Sunteți pe pagina 1din 156

JANE ASHTON

Un moment de
nebunie
Traducerea [i adaptarea \n limba romn` de
LULI FILIPESCU.
ALCRIS
Capitolul 1
Trenul plec` [i Alandra Todd r`mase \n a[teptare \n fa]a
g`rii mici din Ferny Druffield unde fusese singura c`l`toare
care coborse.
Un singur func]ionar era vizibil. Era un b`rbat nu prea
\nalt, foarte corpolent, \mbr`cat \n uniforma c`ilor ferate bri-
tanice. |ndeplinea concomitent rolul de [ef de gar`, impiegat
de mi[care [i de casier.
Probabil c` d` [i informa]ii \[i spuse Alandra apropiindu-se
de el.
V` rog, a]i putea s`-mi indica]i cel mai apropiat hotel? i
se adres` ea.
B`rbatul o privi uluit.
Un hotel? repet` el holbndu-[i ochii.
Probabil c` exist` unul \n Ferny Druffield, nu-i a[a? Sau
un han, un pub... sau ceva asem`n`tor?
Avem dou` localuri, o anun]` el cu mndrie. Dar nu
ofer` [i pensiune.
Apoi \[i \ndrept` aten]ia spre l`zile pe care \nso]itorul le
l`sase pe peron \nainte de a da semnalul de plecare.
Alandra \[i leg`n` pe bra] sacul u[or de voiaj. O briz`
u[oar` de septembrie i se juca prin p`rul blond deschis.
{i acum ce m` fac? se \ntreb` ea.
Dac`, chiar \nainte de-a muri, mama ei nu i-ar mai fi cerut s`
se duc` la Ferny Druffield, niciodat` n-ar fi \ntreprins aceast`
c`l`torie! {i pe urm`, mai fusese [i scrisoarea aia \ngrozitoare...
Ar fi trebuit s` m` interesez \nainte de a p`r`si Londra, se
gndi ea. {i ar fi trebuit s`-mi \nchipui c` nu exist` nici un
hotel aici...
Se gndise s`-[i petreac` noaptea \n sat, pentru a descoperi
locul unde tr`iser` p`rin]ii ei. Apoi, \n cursul zilei de mine,
s-ar fi dus la La Roseraie.
Avnd \n vedere c` nu exista nici o posibilitate de cazare la
Ferny Druffield, trebuia s`-[i reconsidere proiectele.
Unde a[ putea s` g`sesc un taxi? \l \ntreb` ea pe
lucr`torul c`ilor ferate.
Asta depinde de locul unde vre]i s` merge]i.
La La Roseraie.
De data asta, el manifest` un oarecare interes.
La Roseraie, vre]i s` zice]i la familiile Carstair [i Todd?
Exact. E departe de aici?
La circa cinci kilometri. Pot s`-i telefonez lui Jim Lasky, v`
va conduce el pn` acolo, dac` nu e prea prins cu
gr`din`ritul...
6 JANE ASHTON
Alandra \l urm` \n interiorul g`rii [i a[tept` \n spatele unui ghi[eu.
De fapt, nu avea nici un chef s` se duc` chiar ast`zi la La
Roseraie, dar era obligat` s-o fac` dac` nu exista nici un hotel
\n sat.
Perspectiva de a se g`si \n fa]a bunicului ei acest b`rbat
pe care nu-l v`zuse niciodat` o \nfuria de pe acum. Ar fi
preferat s` lase s` treac` o noapte \nainte de a da ochii cu el.
Slav` Domnului c` avusese ideea de a c`l`tori \n rochia
verde, cea mai elegant` dintre toaletele ei. Fusese gata s`
plece \n blugi. Dar, \n ultimul moment, \[i pusese blugii \n
geanta de c`l`torie.
Bine c` m` prezint \n rochie la La Roseraie, gndi ea. Nu
c` a[ vrea s` fac impresie, dar...
Func]ionarul ap`ru brusc lng` ea, \ntrerupndu-i [irul
gndurilor.
Ave]i noroc, domni[oar`! Jim Lasky accept` s` v` con-
duc`. Va fi aici \n zece minute.
Mul]umesc!
Merge]i s` lucra]i la Carstair & Todd? se interes` el cu
ochii sclipind de curiozitate.
Ea se mul]umi s` nege dnd din cap. Nu avea nici un chef
s`-i povesteasc` primului-venit motivele vizitei sale la La
Roseraie.
O s` a[tept afar`, \i comunic` ea.
Ajungnd pe peron, strnse din pumni. Ura o cuprinsese
din nou... |[i detesta bunicul, Alan Todd. {i, pentru prima
oar` \n via]a ei, \l va \ntlni.
La gndul acesta ura ei nu mai cunoscu margini.
UN MOMENT DE NEBUNIE 7
O rev`zu pe mama sa z`cnd pe patul de moarte. Cu mare
efort, \ntorsese capul spre ea [i, cu o voce aproape de neau-
zit, [optise:
Alandra, trebuie s`... s` te duci la... La Roseraie.
Promite-mi... promite-mi asta.
{i \i promisese. |n acel moment, ar fi promis orice. {i din
cauza acestei promisiuni, se g`sea ast`zi la Ferny Druffield,
satul pe care p`rin]ii ei nu-l mai v`zuser` dup` fuga lor de
acum dou`zeci [i trei de ani.
Tat`l ei p`r`sise La Roseraie lund-o cu el [i pe Lucy,
orfana pl`pnd` pe care o iubea, orfana r`mas` dintr-o dat`
singur` pe lume dup` moartea b`trnei m`tu[i care o
crescuse.
De ce, o dat` ce p`rin]ii ei nu se mai \ntorseser` niciodat`
acolo, de ce mama ei insistase ca ea s` vin` aici?
Dup` \nmormntare, zdrobit` de durere, Alandra aproape
c` uitase ce promisese. Cu lacrimile rostogolindu-i-se pe
obraji, \ncepuse s` aranjeze lucrurile personale ale mamei
sale.
Plngea [i cnd deschisese po[eta veche pe care mama ei
nu se putuse hot`r\ s-o arunce. |n`untru era o scrisoare pe
care ezitase la \nceput s-o citeasc`. |n cele din urm` se
hot`rse s` scoat` foaia de hrtie velin` din plic.
Antetul era gravat: La Roseraie, Ferny Druffield. |n acel
moment \[i amintise de promisiunea f`cut` mamei sale.
Citise cele cteva rnduri scrise cu o mn` ferm` [i
semnat` cu numele bunicului ei, Alan Todd:
8 JANE ASHTON
Doamn`,
V` mul]umesc c` mi-a]i anun]at moartea fiului meu. Da]i-mi
voie totu[i s` v` amintesc c` pentru mine, Edward Todd a
\ncetat s` existe din ziua cnd [i-a p`r`sit casa pentru a fugi cu
o femeie bolnav`, \n s`r`cie.
El nu era \n stare s` aib` grij` nici de sine. Atunci cum de
[i-a putut \nchipui c` se poate ocupa de o invalid`?
O s`-l ur`sc \ntotdeauna fiindc` [i-a p`r`sit familia [i
responsabilit`]ile profesionale.
S` nu v` a[tepta]i la nici un ajutor material din partea mea.
N-o s` primi]i nici un cent! V` voi fi recunosc`tor dac` nu \mi
ve]i mai scrie.
Furia o cuprinsese pe Alandra. Cum de \ndr`znea omul
`sta s-o acuze pe mama ei c` e o cer[etoare, cnd ea era att
de mndr`?
Dac` ar fi ascultat de primul impuls, Alandra s-ar fi dus
direct la La Roseraie pentru a-i arunca \n fa]` bunicului ei tot
ce gndea despre el.
Apoi se gndise s`-i scrie o scrisoare plin` de dispre] [i sar-
casm. Dar nu-i promisese ea mamei, pe patul de moarte, c` se
va duce la La Roseraie?
O ma[in` veche opri \n fa]a ei.
Dumneavoastr` a]i cerut un taxi? se interes` [oferul, un
b`rbat \n vrst`, cu o fa]` ascu]it`.
Da, eu. Vre]i s` m` a[tepta]i, v` rog, o clip`? Vreau s` v`d
la ce or` pleac` primul tren spre Londra.
La ora optsprezece, \i r`spunse b`rbatul.
UN MOMENT DE NEBUNIE 9
Mul]umesc, spuse ea a[ezndu-se pe locul cu tapi]erie roas`.
P`rin]ii ei nu vorbeau prea des despre Ferny Druffield, [i
ea nu avea nici cea mai mic` idee despre ce o s` g`seasc`
acolo. Din timp \n timp, le mai sc`pa totu[i cte un cuvnt sau
o fraz`. Alandra \[i amintea c` \l auzise pe tat`l ei men]ionnd
numele surorii lui, Eunice. Acum dou`zeci [i trei de ani era
m`ritat` [i avea un bebelu[. Cum \l chema? Alandra \[i scotoci
prin memorie. Parc` Robert... Oricum, bebelul[ul de atunci
era acum un adult.
Alan Todd [i Granville Carstair fondaser` cu mul]i ani \n
urm` Societatea Carstair & Todd. So]iile lor se hot`rser`
atunci s` caute \mpreun` o cas` mare, nu departe de sediul
societ`]ii care se g`sea \n provincie. O cas` destul de mare
pentru dou` familii...
Societatea Carstair & Todd era acum cunoscut` \n \ntreaga
lume, dar Alandra nu era mndr` c` se nume[te Todd. Cum s`
aib` ea vreo leg`tur` cu un b`rbat capabil s` scrie o scrisoare
att de crud` unei femei care tocmai \[i pierduse so]ul?
