se datora spiritului s`u antreprenorial, dar problema era dac` el c`uta o partener` sau o fat` frumoas` pe care s-o pun` pe un piedestal pentru a putea fi admirat` de al]ii. Singur`, \ns`, nu putea r`spunde la aceast` \ntrebare, dar nici nu agreea opinia lui. |l pl`cea [i se bucura de clipele petrecute cu el, dar dac` asta se va dezvolta \n ceva mai profund pe viitor, doar timpul o putea spune.

Capitolul 3

A doua zi, Amanda primi un plic alb cu o foaie pe care avea

demisia ei, [i un salariu \n avans. A[adar, Clive lucra repede!

Oarecum amuzat`, se \ntreb` dac` domnul Thomas aflase despre

asta [i se tot gândea cum s`-i explice, când [eful ei o chem` \n`untru [i abord` tema numaidecât.

– Domnul Brand mi-a expus planurile sale, zise, [i m` bucur

desigur pentru tine. Singurul meu regret este c` pierd o secretar`

perfect`.

– |mi pare r`u c` trebuie s` plec a[a de curând. Inten]ionam s`

dau o lun` pentru preaviz, dar…\mi este imposibil, [i-i ar`t` plicul. Domnul Brand vrea s` termin chiar ast`zi.

– Sunt sigur c` \n]elegi de ce. Când rela]ia voastr` va deveni oficial`, se va face mult` publicitate.

– Dar deocamdat` nu e nimic mai mult decât o prietenie,

protest` ea. Domnul Thomas p`ru a nu \n]elege cum putea cineva refuza o

TU E{TI RO{CATA MEA

35

cerere \n c`s`torie venit` de la Clive Brand.

– Domnul Brand este un b`rbat inteligent [i captivant. Orice fat` care ar avea [ansa de a…Dar e via]a ta, domni[oar` Stewart. Indiferent ce vei decide, \]i doresc numai bine.

– Mul]umesc. Pân` m` decid, trebuie s`-mi caut alt post. Nu pot sta acas`, pur [i simplu.

– Nu-]i face probleme pentru referin]`. Am s`-]i dau una excelent`. Sunt sigur c` n-ai s` ai probleme \n a-]i g`si altceva. Dar…s` nu te duci la concuren]`! o avertiz` el. Domnului Brand n-are s`-i plac`.

– De ce m-a[ duce acolo?

– Pentru c` Homefare au anun]uri de câte o jum`tate de pagin`

\n majoritatea ziarelor na]ionale de azi. Au posturi libere. Este exemplul tipic de extravagan]`.

– Care nu pare s` le afecteze profitul, r`spunse ea. Tocmai au anun]at dividende m`rite.

– Nu m` mir`, la stilul brutal \n care fac ei afaceri.

Apari]ia asistentei personale a domnului Thomas o \mpiedic` pe Amanda s` r`spund`, a[a c` se \ntoarse la biroul ei. Cum telefoanele \ncetar` brusc s` mai sune pe la amiaz`, Amanda g`si pu]in timp pentru a se uita \n ziarul de diminea]` [i g`si anun]ul de care-i vorbise [eful ei. Era un anun] mare, viu colorat ca mai toate materialele Homefare, dar nu promova mâncare, ci salarii mari pentru viitori angaja]i. |i veni \n minte imaginea lui Charles Foster. Clive spusese c` ei doi sunt foarte diferi]i, deci mintea ei contur` un tip mare, cu glas puternic, plin de energie; [i totu[i, destul de inteligent pentru a construi un concern precum Homefare. Cu

36

GEORGE ANN JANSSON

siguran]`, metodele lui brutale erau motivul dispre]ului lui Clive, c`ruia \i pl`cea s` fac` totul ca la carte; la fel cum \ncerca s`-i organizeze [i ei propria via]`. Abia acum \[i d`dea seama de acest lucru. Dar o voia drept so]ie, deci fusese sigur c`-l va accepta; [i o concediase pentru a evita bârfele cum c` se c`s`torea cu el pentru banii [i prestigiul lui. Pe de alt` parte, Clive nu luase \n considerare un posibil refuz, caz \n care ea ar fi trebuit \n mod normal s`-[i caute alt post. Nici nu se punea problema s` se lase \ntre]inut` de el. Deci, i-ar fi dat o lec]ie s` se aleag` cu un post la Homefare. Rânji mul]umit`, dar \[i aminti imediat de moartea tat`lui. |nc` \i mai considera pe cei de la la Homefare vinova]i, cu toate c` [tia c` nu e corect. Munca la Brands o ajutase s` dobândeasc` destule cuno[tin]e despre industria alimentar` [i recunoa[tea ea \ns`[i c` micii afaceri[ti aveau s` dispar`; tat`l ei luptase \mpotriva curentului ca un idealist. Poate dac` va lucra pentru Homefare, va \nv`]a cum joac` [i ei. Nu i-ar fi prins r`u. A[a c`, f`r` a mai sta pe gânduri, sun` la num`rul din anun] [i primi o programare la [eful departamentului rela]ii cu publicul. La ora cu pricina se prezent` la sediul principal de la Homefare, \narmat` cu o referin]` excelent`. Spre deosebire de Brands, atmosfera de aici era una zgmotoas` [i agitat`. Chiar [i omenii p`reau diferi]i; nu se temeau s` vorbeasc` tare, [i se perindau pe coridoare, vârând capul prin birouri, salutând \ncoace [i-ncolo. |ns` personalul de recrutare era la fel ca peste tot, \ncât Amanda se v`zu bombardat` cu \ntreb`ri peste \ntreb`ri, dup` care fu condus` dou` etaje mai sus \ntr-o \nc`pere plin` cu mostre de

TU E{TI RO{CATA MEA

37

mâncare. |n mijlocul camerei, st`tea un b`rbat rotofei, cu o fa]` aprins`, bine dispus. Zece minute mai târziu, Amanda primea postul de secretar` a domnului Gordon Craig, pentru un salariu mult mai mare decât la Brands. Abia când reintr` \n sediul auster de la Brands realiz` ce f`cuse [i se \ntreb` care avea s` fie reac]ia lui Clive. Când ajunsese aici, niciodat` nu-[i \nchipuise c` avea s` plece din cauza priteniei cu cel c`ruia \i apar]ineau toate acelea. Ce mult s-ar fi schimbat toate dac` accepta s`-i fie so]ie! F`r` apartamente micu]e [i vecini zgomoto[i; f`r` griji pentru s`n`tatea mamei sau pentru posibilitatea de a o trimite \n ]`ri calde pe perioada iernii. Al`turi de Clive ar fi avut parte de un lux inimaginabil. |ncerc` s` se \nchipuie \n casa lui, dar nu reu[i s` p`trund` pân` \n dormitor. I se refuza intimitatea pe care o presupunea statutul de so]ie. Se \ncrunt`, c`ci nu era pudic` din fire [i se gândea cu pl`cere la apropierea fizic` dintre o femeie [i b`rbatul iubit. Poate nu-l iubea; [i tocmai de aceea avea nevoie de timp. Pân` la finalul zilei plecarea ei deveni cunoscut` de to]i colegii, care venir` pe rând s-o salute; mai to]i presupuneau c`-[i g`sise un post mai bun.

– S` m` anun]i dac`-l vezi pe b`trânul Foster, zise o fat`. Presupun c` e precum un dragon.

– Dac` v`d fum pe coridor, fug cât m` ]in picioarele! râse

Amanda. – Am auzit c` e retras, zise altcineva. Se mai auzir` alte dou` comentarii, mai exagerate ca celelalte dou`, dar Amanda refuz` s` lase aceste detalii s-o pun` pe gânduri cu privire la pozi]ia pe care o ocupa acum. Dup` dou` s`pt`mâni

38

GEORGE ANN JANSSON

\ns`, \ndr`zni s`-i expun` [i lui Gordon Craig câteva din aceste

comentarii. Dou` s`pt`mâni uluitoare, mai ales datorit` modului lejer \n care se tratau anagaja]ii unii cu al]ii, ba mai mult, \[i spuneau pe numele mic.

– E una din ciud`]eniile domnului Foster, expic` domnul Craig

\ntr-una din primele zile. Le spunem unor anagaja]i mai noi dup`

numele mic, dar \n general ne adres`m cu "domnule" [i " doamn`".

Domnul Foster crede c` dac` anagaja]ii mai mari cer respect, ar trebui s`-l arate [i ei, la rândul lor, fa]` de cei cu grad inferior. |n momentul respectiv, Amanda nu coment` nimic, \ns` acum se considera destul de \ndrept`]it` s-o fac`:

– Nu [tiam c` domnul Foster ]ine a[a de mult la polite]uri. Am

auzit c` se ]ine tare pe pozi]ie.

– Sunt bârfe. Pun pariu c` ai auzit mai mult de atât, zâmbi el.

– P`i, e cam misterios, nu?

– E retras, dac` la asta te referi, dar [tie tot ce mi[c`-n firm`.

– Unii dintre colegi cred c` birourile le sunt supravegheate, zise

ea \nainte s` se poat` ab]ine, la care domnul Craig aproape se \nec` sorbind din cafea.

– Cuno[tin]ele domnului Foster despre anagaja]ii lui nu-i parvin prin metode tehnologice! |[i \n]elege angaja]ii.

– Presupun c` \n]elegerea fiin]ei umane este mult mai important` dac` vrei s` ob]ii performan]`.

Dup` expresia chipului domnului Craig, Amanda \n]elese c` deja vorbise prea mult, a[a c` lu` scrisorile [i se \ndrept` spre ie[ire. Dar [eful o strig` \napoi.

– S` \n]eleg, dup` ultima observa]ie, c` ai un sentiment de

TU E{TI RO{CATA MEA

39

ranchiun`, domni[oar` Stewart?

– N-am voie s`-l critic pe marele domn Foster?

– Po]i s` faci ce vrei, dar te credeam mai inteligent`, s` nu pleci urechea la ni[te bârfe despre un om pe care nu-l cuno[ti.

– {tiu destul de multe despre domnul Foster.

– Da?

– Tata avea un magazin alimentar, \ntr-un ora[ de lâng` Brigford,

pe care cei de la Homefare au vrut s`-l cumpere. N-a vrut s` vând`, iar când voi a]i deschis supermarketul, el a fost nevoit s` ias` din

afacere.

– Se mai \ntâmpl`, zise Craig neutru. Sper c` tat`l t`u [i-a g`sit ceva mai bun.

– A murit, zise fata, dup` care ie[i.

Când se \ntoarse de la masa de prânz, g`si pe birou o bro[ur`. Con]inea un istoric al magazinelor Homefare, de la \nceputurile cu un magazina[ de o camer` pân` la timpurile prezente, cu lan]urile pe care le dezvoltaser` peste tot \n ]ar`. De[i f`cuse nenum`rate prelu`ri \n ultimii ani, succesul firmei se datora spa]iilor de desf`[urare foarte mari. Ei fuseser` printre primii care \n]eleseser` c`, pentru a prinde la public, trebuia s` vând` articole atât pentru buc`t`rie cât [i pentru cas`, \n general. De[i alte companii le c`lcaser` pe urme, Homefare continua s` se men]in` cu un pas \naintea competi]iei. Fuseser` [i printre primii care f`cuser` spa]ii de parcare, iar acum se concentrau pe hipermarketuri – loca]ii imense de unde puteai cump`ra diverse produse la pre]uri reduse. Bro[ura era un excelent mijloc de propagand`; oferea [i o list` cu toate numele directorilor, cu date. Ap`rea [i numele lui Charles

40

GEORGE ANN JANSSON

Foster, \ns` era singurul f`r` date, \n afara faptului c` era directorul principal [i nepotul fondatorului. Un motiv \ntemeiat pentru a ajunge director, gândi Amanda cinic; chiar dac` n-ar fi avut calit`]i, oricum ar fi ob]inut pozi]ia aceasta. Sau s-o fi ob]inut pe cale cinstit`, cum f`cuse Clive? Cu o perspectiv` mai \ng`duitoare asupra abilit`]ilor acestuia din urm`, Amanda \l \ntâmpin` mult mai afectuos \n aceea[i sear`, când se \ntâlnir`. Tipul venise, ca de obicei, cu ma[ina dup` ea.

– M` gândeam s` cin`m la mine, zise el. Vreau s` schimb mobila [i vreau s`-]i spui p`rerea.

– M` \ndoiesc c` ]i-ar pl`cea, râse ea. Mie-mi plac culorile vii.

– Trebuie s` recunosc c` eu le prefer pe cele neutre, dar dac` vrei ceva mai colorat, am s` m` supun.

– A, nu, este casa ta.

– Sper s` fie [i a ta. Te iubesc, [i vreau s` fii fericit` \n casa mea…a noastr`. Cât mai trebuie s` a[tept pân` te hot`r`[ti?

– Abia au trecut dou` s`pt`mâni, protest` ea.

– Sunt singur.

– Dar e[ti [i foarte ocupat.

– Tocmai de aceea am nevoie de o femeie \n cas`.

R`spunsul o deziluzion` pe tân`ra care \ncerc` s` nu mai gândeasc` negativ. Fire[te c` avea nevoie de o femeie. Doar nu se a[tepta s`-i spun` c` avea nevoie de ea ca iubit`. Bine\n]eles c` se gândea [i la asta, dar nu era genul de b`rbat care s-o spun` prea u[or.

– La ce te gânde[ti, draga mea?

– La tine…Dac` sunt sau nu persoana potrivit` s` te fac` fericit.

TU E{TI RO{CATA MEA

41

Nu sunt sigur` c`-]i pot oferi ce vrei.

– Dar nu ]i-am cerut s`-mi oferi nimic. Doar s` fii tu \ns`]i; s` [tiu

c` te am [i c` m` pot uita la tine; s` [tiu c` atunci când sunt plecat,

tu e[ti aici. Era cea mai romantic` declara]ie pe care i-o f`cuse pân` atunci, \ncât se apropie de el [i se cuib`ri la pieptul s`u.

Dup` cum se a[teptase, mâncarea fusese bun`, f`r` a fi ie[it` din comun. Doar miel cu legume [i fructe, dar tacâmurile [i vesela erau de cea mai bun` calitate, iar servirea impecabil`. Abia când se servi cafeaua [i r`maser` singuri, Clive deschise subiectul redecor`rii. |ns` din cine [tie ce motive, Amanda avea re]ineri \n a-i da sfaturi, a[a c` schimbar` subiectul [i discutar` despre noul ei post. – Nu-mi place ideea c` te-ai dus la Homefare din proprie ini]iativ`.

– Serios? f`cu ea ochii mari.

– Serios. Recunoa[te.

– Mi-am zis s`-]i dau o lec]ie, m`rturisi ea. Prespun c` m-am enervat c` m-ai concediat.

– }i-am spus de ce o fac, dar voiam s` am grij` de tine.

– Hai s` nu revenim la asta, te rog.

– Prea bine.

El se ridic` de la mas`, [i o conduse \ntr-un salona[. Era o \nc`pere formal`, auster`, \n ciuda buchetelor de flori care o \mpodobeau. Acum \n]elegea de ce avea Clive nevoie de o so]ie. Pu]ine menajere, indiferent cât de pricepute, reu[eau s` confere unei case un aer de intimitate. Dar ce modific`ri s` aduc` ea? S` \mpr`[tie reviste [i c`r]i peste tot? S` schimbe perdelele terne cu

42

GEORGE ANN JANSSON

unele mai vii? Sau era nevoie doar ca aceste \nc`peri s` fie locuite [i s` le confere c`ldur`? Trebuia s` mediteze asupra acestor aspecte, \ns` deocamdat` Clive \ncepuse a-i vorbi [i ea constat` ru[inat` c` nu-l ascultase, a[a c` se str`dui s`-l prind` din urm`. Era vorba despre aversiunea lui \mpotriva abilit`]ii lui Charles Foster de a cump`ra locuri de desfacere \naintea oricui.

– Nu \n]eleg cum a reu[it s`-mi sufle de sub nas locul de la

Hanlow, concluzion` el. Oamenii mei \l vânau de luni de zile, [i totu[i mi l-a luat.

– Poate c` a dat mai mul]i bani.

– Dac-ar fi doar atât, a[ [ti cum s`-l atac. E mai mult de atât,

Amanda. A[ da orice s`-i pot dovedi metodele mi[ele[ti. Sunt sigur c` doar a[a a reu[it s` ob]in` locul acela.

– E unul bun?

– E cel mai bun. E un ora[ \n curs de dezvoltare, cu majoritatea

popula]iei din clasa mijlocie. Eram atât de sigur de locul `la, zise el \ncepând s` se plimbe prin camer`; Amanda nu-l mai v`zuse

niciodat` atât de agitat.

– Am s`-l \ntreb pe domnul Craig despre asta, \ncerc` ea. Mi s-a p`rut c`-l cunoa[te pe domnul Foster destul de bine.

– N-o s` admit` c` [i-a folosit influen]a petru a ob]ine locul.

– Dar poate c` men]ioneaz` ceva care te intereseaz`, dac` reu[esc s`-l fac s` vorbeasc`.

– E dr`gu] din partea ta, dar bârfele nu m` intereseaz`.

– Atunci, nu-l mai \ntreb nimic, se bosumfl` ea.

Deodat` \mbunat, Clive veni al`turi [i \ngenunche lâng` scaunul

ei.

TU E{TI RO{CATA MEA

43

– Nu te sup`ra pe mine; e frumos din partea ta s`-]i faci griji.

– A[ vrea s` te ajut cumva…

– Ai putea, [i o \mbr`]i[`. Spune-mi dac` au \n plan alte locuri [i

\n ce zone.

– Adic`, vrei s` spionez pentru tine? se retrase ea din \mbr`]i[are.

– Te superi?

– Nu neap`rat, r`spunse ea dup` un timp de gândire. Adic`, se

practic` \n afaceri, nu? Dar m` suprinde c` ai apelat tocmai la mine s-o fac.

– |n cine s` ai mai mult` \ncredere dac` nu \n persoana iubit`?

la care ea surâse. Sau uit`, draga mea, se ridic` el p`[ind spre bar. Vrei un coniac?

Ea refuz`, [i-l urm`ri cum \[i toarn` un pahar pentru el, dup` care reveni pe scaunul de al`turi.

– De ce te intereseaz` s` [tii unde se extind cei de la Homefare? \ntreb` ea. Credeam c` ]ara e de-ajuns de mare pentru amândoi.

– Unele pozi]ii pot fi mai bune decât altele. Iar \n ultimii ani,

Foster a reu[it s` le ob]in` pe cele mai bune, [i sorbi din coniac.

Acum concur`m pentru loca]ii de hipermarketuri. Se cere mai mult teren [i deci sunt mai greu de ob]inut. Dac` a[ [ti unde caut` el, poate c` a[ putea s` fiu cu un pas \naintea lui.

Problema \i aminti de tat`l ei [i orice re]ineri ar fi avut \n a-i da lui Clive informa]ii disp`rur` \n durerea \nfruntat` \n ultimele luni.

– De \ndat` ce aflu ceva, am s` te anun], zise.

– Mul]umesc, [i puse jos paharul, tr`gând-o \n poala lui. Frumoasa mea Amanda, [i o s`rut` pe gât. R`maser` a[a vreme \ndelungat`, Clive ar`tându-se mai pasional

44

GEORGE ANN JANSSON

ca alt`dat`, iar la prima ei observa]ie, se retrase.

– M` faci s`-mi pierd controlul foarte u[or, se scuz` el. Iart`-m`.

Ea \i zâmbi [i se a[tepta s-o ia din nou \n bra]e; \n schimb, Clive

reveni asupra coniacului. Dup` chipul s`u aprins, se vedea c` nu-i pl`cea s` fie respins, dar nici nu dorea s-o cople[easc` astfel cu afec]iunea lui. Dar oare a-r fi \ncercat prin for]`? Majoritatea b`rba]ilor a[a ar fi f`cut, \ns` Clive nu se \ncadra \n aceast` majoritate. Rezerva lui \i d`dea de b`nuit.

– E târziu, s`ri ea \n picioare. Trebuie s` plec.

– Te rog, decide-te cât mai curând. Am nevoie de tine…Pare c` \ntotdeauna spun la fel, scuz`-m`.

– Nu te scuza. Femeilor le place s` aud` asta.

Capitolul 4

Amanda nu se mai gândi la promisiunea de a ob]ine informa]ii pentru Clive pân` când, \ntr-o dup`-mas`, intrând \n biroul domnului Craig, \l auzi pe acesta vorbind la telefon. Dup` ton, se vedea c` interlocutorul era cineva important, [i abia când \l auzi rostindu-i numele, realiz` c` era domnul Foster.

Puse jos coresponden]a, [i, ca de obicei, lu` loc a[teptând ca [eful ei s` semneze scrisorile. |n mod normal n-ar fi stat s` asculte, dar rug`mintea lui Clive reveni \n mintea ei \ndat` ce domnul Craig \ncepu s` vorbeasc` despre o nou` loca]ie.

– Ar fi de prim` mân` pentru un hipermarket, [i deloc scump

s-o dezvolt`m. Deja am lucrat la câteva calcule, [i not` ceva pe agend`. Da, le am. La [ase jum`tate, da? Prea bine, domnule Foster,

dup` care \nchise [i o privi pe Amanda. Scrisorile

termini, po]i s` pleci, [i i le d`du semnate, \ns` ea nu se clinti din

Dup` ce le

loc.

– O s` deschid` Homefare o nou` loca]ie? \ndr`zni ea.

46

GEORGE ANN JANSSON

– Cât de multe se poate. Domnul Foster are planuri m`re]e.

– Presupun c` niciunul dintre ceilal]i directori nu i se opune.

– Dimpotriv`, domni[oar` Stewart, \ns` de data asta cu to]ii sunt de acord.

– |mi pare r`u, se \mbujor` ea, dar am impresia c` domnului

Foster \i place s` se impun`.

– A[a e. Dar asta nu \nseamn` c`-i for]eaz` pe ceilal]i s`-i accepte

punctul de vedere. Nu c` n-ar putea, c` doar de]ine majoritatea ac]iunilor.

– De ce mai lucreaz` dac` e a[a de bogat?

– Pentru c`-i place mediul tran[ant [i plin de provoc`ri al afacerilor.

– Mai degrab` tran[ant… zise ea \nainte s` se poat` opri.

– V`d c` ai auzit multe bârfe! Presupun c` acum \mi repe]i ce ai aflat de la Brands?

– Sper c` \n]elege]i de ce, explic` ea. Companiile sunt rivale.

– Mai bine. Numai competi]ia ]ine pre]urile \n frâu…S` nu ui]i

s` le pui la po[t`, ar`t` el spre scrisori. Dup` ce se scuz` c`-l ]inuse de vorb`, Amanda ie[i, iar când veni ora ca [eful ei s` plece, se pref`cu c` mai avea de lucru. Sim]indu-se vinovat`, \ncerc` s` mai g`seasc` ceva de aranjat pe birou, sperând ca b`t`ile puternice ale inimii s` i se potoleasc`. |n scurt timp, \ntreaga cl`dire se cufund` \n t`cere, [i uitându-se \n parcare, nu mai z`ri nicio ma[in`, \n afara uneia, p`r`site. Gr`bit`, intr` \n biroul [efului [i se uit` pe masa lui. Nu era niciuna din foile pe care scrisese mai devreme [i, cu sentimentul c` fur`, trase agenda mai aproape, [tiind c` \n timp ce vorbise la telefon, \[i notase mai multe

TU E{TI RO{CATA MEA

47

lucruri. |ns` nu g`si decât foi albe, [i oarecum dezam`git`, dar [i mul]umit` \n acela[i timp, renun]`. Dac` nu g`sea nimic, Clive n-o putea acuza c` refuza s`-l ajute; pe de alt` parte, dac`-i d`dea

informa]ii, s-ar fi sim]it neloial` fa]` de Homefare. Oare nu era mai bine s` fie invers, adic` s`-i pese mai mult de Clive? Ce loialitate datora firmei care se f`cea responsabil` pentru nefericirea din ultimele [ase luni din via]a ei? |ncurajat`, lu` din nou agenda, cercetând mai atent. Domnul Craig rupsese foaia cu noti]e, dar urmele se imprimaser` pu]in pe urm`toarea fil`. Ridic` agenda spre lumin`, dar z`ri imediat o umbr` venind dinspre u[a cu sticl` mat`.

– Cine e? strig` ea.

– Voiam s` v` \ntreb acela[i lucru, [i umbra se apropie, iar

Amanda se pomeni fa]` \n fa]` cu un tân`r \nalt, lat \n umeri, cu o jachet` de piele [i pantaloni reia]i.

– Sunt secretara domnului Craig [i am tot dreptul s` fiu aici. Dumneavoastr` cine sunte]i? – Aveam o \ntâlnire cu domnul Craig, zise el ignorându-i \ntrebarea.

Amanda \l cercet`, suspicioas`. Era aproape ora [apte [i ea \ns`[i auzise când domnul Craig stabilise \ntâlnirea cu domnul Foster. -Sunte]i sigur c` n-a]i gre[it data sau ora? Domnul Craig a plecat.

– Pe naiba! [i p`[i \nainte, iar Amanda \i t`ie calea, hot`rât` a

nu-l l`sa s` se uite \n documentele domului Craig.

– Dac` vre]i s`-i l`sa]i un mesaj, o s`-l primeasc` mâine la prima

or`, rosti ea calm, de[i nu se sim]ea deloc a[a. Intrusul avea o not` suspect`, \ncruntat cum st`tea \n penumbr`, \ncât nu-i putea vedea ochii. |ns` un lucru era cert – culoarea

48

GEORGE ANN JANSSON

p`rului era la fel de vie ca a ei, de un ro[u-aprins.

– Cine s`-i spun c` l-a c`utat?

– Red.

– Râde ciob de oal` spart`, zise ea nervoas`.

– Poftim?

Abia atunci realiz` c` b`rbatul \i r`spunsese de fapt la \ntrebare, nu f`cuse o remarc` obraznic` la adresa p`rului ei. Se \nro[i, iar el

\n]elese numaidecât [i rânji, dezvelind o dantur` perfect`. – Credea]i c` m` leg de dumneavoastr`? V-a]i \n[elat, domni[oar`…?

– Stewart.

– Domni[oar` Stewart. Singurul lucru pe care l-am \nv`]at cu o

asemenea culoare la p`r a fost s` nu-i tachinez pe al]ii. Ba mai mult,

[i-[i \ncord` un bra], m-a f`cut campion de box pe [coal`. Presupun c` nu s-a \ntâmplat la fel [i la dumneata?

– Pu]in probabil, zâmbi ea [i i se p`ru c` o prive[te atent pentru

prima oar`. Pesemne c`-i pl`cea ce vede, fiindc` se a[eza pe un col] al mesei, cercetând-o din cap pân`-n picioare. {tiind c` fie va trebui s` ias`, fie s`-l \nfrunte, Amanda r`mase pe loc, scrutându-l la fel de intens. De[i avea haine obi[nuite, se vedea c` erau de firm`, \ns` a[a cum se prezenta, tipul nu era exact genul de om cu care Gordon Craig s-ar fi \ntâlnit. Avea prea mult` siguran]` de sine [i un chip mult prea imperturbabil. Un chip pl`cut, de altfel, \[i zise, cu un ten ce dezv`luia pasiunea pentru via]a \n aer liber, [i ni[te ochi deosebit de alba[tri. Dac` n-ar fi avut p`rul atât de ro[cat, tipul ar fi ar`tat chiar bine.

TU E{TI RO{CATA MEA

49

– Deci? \l auzi. M` \ncadrez \n standardele dumneavoastr`?

Dumneavoastr` sigur v` \ncadra]i \n standardele mele!

– Nu-mi plac ro[ca]ii, r`spunse ea \n]epat`.

– Din fericire pentru mine, eu n-am acelea[i obiec]iuni de f`cut.

V` g`sesc frumoas` \ntr-un mod aparte.

– S` v` fixez o alt` \ntâlnire cu domnul Craig? \l ignor` ea.

– Nu, mul]umesc. O s`-l sun acas` \n seara asta; sau crede]i c` se

mai \ntoarce? Nu m` deranjeaz` s`-l a[tept.

– N-a zis nimic \n acest sens, dar m` \ndoiesc. Avea o \ntâlnire cu

domnul Foster.

– V-a spus el asta?

– L-am auzit când stabileau ora. Am impresia c` s-a dus la sediul central.

– Atunci, nu mai are rost s` stau, [i se ridic`. Mai r`mâne]i?

– Plecam [i eu…. zise ea \mbujorându-se.

– Atunci, putem cobor\ \mpreun`.

O a[tept` pân` se pudr` [i-[i lu` haina, dup` care i se al`tur` la lift. De aproape, b`rbatul p`rea c` o domin` cu statura lui; Amanda

se \ntreb` nelini[tit` dac` tipul venise \ntr-adev`r la Craig sau era doar un intrus care c`uta s` fure. |n ultimele zile, colegele ei se plânseser` c` le disp`ruser` lucruri de pe birouri.

– A]i venit la domnul Craig cu un motiv anume? Poate v` ajut eu. V` scute[te de o alt` \ntâlnire.

– De[i nu m` \ndoiesc de profesionalismul dumneavoastr`, nu

cred c` m` pute]i ajuta. Dac` nu dau de el \n seara asta, am s` v` rog s`-i spune]i c`-l sun mâine diminea]` pe la zece.

– La ora aceea este \ntotdeauna \n [edin]` cu posibili

50

GEORGE ANN JANSSON

cump`r`tori. Dac` a]i putea suna fie \nainte, fie dup`…

– Nu pot, r`spunse el scurt. V` rog s`-i transmite]i mesajul meu [i s`-i spune]i s` a[tepte telefonul.

– Serios, domnule… [i a[tept` un nume, la fel cum f`cuse el mai

devreme.

– Clark. Red Clark.

– Am s`-i transmit mesajul, domnule Clark, dar nu promit c` are

s` v` a[tepte.

– Punem pariu?

– Nu pun pariuri.

– Dac` sunte]i atât de sigur` c` n-are s` m` a[tepte, n-ar fi un

pariu, ci o certitudine!

– Prea bine, se \nfurie ea, pe ce? Zece peni, cincizeci de peni? O

lir`, dac` vre]i.

– O cin`.

– Poftim?

– Dac` domnul Craig nu m` a[teapt` mâine cu telefonul, mâine sear` lua]i cina cu mine.

– Cu siguran]` nu!

– Da]i \napoi? Nu m` a[teptam de la dumneavoastr`,

domni[oar` Stewart. Tocmai a]i consim]it miza pariului.

– Dar m` gândeam la ceva material, nu la o cin`.

– O cin` m-ar costa mai mult decât o lir`, [i ochii-i sc`p`rar`. Asta dac` nu v` mul]umi]i doar cu pâine cu unt!

– Nu m-a[ mul]umi cu nimic \n prezen]a dumneavoastr`, domnule Clark!

– Deci, \ntr-adev`r da]i \napoi!

TU E{TI RO{CATA MEA

51

– Ba nu!

– Bun, [i ]inu u[ile de la intrare deschise pentru ea. Atunci, ne

vedem aici, mâine sear`. {i nu v` agita]i prea mult cu hainele; este

bine [i a[a cum sunte]i acum. Ignorându-i privirea indignat`, b`rbatul se \ndrept` spre singura ma[in` din parcare, una decapotabil`. F`r` a mai deschide portiera, se s`lt` pe deasupra, direct pe scaunul [oferului.

– Pe mâine sear`, [i porni \n scrâ[net de ro]i.

Abia când \i povesti mamei tot ce se \ntâmplase, Amanda reu[i s`

vad` partea amuzant` a situa]iei.

– Am ar`ta ca dou` ridichi \mpreun`. |]i dai seama? De parc` una

nu

era de-ajuns…

Mai bine n-ai fi atât de vehement` \n ce prive[te p`rul t`u. Mie

mi

se pare frumos, la fel [i domnului Brand. Replica o \nmuie pe tân`ra care nu mai continu` discu]ia. |ns`

ceva mai târziu, \n timp ce se uita la televizor, \[i aminti c` apari]ia

lui Red Clark o \mpiedicase a mai cerceta fila din agend`. Ca \ntr-un

exerci]iu de spionaj, picase primul test. A doua zi, când Craig ajunse la birou, ea se afla deja acolo.

– V-a c`utat cineva asear`, zise ea, ajutându-l s` se dezbrace de

hain`. Un domn Clark.

– Cine?

– Clark… – deci avea dreptate, tipul fusese un intrus. Red Clark.

– Red? Chipul lui deveni deodat` contrariat. A venit aici?

– Da. Zicea c` are o \ntâlnire cu dumneavoastr`. {eful ei se mul]umi a morm`i ceva \n b`rbie, dup` care se a[ez` la birou.

52

GEORGE ANN JANSSON

– Nu mi-am dat seama c` o s` vin` aici. Trebuia s` ne \ntâlnim

la…}i-a mai spus ceva?

– Doar c` o s` v` sune la ora zece, diminea]a asta. I-am spus c`

sunte]i \ntotdeauna \n [edin]` la ora aceasta, dar n-a vrut s` aud`.

Domnul Craig se mul]umit din nou s` morm`ie ceva. Pre] de o jum`tate de or`, cei doi se ocupar` doar de coresponden]`, iar la ora zece a[tepta cu nervii \ntin[i la maximum

ca domnul Craig s` ias` pentru [edin]`. Timpul trecea [i [eful ei nu p`rea a face vreo mi[care; la zece [i un sfet era \nc` singur \n birou, \ncât nervozitatea ei se amplific`. Cinci minute mai târziu sun` telefonul, iar Amanda b`nui imediat despre cine este vorba.