Taxiul p`r`si [oseaua pentru a o lua pe o alee lat`, care
p`rea c` are o lungime de c]iva kilometri. |n curnd, Alandra
z`ri o re[edin]` mare construit` din piatr`.
Un adev`rat castel, gndi ea cu dispre].
Apoi se adres` [oferului:
M` a[tepta]i? Nu \ntrzii mult.
El d`du din cap. Nu p`rea gr`bit, [i tufele mari de flori care
\mpodobeau peluzele p`reau s`-l captiveze.
Alandra urc` peronul [i sun`. O femeie \mbr`cat` \n rochie
neagr` nu \ntrzie s`-i deschid` u[a.
10 JANE ASHTON
A[ dori s`-l v`d pe domnul Alan Todd, \i spuse Alandra
pe un ton hot`rt.
St`tea dreapt`, aproape ]eap`n`, f`r` s` zmbeasc`. Dorea
ca aceast` \ntrevedere penibil` s` se desf`[oare cu maximum
de demnitate.
Domnul Todd este plecat.
Alandra ezit`. Ce trebuia s` fac`? S` se \ntoarc` imediat la
Londra? Dar asta \nsemna c` va trebui s` revin` alt` dat` aici.
Prefera s` scape ast`zi de aceast` corvoad`, f`r` s` fie nevoit`
s` mai fac` o a doua c`l`torie.
To]i sunt pleca]i, ad`ug` femeia \n negru, probabil
menajera.
Cine sunte]i? se interes` Alandra cu o trufie neobi[nuit` la ea.
Menajera, doamna Pinder, \i r`spunse interlocutoarea ei
\ncruntndu-se.
O examin` cu aten]ie pe Alandra. S-ar fi zis c` o cuno[tea
dar nu reau[ea s`-[i aminteasc` unde [i cnd o mai v`zuse...
Probabil c` am aerul familiei \[i spuse tn`ra f`r` pic de
entuziasm.
La ce or` se va \ntoarce domnul Todd? o mai \ntreb` ea.
Spre ora [aisprezece, domni[oar`.
Alandra \[i consult` ceasul [i constat` c` nu mai avea dect
o jum`tate de or` de a[teptat. {i va avea destul timp s` ia
trenul de ora optsprezece. Va putea chiar s` se \ntoarc` pe jos
la Ferny Druffield, fiindc` nu avea inten]ia s`-i cear` [oferului
de taxi s-o a[tepte att de mult.
Se duse s`-l pl`teasc`, apoi reveni la doamna Pinder, cu
sacul de voiaj \n mn`.
UN MOMENT DE NEBUNIE 11
Sunt o rud` a domnului Todd, rosti ea f`r` entuziasm.
Trebuia s` dea o explica]ie plauzibil` prezen]ei sale aici.
{i trebuie s`-l v`d ast`zi, ad`ug` ea.
Se c`zni s` zmbeasc`.
{i eu m` numesc Todd. Alandra Todd...
Doamna Pinder, f`r` a-i mai cere am`nunte suplimentare,
o conduse \n salon.
Era o \nc`pere mare, decorat` cu mobil` stil. Tablouri de
mae[tri \mpodobeau pere]ii. Alandra \nghi]i \n sec. |n via]a ei
nu mai p`trunsese \ntr-o asemenea cas` luxoas`...
Casa lui Alan Todd... La gndul `sta, ura \i reveni cu [i mai
mult` intensitate.
Vre]i o cea[c` de ceai, domni[oar` Todd? o \ntreb`
doamna Pinder.
Alandra n-ar fi vrut s` accepte nimic de la bunicul ei, dar
murea de sete.
Cu pl`cere, se auzi ea r`spunznd.
V` aduc imediat.
Menajera disp`ru [i Alandra putu admira \n voie salonul
imens. Ct de diferit` era aceast` cas` de micul apartament
modest pe care \l ocupa ea! Se ghicea de la prima vedere c`
familiile Carstair [i Todd nu duceau grija banilor!
P`rin]ii ei avuseser` \ntotdeauna dificult`]i financiare.
Mama ei era foarte des bolnav` [i tat`l ei ]inea s-o \ngrijeasc`
el \nsu[i. Asta \nsemna frecvente absen]e de la slujb`, pe care
patronii lui le priveau destul de prost, ceea ce f`cea ca Edward
Todd s` nu reu[easc` s` r`mn` mult timp \n acela[i loc. Iar
12 JANE ASHTON
cnd nu g`sea nimic, era \n [omaj. Dar asta nu p`rea s`-l \ngri-
joreze. P`rea att de fericit s` tr`iasc`, chiar dac` bugetul era
destul de dificil de reglat la sfr[itul fiec`rei luni. Iar el fusese
obi[nuit cu o existen]` f`r` griji...
Doamna Pinder reveni cu o tav` pe care erau a[ezate un
ceainic, o cea[c` de por]elan [i o farfurie de argint, plin` cu
ni[te fursecuri apetisante.
|n timp ce \[i bea ceaiul, Alandra \ncepu s` se gndeasc` la
tat`l ei. Acesta i se p`rea mai apropiat ca niciodat`, acum c` se
g`sea \n locuin]a \n care crescuse.
Alandra avea paisprezece ani cnd el murise \n urma unei
pneumonii prost tratate.
Sim]i c` \i dau lacrimile. Dar \n acel moment auzi o u[`
trntindu-se. Apoi se f`cur` auzite ni[te voci \n`bu[ite.
Nu, nu era momentul s` plng`! Ura o cuprinse din nou la
gndul c` va trebui s`-l \nfrunte \n curnd pe bunicul ei,
autorul acelei scrisori oribile al c`rei fiecare rnd \i r`m`sese
gravat \n memorie.
Clan]a u[ii se mi[c`. Alandra \[i \ndrept` spatele [i \[i ridic`
b`rbia cu mndrie.
Dar b`rbatul care intr` \n salon nu putea fi bunicul ei. Se
a[tepta s` vad` ap`rnd un b`trn. Nu un b`rbat de treizeci de ani!
Cine o fi? se gndi ea.
Era prea \n vrst` pentru a fi v`rul ei Robert. F`r` s` scoat`
nici un cuvnt, se mul]umi s`-l priveasc`. P`rea s` se simt` la
el acas` aici... O examina, cu bra]ele \ncruci[ate, [i ea avu
brusc impresia c` se g`se[te \n fa]a unui judec`tor.
UN MOMENT DE NEBUNIE 13
Se apropie \ncet de ea. Era \nalt [i zvelt, cu umerii la]i,
pieptul musculos [i [oldurile \nguste. Privirea Alandrei se opri
pe chipul lui cu tr`s`turi puternice, pe b`rbia voluntar`,
buzele senzuale. Avea un p`r des de culoare \nchis`, pu]in ciu-
fulit de vnt. Dar ct de duri erau ochii lui negri...
Cine sunte]i? o \ntreb` el \n cele din urm`.
Vocea lui era autoritar`. Se vedea c` era obi[nuit s` dea
ordine [i s` fie ascultat. Dar Alandra nu avea deloc inten]ia s`
se lase astfel dominat`.
A[ putea s` v` pun aceea[i \ntrebare, replic` ea
impertinent.
El ridic` din sprncene.
Doamna Pinder mi-a spus c` pretinde]i c` v` numi]i
Todd.
Acesta este numele meu.
El o privi printre pleoapele strnse.
Vre]i s` m` face]i s` cred c` sunte]i \nrudit` cu familia
Todd de la La Roseraie?
Din p`cate, era. Chiar dac` nu ]inea deloc s` fie... oricum,
nu era obligat` s`-i dea explica]ii tipului `stuia. Ea voia s` vor-
beasc` doar cu Alan Todd.
|l privi pe interlocutorul ei, f`r` s` clipeasc`.
Probabil c` sunte]i un Carstair! declar` ea.
O deduc]ie uluitoare! o ironiz` el.
Apoi, ridicnd din umeri, ad`ug`:
Au trecut mai mult de patruzeci de ani de cnd La
Roseraie a devenit c`minul familiilor Carstair [i Todd. Dac` nu
e[ti un Todd, e[ti un Carstair. Sau invers.
14 JANE ASHTON
V-a]i n`scut aici? \l \ntreb` ea.
Apoi se \ncrunt` [i exclam`:
Sunte]i \n mod sigur Matt Carstair!
{i cum el r`m`sese t`cut, ad`ug`:
|mi amintesc c` tat`l meu spunea c` ave]i un caracter la
fel de independent ca [i al lui! Avea zece ani mai mult dect
dumneavoastr` [i...
Tat`l dumneavoastr`?!
O privea acum cu o deosebit` aten]ie.
Sunte]i... \ncepu el.
Ea termin` \n locul lui:
... fiica lui Edward Todd.
El d`du din cap, rostind dispre]uitor:
Nu v` cred! So]ia lui Edward era prea boln`vicioas` ca s`
aduc` un copil pe lume!
{i totu[i m` aflu aici, \n fa]a dumneavoastr`! \i lans` ea
pe un ton sarcastic.
Apoi trase adnc aer \n piept.
Bine\n]eles c` pot dovedi cine sunt. {i foarte u[or chiar!
B`rbatul rse f`r` veselie.
V-a]i adus [i actele de identitate? V` gndi]i la toate!
E mai bine s` nu la[i nimic la voia \ntmpl`rii, replic` ea
pe acela[i ton ironic.
El strnse din maxilare.
{i de ce a]i venit pn` aici?
Ochii lui se \ndreptar` spre geanta de voiaj a Alandrei, pe
care tn`ra o pusese la picioarele ei.