– A, domnule Clark, salut` Craig, iar Amanda \n]elese c` trebuie

s`-l lase singur. |[i dorea din tot sufletul s` poat` trânti u[a \n urma ei, dar n-o f`cu. La biroul ei, curiozitatea \i crescu. {edin]ele de diminea]` erau ca un ritual, deci \nsemna c` domnul Red Clark era o persoan` deosebit de important` din moment ce [eful ei a[teptase acest

telefon. Se uit` la aparatul de pe masa ei. Becul ro[u era \nc` aprins, semn c` cei doi vorbeau. Abia dup` un sfert de or` discu]ia se sfâr[i, [i domnul Craig o chem` numaidecât la el.

– Scuze pentru \ntrerupere, dac` vreodat` m` mai sun` domnul

Clark, s`-mi faci leg`tura imediat.

– Lucreaz` pentru noi?

– Da.

– Cu ce se ocup`?

– E agent imobiliar, r`spunse cel`lalt, f`r` s` se arate surprins.

– Nu pare. Asear` ar`ta mai degrab` a ho].

TU E{TI RO{CATA MEA

53

– Domnul Clark este adeptul unui stil obi[nuit, zâmbi Craig. St`

atât de mult \n afara biroului, \ncât \[i permite s` poarte ce vrea. Nu atât replica \n sine cât tonul [efului ei o determin` pe Amanda s`-[i dea seama c` acele cuvinte ascundeau ceva. Era clar c` Red Clark \i ajuta pe cei de la Homefare s` g`seasc` locuri de desf`[urare, [i deci era o persoan` foarte important` pentru ei. Era

normal c` fusese atât de sigur pe sine c` domnul Craig va a[tepta telefonul lui. Dintr-o dat`, vârful creionului \i intr` \n foaia agendei. Telefonul! Pierduse pariul!

– S-a \ntâmplat ceva, domni[oar` Stewart?

Ea d`du din cap, dup` care continu` s` fie atent` la ce i se dicta, \n acela[i timp meditând asupra problemelor care o interesau pe ea. Trebuia s` scape de \ntâlnirea cu ro[catul. {i singura metod` era de a pleca mai devreme. Dac` nu primea sarcini pe ultima sut` de metri [i dac` trecea peste pauza de mas`, ar fi terminat la cinci.

{i avu noroc. Domnul Craig se v`zu nevoit s` plece dup` prânz, [i, cum avea sarcini pu]ine, fata termin` chiar \nainte de cinci. Agitat`, se tot uit` prin parcare, dar nu v`zu nici urm` de ma[ina

sport a ro[catului, a[a c` se \mbr`c` triumf`toare [i se gr`bi pe sc`ri \n jos.

– Pleca]i devreme, observ` portarul.

– Am lucrat \n pauza de mas`.

– V` gr`bi]i la o \ntâlnire, nu?

– M` gr`besc s-o evit! |mpingând u[a turnant`, ajunse direct \n

bra]ele celui pe care trebuia s`-l evite.

– |n carne [i oase! Nu credeam c` e[ti atât de ner`bd`toare \ncât

s` vii \nainte de vreme. Sau \ncercai s` scapi? \ntreb` f`r` a-i da

54

GEORGE ANN JANSSON

drumul, iar dup` expresia chipului ei citi totul. Obr`znic`tur` mic`! [i o scutur` u[or. Fetele frumoase ca tine ar trebui s`-[i onoreze pariurile.

– A[ fi mult mai fericit` s`-l pl`tesc \n bani, decât s`-mi petrec seara cu dumneavoastr`…Serios, domnule Clark, e ridicol. Nici m`car nu ne cunoa[tem.

– Recuper`m imediat.

F`r` a-i da drumul, o conduse spre ma[ina lui [i-i deschise u[a. Ea urc` mândr`, mai mult \mpins` decât de bun`voie, dorindu-[i s` fie mult mai deta[at`. Nici nu mai [tia de când experimentase o asemenea stare de nervozitate.

– Relaxeaz`-te, o \ndemn` el. {tii doar vechiul proverb: dac`

nu-i po]i \nfrunta, al`tur`-te lor! Ea refuz` s`-i r`spund`, mul]umindu-se a privi pe geam. Spre surprinderea ei, Red Clark conducea extrem de atent, \n ciuda ma[inii puternice pe care o avea. Se afund` \n scaun, legându-[i fularul \n jurul capului.

– }i-e frig, remarc` el [i ap`s` un buton, \ncât capota se replie.

– Nu [tiam c` o ma[in` veche ca asta are capot` automat`.

– Eu singur mi-am f`cut-o. Feti]a mea e \ntr-adev`r veche, dar are

toate dot`rile moderne! {i cu o alt` ap`sare de buton, ac]ion` c`ldura [i Amanda sim]i un val de c`ldur` la picioare. |[i dori s` fi purtat altceva, nu rochi]a ei albastr` simpl`, nu c` ar fi vrut s`-l impresioneze pe acest b`rbat orgolios. |l cercet` pu]in, [i v`zu c` e la fel de normal \mbr`cat ca [i \n ziua precedent`, dar de data asta puloverul era de aceea[i culoare ca ochii s`i. Ca ochii ei, medit` ea, [i un zâmbet \i ap`ru pe buze,

TU E{TI RO{CATA MEA

55

dându-[i seama cât de mult se asem`nau.

– Am putea fi gemeni, remarc`.

– |mi place aceast` idee de apropiere, dar nu [i rela]ia de rudenie! Ea zâmbi f`r` ca el s` observe. B`rbatul nu se deranja s` fac` atmosfer`, mul]umindu-se a fluiera un cântec. Conducea prin

mul]imea de ma[ini, \ndreptându-se spre est. De[i se a[tepta s`-l vad` nervos la volan, o mir` deta[area [i ritmul lent \n care avansa [i \n care se l`sa dep`[it de al]ii. La un moment dat, chiar observ` acest lucru cu glas tare.

– Nu merit` s` fac ulcer din cauza asta, zise el, l`sând loc unui

[ofer agresiv. Când \ntr-adev`r m` enervez, trebuie s` fie pentru

probleme majore. |ncepeau s` ias` din traficul greu, [i pe m`sur` ce se \ndreptau spre ie[irea din ora[, str`zile deveneau mai largi [i mai pustii.

– Nu v`d niciun restaurant pe-aici. Unde m` duce]i?

– Nu la Savoy, fii sigur`.

– Nici nu m` a[teptam. Dar nici nu vreau s` ajung \ntr-un birt.

– Femeile merg acolo unde sunt duse, râse el. Dar nu-]i face griji, ro[cato, promit c` o s`-]i plac`.

– Nu-mi mai spune]i a[a. Nu eu am vrut s` ies cu dumneavoastr`,

domnule Clark, pute]i m`car s` v` comporta]i cu respect.

– Nu era o ofens`. Dar credeam c` preferi porecla asta altora.

– Nu prefer nicio porecl`, [uier` fata. Toat` seara are s` fie un dezastru…

– Asta-mi place la tine – optimismul [i \ncrederea \n oameni. Am

observat [i asear` la birou, când nu te puteai decide dac` sunt un

56

GEORGE ANN JANSSON

intrus sau nu.

– Nici acum nu sunt sigur`!

– Când te enervezi, p`rul \]i str`luce[te, râse el.

– Dac` mai….

– S` [tii c` tachinez doar fetele care-mi plac. Dac` \ntr-adev`r

nu-]i place, o s`-]i spun pur [i simplu Amanda, [i o privi candid.

Sunt sigur c` deja ]i s-a spus frumoasa Amanda.

– Da.

– Cineva special?

– Cel care vrea s` m` ia de so]ie.

– Dup` r`spuns, \n]eleg c` nu vrei s` te c`s`tore[ti cu el.

– De ce spune]i asta?

– Pentru c` nu i-ai spus iubitul t`u.

– Am impresia c` nu ave]i capacitatea de a citi oamenii, domnule Clark. S` [ti]i c` meditez asupra problemei. – Ce formal sun`! |nseamn` c` iubitul nu e din genera]ia noastr`. E cumva vreo figur` patern`?

– Termina]i!

– Da, doamn`…

– Nu vorbi]i niciodat` serios, domnule Clark, râse ea.

– Nu, dac` reu[esc s` m` strecor; [i numele meu este Red, sau ai uitat?.

– N-am cum. Aici m-ai prins.

– Bun. {tiam eu c` e[ti cu totul alta când te relaxezi.

La scurt` vreme, el o coti la dreapta [i parc` \n fa]a unui mic restaurant cu ferestrele acoperite de perdele. Nu avea nicio sigl`.

|n`untru erau doar câteva m`su]e acoperite cu fe]e de mas` albe,

TU E{TI RO{CATA MEA

57

impecabile.

– Domnule Clark, ce bine s` v` avem din nou aici, \i \ntâmpin` un osp`tar [i-i conduse spre o mas` din col].

– Ce ne recomanzi \n seara asta, Solly?

– Orice. Cunoa[te]i locul…

– Bun…Hai s` zicem sup`, pentru \nceput; [i ni[te g`lu[te din

acelea excelente. Dup` cum \i promisese Red, mâncarea era \ntr-adev`r delicioas`, amintindu-i Amandei de buc`t`ria italian` prin multitudinea de condimente utilizate.

– Cum ai g`sit locul `sta? \ntreb` ea la cafea.

– Homefare voiau s`-[i extind` spa]iul cu un supermarket, iar

Solly avea restaurantul chiar al`turi. I l-au cump`rat [i i-am promis c` o s`-i g`sesc o alt` loca]ie – ceea ce am [i f`cut. {i de atunci am p`strat leg`tura. Iar el este \ncântat de noul amplasament.

– E printre cei noroco[i, zise Amanda cu am`r`ciune.

– {i el zice la fel. A primit un pre] foarte bun [i a cump`rat aici, iar ce i-a r`mas a pus \n banc`.

– Cât de genero[i sunt cei de la Homefare!

– S` \n]eleg c` ai un sentiment de ranchiun`?

– Tat`l meu nu i-a g`sit la fel de genero[i.

– Poveste[te-mi.

– E o poveste lung`; te-ar plictisi.

– Nimic din ce ai tu nu e plictisitor. Deci…

|ncurajat`, Amanda \i povesti totul, iar el o ascult` t`cut.

– Nu crezi c` e[ti prea critic` la adresa lor? \ntreb` el la final.

I-au oferit tat`lui t`u un pre] la \nceput. Nu-i po]i \nvinui c` apoi

58

GEORGE ANN JANSSON

n-au mai vrut.

– Nici nu-i \nvinuiam pentru asta, ci pentru c` din cauza lor micii comercian]i nu mai au din ce s` tr`iasc`.

– Oamenii nu vor s` dea pe mâncare mai mult decât e necesar.

– Cum poate un singur magazina[ s` concureze cu un concern?

– Nu poate; trebuie fie s` renun]e, fie s` treac` la produse mai

exclusiviste. |ntotdeauna se vor g`si cei dispu[i s` dea un ban \n

plus pentru servicii mai aparte.

– Nu [i \ntr-un ora[ micu] ca al nostru.

– Tat`l t`u a avut ghinion, dar asta n-ar trebui s` te \nver[uneze

\ntr-atât. La urma urmei, lucrezi pentru ei, zise el intrigat. De cât timp?

– Nu de mult. Am lucrat…[i la Brands, \nainte.

– Pentru redutabilul Clive Brand.

– |l cuno[ti?

– Ar`t ca unul care l-ar cunoa[te?

– Nu…

|i st`tea pe limb` s` spun` c` ea \l [tie, [i mai târziu, \n patul ei, chiar se gândi de ce. Sim]ea o oarecare reticen]` \n a-i dezv`lui c` era cel care o ceruse \n c`s`torie. Nu c` l-ar fi [ocat pe Red Clark cu o asemenea veste, c`ci acesta din urm` se dovedi cel mai neinteresat b`rbat s-o mai vad` vreodat`. Anticipând c` o va invita [i a doua oar` \n ora[, Amanda \[i preg`tise \n minte un refuz, dar nu-l folosi, c`ci doar o conduse [i plec`. Bine\n]eles, fusese interesat doar ca ea s`-[i onoreze pariul, [i cu asta pusese cap`t rela]iei lor. "Mai bine" gândi ea, refuzând s` admit` c` o \ncerca [i o oarecare dezam`gire.

Capitolul 5

|n seara urm`toare, Amanda se \ntâlni cu Clive. Aranjaser` ca ea s` se duc` direct la el, refuzând ma[ina sau [oferul lui.

– Dac` vreuna dintre fete m` vede c` m` urc \ntr-un Rolls,

explic` ea, o s`-nceap` s`-mi pun` \ntreb`ri.

– {i?

– {i nu vreau s` m` confrunt cu ele.

– Dar nu-mi place s` te [tiu \nghesuit` \ntr-un autobuz sau

\ntr-un metrou. M`car promite-mi c` o s` iei un taxi. Con[tiincioas`, \i promise a se conforma. Nu voia s` admit` nici m`car pentru sine motivul pentru care refuza serviciile oferite de Clive, de[i la plecare cercet` parcarea foarte atent, poate z`rea figura unui b`rbat \nalt, ro[cat. Nu z`ri \ns` nici urm` de Red, [i indignat`

pe sine \ns`[i c` se a[teptase a-l vedea, se \ndrept` cu pa[i repezi spre sta]ia de autobuz, uitând complet de promisiunea f`cut` lui Clive. Abia când intr` \n eleganta sa camer` de zi se mai calm`, [i-l

60

GEORGE ANN JANSSON

\ntâmpin` cu un s`rut mai cald ca de obicei. El o lipi imediat de el

[i o s`rut` din nou, mult mai pasional, iar ea \ncerc` s`-i r`spund`.

|ns` mici detalii stupide o \mpiedicau s` se abandoneze acelei \mbr`]i[`ri – nasturii sacoului s`u care-i ap`sau pieptul cu putere,

capul lui dat prea pe spate \ntr-o pozi]ie incomod`, mireasma puternic` a lo]iunii de b`rbierit care-i gâdila sim]urile. Receptiv la refuzul ei, b`rbatul o eliber`.

– E[ti obosit`. |]i aduc ceva de b`ut.

Dup` cum se a[teptase, avea [ampanie la ghea]`, [i o tav` de argint cu gust`ri. Zâmbi abia vizibil – [ampanie [i caviar \ntr-o sear`,

sup` [i g`lu[te \ntr-alta! Nu s-ar zice c` nu trecea de la o extrem` la alta.

– Ce te amuz`?

– Faptul c` m` r`sfe]i, min]i ea, acceptând paharul de [ampanie

[i a[ezându-se mai aproape de foc.

– Mi-am zis s` lu`m cina aici; dac` nu cumva preferi s` ie[im.

– E bine oriunde vrei tu.

– Asta e una din cele mai interesante caracteristici ale tale. N-ai preten]ii. Ai s` fii o so]ie excelent`.

– ~sta e criteriul t`u de alegere a unei so]ii bune?

– Ar trebui, normal, s` aib` [i alte calit`]i. Dar cea mai important` este s` fie ra]ional`, [i se a[ez` \n partea opus`. Nu m` mai privi atât de du[m`nos, draga mea. Sunt sigur c` o s` ne

\n]elegem asupra majorit`]ii deciziilor pe care va trebui s` le lu`m.

– {i ce s-ar \ntâmpla dac`….so]ia ta nu e de acord cu tine?

– Am discuta. Orice problem` poate fi rezolvat` prin discu]ii. Vrei s`-mi spui c` te-ai hot`rât? deveni el agitat.

TU E{TI RO{CATA MEA

61

– Nu…\nc`. Nu m` gr`bi, Clive. Mi-ai promis.

– Deci, co[marul meu continu`, zise el cu patos, \ncât ea sim]i nevoia de a-l lini[ti.

– Nu vreau s` te r`nesc, Clive. Te voi anun]a de \ndat` ce m` hot`r`sc. El \i duse o mân` la buze, dar o l`s` jos imediat ce intr`

majordomul s` anun]e cina. Din cauza servitorilor roind \n jurul lor toat` seara, conversa]ia fusese una superficial`; la cafea \ns`, din nou singuri, Clive se interes` de ziua ei. Descifrând o aluzie, Amanda a[tept` ca el s` \ntrebe mai multe.

– Ai auzit ceva despre alte loca]ii? continu` el.

– Nimic. Domnul Craig nu spune prea multe când sunt eu de

fa]`.

– Dar te ocupi de coresponden]a lui, [i mai sunt [i biletele

interne.

– Nu sunt multe. Când directorii au s`-[i comunice ceva, se sun`

\ntre ei. Nu e ca la Brands, unde fiecare document este tip`rit \n câte

trei exemplare.

– S` \n]eleg c` nu erai de acord cu obiceiul `sta?

– Nici tu n-ai fi, dac` erai cel care le scria!

– |n documentul scris nu exist` dubii, spre deosebire de o

conversa]ie telefonic`. Homefare sunt cunoscu]i pentru lipsa lor de organizare.

– Care nu se reflect` \n profiturile lor…Scuze, Clive, am fost cam dur`.