UN MOMENT DE NEBUNIE 15
Asta e treaba mea, replic` ea.
Timp de o clip`, crezu c` o s` se repead` la ea. Dar el reu[i
s` se st`pneasc`.
Dac` a[a v` \nchipui]i... morm`i el.
Se preg`tea s` \nchid` u[a, pentru ca nimeni s` nu le aud`
discu]ia, dar \n aceea[i clip` un b`rbat cu p`rul alb intr` \n
salon.
Alandra, care se a[tepta s` vad` un b`trn, fu foarte mirat`
s` constate c` Alan Todd, \n ciuda p`rului alb ca z`pada, p`rea
\n floarea vrstei. I-ai fi dat cu u[urin]` zece sau chiar cinci-
sprezece ani mai pu]in dect cei [aptezeci pe care \i avea.
Matt, [tii c`...
Remarcnd prezen]a Alandrei, se \ntrerupse. Tn`ra se
ridic`, de[i se jurase c` n-o s` fac` nici un efort de polite]e fa]`
de acest om.
Se l`s` t`cerea. O t`cere incredibil de grea, pe care Matt
Carstair fu primul care o rupse:
Aceast` tn`r` persoan` pretinde c` e fiica lui Edward.
Ce p`rere ai, Alan?
16 JANE ASHTON
Capitolul 2
Aceast` tn`r` persoan` pretinde c` e fiica lui Edward...
Cuvintele p`rur` s` capete o rezonan]` nesfr[it` \n
\nc`pere. Alandra avu impresia c` bunicul ei fusese lovit de
tr`snet.
O privea ne\ncrez`tor. Era clar c` \i ignora complet existen]a...
|n sfr[it \[i reg`si graiul.
Fiica lui Edward! exclam` el. Spui c` e[ti fiica lui Edward!
Era evident c` n-o credea. Ea schi]` o reveren]` batjocori-
toare.
Alandra Todd. La ordinele dumneavoastr`! rosti ea cu o
pref`cut` polite]e.
|l privea drept \n ochi. Ochii b`trnului reflectau
stupoarea.
Alandra... repet` el.
{i pentru prima dat`, tn`ra \[i d`du seama c` prenumele
ei era forma feminin` a lui Alan...
Bunicul ei p`rea s`-[i vin` \n fire. Iar Matt Carstair privea
scena f`r` s` scoat` nici un cuvnt. O considera \n mod sigur
o impostoare, dar ea nu avea nici cea mai mic` idee de ceea
ce putea gndi el.
Ochii sp`l`ci]i ai lui Alan Todd deveniser` duri.
Ce antipatic e! gndi Alandra. |l detest!
E[ti capabil` s` dovede[ti ceea ce sus]ii? o \ntreb` el cu o
voce repezit`.
Deci [i el o lua drept o impostoare. De ce naiba \[i d`duse
osteneala s` vin` pn` aici?
|nghi]i \n sec, amintindu-[i de promisiunea f`cut` mamei
sale.
P`re]i \ncntat c` m` vede]i, remarc` ea pe un ton ironic.
Eu...
Lucy Porter nu era \n stare s` aib` copii! o \ntrerupse el
cu asprime.
|mi pare r`u dar a avut o fiic`, dup` cum pute]i constata
personal.
Ochii ei de culoarea smaraldului lansau fulgere. |l ura cu
toat` puterea fiin]ei sale pe acest b`rbat care fusese \n stare s`
scrie o scrisoare att de odioas`.
{i de ce ai venit aici? o \ntreb` el.
Acum cteva minute doar, Matt Carstair \i pusese aceea[i
\ntrebare.
Alandra ridic` din umeri.
To]i \ntreba]i acela[i lucru! rosti ea dispre]uitor. La fel de
b`nuitori [i unul [i cel`lalt.
18 JANE ASHTON
Se auzi zgomotul unui motor. O ma[in` se oprise \n fa]a
verandei. Din c]iva pa[i, Matt Carstair ajunse la fereastr`.
Ar trebui s` te duci \n biroul t`u, Alan, dac` vrei s` con-
tinui \n lini[te aceast` discu]ie, \i suger` el.
Bun` idee, admise domnul Todd.
Apoi, adresndu-i-se Alandrei, \i spuse f`r` pic de amabilitate:
Urmeaz`-m`.
Tn`ra \i d`du ascultare. La fel ca [i bunicul ei, nu ]inea
deloc ca aceast` discu]ie s` se desf`[oare de fa]` cu mai mul]i
martori. Matt Carstair fusese deja mai mult dect era dispus`
s` suporte.
Ajuns` \n hol, \[i aminti c` uitase geanta de voiaj \n salon.
Se preg`tea s` se \ntoarc` pentru a o recupera, cnd Matt
Carstair ap`ru cu ea \n mn` [i i-o \ntinse.
S` n-o uita]i la plecare! rnji el batjocoritor.
F`r` s`-i mul]umeasc`, ea o lu` [i p`trunse \n biroul a c`rui
u[` o deschisese Alan Todd. Din prag se \ntoarse, preg`tindu-se
s`-i spun` lui Matt Carstair c` prezen]a lui nu era deloc indis-
pensabil`.
Dar el \i \ntorsese deja spatele [i se \ndrepta spre u[a de
intrare pentru a-i primi pe noii-sosi]i.
Alan Todd se d`du la o parte pentru a o l`sa s` intre \n
biroul lui, o \nc`pere ai c`rei pere]i erau \n \ntregime
acoperi]i cu c`r]i. |nchise u[a [i se duse s` se a[eze \n spatele
mesei de lucru. Apoi \i indic` un fotoliu.
A[az`-te, morm`i el. {i spune-mi de ce ar trebui s` cred
aceast` poveste de necrezut!
Alandra r`m`sese \n picioare.
UN MOMENT DE NEBUNIE 19
De fapt, mi-e perfect egal dac` m` crede]i sau nu! replic`
ea pe un ton belicos.
Stai jos, repet` el.
Nu, nu vreau. N-am inten]ia s` stau mult aici. N-a[ fi venit
niciodat` dac` nu m-ar fi rugat mama mea...
Mama ta ]i-a cerut s` vii la La Roseraie? se mir` el.
P`rea mai b`nuitor ca niciodat`. Iar ea \l ura [i mai mult,
dac` asta era posibil!
Contrar a ceea ce crede]i, nici mama nici tat`l meu nu
voiau s` ob]in` ceva de la dumneavoastr`.
F`cu o pauz` apoi continu`:
{i nu m-a trimis aici ca s` cer[esc! ad`ug` ea ridicnd
tonul.
Dar...
Alandra \l \ntrerupse:
La moartea tat`lui meu, i-a]i scris mamei mele atr`gndu-i
aten]ia s` nu a[tepte nici un ajutor material din partea dum-
neavoastr`. Dar ea nu v` cerea nimic! {i ar fi preferat s` moar`
de foame dect s` apeleze la dumneavoastr`!
De data asta, Alan Todd p`ru pu]in derutat.
Ai v`zut... acea scrisoare? o \ntreb` el pe un ton mai pu]in
sigur.
F`r` s`-i r`spund`, ea deschise po[eta [i scoase faimoasa
misiv`, pe care i-o \ntinse. Dar Alan Todd se mul]umi s-o
\nvrteasc` \ntre degete, f`r` s-o deschid` m`car. |[i reamintea
probabil con]inutul ei... {i asta n-o surprindea pe Alandra. Nu
era singurul semn de via]` pe care-l d`duse vreodat`?
20 JANE ASHTON
Dup` cteva clipe, toat` ne\ncrederea b`trnului
disp`ruse. S-ar fi putut crede chiar c` regreta acum c` scrisese
o asemenea scrisoare.
Eram foarte tulburat pe atunci, [opti el. Nu era drept...
Ce nu era drept? se mir` Alandra.
C` fiul meu murise. {i c` acea femeie care se pretindea
bolnav` mai tr`ia \nc`... Nu, nu era drept!
Alandra fu aproape tentat` s` se \nduio[eze de soarta aces-
tui om care \[i pierduse fiul dup` at]ia ani de desp`r]ire. Apoi
\[i aminti de mama ei [i de [ocul pe care-l suferise probabil
aceasta dup` deschiderea scrisorii. {i ura reveni...
A]i vrut s-o vede]i moart` pe mama? Ei bine, pute]i fi
satisf`cut. Am pierdut-o acum o lun`.
B`trnul nu avu ipocrizia s`-i prezinte condolean]e. Dar
cnd \ncepu s` vorbeasc`, glasul lui era mai blnd.
{i ea ]i-a cerut s` vii la La Roseraie, din cte am \n]eles?
Ca s` locuie[ti cu noi?
Categoric nu! exclam` cu vioiciune tn`ra.
Dup` care f`cu un gest de ne[tiin]`.
Nu [tiu de ce mi-a cerut s` fac a[a ceva.
Apoi \[i lu` geanta de voiaj.
Acum, c` mi-am respectat promisiunea, pot s` plec! Adio!
{i brusc, sim]i nevoia s` plng`. Doliul ei era de dat` prea
recent`. La cea mai mic` emo]ie, \i d`deau lacrimile. {i
\ntrevederea asta o tulburase foarte mult.
Ajunsese deja \n prag.
UN MOMENT DE NEBUNIE 21
Unde te duci?
Bunicul ei o ajunsese din urm` cu o agilitate
surprinz`toare pentru un om de vrsta lui.
Acas`, \i r`spunse Alandra.
Nu ]i-am v`zut ma[ina \n fa]a casei.
Ma[ina! Ea nu avusese bani nici m`car pentru o barc` cu
motor!
Am venit cu trenul, \i explic` ea. {i o s`-l iau pe cel de
ora optsprezece spre Londra.
Nu circul` smb`ta.
Alandra se \ntoarse brusc. Era rndul ei s` par`
ne\ncrez`toare.
Dar [oferul taxiului mi-a spus c`...
Dac` Jim Lasky ]i-a dat o asemenea informa]ie, nu trebuie
s` te mire. Jim e \ntotdeauna cu capul \n nori [i a uitat proba-
bil c` azi e smb`t`.
Dar...
Nu exist` ast`zi un tren spre Londra.
Ea \l privi f`r` s` mai scoat` nici un cuvnt. Probabil c`
b`trnul se bucura v`znd-o \ntr-o asemenea situa]ie f`r`
ie[ire!
Adio, repet` ea pe un ton aspru.
}i-am mai spus c` nu exist` ast`zi un tren pentru Londra.
{i v-am auzit, declar` ea f`r` s`-[i \ntoarc` m`car capul.
O s` m` descurc eu. Va accepta cineva din sat s`-mi \nchirieze
o camer` pentru la noapte.
22 JANE ASHTON
Doar n-o s`-mi faci a[a ceva! exclam` el.
Alandra r`mase nemi[cat`, \ncruntndu-se.
S` v` fac ce? se mir` ea.
O enerva c` o re]inea astfel, cnd ea mai avea un drum
lung de f`cut. Era tentat` s` se duc` la comisariatul de poli]ie
din Ferny Druffield [i s` \ntrebe dac` vreun s`tean obi[nuia s`
\nchirieze camere.
Numele nostru e respectat la Ferny Druffield, \i spuse cu
mndrie bunicul ei. Dar oamenii vorbesc... Brfele circul`
repede aici, ca peste tot de altfel.
Inspir` adnc \nainte de a continua:
V`d c` e[ti la fel de orgolioas` ca [i tat`l t`u. {i eu sunt
orgolios... N-a[ vrea s` se vorbeasc` pe la toate col]urile c` am
refuzat s`-i ofer o camer` fiicei fiului meu Edward.
Alandra f`cu ochii mari [i spuse stupefiat`:
Vre]i s`-mi petrec noaptea aici? Aici?!
Perspectiva asta ]i se pare att de absurd`?
Da, r`spunse cu r`ceal` tn`ra.
El o fix`.
Tat`l t`u n-ar fi f`cut niciodat` a[a ceva. Nimeni din sat
nu [tie de cearta noastr`. Ne\n]elegerile noastre nu trec de
por]ile de la La Roseraie.
Apoi, cl`tin` din cap.
El n-ar fi apelat la ospitalitatea unui locuitor din Ferny
Druffield.
Pentru prima oar`, Alandra ezit`. Avea impresia c` se
g`se[te \ntr-o situa]ie f`r` ie[ire.
UN MOMENT DE NEBUNIE 23
|nchise ochii pentru o clip` [i \[i rev`zu tat`l. |ntotdeauna
surz`tor, \ntotdeauna vesel... [i att de orgolios! Dar era
foarte grijuliu cu aparen]ele. {i probabil c` \n locul ei ar fi
acceptat s`-[i petreac` noaptea la La Roseraie dect s` dea
na[tere la cleveteli \n sat.
Alandra oft`.
Foarte bine, [opti ea, m`rturisindu-[i prin asta \nfrn-
gerea. Bunicul ei nu triumfa \ns`. Expresia lui r`m`sese de
nep`truns.
|mpinse u[a [i, cu o voce de stentor care r`sun` \n tot holul
[i pe casa sc`rii, strig`:
Doamn` Pinder!
Dup` cinci minute, Alandra se g`sea singur` \n camera ei,
o \nc`pere mare [i luxoas`, dotat` cu o baie superb`.
D`du din cap, cople[it` de desf`[urarea evenimentelor.
De ce am acceptat? se \ntreb` ea surprins`. Probabil c` nu
mai sunt \n toate min]ile...
|[i scoase din geanta de voiaj trusa de toalet` [i c`ma[a de
noapte.
|n orice caz, continu` ea cu o jum`tate de voce, plec
mine diminea]`. Cu primul tren!
Va trebui ca la cin` s` pun` aceea[i rochie pe care o pur-
tase toat` ziua. Nu putea cobor\ \n blugi \ntr-o cas` ca asta,
unde probabil c` se respectau tradi]iile de a se \mbr`ca spe-
cial pentru sear`.
|ntrzie mai mult \n cad`. Ce pl`cut era s` leneveasc` \n
ap` cald` [i parfumat`!
24 JANE ASHTON
Se hot`r\ \n sfr[it s` se \mbrace [i s` se fardeze. Doamna
Pinder \i spusese c` cina se servea la ora opt. La ora opt f`r`
cinci, Alandra cobor\.
Pe cine va g`si la mas`? Pe Matt Carstair probabil. {i pe
so]ia lui, poate. {i copiii?
Pe cine altcineva? Pe m`tu[a Eunice care locuia la La
Roseraie acum dou`zeci [i trei de ani? {i pe fiul ei, Robert?
V`rul meu, se gndi Alandra strmbndu-se.
Dar ce rost avea s`-i poarte pic` v`rului ei care nu avea nici
o vin` \n tot ce se \ntmplase? Bunicul ei scrisese acea
scrisoare oribil`. {i nu trebuia s`-i \nglobeze [i pe ceilal]i
locuitori ai acestei case \n ura ei.
Toate u[ile erau \nchise. Era vizibil c` nu era a[teptat` cu
bra]ele deschise! {i nici m`car nu [tia unde se afl` sufrageria...
|mpinse u[a salonului unde doamna Pinder o condusese
cnd sosise. Imediat \l z`ri pe Matt Carstair. }innd un pahar
\n mn`, discuta cu un tn`r [i o tn`r`.
Cnd o v`zu se \ndrept` spre ea [i \i spuse pe un ton rece:
Vino s` faci cuno[tin]` cu verii t`i.
Verii? Deci avea mai mul]i?
|l urm` pe Matt Carstair, c`znindu-se s` zmbeasc`. Nu
avea nici un motiv s` fie nesuferit` cu verii ei...
Bunicul ei, care st`tea lng` o fereastr`, o cnt`ri din
priviri, f`r` s` scoat` nici un cuvnt. |i sus]inu privirea cu
insolen]` \nainte de a-[i \ndrepta aten]ia spre cei doi tineri cu
care st`tea de vorb` adineaori Matt.
UN MOMENT DE NEBUNIE 25
Veri[oara ei era blond`, frumoas` [i incredibil de elegant`
pentru o cin` \n familie. Era cam de vrsta ei.
Iar v`rul ei, ar fi fost foarte prezentabil f`r` acea incredibil`
claie de p`r de culoarea grului copt care st`tea vlvoi.
El este Robert, spuse Matt.
Deci nu se \n[elase. Era Robert! Acesta \i strnse mna f`r`
pic de entuziasm.
Bun`, morm`i el.
{i Josephine, ad`ug` Matt. Dar toat` lumea \i spune Jo.
Aceasta din urm` se mul]umi s`-i adreseze Alandrei o
privire distant` \nso]it` de un scurt semn de cap. Apoi \i
\ntoarse spatele [i-[i puse mna pe bra]ul lui Matt, b`tnd din
gene foarte sugestiv.
Matt, nu mi-ai spus \nc` nimic despre vnzarea la care ai
fost cu bunicul.
Manevra tinerei era clar`... Deci Matt Carstair nu era
\nsurat. Dar el [i Jo nu erau \nc` oficial logodi]i, fiindc` pe
degetul inelar al minii stngi, Jo nu purta nici un inel.
Nu e nimic de spus, micu]a mea Jo, r`spunse Matt.
Alandrei \i veni s` zmbeasc`. Dac` veri[oara ei \l privea cu
adora]ie, el p`rea s-o considere tot un copil.
Fiindc` nu e nimic de spus, repet` el.
Privirea lui se opri asupra Alandrei [i ad`ug` pe un ton
u[or.
Piesa rar` pe care bunicul t`u o credea autentic` s-a
dovedit a fi un fals...
Alandra \nghi]i \n sec. Fraza aceasta cu dublu sens p`rea
s-o vizeze direct...
26 JANE ASHTON
Strnse din maxilare, hot`rt` s` lupte. O s` le arate ea din
ce aluat era f`cut`.
Cina e servit`, veni s` anun]e doamna Pinder.
Matt f`cu o mi[care, degajndu-se astfel de minile lui Jo
care \i cuprinseser` bra]ul ca ni[te tentacule.
Hai s` mergem... spuse el.
Hai, repet` Alandra \ndreptndu-[i b`t`ioas` spatele.
Se apropie de bunicul ei.
Arat`-mi, te rog, unde este sufrageria, bunicule. M` simt
pierdut` \n casa asta mare!
|i zmbi [i-[i strecur` bra]ul sub cel al omului pe care \l ura.
Dar fu recompensat` v`zndu-se ]inta privirilor a trei perechi
de ochi du[m`no[i.
Cina \ncepu printr-un aperitiv necunoscut Alandrei, dar
din care gust` f`r` nici o ezitare. Apoi trecu imediat la atac. Se
adres` veri[oarei sale care se a[ezase vizavi de ea.
Locuie[ti la La Roseraie \mpreun` cu bunicul? o \ntreb`
ea.
O clip` crezu c` Jo va refuza s`-i r`spund`.
Da, morm`i aceasta \n cele din urm`.
{i p`rin]ii t`i locuiesc tot aici? se mai interes` Alandra.