– Nu m` deranjeaz` o observa]ie din când \n când, zise el cu o

sclipire \n ochi care-l \ntinerea. Dac` apreciez interesul unei femei

62

GEORGE ANN JANSSON

\ntr-o anumit` problem`, nu \nseamn` c` o vreau indiferent`. Iar tu \ntotdeauna ai fost rezervat`.

– Stai s` vezi când nu-mi convine ceva.

– Sunt prea de[tept ca s` rog pe cineva s` fac` ceva ce [tiu c` ar refuza.

– Cum po]i fi sigur?

– Instinctul.

– La fel cum alegi loca]iile?

– Exact. Am \ncredere \n judecata mea [i-n capacitatea mea de a

citi omul. Asta nu m` face \ncrezut; este un dar de la Dumnezeu, [i-I sunt recunosc`tor. Pe de alt` parte, mi-l asum, [i \ncerc s`-l folosesc. Ascultându-l, Amanda se minun` de \ncrederea \n sine a acestui

b`rbat, \ntrebându-se dac` ceva se va transmite [i ei \n cazul \n care s-ar c`s`tori. Nu c` ar fi avut nevoie s` se zbat` prea tare, c`ci \n calitate de doamn` Clive Brand, toate u[ile i-ar fi fost deschise.

– Cred c` ai muncit foarte mult pentru ceea ce ai acum, observ` ea. {i \nc` munce[ti.

– |mi place. |mi place s` fiu cu un pas \naintea altora.

– Dar deocamdat` nu-]i iese.

– Homefare e un caz mai special, r`spunse b`rbatul rece. Charles Foster nu e genul de om pe care-l \ntâlne[ti la tot pasul. Este ira]ional [i dificil.

– Pare un magnat tipic – cei de fa]` se exclud!

– Nu e deloc tipic, ci exact contrariul. Ia totul ca pe o glum`, [i din cauza asta niciodat` nu-i po]i ghici adev`ratele inten]ii.

– Atunci, mi se pare un om inteligent, nu ira]ional.

TU E{TI RO{CATA MEA

63

– Poate ai dreptate, admise el dup` o clip` de gândire. Poate c` tipul e mai profund decât mi-am \nchipuit eu.

– |l cuno[ti bine?

– La fel de bine ca oricine altcineva.

– Domnul Craig mi-a spus c` e un singuratic.

– Se potrive[te, [i din nou c`zu \ntr-o pas` meditativ`.

– Am s` \ncerc s` aflu cât de multe despre loca]ii; n-am uitat.

– Nu conteaz`, draga mea, sunt sigur c` ai s` g`se[ti ocazii.

Clive o trase \n poala lui. Pentru o clip`, Amandei \i veni greu s`

se relaxeze, c`ci o parte din ea se vedea ca dou` fiin]e \n acela[i trup. Cum de putea ea, Amanda Stewart, s` se bucure de aten]ia unui b`rbat al c`rui nume era pe buzele a milioane de femei? Dup` care redevenea una singur`, o ro[cat` c`reia un b`rbat \i [optea la ureche vorbe dulci.

– Vreau s`-]i ofer atât de multe, draga mea, zise el. Ai fi cea mai

bine \mbr`cat` femeie din lume, [i cea mai frumoas`, [i-i mângâie pielea gâtului. Am comandat perle pentru tine. Trebuie s` por]i doar perle! Au fost creeate pentru o piele ca a ta! Inuman s` fi fost [i tot te topeai la asemenea cuvinte, iar tân`ra \[i \ncol`ci bra]ele \n jurul gâtului s`u. Ce u[or i-ar fi fost s`-i dea ceea ce el dorea [i deschise buzele pentru a-i r`spunde, \ns` el le

acoperi de \ndat` cu ale lui. Din instinct, ea \ncerc` s`-i reziste; dac` alt`dat` i-ar fi dat drumul, de data asta b`rbatul ignor` refuzul ei, continuând s-o s`rute, explorându-i spatele, c`ldura degetelor lui trecând prin materialul fin al rochiei. Abia când degetele lui se aventurar` spre nasturi, ea \i respinse palmele [i s`ri \n picioare.

– Nu, Clive, nu pot!

64

GEORGE ANN JANSSON

El se l`s` pe sp`tarul canapelei, urm`rind-o.

– N a[ fi mers mai departe de ceea ce vrei tu. Nu e nevoie s` te

temi de mine.

– De mine \ns`mi m` tem.

– E cel mai frumos lucru pe care mi l-ai spus pân` acum, f`cu el

ochii mari. Poate ar trebui s` mai facem ni[te [edin]e din astea.

Râzând, se \ndep`rt` de el, scuzându-se pentru ora târzie, motivând c` o a[teapt` o zi grea.

– Te duc acas`, zise el. Dar data viitoare s-ar putea s` nu mai

câ[tigi!

Ca de obicei, Clive o l`s` pe Amanda la u[a blocului, dar de data asta suger` s` urce pentru o cafea. F`r` a se ar`ta surprins`, \l invit` sus. Trecuse peste ru[inea de a tr`i \ntr-un apartament mic, de[i acum, când v`zu cât de nelalocul lui se simte Clive \n \nc`perea joas`, parc` totul \i revenea; apari]ia lui impecabil` f`cea canapeaua

[i draperiile s` par` de proast` calitate.

|n vreme ce preg`tea cafeaua \n buc`t`rioar`, \i auzea pe Clive [i pe mama ei vorbind, de[i el p`rea c` duce greul conversa]iei, semn

c` mama \nc` nu se obi[nuise cu prezen]a lui. Turn` repede \n ce[ti

[i se \ntoarse \n camer`.

– Tocmai \i spuneam mamei tale c` mi-ar pl`cea s` veni]i amândou` la var` \n Vancouver, zise Clive, luându-[i cana. Seam`n` atât de mult cu Anglia, \ncât v-a]i sim]i ca acas`.

– Dac` tot m` duc la o asemenea distan]`, protest` doamna

Stewart, m`car vreau s` m` simt ca \ntr-o ]ar` str`in`!

– Atunci, poate v` intereseaz` casa pe care o caut momentan \n

Fran]a. Ce zice]i de asta?

TU E{TI RO{CATA MEA

65

– Nu cred c` e cazul s` am vreo preferin]`!

– Când Amanda devine so]ia mea…. [i se opri, aruncându-i o

privire vinovat`. Scuze, draga mea, tot timpul uit c` n-ai acceptat

\nc`.

N-ai uitat deloc, zise ea. |ncerci s` m` presezi s` accept.

M` \nvinov`]e[ti?

Nu, dar m` faci s` par \nc`p`]ânat`. Doar nu sunt ro[cat`

degeaba.

– S` [tii c` m` gândeasc adesea la p`rul t`u, sorbi Clive din cafea.

Ar trebui s` por]i doar albastru sau verde.

– Toat` lumea spune la fel despre ro[cate.

– Pentru c` li se potrive[te cel mai bine, [i puse jos cana. P`re]i amândou` foarte obosite. Nu veau s` r`mân mai mult decât se cuvine.

|l conduse jos, [i el \i lu` o mân` \ntr-a sa.

– Mâine plec la Newcastle [i m` \ntorc dup` dou` zile, dar las`-]i weekendul liber, bine?

– Te-ai sup`ra dac` n-a[ face-o?

– Nu, dar a[ fi dezam`git.

– Atunci, \]i promit s` nu te dezam`gesc.

A doua zi, la birou, Amanda constat` cu surprindere c` domnul

Craig deja venise. P`rea obosit, [i tot biroul \i era plin de hârtii.

– Pare c` n-a]i dormit bine azi-noapte.

– A[a e. Tocmai am semnat un contract pentru un hipermarket

\n afara ora[ului Watford. Toat` noaptea am stat s` fac calcule.

– Pentru?

– Pentru costurile pe care le vom \ntâmpina. Raportez num`rul

66

GEORGE ANN JANSSON

de locuitori din zon` la capacitatea lor de cump`rare; apoi calculez costurile de \ntre]inere [i \ncerc s` g`sesc o cifr` minim` [i una maxim` pân` la care putem merge, ob]inând \n acela[i timp [i profit, [i-i flutur` ni[te foi. Din p`cate, domnul Foster vrea ca acest

hipermarket s` fie cel mai mare din ]ar`, [i indiferent cu ce cifre vin, tot o s` fie nemul]umit.

– Atunci, pune]i orice cifr`.

– S`-mi pierd locul de munc`?

– De unde s` afle domnul Foster c` nu e corect`? Doar nu e

Superman!

– Nu sunt sigur de asta…

– Cum e tipul? \ncerc` tân`ra. Speram s`-l v`d dac` lucrez aici,

dar nu l-am z`rit \nc`.

– O s`-l \ntâlne[ti \ntr-o bun` zi, [i-[i strânse foile. Acum, adu-]i agenda… Amanda se supuse [i de \ndat` ce [eful ei \ncepu a-i dicta ni[te calcule complexe, trebui s`-l opreasc` de mai multe ori pentru a se

asigura c` le notase corect.

– Mai bine le trec mai \ntâi \ntr-o ciorn`, s` le verifica]i dac` sunt bine, zise ea la final.

– Bun` idee. Dar când le treci pe curat s` nu faci copii. Am s` le

duc chiar eu. Concuren]a ar pl`ti bani buni s` [tie ce avem noi aici. Amanda se \nro[i, iar domnul Craig sim]i nevoie s` se scuze.

– Nu voiam s` spun c` n-am \ncredere \n tine, domni[oar` Stewart, dar domnul Foster a f`cut aceast` regul` cu mult timp \n urm`.

– |n]eleg, [i ie[i \nainte ca [eful ei s` mai spun` ceva.

TU E{TI RO{CATA MEA

67

Cât de \ngrozit ar fi fost domnul Craig s` afle c` \ntr-adev`r avea motive \ntemeiate s-o suspecteze [i pe ea. Tot ce-i dictase acum ar fi fost de o importan]` major` pentru Clive [i ar fi fost foarte de[teapt` dac` ar fi f`cut o copie. Dar nu \ndr`znea. Era prea riscant. Domnul Craig mai avea obiceiul s` apar` \n biroul ei f`r` s` anun]e, [i o putea surprinde. Dar nimeni n-o \mpiedica s`-[i noteze datele \n agenda ei. Ca s` nu se r`zgândeasc`, scoase imediat carne]elul [i \ncepu s` copieze, dar dup` o pagin` se opri, oripilat` de ceea ce f`cea. Una era s`-i spun` lui Clive despre o conversa]ie pe care o auzise, [i alta s` copieze un material pe care-l [tia confiden]ial. Tremurând, puse la loc agenda [i reveni la ma[ina de scris, profund afectat`. Oricât de mult \i dispre]uia pe cei de la Homefare, nu putea s`-i spioneze. Ce bine-ar fi fost dac` tat`l ei ar fi acceptat ofert. Mâinile \i c`zur` moi pe tastatur` [i se pierdu cu privirea \n gol. Era prima oar` când se gândea la a[a ceva, [i oricât de mult` nedreptate aducea memoriei tat`lui, sim]ea c` nu mai poate ignora adev`rul. Fusese o nes`buin]` din partea lui s` cread` c` se poate lupta \mpotriva unui \ntreg concern. Dac` ar fi fost cine [tie ce bancher bogat, poate c` ar fi avut [anse, dar \ntr-o comunitate de fermieri ca a lor, fiecare b`nu] conta. Dac` tat`l ei [i-ar fi dat seama de aceste lucruri, probabil c` ar fi tr`i [i acum, ca [ef la Homefare, sau profitând de pe urma ofertei lor generoase. Tân`ra \[i relu` lucrul, oftând adânc. Imediat ce termin`, duse foile la verificat, [i constat` cu uimire c` domnul Craig nu g`si nicio gre[eal`. Trecând peste pauza de prânz, trecu totul pe curat [i \nmân` foile [efului ei. – Iat` [i noti]ele mele, zise ea. A[ vrea s` le rupe]i

68

GEORGE ANN JANSSON

dumneavoastr`, ca s` nu ave]i grija c` alte persoane pot s` afle aceste detalii.

– Te rog, domni[oar` Stewart, zise el jenat. Deja mi-am ceru o dat` scuze.

– {tiu, dar nu m` refeream la asta. Pur [i simplu prefer s` rupe]i foile pentru lini[tea mea. El o ascult` [i arunc` totul la gunoi.

– Ce se va \ntâmpla acum? se interes` ea.

– Domnul Foster va verifica calculele, le va prezenta comisiei de directori [i va continua cu planurile lui… Sun` telefonul [i Craig ridic` receptorul.

– Vorbe[ti de lup… dup` care a[tept` ca Amanda s` ias` din birou.

Ie[i din birou \nc` meditând asupra a ceea ce scrisese \n rapoarte. Fusese o zi deosebit de grea; \ns` domnul Craig, de[i st`tuse treaz mai toat` noaptea, se dovedise mai \n form` ca niciodat`, [i-i dictase cât pentru dou` zile. Afar` ploua, iar trotuarul reflecta lumina ce]oas` a felinarelor. Cât de repede se instala iarna dup` c`derea frunzelor! |nfundându-[i gâtul \n guler, Amanda se \ndrept` spre metrou, dar nu f`cu nici doi pa[i c` cineva o cuprinse dup` talie.

– Bun` seara, ro[cato!

Nici nu mai era nevoie s` se \ntoarc` pentru a-[i da seama c` era

Red Clark.

– Ce…cau]i aici? \ntreb` ea, emo]ionat`.

– Credeam c` e evident. Te-am a[teptat.

– De ce?

TU E{TI RO{CATA MEA

69

– Ast`-sear` nu e[ti \n apele tale! F`r` a-i da drumul, o ghid` spre ma[ina lui, mergând atât de repede \ncât abia se ]inu dup` el.

– Nu pot veni cu tine, protest` ea. M` duc acas`.

– Te iau la cin`.

– Ba nu.

El se opri atât de brusc, \ncât se ciocni de pieptul lui [i se retrase

numaidecât, \ns` b`rbatul o sprijini cu cealalt` mân`.

– Ai vreo alt` \ntâlnire?

– Nu, r`spunse ea, dar \[i regret` imediat sinceritatea, dar m`

a[teapt` mama.

– Sun-o [i spune-i c` \ntârzii.

– Nu vreau. Am ie[it [i ieri, [i nu-mi place s-o las singur` prea des…Nu se simte prea bine de la moartea tatei, explic`.

– Nu e nevoie s` spui mai mult, o \ntrerupse el. Trebuia s`-mi

dau seama. Dar asta nu reprezint` o problem`, s` [tii. Cump`r`m

ceva de mâncare [i mergem la tine.

– Nu se poate.

– D`-mi un motiv \ntemeiat.

Sclipirea din ochii lui o avertiz` c` n-are rost s` mai \ncerce. Dac` [tia un lucru despre acest b`rbat atât de insistent, era c` nu-l putea scoate nimeni din \nc`p`]ânarea lui. Luând t`cerea ei drept r`spuns, Red o \mpinse \n ma[in`.

– Ai vreo preferin]` anume la mâncare? \ntreb` el, \ns` ea se

mul]umi s` dea din cap. Pentru un tip c`ruia \i pl`cea s` tachineze, era deosebit de t`cut; sau nu neap`rat taciturn, gândi ea, ci mai degrab` nu g`sea subiect de conversa]ie [i nu-i pl`cea s` discute chestiuni m`runte.

70

GEORGE ANN JANSSON

Parc` la un restaurant din Soho, iar Amanda \l privi plin` de repro[.

– }i-am spus c` nu pot lua cina cu tine.

– Dac` tu nu po]i veni la cin`, vine cina la tine! Acum, stai aici.

Vin cât de repede pot. {i \ntr-un timp surprinz`tor de scurt, reap`ru urmat de doi osp`tari cu dou` co[uri cu mâncare, pe care le a[ezar` \n portbagaj. Dup` care le d`du câte un bac[i[ gras, iar b`ie]ii \i mul]umir`, ferici]i. – Nu era nevoie s` cheltuie[ti atât, spuse ea mai apoi. Nu credeam c` ai s` faci asta.

– |mi permit.

– Nu pare, la care el rânji [i ea continu`. Cu o ma[in` veche, [i dup` cum te \mbraci….{tii ce vreau s` spun.

– {tiu. Dar nu te lua dup` aparen]e. Nu s`r`cesc cu o cin`. Dar

m` impresioneaz` preocuparea ta. N-a[ vrea s` te [tiu o c`ut`toare de comori.

Complimentul o \nc`lzi. Câteva clipe mai târziu, \l conduse pe Red pe sc`ri, spre apartamentul ei. Abia când vâr\ cheia \n broasc` realiz` c` n-o anun]ase pe mama ei c` vine cu cineva, s-o avertizeze m`car s` nu sufle o vorb` despre Clive Brand. De \ndat` ce intrar`, \l \mpinse pe musafir \n sufragerie [i fugi s-o caute pe mama ei. Doamna Stewart \[i usca p`rul \n camer`.

– Am auzit o ma[in` afar` [i am crezut c` vii cu Clive.

– E la Newcastle. Am venit cu Red – agentul imobiliar despre care ]i-am vorbit. Care lucreaz` pentru Homefare.

– Te scoate \n ora[?

TU E{TI RO{CATA MEA

71

– Oarecum. A adus aici o cin` de la restaurant.

– De ce? se mir` femeia.

– I-am spuss c` vreau s` stau cu tine.

– Pare un om cu stare.

– Ba bine c` nu! Vino s`-l cuno[ti, dar s` nu sufli o vorb` despre

Clive! – Normal c` nu. Niciodat` nu se vorbe[te unui pretendent despre concuren]`.

– Nu e pretendentul meu, s`ri Amanda.

– Sigur c` nu, r`spunse femeia, privind obrajii \mbujora]i ai fetei.

Era clar c` Red prindea foarte bine [i la femeile mai \n vârst`, \[i zise Amanda câteva ore mai târziu, observând cum mama râde de glumele seci ale musafirului. De fapt, nu puteai s` nu te sim]i bine cu el, c`ci avea o u[urin]` de a se face pl`cut fa]` de oricine. La nou` [i jum`tate se ridic` s` plece, iar ea \l conduse pân` jos,

mirat` c` pleac` atât de devreme.

– Nu vreau s` plec, explic` el, dar mama ta pare obosit`, [i chiar dac` s-ar retrage, n-ar adormi pân` n-a[ pleca eu.

– Pare c` [tii multe despre mame!

– Trebuie!

– {i e[ti [i foarte \ngâmfat!

– |mi cunosc limitele, zâmbi el. {i-i comp`timesc pe cei care n-o

fac.

– Nu toat` lumea are \ncrederea ta.

– Tu ar trebui s-o ai. Nu ar`]i deloc r`u, [i ochii-i lucir`.

– Mul]umesc.

– E[ti pu]in cam slab` pentru gustul unora, dar pentru mine e[ti

72

GEORGE ANN JANSSON

numai bine; [i ai o gur` extrem de apetisant`.

Ea se d`du repede un pas \napoi, dar nu \ndeajuns de rapid pentru ca el s` n-o poat` prinde, apropiind-o de el.

– Foarte apetisant`, repet`, [i o s`rut`.

De[i Red era un b`rbat foarte comun, avea un fel de a s`ruta atât de pasional [i de intens, \ncât dup` un lung moment de explorare, Amanda i se abandon`. Sim]ind-o receptiv`, o lipi de trupul lui [i

fata sim]i tremurul care-i scutur` \ntreg corpul. Pentru ca mai apoi s-o \ndep`rteze \ncordat, iar tân`ra realiz` efortul pe care-l f`cea pentru a se st`pâni.

– N-am mai sedus niciodat` o fat` \n hol, dar exist` \ntotdeauna o prima oar`, râse el. Piei de la mine, satan`! {i ie[i repede. Mirat` de plecarea lui nea[teptat`, Amanda

r`mase \n prag pân` când ma[ina se dep`rt` cu un scrâ[net. Nu men]ionase nimic despre o alt` \ntâlnire [i nici despre vreun telefon. For]ându-se a nu se mai gândi la astfel de lucruri, urc` \napoi \n cas`. Hot`rârea de a-l uita pe Red nu \ntâmpin` prea mari dificult`]i, mai ales c` a doua zi când se trezi, o g`si pe mama ei cu febr`.

– Am ie[it asear` dup` un ziar cu p`rul ud, [i m-a prins ploaia.

Tocmai m` schimbam când a]i venit voi.

– S` [tii c` meri]i r`ceala, se enerv` fata. Sun la birou s` spun c` nu m` duc. Vreau s` te vad` un doctor.

– E doar o r`ceal`.

– Mai bine te consul]i, s` n-ai vreo surpriz`.

{i avusese dreptate, c`ci doctorul o diagnostic` pe doamna Stewart cu pneumonie, [i-i recomand` internarea \ntr-un spital.

TU E{TI RO{CATA MEA

73

– Deja am rugat la serviciul de urgen]e pentru un pat [i mi-au

r`spuns c` se intereseaz`, zise medicul, dar n-o s` fie u[or \n perioada asta a anului. V` vor anun]a de \ndat` ce g`sesc un pat. M`

\ndoiesc c` are s` fie undeva prin apropiere, dar \n situa]ia asta, va trebui s-o trimite]i oriunde ar fi. Amanda \ncuviin]` din cap, de[i nu o \ncânta ideea de a merge la un spital \n cel`lalt cap`t al Londrei.

– S` m` anun]a]i la ce spital o duc, zise el \nainte s` plece, [i

s`-i da]i paramedicului trimiterea asta. Amanda o lu`, apoi se \ntoarse \n dormitor [i imediat dup` aceea sun` telefonul. Se gr`bi s` r`spund`, dar era doar Clive, care venise din Newcastle mai devreme decât se a[teptase. Imediat \[i d`du seama c` ceva este \n neregul`. – E mama, zise ea aproape \n lacrimi, [i-i povesti ce se \ntâmplase.

– Nu-]i mai face griji, draga mea. Las` totul pe mine. Dac` te sun` cei de la urgen]e, spune-le c` ai aranjat deja.

– Ce anume?

– Te sun imediat [i-]i spun.

Dar tot el sun` mai repede decât ceilal]i.

– O ambulan]` e \n drum spre voi. O va duce pe mama ta la

clinica Devonshire – era cea mai scump` clinic` privat` din Londra. {i am vorbit cu doctorul meu s` v` a[tepte.

– Dar…nu trebuia s` faci asta, \ng`im` ea. Nu m` a[teptam.

– Trebuia s` te a[tep]i. Te iubesc, Amanda. Nu [tii c` a[ face tot ce-mi st` \n putin]` ca s` te ajut? Mai vinovat` ca niciodat`, ea \ng`im` o scuz`, dar el o

74

GEORGE ANN JANSSON

\ntrerupse.

– Nu te mai scuza, dar data viitoare când ai probleme, sper s`-]i

aminte[ti c` sunt aici ca s` te ajut. Incapabil` a mai spune ceva din cauza lacrimilor, Amanda \i d`du

vestea mamei, dar doamna Stewart deja nu mai era con[tient` de ceea ce se \ntâmpl` \n jurul ei. Amanda [tia c` e din cauza temperaturii ridicate, [i totu[i avea oarecare temeri.

Parc` o eternitate trecu pân` când sosi ambulan]a. Unul dintre paramedici o lini[ti numaidecât, spunându-i c` febra mare se poate trata u[or. {i avu dreptate, c`ci numai dup` câteva ore, era greu de crezut c` doamna Stewart trecuse printr-un adev`rat co[mar. |ntr-un pat alb dintr-o camer` plin` de flori, femeia p`rea mult mai \n putere a \nfrunta via]a decât fusese diminea]`, iar Amanda era con[tient` c` f`r` ajutorul lui Clive \nc` ar mai fi a[teptat un loc \ntr-un spital. La ora [ase, tân`ra cobor\ [i-l g`si pe Clive jos, discutând cu doctorul.

– |i explicam domnului Brand, spuse acesta din urm`, cât de

repede atac` virusul pneumoniei. Principalul e s` se evite alte complica]ii.

– Care sunt [ansele mamei? \ntreb` Amanda cu team`.

– Destul de bune. Facem tot posibilul, domni[oar` Stewart, v` asigur. Nu erau tocmai cele mai reconfortante cuvinte, dar aprecie sinceritatea lor.

– Nu vreau s` plec, \i spuse lui Clive când r`maser` singuri. Vreau s` fiu aici pentru orice eventualitate.

TU E{TI RO{CATA MEA

75

– Trebuie s` m`nânci, draga mea. Am rezervat o mas` la un

restaurant din aproapiere. L`s`m num`rul de telefon dac` e ceva [i

suntem \napoi \n cinci minute. Apreciindu-i aten]ia, tân`ra nu g`si curajul a-l refuza, de[i mâncarea o mai detension`.

– Mai bine \l sun pe domnul Craig s`-[i g`seasc` o \nlocuitoare,

gândi ea cu voce tare pe drumul \napoi. N-o s`-i plac`. E foarte ocupat acum.

– Ca de obicei, agita]ia [i \ngr`m`deala de la Homefare.

– Nu e chiar ca de obicei. De data asta pl`nuiesc s` construiasc` cel mai mare hipermarket din Anglia…\n afara ora[ului Watford.

– Nu mi-ai mai spus asta, remarc` el cu surprindere.

– Credeam c` [tii deja, se bâlbâi ea.

– {tiam care e ]inta lor, \n ce prive[te extinderile, dar nu [i

dimensiunile la care vor s` construiasc`. }in toate informa]iile \n

mare secret. De aceea speram s` m` po]i ajuta.

– Am auzit despre Watford abia ieri, când domnul Craig mi-a

ar`tat calculele… [i-[i curm` cuvintele \ns` prea târziu, c`ci Clive

deja oprise ma[ina, urm`rind-o mirat.

– Ce calcule?

– Costurile. Chestii dintr-astea.

– Ai avut \n fa]a ta costurile noului hipermarket? p`li el. P`cat c` nu le-ai putut copia.

– Nu…Domnul Craig a fost dincolo tot timpul cât le-am scris pe curat.

– |n]eleg. Poate le iei alt` dat`.

Ajuser` la clinic` [i intrar` \n hol.

76

GEORGE ANN JANSSON

– Nu m` a[tepta, zise fata. N-o s` fiu \n stare s` dorm dac` m` duc acas`, a[a c` o s` stau aici.

– M-am gândit c` a[a o s` faci. }i-am aranjat o camer`.

– E[ti foarte prev`z`tor.

– |mi place s` am grij` de tine.

– {tiu, [i nu-]i pot spune cât \]i sunt de recunosc`toare.

Necesitatea de a-i da r`spunsul de care el avea nevoie era atât de

mare, \ns` nu [tia ce o re]ine. Ceva totu[i o \mpiedica s` se exprime, a[a c`-l s`rut` oftând [i urc` la mama ei. Mai târziu, \n timp ce veghea somnul mamei, se \ntreb` de ce nu-i putuse dezv`lui lui Clive adev`ratul motiv pentru care nu copiase documentele. Mai devreme sau mai târziu, oricum va trebui s`-i spun` c` nu putea spiona compania pentru care lucra. Generozitatea lui \ngreuna situa]ia, dar nici dorin]a ei de a-[i ar`ta recuno[tin]a [i nici dispre]ul pe care-l nutrea \nc` pentru Homefare n-o puteau convinge s` se preteze la o asemenea treab`. O asistent` o trezi la realitate, anun]ând-o c` avea un vizitator jos. Presupunând c` este vorba despre doctor, Amanda se gr`bi s` coboare, [i constat` c` era vorba despre un b`rbat ro[cat, \mbr`cat \n negru, a c`rui paloare era accentuat` de nuan]a hainelor.

– Te-am a[teptat la birou \n seara asta, \ncepu el, [i dac` am

v`zut c` nu apari m-am dus la tine. Doamna Chadwalla mi-a povestit despre mama ta. De ce nu mi-ai spus mai devreme?

– Cum? Nu [tiam unde s` dau de tine.

– |mi pare r`u… – era prima oar` când \l vedea \ngrijorat. Ai

dreptate. Nu-mi place s` primesc telefoane personale \n timpul lucrului, dar…o s`-]i dau un num`r la care m` po]i g`si \ntotdeauna

TU E{TI RO{CATA MEA

77

\n caz de urgen]e.

– Sper s` nu fie necesar, r`spunse ea \nc` fierbând de furie. Iar dac` mai apar urgen]e, m` descurc singur`.

– V`d, [i arunc` o privire admirativ` prin holul decorat, \ncât

acum venise rândul ei s` se simt` aiurea. Pesemne c` se \ntreba cum

reu[ise s-o interneze pe mama ei aici.

– N-am reu[it s-o duc pe mama \ntr-un spital, explic` ea, [i…un

prieten a aranjat aici.

– Cel pe care \nc` nu [tii dac` o s`-l iei de so]? zise el ironic. Sper

c` m`rinimia lui n-o s`-]i influen]eze decizia.

– Normal c` nu.

Sceptic \nc`, Red se rezem` de perete, cercetând-o. Purta haine la fel de lejere ca data trecut`, dar acum puloverul \i atenua \ntr-un fel culoarea p`rului, \mb`trânindu-l [i f`cându-l s` par` mai serios. Dar [i privirea lui era una neobi[nuit de \ntunecat`.

– De ce m` prive[ti a[a? \ntreb` ea.

– Cum a[a?

– De parc` m-ai vedea pentru prima oar`.

– Poate c` a[a este. M` gândeam c` a trebuit s` te descurci de

una singur` cu mama ta. Chiar \mi pare r`u c` n-ai [tiut unde s` m` cau]i.

– }i-am spus c` nu mai conteaz`. Oricum, sunt obi[nuit` s` m` descurc singur`. Numai asta am f`cut de când a murit tata.

– {i cu banii cum te descurci?

– Mul]umesc, bine, se aprinse ea. Am un salariu bun.

– {i pensia tat`lui? O primi]i?

– Cu ea pl`tim datoriile.

78

GEORGE ANN JANSSON

– E[ti sigur` c` a]i avut de câ[tigat cu magazinul?

– Cu un supermarket Homefare la câ]iva kilometri? Cred c`

glume[ti! |[i \ncle[t` pumnii. Când m` gândesc la câte am p`timit de

pe urma lor… ca [i al]i comercian]i pe care i-a ruinat…

– Nu mai vorbi a[a!

– }i-e u[or s` spui asta. Pentru tine, Homefare este un client. Ei

\]i asigur` traiul. Dar câte alimentare nu distrug pentru magazinul

din Watford? Sau e[ti atât de ocupat s` le cau]i loca]ii \ncât nici nu te-ai gândit la asta?

– Nu m` ru[inez cu munca mea.

– Ar trebui, dac` ai [ti câte vie]i distrugi.

– Dar cei pe care Homefare \i angajeaz`? Suntem o na]iune mult

mai bine hr`nit` ca acum zece ani. Dac` nu erau supermarketurile,

pre]urile ar fi ajuns mai mari decât sunt acum.

Realizând inutilitatea acestei discu]ii, ea t`cu, iar el se apropie.

– Hai s` vorbim mai bine despre noi.

– N-am chef de discu]ii.

– Faptul c`-]i faci \ncontinuu griji pentru mama ta n-are s`

\mbun`t`]easc` situa]ia. Hai s` bem o cafea. {i f`r` a-i da timp s` refuze, o conduse spre ie[ire. Ca de obicei,

Amanda se sim]ea mic` pe lâng` el, dar asta nu o deranja cu nimic. Mai ales c` \ntotdeauna era pl`cut s`-l \ntâlneasc` pe acest b`rbat atât de imprevizibil, care intra [i ie[ea din via]a ei pe neb`nuite.

– Nu-]i dai niciodat` \ntâlnire ca lumea cu cineva? \ntreb` fata.

De fiecare dat` când m-ai scos \n ora[, a fost pe nepus` mas`.

– Vrei invita]ii speciale?

– {tii bine la ce m` refer. Acum, de pild`. }i-ai zis c` vrei s` m`

TU E{TI RO{CATA MEA

79

vezi, [i te-ai dus la birou; dar asear`, când ai plecat, n-ai suflat nicio vorb`.

– Chiar trebuie s` mai rostesc ceea ce e evident?

– Mie nu mi s-a p`rut evident.

– Ar trebui, [i o lu` dup` talie. Credeam c` [tii c` vreau s` fiu cu tine ori de câte ori pot.

– Nu citesc \n mintea altora.

– Speram s` po]i citi pe buze. Felul \n care te-am s`rutat nu ]i-a spus nimic?

– Doar c` e[ti un cuceritor.

– Nici nu-]i dai seama!

"{i nici nu vreau", gândi ea. Deja \ncepuse a se gândi prea mult la Red Clark, [i avea senza]ia ciudat` c` dac` va continua \n acela[i ritm, va avea de pierdut. Nu mai \ntâlnise pe nimeni atât de greu de analizat. Era ca [i cum ridica o barier` \ntre persoana lui [i restul

lumii, \n spatele c`reia se ascundea adev`ratul om. Dac` acesta exista. S` fi fost Red un om care tr`ie[te exclusiv pentru munca lui [i care vede femeile ca pe un mod de a-[i petrece timpul liber? {i totu[i, modul \n care se purtase cu ea era mult prea atent ca s` fie astfel.

– Unde anume lucrezi? \ntreb` ea dintr-o dat`.

– Peste tot prin ]ar`.

– Dar cum se nume[te firma ta?

– Trollope & King, [i râse v`zând-o ne\ncrez`toare. Serios, a[a se

nume[te. O \ndrum` spre o cafenea micu]`, apoi spre o mas` dintr-un col]. Amanda refuz` s` m`nânce, spunând c` cinase deja.

80

GEORGE ANN JANSSON

– Doar n-ai primit prea mult la clinic`.

– Am ie[it.

– Cu prietenul generos?