Matt interveni.
P`rin]ii verilor t`i au divor]at de c]iva ani.
Oh, \mi pare r`u...
Se \ntrerupse, furioas` pe ea \ns`[i c` i-au sc`pat aceste
cteva cuvinte care \i veniser` automat pe buze.
UN MOMENT DE NEBUNIE 27
Nu prea [tiu multe lucruri despre familia mea, le explic` ea.
{i nici n-am nici un chef s` aflu mai multe! \[i spuse ea \n
gnd.
|[i mu[c` buzele, amintindu-[i ct de vesele [i animate erau
mesele, pe vremea cnd p`rin]ii ei mai tr`iau \nc`. {i totu[i ei
aveau bani pu]ini [i meniurile erau extrem de simple...
Ct de sumbr` era atmosfera \n aceast` sufragerie
luxoas`! Degeaba o priveau verii ei de sus, \n fond erau mai
de plns dect ea. Se p`rea c` nu avuseser` o copil`rie prea
fericit`.
Trecu din nou la atac, adresndu-i-se tot lui Jo.
Mama ta m`tu[a mea Eunice ad`ug` ea insistnd voit
asupra posesivului, ce mai face?
Eunice s-a rec`s`torit, rosti bunicul ei pe un ton
moroc`nos. Nu ne mai vedem deloc \n momentul de fa]`.
Alandra ridic` din sprncene.
A putut p`r`si toate astea?! exclam` ea.
Unindu-[i gestul cu vorba, indic` parcul [i casa.
O t`cere grea urm`, dar ea zmbi nep`s`toare.
Aha, dragostea... rosti ea, dnd din cap cu sub\n]eles.
Dragostea? repet` Matt Carstair. O cuno[ti?
Ea \l fix`.
Dar tu, tu e[ti c`s`torit, Matt?
Nu, r`spunse Jo \n locul lui.
Ce familie ciudat`, \[i spuse Alandra. Trebuie ca
\ntotdeauna unii s` vorbeasc` \n locul celorlal]i!
28 JANE ASHTON
|i zmbi din nou lui Jo al c`rei chip r`m`sese posomort...
Ah, nu e \nsurat? se mir` ea. Va trebui s` \ncerc`m s`-i
g`sim o logodnic`... Fl`c`ii b`trni devin att de repede
maniaci [i plictico[i!
Robert, care st`tea al`turi de ea, se \nec`. Din cauza
mnc`rii sau de rs? Alandra se \ntoarse spre el.
Probabil c` ]i-ai terminat studiile, Robert, \i spuse ea. Cu
ce te ocupi acum?
Oh, ce p`r are! gndi ea. Ni[te oameni att de boga]i ar
trebui s` dispun` de un frizer mai priceput!
Presupun c` lucrezi, nu-i a[a? insist` ea.
Dar tu?
Matt fusese cel care intervenise \n discu]ie.
|n acest moment, nu, r`spunse ea.
Curiozitatea o \mpinse pe Jo s` \ncerce s` afle mai multe.
{i cnd lucrezi, ce faci? o \ntreb` ea pe un ton de
superioritate.
Sunt secretar`.
Aha!
Jo d`du din cap.
Ai urmat probabil un curs de secretariat?
F`r` s` se gr`beasc`, Alandra privi \n jurul ei. Toat` lumea
o privea... {i nu vedea nici un pic de \n]elegere, nici un pic de
c`ldur` \n ochii acestor oameni care erau totu[i de acela[i
snge cu ea.
|n ochii bunicului ei se putea citi ne\nduplecarea. La fel ca
[i \n ochii lui Matt. Jo o fixa cu dispre]. Iar Robert p`rea stu-
UN MOMENT DE NEBUNIE 29
pefiat de tot ce auzea \n aceast` sear`. Era \n mod sigur pen-
tru prima oar` cnd cineva \ndr`znea s` le vorbeasc` alor s`i
cu o asemenea impertinen]`.
Bine\n]eles, se hot`r\ ea s` r`spund`, c` nu [ti]i mai
multe despre mine dect [tiu eu despre voi...
{i le mai zmbi o dat` cu gura pn` la urechi. Spernd c`
nimeni nu va ghici ct de pref`cut era acel zmbet.
Pentru \nceput, da]i-mi voie s` v` spun c` i-am furnizat
bunicului toate probele \n privin]a identit`]ii mele.
{i adresndu-se direct lui, continu`:
Nu-i a[a, dragul meu bunic?
Ochii lui Robert [i ai lui Jo p`rur` s` ias` din orbite.
Probabil c` nimeni nu-i mai spusese pn` acum dragul meu
bunic...
Iar cel vizat era cel mai uimit dintre to]i [i \i trebuir` cte-
va clipe ca s`-[i reg`seasc` graiul.
Asta r`mne \ntre mine [i tine! bomb`ni el.
Cu cteva clipe \nainte, Alandra avea chef de rs. To]i patru
i se p`reau att de caraghio[i... dar pofta de rs o p`r`si brusc.
Bunicul ei \i recomandase \n acest fel s` nu pun` pe nimeni la
curent cu faimoasa scrisoare care f`cuse atta r`u. |nti
mamei sale, apoi ei...
|n timpul atacurilor Alandrei, cina \[i urmase cursul ei
firesc. Doamna Pinder \[i f`cu acum apari]ia cu desertul [i
tn`ra a[tept` ca aceasta s` ias` din sufragerie pentru a
r`spunde la \ntrebarea pus` de veri[oara ei mai \nainte.
30 JANE ASHTON
Nu, n-am urmat un curs de secretariat, m`rturisi ea. Tat`l meu...
F`cu o pauz` \nainte de a continua.
Med, cum \i spunea toat` lumea...
{tia prea bine c` pentru Alan Todd, fiul lui fusese \ntot-
deauna Edward. Nu putuse niciodat` s` se hot`rasc` s`
foloseasc` diminutivul care i se p`rea prea copil`ros.
Tat`l meu, Med, relu` ea, a murit pe cnd aveam doar
paisprezece ani. Nu eram destul de bogat` ca s` m` pot gndi
s`-mi continuu studiile. A[a c` le-am \ntrerupt la [aisprezece
ani [i m-am \nscris la seral \n timp ce aveam [i serviciu.
Reu[ise s` vorbeasc` pe un ton nep`s`tor, ca [i cum totul
ar fi fost extrem de u[or... Doar nu era s` le povesteasc` aces-
tor oameni antipatici ct de greu \i fusese s` \nve]e pu]inul pe
care \l [tia! Cnd ie[ea de la birou, trebuia s` fug` la colegiu
unde erau organizate ni[te cursuri speciale pentru adul]i,
\nainte de a se \ntoarce acas` ca s` fac` de mncare sau curat,
mama ei fiind prea sl`bit` ca s` se ocupe de treburile
gospod`re[ti.
Ah, ai urmat la seral? o \ntreb` Mat pe un ton
ne\ncrez`tor.
Mai [i chiuleam, m`rturisi ea rznd.
Cnd mama ei se sim]ea prea r`u, se ducea direct acas`.
Dar prefera s`-l lase pe Matt s` cread` c`, numai pentru a se
amuza chiulea ea de la cursuri.
Robert se decise \n sfr[it s`-i adreseze cuvntul.
Unde... unde locuie[ti? \ng`im` el.
La Londra. Dar nu mereu \n acela[i cartier.
UN MOMENT DE NEBUNIE 31
Da?! f`cu Jo pe un ton dispre]uitor.
Nu era greu de ghicit cursul pe care-l urmaser` gndurile
ei...
Te descurcai de pe o zi pe alta, nu-i a[a? o \ntreb` ea,
pref`cndu-se \ngrozit`.
Alandra \[i termin` crema de zah`r ars f`r` s` r`spund`
nimic. Apoi se ridic` [i o privi printre gene pe frumoasa ei
veri[oar`.
O p`pu[` frumoas` cu ochi alba[tri, \[i spuse ea. O p`pu[`
frumoas`, cu capul gol... O p`pu[` frumoas`, dar snoab` [i
rea!
Scumpa mea veri[oar`, trebuie s` [tii s` te descurci \n
via]`! \i lans` ea pe un ton sarcastic.
{i f`r` s`-[i mai dea osteneala s` spun` bun` seara, p`r`si
\nc`perea. Un rs r`sun` \n urma ei. Un rs b`rb`tesc care
sem`na pu]in cu un l`trat.
Cine rsese? Bunicul ei, Matt sau Robert?
Ridic` din umeri. La urma urmei, pu]in \i p`sa.
32 JANE ASHTON
Capitolul 3
A doua zi diminea]a dup` o noapte excelent`, \n ciuda
tuturor celor \ntmplate Alandra se trezi foarte odihnit` [i \n
plin` form`.
|[i puse blugii [i o bluz`, tot \ntrebndu-se cine rsese \n
ajun... |n aceast` cas` lipsit` de veselie, probabil c` se auzea
rar cte un hohot de rs!
Era \nc` foarte devreme. Dar Alandra ]inea neap`rat s` ia
primul tren. Cobor\ [i f`cu c]iva pa[i prin hol. Casa era cufun-
dat` \n t`cere. Toat` lumea p`rea s` doarm`.
R`mase nemi[cat` \n fa]a unui vas splendid de Svres.
Locuin]a asta era un adev`rat muzeu! Cum de se putuse hot`r\
tat`l ei s-o p`r`seasc` pentru a duce un trai att de modest?
{i de ce verii ei p`reau s-o deteste? F`cu ochii mari,
\n]elegnd brusc motivul atitudinii lor. |[i imaginau probabil
c` venise s`-[i reclame partea de mo[tenire!