– Chiar trebuie s`-i spui a[a? De parc` eu a[ fi servitoarea lui [i el st`pânul.

– Nu i-am spus iubitul t`u, ca s` nu-]i dau idei!

Fata zâmbi, con[tient` \n sinea ei de rezervele pe care le avea \n

a-i spune despre Clive. Doar pentru c` tipul era director la Brands, nu trebuia s-o fac` vinovat` pe ea. Doar nu datora nimic companiei \n afara orelor de serviciu. Dar [i dac` ar fi recunoscut c` cel care voia s-o ia de so]ie era marele Clive Brand, ar fi dat na[tere unor comentarii acide.

– Nu te mai \ngrijora, o trezi Red la realitate, semn c` nu-i citise corect gândurile. Sunt sigur c` mama ta se va recupera.

– Sper…

Amanda c`ut` s` schimbe subiectul discu]iei, \ns` tot ce-i venea \n minte era tema prietenului ei necunoscut. A[a c` spuse primul

lucru care-i veni \n minte.

– Te ocupi doar cu loca]iile pentru Homefare?

– |n mare parte.

– Firma ta lucreaz` doar pentru ei?

– Da…V`d c` te mir`.

– Da. De ce s` lucrezi doar pentru un concern când po]i vinde

celor care ofer` mai mult.

– |mi sugerezi ca urm`toarea loca]ie s-o dau celor de la Brands sau de la Sainsbury? \ntreb` el cu o sclipire \n ochi. – Nu sugeram nimic, se gr`bi ea s` r`spund`. Eram doar

TU E{TI RO{CATA MEA

81

curioas` de ce n-o faci.

– Pentru c` m` dedic doar celor de la Homefare!

– Serios…

– Sunt serios, Amanda. Le sunt loial.

– |l cuno[ti pe Charles Foster? \ntreb` ea brusc.

– De ce?

– M` gândeam dac` el este motivul loialit`]ii tale.

– S-ar putea, r`spunse el dup` o clip` de gândire. Nu m-am

gândit niciodat` la asta. S` [tii c` e un tip surprinz`tor – inteligent,

chipe[, [i putred de bogat. Te prezint, dac` vrei.

– Nu te deranja. E ultima persoan` pe care vreau s-o cunosc.

Ur`sc tot ce atinge.

– Dar nu e cu nimic mai prejos decât al]i patroni de magazine.

– M`car cei de la Brands au integritate, zise ea \nainte de a se

putea opri.

– Atunci de ce n-ai r`mas acolo? [i se vedea c` Red \ncepe s`-[i

piard` r`bdarea.

Trebuie s` muncesc ca s` tr`iesc; iar Homefare m` pl`te[te mai

bine.

Dar se pare c` nu ]i-au cump`rat bun`voin]a. Care \nc` este la

rivali.

Sunt sigur` c` cei de la Homefare nu s-ar sinchisi de ea. {i

oricum, te au pe tine ca s`-i aperi, [i Amanda c`sc`, drept pentru

care el ceru nota [i se ridic`.

– Ziua asta te-a terminat. Haide, te duc acas`.

– R`mân la clinic`.

– Din m`rinimia prietenului generos? V`d c` nu face nimic pe

82

GEORGE ANN JANSSON

jum`tate; un plus pentru el!

– E foarte calculat, [i-l privi [`galnic pe Red. Dar sunt sigur` c` [i tu ai fi f`cut la fel.

– Nu chiar. Sunt de p`rere c` mai bine dormeai \n patul t`u. La clinc` ai s` stai ca pe ace toat` noaptea.

– Acas` ar fi [i mai r`u.

– Dar m`car e[ti acas`.

Un punct de vedere nea[teptat, \ns` Amanda era prea obosit` ca s`-[i mai bat` capul cu astfel de probleme. Red renun]`, [i o conduse afar`. Aerul rece o revigor` pe moment, iar când ajunser`

la Downshire, buna dispozi]ie \i revenise.

– Te sun mâine, Amanda, s` v`d cum se simte mama ta.

– Dac` e mai bine, m` duc la birou.

– Sunt sigur c` domnul Craig are s` \n]eleag` dac` nu po]i. Am

s` vorbesc eu cu el, dac` vrei. Fata refuz`, [i Red o s`rut` u[or pe frunte.

– Mâine sear` lucrez, dar pe la opt cred c` sunt liber. Dac` mama ta e bine, ne vedem.

– M` tem c` eu nu sunt liber`, r`spunse fata, amintindu-[i brusc

m`rinimia lui Clive [i sim]indu-se obligat` s` fie la dispozi]ia lui.

– Atunci, pe alt` dat`, zis el f`r` pic de regret, [i plec`.

Amanda r`mase a-l urm`ri, realizând cât de normal` p`stra rela]ia lor – un s`rut pasional \ntr-o sear`, unul platonic \ntr-alta. {i

tot nu [tia unde s` dea de el. Uitase a-i da un num`r de telefon, \n ciuda promisiunii f`cute. Sau uitase \n mod deliberat?

Capitolul 6

A doua zi, domna Stewart se trezi mult mai bine, a[a c` Amanda

se duse la birou, [tiind c` munca o va ajuta s` mai uite de griji. Clive

o sun` \n timpul micului dejun [i, bucuros de ve[ti, aranj` o \ntâlnire pentru acea sear`, la Savoy.

– Nu [tiu sigur la ce or` ies, zise ea. Trebuie s` recuperez [i pentru ziua de ieri, [i vreau s` trec [i pe la mama.

– Nu-i nimic dac` a[tept. |mi iau ceva de b`ut la bar.

Dup` cum era de a[teptat, Amanda g`si mult de lucru, de[i domnul Craig insist` s`-[i ia o pauz` mai lung`, pentru a merge la

clinic`.

– De fapt, chiar m` mir c` ai venit. Pari extrem de obosit`.

– N-am dormit prea bine, explic` ea. Am r`mas acolo [i m` trezeam ori de câte ori intra asistenta.

– Trebuia s` mergi acas`.

– A[a a zis [i Red…domnul Clark, ad`ug`, v`zându-l pe cel`lalt nedumerit.

84

GEORGE ANN JANSSON

– Nu mi-am dat seama c` \nc` v` vede]i.

– Din când \n când, surâse fata. E prea superficial ca s` stabileasc` o \ntâlnire ca lumea.

– Ar trebui s`-i spui asta, râse Craig.

– I-am spus, asear`.

{eful tu[i scurt, apoi se apucar` de coresponden]` [i lucrar` aproape o or` \ntreag`. {i ar mai fi continuat dac` nu erau \ntrerup]i

de un telefon, \n urma c`ruia el trebui s` plece de la birou mai devreme ca de obicei. Se \ntoarse târziu, aprins la fa]`, vesel, \ncât Amanda se \ntreb` dac` nu cumva s`rb`torise pe undeva. Nu dup` mult timp \ns`, Craig o chem` \n biroul s`u, anun]ând-o c` Homefare achizi]ionase alte trei loca]ii pentru supermarketuri.

– Dac`-l punem [i pe cel de la Watford, \nseamn` c` avem patru

locuri \n provincie. E o mare lovitur` pentru domnul Foster.

– Nu \n]eleg de ce. Dac` ai bani ca s` cumperi p`mântul.

– E nevoie nu doar de p`mânt, domni[oar` Stewart. Ai nevoie [i

de aprob`ri de la prim`rii. Care de regul` se feresc s` le dea, fiindc`

nu vor ca magazinele s` dispar` din centrul ora[ului. Sunt [i al]i comercian]i care au de obiectat. Cunoscând situa]ia, Amanda deveni brusc interesat`:

– Dar domnul Foster cum a ob]inut aprob`rile?

– E tenace, domni[oar` Stewart, o privi el circumspect. E tenace [i foarte priceput.

– Parc` zilele trecute spunea]i c` e \nc`p`]ânat.

– Nu-i agreez \nc`p`]ânarea, dar tenacitatea, da!

Aceast` dubl` caracterizare a domnului Foster \i aminti Amandei

sentimentele ei ambivalente fa]` de Red. Când erau \mpreun`, \i

TU E{TI RO{CATA MEA

85

pl`ceau tachin`rile lui cu referire la frumuse]ea ei, [i atitudinea lui distant` \i d`dea senza]ia c` este admirat`, f`r` a fi idolatrizat`. Pe de alt` parte, \[i amintea refuzul lui de a fi deranjat de prezen]a ei [i obiceiul de a ap`rea f`r` aranjamente prestabilite. Nu era de mirare c`-i pl`cea mai mult de Clive. Avea m`car certitudinea a ceea ce sim]ea el. Dac` acesta din urm` ar fi fost mai spontan, iar Red mai previzibil, ambii ar fi devenit b`rba]ii ideali. Se \ncrunt` imediat, \ncercând s`-[i [tearg` astfel de gânduri din minte. Clive era cel care conta, nu Red; fiindc` primul o ceruse \n c`s`torie.

– Am s` plec mai devreme de la birou, \i \ntrerupse domnul

Craig visarea, deci ai putea [i tu s` faci la fel. Presupun c` e[ti ner`bd`toare s` te duci la mama ta.

– Am v`zut-o la prânz, zise Amanda. Am s` ies la cin`, [i dup` aceea m` duc la clinic`.

– O idee bun`. Cu domnul Clark?

– Nu.

– Nu-i nimic, mai sunt [i alte ocazii.

Oare? se \ntreb` ea. Dac` accepta propunerea lui Clive, n-ar mai exista al]i b`rba]i \n via]a ei. {i dac` ar fi fost sincer` fa]` de el, n-ar fi existat nici acum. Dar incertitudinile ei cu privire la sentimentele fa]` de Clive o \mpiedicau s`-l lase pe acesta s`-i monopolizeze \ntreg timpul. Pân` la urm`, ajunse la concluzia c` le f`cea o nedreptate amândurora. Nu c` lui Red i-ar fi p`sat dac` iese sau nu cu altcineva, c`ci referirile lui ironice la prietenul generos nu p`reau semne de gelozie. {i cu o rela]ie superficial` ca a lor nici n-ar fi avut dreptul. Amanda ajunse la Savoy cu destul timp \naintea orei opt. Ve[tile

86

GEORGE ANN JANSSON

bune cu privire la starea mamei o \nveseliser`, \ncât p`[i mai mândr` ca niciodat` pe holurile hotelului, atr`gând o serie de priviri admirative, chiar de la b`rba]i mai \n vârst`. Avântul i se mai domoli când nu-l v`zu pe Clive la bar. R`mase un timp indecis` la intrare,

dup` care, dându-[i seama c` el \[i \ntârziase pu]in programul pentru a se \ntâlni cu ea, se duse \n hol. G`si câteva bro[uri pe care le r`sfoi, \ns` privirile insistente ale unui b`rbat o determinar` s`-[i schimbe pozi]ia, a[a c` se \mbr`c` [i ie[i.

O lu` \n josul str`zii, dar aerul \n]ep`tor [i burni]a o determinar`

s` se \ntoarc`. Chiar când s` traverseze ultima str`du]`, un Rolls

Royce trecu pe lâng` ea. S`rind \anpoi pentru a evita s` fie stropit`, \l z`ri pe Clive \n`untru. |ns` nu acesta \i atrase aten]ia, ci b`rbatul de lâng` el. Adic` cel care, cu doar câteva ore \n urm` declarase c` lucreaz` exclusiv pentru Homefare. Dac` era adev`rat, ce c`uta Red cu Clive? Din umbr`, Amanda se trase mai aproape. Ma[ina opri [i cei doi b`rba]i coborâr`.

– A fost o discu]ie extrem de interesant`, zise Clive. Am s` m`

gândesc la ce mi-ai spus, [i ]inem leg`tura. Red d`du din umeri [i rosti ceva, \ns` prea \ncet ca ea s` aud`.

Apoi cei doi \[i d`dur` mâna, [i ultimul urc` \ntr-un taxi. Amanda se lipi de perete c`ci taxiul trecu prin dreptul ei, [i r`mase a[a pân` când \l v`zu c` dispare dup` col]. Abia dup` aceea intr` \napoi \n hotel.

|l g`si pe Clive la o mas`, iar acesta o \ntâmpin` extrem de volubil.

– Ai avut o zi grea? se interes` ea dup` ce vorbir` despre

TU E{TI RO{CATA MEA

87

s`n`tatea mamei ei.

– Ca de obicei.

– Am ajuns mai repede decât am crezut, dar nu erai.

– Am avut o \ntâlnire neprev`zut`, zise el [i se opri, c`ci

chelnerul trecu s` mai toarne \n pahare. E[ti foarte frumoas` \n

seara asta

– Cineva important? \ntreb` ea.

– Nu [tiu. Poate.

– Ce r`spuns ciudat. De ce nu e[ti sigur?

Clive se bloc` o clip`, dup` care duse o mân` la tâmple, a[a cum f`cea când \[i c`uta cuvintele.

– Nu-]i st` \n fire s` fii curioas`, Amanda.

– Credeam c` te bucur` s` m` interesez de afacerile tale.

R`spunsul \l mul]umi, c`ci b`rbatul se relax` numaidecât.

– A fost o \ntâlnire de afaceri, nu-]i pot spune mai mult. Din nou \i \ntrerupse osp`tarul.

– N-ai \ncredere \n mine, Clive?

– Nu e o problem` de \ncredere, draga mea. Dar aceast`

\ntâlnire a fost una …confiden]ial` nu doar pentru mine, ci [i pentru cealalt` persoan`. Altfel ]i-a[ spune.

– Adic` cel cu care ai fost nu vrea s` se afle c` a]i fost \mpreun`? \n[el` ea.

– De unde [tii c` a fost un b`rbat?

– M-ar deranja s` [tiu c` a fost o femeie, r`spunse ea repede,

foarte mul]umit` de spontaneitatea ei, iar Clive râse, ridicând paharul.

– A fost \ntr-adev`r un b`rbat, [i s-ar enerva foarte tare dac` ar [ti

88

GEORGE ANN JANSSON

c` s-a aflat de \ntrevederea noastr`.

Aceste cuvinte puneau cap`t oric`ror speran]e \n nevinov`]ia lui Red. |n ciuda declara]iei f`cute cu o sear` \nainte, se vede treaba c` \ntr-adev`r oferea locurile celui care pl`tea mai mult. {i totu[i, ce amuzat p`ruse atunci când \i sugerase acest lucru. {i ce proast` fusese c`-l crezuse cu adev`rat loial fa]` de Homefare.

O cuprinse o mare deziluzie, \ncât se mir` cum reu[i s` treac`

peste acea sear` f`r` ca partenerul ei s`-[i dea seama. De[i, adesea, Clive d`dea gre[ \n a-i citi dispozi]ia. Atâta timp cât ar`ta bine [i era tot timpul zâmbitoare, el se mul]umea s` fac` atmosfer`. De data asta, \i povesti toat` seara despre c`l`toria pe care trebuia s-o fac` de urgen]` \n Canada, scuzându-se c` totul ap`ruse pe nepreg`tite [i promi]ând s` se \ntoarc` \ntr-o s`pt`mân`.

– Sper ca mama s` ias` din spital pân` atunci, zise ea \n drum

spre cas`.

– Nu gr`bi lucrurile. Ar trebui s` r`mân` acolo pân` când doc-

torul spune c` poate s` plece.

– Dar cheltuielile…

– Asta e treaba mea, o \ntrerupse el.

– E [i a mea. Nu pot accepta atâ]ia bani de la tine.

– Oricum nu iei altceva.

– Dar n-o s` fiu niciodat` \n stare s` te r`spl`tesc.

– S`-mi fii so]ie ar fi cea mai mare r`splat`, [i-i lu` o mân` \ntr-a

sa. Gânde[te-te la viitorul nostru cât sunt plecat, Amanda. Am avea o via]` minunat` \mpreun`. Ai avea tot ce-]i dore[ti.

– Parc` e[ti lampa lui Aladin!

– Atunci, de ce nu m` \ncerci?

TU E{TI RO{CATA MEA

89

Amanda râse de aceast` glum` – c`ci nu-i st`tea \n fire s` fac` una; el \ns` r`mase serios. Când opri \n fa]a casei ei, o lu` \n bra]e. – Am vorbit foarte serios, Amanda. Vreau s`-]i ofer de toate – haine, bijuterii, bl`nuri. Vreau ca lumea s` vad` cât e[ti de frumoas`. |mi promi]i s` te gânde[ti la asta cât sunt plecat?. A[ vrea s`-]i \mpodobesc fiecare [uvi]` \n diamante, zise el mângâindu-i p`rul. E[ti atât de frumoas`.

O s`rut` u[or, [i pe m`sur` ce ea se l`sa ademenit` \n acest iure[,

bra]ele lui se \ncol`cir` \n jurul ei, iar s`rutul lui spori pân` la

brutalitate aproape. La un moment dat, sim]ind gust de sânge, gemu u[or, [i el se retrase imediat.

– |mi pare r`u, draga mea, dar un b`rbat \[i pierde controlul \n

prezen]a ta. Scena o m`cin` toat` seara. De data asta reu[ise s` scape de presiunea lui Clive, dar ce se va \ntâmpla dac`-i va deveni so]ie? Oare pasiunea lui, odat` hr`nit`, va deveni mai blând`, sau era genul de persoan` care folosea for]a fizic` pentru a-[i cuceri partenera? |ngrozit` de acest gând, Amanda se ridic` din pat, aprinse lumina [i merse la buc`t`rie pentru a-[i \nc`lzi ni[te lapte. Când se \ntoarse, se opri \n fa]a oglinzii. Reflec]ia ei era doar o figur` slab`, palid`, firav` ca o lumânare, cu o claie ro[ie \n vârful capului. |[i aminti cum o alinta Red [i \ncepu s` tremure. Nereu[ind s` [i-l [tearg` din minte, se \ntinse \n pat, revizuind \ntâlnirea din acea sear` cu Clive. De ce oare nu-i spusese c`-l v`zuse coborând din ma[in` cu Red, c`-l cunoa[te [i c` [tie unde lucrez`? Astfel, Clive [i-ar fi dat imediat seama c` [tie motivul \ntâlnirii lor. S` fi fost to]i oamenii de afaceri chiar a[a de ambi]io[i \ncât s` nu se opreasc`

90

GEORGE ANN JANSSON

pân` nu ob]ineau ceea ce -[i doreau? Dac` \ntr-adev`r, Clive era vinovat c` min]ise, Red era de dou` ori pe-atât. Normal c` primul \ncerca s` ob]in` loca]ii \naintea competitorilor, chiar dac` asta \nsemna s` ofere o sum` mai mare decât ceilali. Nu era o tactic`

cinstit`, dar era m`car acceptat` de breasl`. Impardonabil \ns` era

ca un angajat s` vând` secretele companiei pentru care lucra unei

companii rivale. Or, ea se f`cea vinovat` de acela[i lucru. De[i lucra pentru Homefare, acceptase s` spioneze pentru Clive. Indiferent de motiva]iile pe care le avea, nu era cu nimic mai prejos decât Red. {i

totu[i, con[tientizarea propriei vinov`]ii nu-i diminu` cu nimic dispre]ul fa]` de Red. Ea crezuse \n integritatea lui, \n maniera lui deta[at` de a se purta, \n umorul sincer.

A doua zi la birou veni ca o u[urare, cu toate c` se a[tepta ca din

minut \n minut s` primeasc` un telerfon de la Red. N-o sunase cu o

zi \nainte pentru a se interesa de starea mamei ei, [i nici pân` la cinci

[i jum`tate când veni ora de plecare, \ncât Amanda se sim]ea pe de

o parte fericit`, pe de alta r`nit`. Tipul nu era doar neloial [i

imprevizibil, ci [i nep`s`tor. Dorin]a de a-l vedea pe Clive, de a fi lâng` cineva de \ncredere care s`-i arate afec]iune era atât de mare,

\ncât ar fi dat fuga \n bra]ele lui s`-i spun` c` accept` s` fie so]ia lui.

El \ns` era deja \n drum spre America, iar ea se duse la clinic`,

\ncercând s` intre cât mai vesel` \n camera mamei.

Doamna Stewart st`tea \n vârful patului, \ntr-un halat de m`tase \nflorat.

– Doamna Pompadour? râse Amanda.

TU E{TI RO{CATA MEA

91

foarte priceput \n a alege cadouri. Uit`-te. Buchetul pe care Clive i-l trimisese cu o zi \nainte fusese pus pe pervaz [i \n locul lui era acum un mic televizor; m`rimea doar \i

indica pre]ul mare. Al`turi, ni[te c`r]i [i un parfum fran]uzesc. – Televizorul are o imagine perfect`, zise femeia. Toat` dup`-masa m-am uitat la el. E mult mai bun decât flori sau struguri. M` simt vinovat` c` e a[a de scump.

– |[i permite, zise Amanda.

Pentru ea \ns`[i nu le-ar fi acceptat, \ns` pentru mama ei, da. Ce

minunat era Clive [i cât de \ndr`zne] \n alegerea cadourilor. Halatul trebuie s` fi costat la fel de mult ca televizorul.

– E[ti sigur` c`-[i permite? Mie nu mi s-a p`rut chiar a[a de

\nst`rit.

– Sigur c` da. Numai ma[ina lui cost` cât o cas`.

– Nu s-ar zice. De[i nu sunt o cunoasc`toare a ma[inilor sport.

– Sport? p`li Amanda.

Abia atunci doamna Stewart realiz` c` vorbeau despre dou`

persoane diferite.

– Red mi le-a trimis, draga mea, nu domnul Brand.

Amanda se pr`bu[i pe un scaun. O fi fost el un agent imobiliar de succes, dar cadourile \l costaser` mai mult decât \[i putea permite. Dar imediat \[i aminti scena \n care Red cobora din ma[ina lui Clive [i \nghi]i \n sec, \ndurerat`. Faptul c` vindea acestuia din urm` informa]ii \i aducea, desigur, o gr`mad` de bani. Dar nu-i putea dezv`lui asfel de am`nunte mamei, iar sora care veni cu mâncarea \i u[ur` misiunea, c`ci ie[i imediat, pretinzând c` vrea s` ia o gur` de aer.

92

GEORGE ANN JANSSON

P`r`si clinica, refuzând s` recunoasc` dezam`girea pe care o \ncerc` atunci când nu z`ri niciun b`rbat ro[cat prin apropiere. O lu` \n susul str`zii, c`utând un restaurant. Trecu \n mod deliberat de cel \n care b`use o cafea cu Red, [i intr` \ntr-o patiserie fran]uzeasc`. Abia când s` achite [i v`zu pre]urile mari se gândi ce-ar \nsemna un mariaj cu Clive, mai ales financiar, [i mai ales pentru mama ei. Dar pe drumul spre clinic` realiz` c`-i era imposibil s` se m`rite cu un b`rbat doar pentru securitatea ei; trebuia s` fie sigur` c`-l iube[te, indiferent de starea lui material`. |l pl`cea pe Clive, era de-ajuns ca s` \ntemeieze un c`min fericit? |ncerc` s` se imagineze ca so]ie a lui [i nu reu[i. Mintea-i era \n permanen]` bântuit` de imaginea lui Red – \nalt, laconic, cu un lic`r viclean \n ochi, cu un rânjet \n col]ul gurii. Nu, era prea superficial ca s` fie un so] bun. Era doar o companie pl`cut`; [i totu[i, lipsit de integritate. |ntoars` \n camera mamei, Amanda se a[ez` la televizor, privind \n gol pân` când veni ora plec`rii. Acas`, nu reu[i s` se destind`, ci dimpotriv`, o cuprinse disperarea la gândul c` era cu nimic mai prejos de b`rbatul pe care-l judeca atât de fervent. De[i nu-i dezv`luise lui Clive niciun secret \nc`, \i promisese s-o fac` de \ndat` ce va afla, ceea ce o f`cea la fel de demn` de dispret ca Red.

***

Trecur` mai multe zile \n care Amanda nu primi ve[ti nici de la Clive, nici de la Red. Se amuza de una singur` de faptul c` ambii

TU E{TI RO{CATA MEA

93

b`rba]i ie[iser` din via]a ei \n acela[i moment. Nu c` Red disp`ruse cu totul, c`ci de[i n-o suna pe ea, se interesa regulat de mama ei. Probabil c` se plictisise de ea, \[i zise fata când trecu [i a cincea zi f`r` s` aud` de el. Era de-ajuns de chipe[ pentru a g`si alte fete. Resemnat`, se concentr` asupra persoanei lui Clive. Pe care, \ns`, nu [i-l putea \nchipui drept un iubit; cuvântul \n sine \i evoca

o persoan` mai vioaie, mai tân`r`. Poate c` o c`snicie l-ar mai fi

destins; [i totu[i, nu era corect s` se a[tepte ca oficializarea rela]iei lor s`-i schimbe personalitatea. Fie acceptai persoana a[a cum e, fie

nu te mai c`s`toreai. |n aceea[i sear`, pe când cobora din salon, se \ntâlni cu doctorul mamei.

– Secretara mea a \ncercat s` dea de dumneavoastr`, zise el.

– S-a \ntâmplat ceva?

– Dimpotriv`. Mama va putea pleca la sfâr[itul s`pt`mânii. De

aceea voiam s` v` vorbesc.

– E o veste minunat`!

– Dar n-a[ vrea s` r`mân` la Londra pe perioada iernii. E \nc` sl`bit` [i ar fi bine s` mearg` undeva unde e mai cald.

– Nu ne putem permite. Dac` evenimentele ar fi decurs normal, toate astea nu trebuia s` se \ntâmple.

– |mi dau seama… [i ezit` o clip`. Domnul Brand mi-a povestit

despre mama dumneavoastr` \nainte s` plece. I-am spus [i dânsului

la fel [i m-a rugat s` fac aranjamentele necesare.

– Adic`?

– Pentru ca doamna Stewart s` mearg` la o clinic` din Tanger. E condus` de maici, [i v-o recomand personal.

94

GEORGE ANN JANSSON

– Nici nu se pune problema. Nu ne putem permite.

– Domnul Brand se ocup` de toate cheltuielile…M` surprinde c` nu v-a spus mai de mult.

– Absolut nimic.

– Unora le este greu s` discute despre astfel de probleme. Dânsul este foarte generos.

– {tiu, [i m` face s` m` \ndatorez foarte mult.

– Sunt sigur c` e ultimul lucru la care s-ar gândi. Mama

dumneavoastr` nu e prima persoan` pe care o ajut`, s` [ti]i. Amanda r`mase uimit`. Clive se ar`tase deosebit de generos, dar

personalitatea lui flegmatic` nu se potrivea cu o fire filantropic`.

– M` refer la preocuparea lui pentru personalul s`u, continu`

doctorul. {i dac` e generos cu cei care lucrez` pentru el, n-ar trebui

s` v` mire c` este la fel [i acum, la care Amanda se \nro[i. Ar fi \n]elept s` accepta]i oferta lui. Doamna Stewart are nevoie de soare. Amanda se pierdu cu privirea undeva dincolo de cel cu care vorbea, dincolo de geamurile umede din cauza ploii.

– Nu s-ar sim]i singur` acolo? \ntreb` e cu ochii \n gol.

– Majoritatea maicilor vorbesc engleza, iar Tanger este un ora[

cosmopolit. Sunt sigur c` doamna ar \nv`]a repede limba localnicilor. {i-[i va g`si prietene printre paciente.

– |nseamn` c` nu prea mai am ce obiecta, nu?

– Doar s` fi]i de acord, [i fata d`du din cap dup` o clip`. Bine,

[i vru s` plece. Am s` \nchei hârtiile [i doamna Stewart va putea pleca sâmb`t`.

– O s` fie \n ordine dac` merge singur`?

– Are un zbor direct, iar la Tanger are s-o \ntâmpine cineva.

TU E{TI RO{CATA MEA

95

Spre suprinderea ei, femeia refuz` oferta lui Clive.

– Deja ne-am \ndatorat prea mult, [i dac` m` duc la Tanger

pentru dou` luni…Nu, draga mea, vin acas`. Cu cât accept`m mai

mult de la Clive, cu atât te vei sim]i mai obligat` s`-l iei de b`rbat.

– N-am s` m` c`s`toresc dintr-un sentiment al datoriei, zise ea

pu]in conving`tor. Mai degrab` m` c`s`toresc cu el dac` nu mergi.

– Nu \n]eleg…

– Dac` sunt so]ia lui, n-ai avea nicio ezitare s`-i accep]i d`rnicia. {i dac` numai a[a te pot face s` pleci…

– Bine, ai câ[tigat! Dar nu sunt deloc mul]umit`, murmur`

femeia. Chiar nu [tii ce sim]i pentru domnul Brand, sau te \ngrijoreaz` faptul c` e mai mare decât tine?

– N-are nimic a face cu vârsta lui. Dar nu sunt sigur` c`-l iubesc

de-ajuns.

– Atunci, ie[i cu al]i b`rba]i. Ai stat aici sear` de sear`, ceea ce

nu-]i face bine. E[ti tân`r` [i frumoas` [i…

– Foarte obosit`, interveni Amanda. M` duc acas`. O s` m` culc

devreme. Acas` \ns` \ncepu s`-i scrie lui Clive s`-[i ar`te recuno[tin]a pentru ajutorul lui [i a-[i cere scuze \nc` o dat` pentru suspansul \n care-l ]inea privind rela]ia lor. Printr-o coinciden]`, scrisoarea ei se intersect` cu una de-a lui, \n care b`rbatul \i povestea despre Canada, exprimându-[i totodat` speran]a \ntr-o re\ntoarcere cât mai apropiat` acas`. Dintr-o oarecare temere de a p`rea neloial` fa]` de Homefare, Amanda nu lu` scrisoarea cu ea la serviciu a doua zi; cu toate c`, mai apoi, ideea i se p`ru ridicol`. |l g`si pe domnul Craig \n birou cu

96

GEORGE ANN JANSSON

domnul Grock, directorul departamentului de lactate.

– Am putea câ[tiga zece la sut` dac` vom cump`ra produse

poloneze, insista ultimul. D`-mi un singur motiv pentru care ar

trebui s`-i refuz pe produc`tori.

– Domnul Foster. {tii bine c` el e cu danezii [i cu olandezii, [i c` va refuza orice alt produs.

– Doar pentru c` tat`l lui a luptat \n rezisten]a danez`! s`ri

exasperat Grock. M`car d`-i o mostr` dintr-astea. Te rog.

– Bine, fie. Du-i ni[te cârna]i felia]i. Dar ai grij` s` fie t`ia]i foarte

fin!

Abia dup` plecarea musafirului, Amanda \ndr`zni s` intre \n biroul [efului cu scrisorile de diminea]`. {i r`mase mirat` de toate pachetele \nfoliate de pe biroul lui.

– Domnul Foster se ocup` de fiecare aspect al afacerii?

– Da.

– Când mai g`se[te timp?

– Are o energie fenomenal`. G`se[te timp pentru toate.

– A[ vrea s`-l \ntâlnesc. Vine vreodat` pe-aici?

– Ocazional, dar de regul` e la biroul lui din Park Lane, dac` nu e undeva prin ]ar`.

– C`utând loca]ii? se interes` ea. Presupun c` se vede destul de des cu Red Clark, nu? De[i nu reu[i a citi pe \ndelete figura [efului, Amanda avu

impresia c` \ntrecuse m`sura, a[a c` se gr`bi s` \nceap` cu ceea ce aveau pe ordinea de zi.

– S`pt`mâna viitoare o s` avem o groaz` de lucru, observ` el. Sper c` e[ti liber` s` faci ore \n plus?

TU E{TI RO{CATA MEA

97

– Normal. De când sunt aici, n-am f`cut niciuna.

– Domnul Foster ]ine foarte mult ca totul s` se termine \n timpul

programului. Nu c` el ar respecta aceast` regul`. Lucreaz` nonstop.

– O s` fac` atac de cord.

– M` \ndoiesc. |i place munca lui; acesta e marele lui avantaj.

– {i ce se \ntâmpl` s`pt`mân` viitoare? reveni Amanda.

– Trebuie s` preg`tesc un raport cu noile hipermarketuri. Pân`

la finalul acestei s`pt`mâni, ar trebui s` primesc toate datele.

– Nu sunt cam acelea[i costuri peste tot?

– Fiecare bucat` de p`mânt e cump`rat` la pre] diferit, explic`

domnul Craig amuzat, iar un magazin poate costa dublu fa]` de altul. E datoria mea s` m` ocup de calcule.

– A]i dat vreodat` gre[?

– |nc` sunt aici; cred c` asta spune totul!

Aceste cuvinte iscar` \n mintea Amandei o imagine \ngrozitoare

a lui Red, \nchipuindu-[i o curs` contra cronometru pentru

terenuri, \n care Charles Foster era rege. Aceast` imagine o bântui \ntreaga zi, iar pe de alt` parte se gândea c` Red lucreaz` cu acest personaj suprauman, care-l afecta [i pe el. Trecuser` deja opt zile \n care nu mai auzise nimic de el, de[i tipul suna regulat la clinic`. Dac` ar fi g`sit o alt` fat`, cu siguran]` n-ar mai fi sunat. Poate c` din cauza volumului de munc` nu reu[ea s` g`seasc` timp pentru ea; mai ales dup` ce domnul Craig amintise de urm`toarea s`pt`mân` plin`. Mai degrab` [i-l \nchipuia muncind decât \ntre]inându-se cu alta; [i dintr-un motiv sau altul, refuz` s` fac` asta [i se sim]i mult mai fericit`. P`r`si vesel` biroul \n acea sear` [i constat` f`r` prea mari

98

GEORGE ANN JANSSON

surprize c` Red o a[tepta, mai chipe[ decât [i-l amintea, dar la fel de comun \mbr`cat.

– Por]i vreodat` costum? \l \ntâmpin` ea.

– Ce salut pentru o iubire pierdut`!