Bun` diminea]a, domni[oar` Todd!
Doamna Pinder \[i f`cuse apari]ia \n hol.
Oh... bun` diminea]a, doamn` Pinder!
Micul dejun e deja servit \n sufragerie.
Alandra nu se gndise deloc la micul dejun. O urm` totu[i
pe menajer`. La urma urmei, o cea[c` de cafea nu i-ar prinde
r`u deloc.
Sufrageria era goal`. Alandra se a[ez` \n acela[i loc pe care-l
ocupase \n ajun, \n timp ce doamna Pinder \i propunea un
mic dejun pantagruelic.
Nu, nu, nu vreau ou` cu [unc`, v` mul]umesc. Doar
pu]in` cafea cu pine pr`jit`, dac` sunte]i amabil`. Nimic mai
mult!
Ferestrele d`deau spre o minunat` gr`din` de trandafiri.
Probabil de aceea casa fusese numit` La Roseraie.
Z`ri o siluet` printre tufele \nflorite [i \l recunoscu pe
bunicul ei. Deci [i lui \i pl`cea s` se scoale dis-de-diminea]`!
M`car de-ar r`mne \n gr`dina lui \n timp ce-mi beau
cafeaua, gndi ea. N-am nici un chef s` stau de vorb` cu
domnul tot \i tun` [i \i fulger`!
Nu \n]elegea nici acum cum de putuse fi att de naiv`.
Motivul ostilit`]ii verilor ei era totu[i evident! Pentru ei doar
dorin]a de c[tig o adusese pn` aici. Nu avea ea dreptul la
jum`tate? |n timp ce ei trebuiau s` \mpart` pe din dou`
cealalt` jum`tate...
Dac` ar putea ghici c` n-a[ accepta niciodat` nici un cent
de la bunicul meu!
34 JANE ASHTON
Mndria \i interzicea s` se gndeasc` la faptul c` avea drep-
tul s` reclame ceea ce \i revenea din imensa avere acumulat`
de familiile Todd [i Carstair...
Dac` sunt att de nesuferi]i doar pentru c` au bani, \[i mai
spuse ea, prefer s` n-am deloc!
Se gndi la cina din ajun [i ajunse la concluzia c` Matt
Carstair fusese cel care rsese... El ghicise \n mod precis gn-
durile lui Robert [i Jo. {i bine\n]eles c` [i el \[i \nchipuia c` ea
venise la La Roseraie pentru a \ncerca s`-i smulg` bunicului ei
ct mai mul]i bani!
Probabil c` li se p`ruse att de transparent`! Dar nu le m`rturi-
sise chiar ea c` nu avea bani [i c` trebuia s` munceasc` pentru a tr`i?
Se \nro[i, amintindu-[i de ultima ei s`geat`: Scumpa mea
veri[oar`, trebuie s` [tii s` te descurci \n via]`.
Aceast` fraz` putea fi interpretat` \n multe feluri. {i nu
exista nici o \ndoial` c` cei patru comeseni o f`cuser` \n sen-
sul cel mai r`u posibil!
Se sim]i din nou cuprins` de mnie. Strnse din pumni. {i
brusc avu chef s` mu[te, s` se apere cu ghearele.
U[a de deschise [i \n pragul ei \[i f`cu apari]ia doamna
Pinder, urmat` de Matt Carstair.
V` aduc imediat ou`le cu [unc`, domnule, \i spuse mena-
jera lui Matt.
Dup` cum se vedea, \i cuno[tea gusturile...
Alandra reu[i s`-[i ascund` enervarea. Un zmbet \i lumin`
chipul [i lu` cafetiera.
Bun`, Matt! rosti ea.
Rezist` cu greu tenta]iei de a-i arunca \n fa]` con]inutul
recipientului de argint.
UN MOMENT DE NEBUNIE 35
Te servesc? \l \ntreb` ea cu o bun` dispozi]ie pref`cut`.
Vrei cafea neagr` sau cu lapte?
Neagr`, morm`i el.
|n diminea]a asta, dup` cum se vedea, nu mai avea chef de
rs. Nici de vorbit m`car...
Ce atmosfer`! gndi Alandra ridicndu-[i ochii spre tavan.
|l servi cu o cea[ca de cafea. Apoi, cu o insolen]` calculat`,
\l \ntreb`:
Suferi de ficat?
Matt se \ncrunt`.
De unde ai scos asta?
S` [tii c` ar trebui s` te \ngrije[ti, rosti ea cu un aer can-
did. Cnd te scoli att de prost dispus, cel mai adesea e vorba
de suferin]a ficatului... Dac` ai lua medicamentele necesare, ai
fi la fel de surz`tor [i destins ca mine!
Dar Matt r`mase la fel de \ncruntat [i, timp de o clip`,
Alandra crezu c` o s` sar` la ea ca s-o sugrume.
Ia te uit`?! furtuna plute[te \n aer! remarc` ea pe un ton
nep`s`tor.
Ct timp ai de gnd s` bntui pe aici? mri el.
Cel pu]in o lun` avu chef Alandra s`-i r`spund` pentru
a-i vedea reac]ia.
Dar surprinse lumini]a care dansa \n ochii lui [i \[i spuse c`
ar face mai bine s` nu-l provoace...
To]i patru sunte]i o companie fermec`toare, \l asigur` ea
cu ironie. {i m-a]i primit att de bine \nct parc` mi s-a f`cut
chef s`-mi prelungesc [ederea...
Redevenind serioas`, ad`ug` pe un ton sec:
36 JANE ASHTON
Dar o s` plec la Londra chiar \n aceast` diminea]`.
El o privi ne\ncrez`tor.
Att de repede?
Apoi \[i \ncruci[` bra]ele pe piept.
Doar n-o s` p`r`se[ti La Roseraie, \nainte de a ob]ine
ceea ce doreai?
S` ob]in ceea ce...
Se \ntrerupse.
Oh, bine\n]eles! exclam` ea rznd. Vorbe[ti despre
partea mea de mo[tenire? Acea mo[tenire la care verii mei ]in
mor]i[!
Lu` un aer gnditor.
La urma urmei, poate c` n-ar fi o idee att de rea... Ce
crezi? Eu...
N-ar fi o idee prea bun`, \]i spun eu, o \ntrerupse el.
De ce? Mi se pare c`...
El o \ntrerupse din nou.
Nu [tii despre ce vorbe[ti.
Alandra \[i lovi palmele una de cealalt`.
Doamne! exclam` ea, f`cnd o mutr` \ngrozit`. Bunicul
[i-a l`sat \ntreaga avere \n scopuri de binefacere?
Se mir` [i ea c` poate juca att de bine teatru. |ncepuse s`
se prind` \n propriul ei joc...
Doar n-o fi f`cut a[a ceva! oft` ea.
Matt Carstair o privi f`r` s` scoat` nici un cuvnt. Apoi, cu un
zmbet la fel de fals ca [i cel pe care \l arbora Alandra, declar`:
Ar fi fost \n stare... dac` ar fi avut ceva de l`sat mo[teni-
torilor lui.
UN MOMENT DE NEBUNIE 37
Ochii de culoarea smaraldelor se f`cur` [i mai mari.
Societatea Carstair & Todd ajunsese \n faliment? I se p`rea un
lucru imposibil! O firm` de renume interna]ional nu disp`rea
a[a, f`r` ca ziarele s` scrie despre asta.
Mult mai probabil era c` Matt Carstair ar \ncerca s-o fac` s`
cread` c` afacerile mergeau prost pentru ca ea s` renun]e la
a[a-zisul ei proiect.
Societatea Carstair [i Todd nu mai are beneficii? se mir`
ea. Imposibil...
Societatea Carstair [i Todd este \n expansiune \n \ntreaga
lume.
Atunci...
Dar Alandra nu mai avu timp s` pronun]e vreun cuvnt \n
plus.
Singura problem`, spuse el cu un aer satisf`cut, e c`
bunicul t`u nu mai are nici o ac]iune a companiei.
Alandra nu-l credea \ns`.
Vrei s` zici c`...
Vreau s` zic c` bunicul t`u mi-a vndut mie partea lui.
}ie?!
Min]ea \n mod sigur... era convins` de asta. Niciodat` n-ar
fi acceptat Alan Todd s`-[i vnd` ac]iunile de la societatea pe
care o fondase. {i avea nepo]i... Trebuie s` se fi gndit la
interesele lui Robert [i Jo!
Alandra arunc` o privire \n direc]ia gr`dinii, unde bunicul
ei, cu un foarfece mare \n mn`, trecea printre tufele de
trandafiri.
38 JANE ASHTON
Omul acesta \l renegase pe Edward, fiul lui... Dar nu-[i
renegase fiica, pe Eunice. {i Robert era aici pentru a prelua
conducerea societ`]ii al`turi de Matt.
Toate astea n-au sens, [opti Alandra...
|[i \ndrept` din nou aten]ia spre b`rbatul din fa]a ei. {i avu
brusc intui]ia c` el putea fi la fel de dur, la fel de necru]`tor ca
[i bunicul ei.
Toate astea n-au sens, repet` ea cu convingere.
{i totu[i ai \n]eles bine.
E[ti acum proprietarul \ntregii firme? se interes` ea.
Atunci de ce nu se nume[te doar Societatea Carstair?
Matt ridic` din umeri.
Fiindc` nu mi s-a p`rut potrivit s` schimb numele unei
firme cunoscute de mai mult de patruzeci de ani.
Tu...
Doar n-o s` pretinzi c` nu [tiai asta! exclam` el.
Ea \l privi stupefiat`, f`r` s` poat` scoate nici un cuvnt.