– Din moment ce nu e[ti niciuna, nici alta…

– Remediem imediat! O prinse de cot [i o conduse spre ma[ina

lui. Ce preferi – chinezeasc` sau evreiasc`? Sau poate indian`?

Nu m` exprim. Sunt a[teptat` la clinic`.

Ba nu. Am sunat s` \ntreb de mama ta [i i-am spus c` te scot la

cin`.

Nu te-ai schimbat deloc, nu?

Ai vrea?

Zâmbir` amândoi [i el porni \ntr-o direc]ie orecare. Ea nu-[i

exprimase opinia, a[a c` el alese de unul singur [i ajunser` \ntr-un local chinezesc, cu interioare ro[ii. Ca de obicei, Red comand` repede, sf`tuind-o [i pe ea.

– Te las pe tine s` iei deciziile, murmur` ea. |ntotdeauna a[a se

\ntâmpl`!

– S` \n]eleg c` \]i par cam posesiv? deveni el preocupat.

– Majorit`]ii femeilor le place s` fie dirijate, dar numai ocazional. Tu o faci tot timpul.

– Pentru c` [tiu ce e mai bine pentru tine.

– Nu sunt o proast`!

– Draga mea, [tiu asta. E[ti foarte inteligent`, [i desigur foarte

frumoas`. Dac` iau ini]iativa e pentru c`… [i se opri, c`ci osp`tarul se apropie de ei. Hai s` l`s`m restul discu]iei pentru când suntem

singuri. Mai bine ne concentr`m la mâncare.

TU E{TI RO{CATA MEA

99

Pe parcursul mesei, Red continu` s` vorbeasc` despre ce f`cuse \n ultimele zile, l`sându-i impresia c` umblase foarte mult [i c` petrecuse ore \n [ir \n discu]ii interminabile cu investitorii.

– Face parte din munca mea, zise el când ea coment` acest lucru.

Ar fi o aiureal` s` crezi c` po]i evita prim`riile [i arhitec]ii.

– {i totu[i, ai avut numai de câ[tigat, observ` ea, stârnindu-i

interesul. Domnul Craig mi-a spus c` ai preg`tite alte trei spa]ii pentru a le propune conducerii. Presupun c` e rezultatul muncii tale.

– Corect…

– Ai fost cu domnul Foster, s`pt`mâna asta?

– De ce \ntrebi?

– Domnul Craig mi-a spus c` e plecat din ora[ pentru a c`uta

loca]ii [i din moment ce [i tu ai fost la fel…

– Da, am fost \mpreun`.

– |nseamn` c`-l cuno[ti destul de bine.

– Da.

– De ce nu vorbe[ti niciodat` despre el?

– Care ar fi rostul? Mi-ai spus foarte clar ce crezi despre el.

Pentru c` nu putea infirma spusele lui, Amanda plec` ochii. O rodea o \ntrebare despre ce se \ntâmplase cu dou` s`pt`mâni \n

urm` [i era con[tient` c` nu va avea lini[te pân` nu va afla adev`rul. Dar nu \ndr`znea s` \ncerce acum.

– Ce te preocup`, draga mea? \i lu` el mâna. Pari a te confrunta cu ceva.

– M` gândeam la problema ta, min]i ea. Dac` eram \n locul t`u,

n-a[ lucra pentru o singur` companie. La urma urmei, tu e[ti cel

100

GEORGE ANN JANSSON

care g`se[te acele spa]ii [i ai dreptul s` le vinzi celui care ofer` mai mult.

– Nu pot face asta. Firma mea lucreaz` doar cu Homefare.

– Atunci, p`r`se[te-i [i lucreaz` pe cont propriu.

– Am un contract limitat, scutur` el din cap. Parc` am mai avut

discu]ia asta [i ]i-am spus c`-mi place situa]ia de acum.

– Deci, n-ai lucra pentru Brands s` zicem?

– Niciodat`, [i t`ie un m`r. S` [tii c` e bun. M`nânc`-l \nainte

s-o fac eu. Amanda \l ascult`, dar parc` totul \i r`mânea \n gât. |n adâncul

sufletului, [tiuse de la bun \nceput c` Red n-ar fi admis c` e vinovat, iar acum sim]ea ca [i cum pierduse un prieten. C`ci nimic nu mai putea fi ca \nainte \ntre ei. |i era de-ajuns s`-l aud` c` minte o dat`, nu voia s` for]eze nota [i \n ce prive[te loialitatea lui fa]` de Homefare. Red nu remarc` re]inerile ei [i continu` s` vorbeasc` vrute [i nevrute \ntreaga sear`, iar când ea se plânse de oboseal`, se ridic` imediat s-o conduc` acas`.

– Deci, mama ta pleac` la Tanger mâine, zise el \n drum spre

cas`. Presupun c` domnul generos pl`te[te?

– Ce te face s` crezi c` noi nu ne putem permite?

– O clinic` \ntr-un spa]iu exotic? Mai \ncerc` o dat`, draga mea!

– Prietenul meu se ocup`, \ncuviin]` ea sup`rat`.

– De ce nu m-ai \ntrebat pe mine \nainte s` accep]i oferta lui?

– Cum? |nc` nu [tiu unde s` dau de tine!

– O, Dumnezeule, nu ]i-am dat num`rul `la, a[a-i?

– Nu, r`spunse ea \ncordat`. {i chiar de-a[ fi murit, nu te-a[ fi

TU E{TI RO{CATA MEA

101

putut c`uta. El opri brusc, iar Amanda realiz` c` Red surâde.

– Ce e a[a de amuzant? \ntreb` ea, tremurând de furie.

– Tu, [i o trase la pieptul s`u, lipindu-[i b`rbia de cre[tetul ei.

Draga mea, n-ai avea nevoie s` m` suni dac` ai muri! [i o s`rut` pe

nas. A[ veni dup` tine…fie c` e[ti jos sau sus; a[ veni dup` tine!

|i d`dur` lacrimile, dar \nainte de a deschide gura, el i-o pecetlui cu a lui, mai pasional ca alt`dat`. Buzele lui o dezmierdau u[or la fel ca palmele care-i mângâiau spatele [i umerii.

– Adorabila mea ro[cat`, murmur` el. Te iubesc mai mult decât

orice pe lumea asta, [opti f`r` a se dezlipi de ea, iscând parc` un [oc electric \n trupul ei. Sper s` admi]i c` [i tu m` iube[ti.

|n bra]ele lui, Amanda g`si r`spuns tuturor tr`irilor incerte pe care le \ncercase \n ultima vreme, altern`rilor de fericire [i disperare, de \n`l]are [i durere. Nu mai avea nevoie s` se \ntrebe

dac` vreodat` avea s`-l iubeasc` deaajuns pe Clive pentru a se c`s`tori cu el, fiindc` singurul b`rbat pe care-l dorea era cel de lâng` ea. Dar nu-[i putea recunoa[te dragostea; cel pu]in pân` când nu confirma [i el natura rela]iei sale cu Clive.

– |]i ia mult timp s`-mi r`spunzi, rosti el grav. Nu [tiam c` e[ti

timid`. Ea se retrase u[or din bra]ele lui, dorindu-[i ca ma[ina s` fi fost mai mare, pentru a sta cât mai departe. Apropierea dintre ei o cople[ea, la fel [i nuan]a vie a p`rului s`u reflectat` de bord, ochii

\ntuneca]i pe care nu-i putea distinge, de[i lucirea lor era atât de vie.

– N-are rost Red. Nu…te iubesc.

– Normal c` m` iube[ti.

102

GEORGE ANN JANSSON

– Ba nu. Abia dac` ne cunoa[tem.

– Eu m-am \ndr`gostit de tine din prima clip`.

– Ai ascuns-o foarte bine.

– N-am vrut s` recunosc, dar timpul pe care l-am petrecut

departe de tine m-a f`cut s` \n]eleg cât sunt de stupid, [i-i lu` o mân` ignorând reticen]a ei. Nu te teme de mine, Amanda, n-a[ face nimic s` te r`nesc. {tiu c` nu m-am ar`tat prea iubitor sau atent, dar am avut motivele mele. Gândindu-se la riscurile pe care [i le asuma cu asemena declara]ii, Amanda sim]ea c`-l \n]elege. {i din nou sim]i nevoia disperat` de a-i spune c`-l v`zuse cu Clive, dar rezist` din nou tenta]iei. Era mai bine a-i l`sa impresia c` nu-l iube[te.

– Vorbesc foarte serios, Red. Nu te iubesc.

– Min]i. Una spui, dar buzele tale alta \mi demonstreaz`. M`

iube[ti, Amanda.

– Te g`sesc atr`g`tor. Dar nimic mai mult.

– Ba da. Am v`zut cum ]i s-a luminat fa]a seara asta, când m-ai

v`zut. La naiba, nu sunt orb! {tiu când o fat` m` dore[te!

– Una e s` dore[ti, alta e s` iube[ti, zise ea cu glas tremur`tor.

Fire[te c` te vreau. Ar`]i bine [i…te consider incitant. Dar asta nu \nseamn` c` vreau s` m` c`s`toresc cu tine. Fiindc` nu vreau…Niciodat`. – De ce atâta vehemen]`? O \ntoarse cu fa]a spre el. De ce te \mpotrive[ti, Amanda? Nevoia de a-i m`rturisi c`-l iube[te era mai mare ca oricând. Sim]ea c` se tope[te la atingerea lui, c` \[i dore[te a se ag`]a de el, a-[i lipi buzele de-ale lui, a-i sim]i c`ldura trupului cuprins de

TU E{TI RO{CATA MEA

103

pasiune. Dar dac` o f`cea, avea s` regrete mai târziu, a[a c` lupt` cu toat` puterea \mpotriva acestor porniri. De undeva din spate se v`zu un Cadillac trecând prin ploaie [i tân`ra \[i aminti de Clive [i de banii lui, care distruseser` integritatea celui de-al`turi.

– De ce te \mpotrive[ti? repet`. {tiu c` m` iube[ti.

– Nu e de-ajuns, [i urm`ri cu ochii luminile Cadillacului. Eu

vreau bani, zise hot`rât`. Mul]i bani. Mai mul]i decât a[ putea ob]ine de la tine. Se l`s` o t`cere mormântal` [i parc` \ntreg aerul se schimb`.

– Bani? repet` el, ne\ncrez`tor.

– De ce te surprinde? Sunt \nnebunit` dup` ei. Iar cel care vrea

s` m` ia de so]ie este bogat. Poate s`-mi ofere orice.

– Orice \n afar` de dragoste.

– Dragostea nu dureaz` la fel de mult ca diamantele!

– Nu vorbi a[a! O \ndep`rt` de la el, punându-[i mâinile pe

volan. Doar nu vorbe[ti serios.

– Ba da. Credeam c` dorin]a de a avea bani e ceva de \n]eles. La urma urmei, [i tu ai face orice ca s`-i ob]ii, nu?

– E o \ntrebare sau o afirma]ie?

Ea t`cu, sperând s` ob]in` ceva de la el. Dar Red nu zise nimic,

ci porni motorul [i porni spre nord.

– Presupun c` n-o s` ne mai vedem, zise ea calm, când o l`s` \n fa]a casei.

– M` tem c` da. I-am sus mamei tale c` o duc la aeroport.

– Inventez eu o scuz` pentru tine.

– De ce? N-o s` m` descompun dac` te mai v`d. Nu sunt genul.

– Nici nu te vedeam a[a.

104

GEORGE ANN JANSSON

– Atunci, vin sâmb`t` diminea]`. Presupun c` trece]i mai \ntâi pe-acas`.m Indiferent ce spunea, se vedea clar c`-l r`nise. M`car de-ar g`si curajul s` fie pe deplin onest` cu el. Dar la ce bun? Dac`-i spunea c`-l v`zuse cu Clive, putea foarte bine s` inventeze o scuz` [i s` promit` a nu-l mai vedea niciodat`. Dar cine s`-l cread`, \n asemenea circumstan]e? Cel pu]in a[a, indiferent de durerea \nfruntat`, Amanda [tia c` f`cuse tot ce-i st`tuse \n putere.

Capitolul 7

|ntr-atât de fericit` se ar`t` doamna Stewart de \ntoarcerea acas`,

\ncât Amanda abia reu[i s-o conving` c` trebuie s` plece la Tanger. {i probabil n-ar fi reu[it dac` nu ap`rea Red, pu]in dup` prânz, cu un buchet de orhidee.

– Cred c` mai r`mân câteva zile, zise femeia. Nu vreau s` o las pe Amanda singur`.

– Doar nu pleci pe lun`, zise fata, exasperat`. Po]i s` m` suni, dac` ]i se face dor de cas`.

– De ce nu te duci cu mama ta? suger` Red \n timp ce doamna

Stewart punea florile \n vaz`.

– Pentru c` am o slujb` pe care nu-mi permit s-o las.

– N-ar pl`ti amicul generos?

– Normal c` da, dar n-am de gând s`-l rog.

– De la mine ai accepta un ajutor?

– Cred c` glume[ti!

– Vrei s`-]i spui c`-]i pas` de unde vin banii? Credeam c` pentru

106

GEORGE ANN JANSSON

cele ca tine nu mai conteaz`!

Ea se aprinse toat` \n obraji [i doar reapari]ia mamei \n camer` o \mpiedic` s` nu-l plesneasc`.

– E[ti cel mai josnic b`rbat pe care l-am cunoscut vreodat`,

[uier` ea.

– }i-am vorbit doar \n aceia[i termeni \n care mi-ai vorbit [i tu \n ma[in`. Dac` ai vorbit serios.

Ea \[i feri privirea, pentru a nu mai fi nevoit` s` lupte cu imaginea lui atât de cople[itoare. Ar`ta atât de bine, \n pantaloni reia]i, cu un pulover de culoarea ochilor s`i. Se vedea clar c` hainele-i erau scumpe. Dar desigur, primea o groaz` de bani de la Clive.

– Am vorbit foarte serios \n ma[in`, [opti ea ca s` n-o aud`

mama. Banii sunt la fel de importan]i pentru mine, a[a cum sunt [i

pentru tine, [i a[ face orice ca s`-i ob]in, a[a cum ai face [i tu.

– Nu \n]eleg unde ba]i.

– Trebuie s` plec`m, draga mea, spuse ea mamei, s` nu pierzi avionul.

– A[ dori o umbrel`, dac` se poate ceru el.

– Pentru? se mir` femeia.

– S` m` feresc de lacrimile pe care o s` le v`rsa]i.

Amanda se mir` de \n]elegerea lui, dar [tia c` avea un dar aparte de a se face pl`cut \n fa]a oricui.

Spre surprinderea ei, Red nu venise cu ma[ina lui sport, ci cu alta mai \nc`p`toare, mai scump`.

– Am \mprumutat-o de la firm`, explic` el v`zând-o nel`murit`, [i Amanda urc` \n spate, l`sând-o pe mama ei \n fa]`.

TU E{TI RO{CATA MEA

107

Pe tot parcursul drumului, cei doi nu-[i vorbir`. Din spate, Amanda profit` de ocazie pentru a-l studia f`r` a fi v`zut`. P`rul s`u lung \i c`dea ondulat dup` urechi. Din profil p`rea mai serios ca de

obicei, iar linia fe]ei trimitea spre o personalitate mai puternic`, pe care n-o observase pân` atunci. |n timpul unei discu]ii, Red men]ionase c` avea \n jur de treizeci de ani, dar p`rea mai tân`r; probabil [i datorit` u[urin]ei cu care privea via]a. |ntr-un fel sau altul, Amanda era convins` c` aceast` atitudine era una superficial`, c`ci ridurile din jurul frun]ii indicau putere de concentrare [i multe ore de munc`.

– Stai bine? \i \ntrerupse el firul gândurilor, parc` sim]indu-se

urm`rit. Ea d`du din cap, [i se cuib`ri din nou pe locul ei. La aeroport, Red f`cu rost de un c`rucior [i o convinse pe doamna Stewart s` se a[eze \n el, \n ciuda protestelor acesteia,

oferindu-se s-o duc` pân` la poarta de \mbarcare.

– Ave]i de mers la fel de mult ca o rut` de zbor, zise el [i nu-mi

permit s` ajunge]i cu orhideele mele distruse. B`trâna \ncepu s` râd` [i ced`. Spre indignarea Amandei, zborul avea \ntârziere, a[a c` avea o jum`tate de or` la dispozi]ie. Fiindc` \i era imposibil c` converseze \n termeni normali cu Red [i pentru c` se temea c` ar putea da na[tere la b`nuieli din partea mamei, Amanda pretinse c` trebuie s` mearg` la farmacie. R`mase acolo cât mai mult posibil, [i se \ntoarse cu o sticl` mare de parfum. Abia când \l z`ri pe Red aplecat asupra mamei sale, realiz` c`-i d`duse acesteia din urm` o [ans` de a vorbi cu Red. Nervoas` pe ea \ns`[i, Amanda arunc` sticla \n geanta de voiaj, s`getându-l pe Red

108

GEORGE ANN JANSSON