{i ingenuitatea pref`cut` are totu[i ni[te limite, ad`ug` el
repezit.
Cum a[ fi putut ghici a[a ceva?! exclam` ea.
Matt rse f`r` nici un pic de veselie.
Dar nu ]i-a trebuit mult timp ca s` debarci aici!
Alandra se \ncrunt` f`r` a pricepe sensul remarcii f`cute de
Matt. Doar trecuser` mai multe s`pt`mni de cnd ezita s`
respecte promisiunea f`cut` mamei sale.
Ce vrei s` zici cu asta? \ntreb` ea \n cele din urm`.
Toate ziarele de vineri au anun]at c` preiau controlul
firmei Carstair & Todd! {i \ndr`zne[ti s` spui c` nu erai la
curent?
UN MOMENT DE NEBUNIE 39
Alandra deschise gura, o \nchise, o redeschise... Dar nici un
sunet nu ie[i din gtul ei pe care [i-l sim]ea ca iasca. Dac` Matt
spunea adev`rul [i era convins` de asta sosirea ei la La
Roseraie a doua zi dup` publicarea acestui anun], p`rea mai
mult dect suspect`. Nimeni nu putea crede c` e vorba de o
simpl` coinciden]`!
Bunicul ei \ncasase probabil o sum` enorm` \n urma aces-
tei tranzac]ii. {i ea ap`rea din senin, exact a doua zi...
Dar eu [tiu c` sunt cinstit` \ncerc` ea s` se consoleze.
Alandra declar` pe un ton sarcastic:
Sper c` bunicul meu a f`cut o afacere bun`! Jum`tate din
Societatea Carstair & Todd... dar asta reprezint` o adev`rat`
avere!
D`du din cap silabisind:
O adev`rat` avere!
A[a s-ar putea crede, spuse Matt.
Vocea i de aspri.
Din nefericire pentru tine, ziari[tii nu [tiau chiar totul!
De fapt tranzac]ia avusese loc cu mul]i ani \nainte. Pe vremea
cnd bunicul t`u avea nevoie de bani pentru a-[i pl`ti credi-
torii. Vnzarea efectuat` vinerea trecut` era de fapt o simpl`
problem` administrativ`.
Alandra se \ncrunt`. Dac` bunicul ei avea creditori, \nsem-
na c` avusese o mul]ime de probleme financiare. {i poate
exact \n acel timp sosise scrisoarea mamei ei la La Roseraie.
Acest om orgolios nu avusese curajul s` m`rturiseasc` faptul
c` este ruinat. Preferase s` adnceasc` pr`pastia care \l
desp`r]ea de ai s`i.
40 JANE ASHTON
Se minun` singur`. |ncerca acum s`-i g`seasc` scuze
bunicului ei c` scrisese o asemenea scrisoare? Nu, nu avea nici
o scuz`.
|[i \ndrept` spatele [i sus]inu privirea lui Matt care se uita
la ea f`r` s` scoat` nici un cuvnt. Probabil c` o credea
dezam`git` de vestea c` bunicul ei nu mai avea nici un ban.
Ah, dac` ar [ti!
Deci Alan Todd nu este omul bogat pe care [i-l \nchipuie
lumea?
Dezam`git`?
|n sinea ei, era furioas` foc. Abia se ab]inu s` nu-i trn-
teasc` \n fa]` individului `stuia tot ce gndea despre el.
Cu pre]ul unui imens efort reu[i s` zmbeasc` [i s` bat`
din gene. Apoi, pe un ton indiferent, replic`:
Dezam`git`? Nu chiar, dragul meu Matt... C` bunicul
meu nu mai are un ban, e mare p`cat! Dar exist` m`car un
b`rbat bogat la La Roseraie!
Nu te avnta! exclam` el brusc. N-am nevoie de chestii de
genul `sta!
P`rea att de amenin]`tor \nct Alandra se trase \napoi cu
un pas, speriat`.
Nu-mi plac femeile interesate! \i spuse el privind-o din
nou cu dispre].
|n acel moment doamna Pinder ap`ru cu o farfurie plin` de
ou` cu [unc`. Sosirea ei mai destinse pu]in atmosfera din camer`.
Am \mpins prea departe lucrurile, gndi Alandra. Trebuie
s` am grij`... E att de furios, \nct ar fi \n stare s`-mi rup`
gtul dac` o s` continuu s`-l provoc astfel!
UN MOMENT DE NEBUNIE 41
Bunicul ei \mpinse u[a dinspre gr`din` [i intr` \n
sufragerie. Nu p`ru s` remarce nici prezen]a ei nici pe a lui Matt.
Nici m`car nu-[i d`deau osteneala s` se salute \n aceast` cas`...
Caracterul ei pozna[ ie[i la iveal` indirect. Ea exclam`
imediat:
Bun` diminea]a, bunicule!
Alan Todd o \nv`lui \ntr-o privire surprins` [i, \n chip de
r`spuns, se mul]umi s` dea din cap.
Un zmbet lumin` atunci chipul Alandrei:
{i \]i mul]umesc, bunicule! Am dormit foarte bine...
|i \ntlni privirea \n care se putea citi o uimire nepref`cut`.
Se p`rea c` nu e obi[nuit s` fie astfel tratat.
Insolent` dis-de-diminea]`! oft` el.
|[i scoase apoi [erve]elul din inelul de argint. Alandra \[i
d`du abia acum seama c` se ab]ine cu greu s` nu zmbeasc`.
Nu-]i face probleme, bunicule! \l asigur` ea. N-o s` mai
fii mult timp nevoit s`-mi supor]i insolen]a!
El o privi \ntreb`tor.
O s`-mi iau r`mas-bun, fiindc` plec, \i explic` ea.
Ca s` te duci unde?
Ridic` mirat` din sprncene. Oare uitase c` ea avea inten]ia
s` se \ntoarc` azi la Londra?
|n seara asta o s` dorm \n propriul meu pat! preciz` ea.
Bunicul schimb` o privire cu Matt. O privire a c`rei sem-
nifica]ie Alandra n-o pricepu.
Da, plec. Dup` ce mai beau o cafea.
Lu` cafetiera pe care doamna Pinder o l`sase pe mas` [i,
dup` ce \[i servi bunicul, \[i umplu din nou cea[ca.
42 JANE ASHTON
|nvrtind linguri]a prin ea, \i examin` pe cei doi b`rba]i din
fa]a ei. Expresia lor r`mnea de nep`truns. Totu[i ar fi
putut jura p`reau s` comunice \ntre ei f`r` s` schimbe nici
un cuvnt, nici o privire, nici un gest...
Dac` vrei s` te \ntorci ast`zi la Londra, va trebui s` a[tep]i
cam mult trenul, rosti \n cele din urm` Alan Todd.
De ce?
Din nou p`rea s`-i vin` greu s`-[i ascund` un zmbet
amuzat.
Fiindc` nu exist` un tren spre Londra duminica. Matt nu
]i-a spus?
Nu mi-a spus nimic! exclam` ea.
Bine\n]eles c` el nu considerase necesar. Doar \[i
\nchipuise c` avea de gnd s`-[i impun` prezen]a ct mai mult
timp la La Roseraie.
Brusc, Alandra se ridic`, \[i arunc` [ervetul pe mas` [i
p`r`si \nc`perea.
|n cursul zilei sim]i c` furia o p`r`se[te \ncetul cu \ncetul.
Mersese la \ntmplare, \ncotro v`zuse cu ochii [i nu se \ntor-
sese la ora prnzului, de[i \i chior`iau ma]ele de foame.
|i detesta pe to]i. F`r` nici o excep]ie. Pe bunicul ei, pe
verii ei [i mai ales pe Matt Carstair. Doamna Pinder \i era cea
mai simpatic`.
Din p`cate, era obligat` s` se \ntoarc` la La Roseraie! {i
s`-[i mai petreac` o a doua noapte sub acest acoperi[... Ce
corvoad`!
Se decise \n sfr[it s` se \ntoarc`. Din fericire, nu \ntlni pe
nimeni, nici \n parc nici pe hol. Urc` direct \n camera ei.
UN MOMENT DE NEBUNIE 43
Ar fi avut un chef nebun s`-[i ia bagajul [i s` se duc` la
Ferny Druffield ca s` fac` apel la ospitalitatea s`tenilor.
Dar [tia c` n-ar putea proceda a[a.
I-ar fi putut ruga pe Matt, pe Robert sau pe Jo s-o conduc`
la o alt` gar` de unde plecau trenuri spre Londra.
Dar sunt cu to]ii att de nesuferi]i, \nct ar refuza \n mod sigur
s`-mi fac` un asemenea serviciu! spuse ea cu jum`tate de glas.
Apoi strnse din pumni.
{i nu vreau s` le datorez nimic!
Mu[cndu-[i buza de jos, privi singura rochie pe care [i-o
adusese. Ar fi trebuit c`lcat` pu]in.
Cu att mai r`u, bomb`ni ea. Pentru ei, bine\n]eles. Dac`
nu le place, s` nu se uite la mine.
Dup` ce f`cu un du[, se fard` discret, se \mbr`c` [i cobor\.
Era exact ora opt cnd deschise u[a salonului.
Jo, \mbr`cat` \ntr-o rochie ro[ie de m`tase, era mai
elegant` ca niciodat` [i Alandra se sim]i ca o s`r`ntoac` cu
toaleta ei mototolit`.
Ne preg`tim s` ne a[ez`m la mas`, \i spuse Matt. Vrei s`
bei ceva \nainte?
P`rea c` e singurul care i-a remarcat prezen]a. Robert \[i
admira vrfurile pantofilor [i Jo discuta cu bunicul ei.
Nu, mul]umesc, \i r`spunse Alandra. Nu vreau s` v` fac
s` \ntrzia]i la mas`. Doamne fere[te s` se r`ceasc` mncarea!
Jo se ag`]` de bra]ul bunicului ei. Alandra avu impresia c`
prin asta voia s` spun`: E bunicul meu! Bunicul e al meu!
Alandra ar fi r`mas cu pl`cere \n camera ei \n loc s` coboare
la cin`. Dar murea de foame! Toat` ziua nu mncase dect o
felie de pine pr`jit` cu unt [i b`use dou` ce[ti de cafea.
44 JANE ASHTON
Era att de \nfometat` \nct se mul]umi s` m`nnce cu
poft`, f`r` s` scoat` nici un cuvnt.
E[ti t`cut` \n seara asta, remarc` Matt.
Oare dorea ca ea s` redeschid` ostilit`]ile?
Am petrecut o zi extraordinar`, declar` ea pe un ton
satisf`cut. M-am plimbat pe coline. Ce vedere frumoas` ofer`
La Roseraie de acolo, de sus!
Toate privirile erau acum fixate asupra ei. Alandra nu se
putu opri s` adauge pe un ton ironic:
Proprietatea asta trebuie c` valoreaz` o avere!
Ochii lui Matt deveniser` brusc foarte reci. Probabil \[i
\nchipuia c` evalueaz` casa spunndu-[i c` o parte \i revenea
[i ei, de drept...
|ntr-o t`cere ap`s`toare, ea continu`:
Ce p`cat c` sunt obligat` s` plec mine!
Pentru prima oar`, Jo se ar`t` ceva mai amabil`:
Aha, pleci mine?
P`rea gr`bit` s-o vad` odat` plecat` de la La Roseraie.
Da, ct mai devreme posibil.
Exist` un tren la ora opt fix, o inform` Jo. Dac` vrei, te
conduc eu la gar`.
Nu te scoli niciodat` \nainte de nou`! remarc` bunicul ei.
Dar pentru mine, Jo este gata s` pun` de[tept`torul,
spuse Alandra cu ironie.
Veri[oara ei deveni stacojie la fa]` [i Alandra \[i regret`
sarcasmul. Poate c` Jo nu era chiar att de rea dup` cum o
credea ea.
UN MOMENT DE NEBUNIE 45
Nu-]i face iluzii! \[i spuse ea. Jo, la fel ca [i bunicul meu,
ca [i Robert sau Matt, credea c` am venit \n goana mare aici
dup` ce am aflat din pres` c` Matt Carstair a r`scump`rat de
la Alan Todd partea lui din firm`!
Incapabil` s` mai r`mn` mult timp a[ezat` la aceast`
mas`, se ridic`. Oh, ct de mult [i-ar fi dorit s` fie deja mine,
ca s` poat` lua trenul care o va duce departe de toate fiin]ele
astea antipatice!
Doamna Pinder abia pusese desertul pe mas`, dar Alandrei
\i era indiferent dac` este nepoliticoas`.
Urc` scara. Abia ajunsese sus pe coridor, c` auzi un zgomot
de voci pe hol. Deci nici ei nu-[i mncaser` desertul? {i ei
ie[iser` din sufragerie?
Nici nu-[i d`du m`car osteneala s` trag` cu urechea. N-aveau
dect s` spun` ce vor! Ei pu]in \i p`sa...
Vocea bunicului ei \i ajunse totu[i la urechi, foarte
hot`rt`, foarte clar`:
Robert, ce naiba, tunde-te odat`!
Nu ascult` mai departe [i, f`r` zgomot, \nchise u[a camerei
\n urma sa.
Un sfert de or` mai trziu, \n c`ma[` de noapte, \[i punea
unica ei rochie \n geanta de voiaj. Mine diminea]` o s` plece
\n blugi.
U[a se deschise f`r` nici un zgomot. Ridic` repede capul [i,
cu o exclama]ie de surpriz`, \l v`zu intrnd pe Matt Carstair.
El o cnt`ri din priviri f`r` s` scoat` nici un cuvnt [i Alandra
se sim]i brusc aproape goal` \n c`ma[a u[oar` de noapte.
|[i puse repede pe ea halatul.
46 JANE ASHTON
Ai fi putut bate la u[` \nainte de a intra! exclam` ea,
[ocat` de comportarea lui.
|]i faci bagajul? se mir` el.
Dup` cum vezi. N-am nici un chef s` mai r`mn o zi \n
plus \n... monumentul `sta funerar! Ah, sunte]i unul mai
politicos [i mai ciudat dect cel`lalt!
N-ai bani, remarc` el.
Alandra ridic` din umeri.
Asta se \ntmpl` [i la case mai mari!
{i n-ai nici de lucru \n acest moment.
|nchipuie-]i c` am fost nevoit` s`-mi dau demisia ca s`
m` pot ocupa de mama mea bolnav`!
Dar Matt nu p`rea s-o cread`. Lacrimile umplur` ochii
Alandrei pe nea[teptate. |[i \ntoarse capul, jenat`.
Sunt gata s` te pl`tesc ca s` r`mi la La Roseraie, declar`
Matt.
Uluit`, Alandra \ntoarse capul s` se uite la el. Lacrimile i se
uscaser` pe loc.
Cum?!
Sunt gata s` te pl`tesc ca s` r`mi la La Roseraie, repet` el.
UN MOMENT DE NEBUNIE 47
Capitolul 4
E[ti... e[ti gata s` m` pl`te[ti ca s`...
Se blbia, nevenindu-i s`-[i cread` urechilor. Oferta era o
adev`rat` surpriz`. {i nu mai \n]elegea nimic. Era convins` c`
Matt Carstair ar fi vrut s-o vad` la mii de leghe de La Roseraie.
{i uite c`...
Revenindu-[i \n fire, continu`:
Explic`-mi!
Era acum la fel de ne\ncrez`toare \n privin]a lui cum fusese
el fa]` de ea.
Vorbesc serios, spuse el cu o oarecare ner`bdare.
{i avea \ntr-adev`r un aer serios. Ceea ce o intriga pe
Alandra.
De ce \mi faci o asemenea propunere? \l \ntreb` ea.
El o privea mijindu-[i ochii [i Alandra \ncepu s` nu se mai
simt` \n largul ei.
Reu[i totu[i s` reintre \n pielea personajului pe care se
hot`rse s`-l adopte: acela al unei intrigante interesate doar
de bani.
Deci, e[ti gata s` m` pl`te[ti ca s` r`mn la La Roseraie?
Nu m-a[ fi a[teptat!
N-ai auzit? \ntreb` el pe un ton repezit. N-am obiceiul s`-mi
bat gura degeaba.
Ei bine, dac` m-a[ fi a[teptat la a[a ceva... rosti ea \n doi
peri.
Apoi Alandra \i indic` un fotoliu.
Te rog, a[az`-te. Merit` s` discut`m o asemenea
propunere.
Ea se a[ez` pe marginea patului.
La prima vedere, propunerea ta mi se pare destul de
interesant`, \l asigur` ea.
El r`m`sese \n picioare [i se plimba nervos \ntre u[` [i
fereastr`.
Apoi se opri \n fa]a ei [i o privi. Alandra \[i arunc` pe spate
p`rul blond ca aurul [i \l privi cu \ndr`zneal` drept \n ochi.
Cu siguran]a unei aventuriere experimentate, \[i spuse ea
\n gnd.
Ochii lui Matt se oprir` asupra buzelor ei pline, asupra
decolteului de la halat, pe care ea [i-l strnse instinctiv cu
mna.
De ce vrei s` r`mn? \l \ntreb` ea.
Ai reu[it s`-l binedispui pe bunicul t`u.
Alandra f`cu ochii mari.
UN MOMENT DE NEBUNIE 49
|]i ba]i joc de mine! El, bine dispus? N-am v`zut \n via]a
mea un om att de posomort, care bomb`ne mereu, \n cazul
c` nu tace mlc...
Nu-l cuno[ti a[a cum \l cunosc eu, o \ntrerupse el.
{i nici n-am chef s`-l cunosc mai bine! exclam` ea,
ie[indu-[i pentru o clip` din rol.
Matt \[i mu[c` buzele.
Dac` nu dore[ti s`-l cuno[ti mai bine, de ce ai venit la La
Roseraie? Din cauza anun]ului ap`rut \n ziarele de vineri,
bine\n]eles, trase el concluzia.
Tu pui \ntreb`rile, tu r`spunzi, [opti ea \mbufnat`.
Citesc \n tine ca \ntr-o carte deschis`.
Dragul meu Matt, n-ai cumva nevoie de ochelari? \l lu` ea
peste picior.
Matt ridic` din umeri.
Deci, dup` p`rerea ta, relu` ea, vizita mea a reu[it s`
descre]easc` fruntea acestui \ncnt`tor b`trn?
Reg`sindu-[i tonul sarcastic pe care \l adopta cu atta
u[urin]` cnd se g`sea \n fa]a acestui om, Alandra ad`ug`:
{i e[ti gata s` m` pl`te[ti pentru a continua s`-l distrez?
Deci, gra]ie mie, va continua s` fie bine dispus?
Matt \[i b`g` minile \n buzunarele pantalonilor. Se vedea
de la o po[t` c` nu avea deloc chef de glum`.
L-am v`zut de cnd ai sosit, declar` el. E limpede c` \]i
apreciaz` sim]ul umorului.
Aha! Deci, dup` p`rerea ta, am umor... Ai spirit de
observa]ie.
50 JANE ASHTON
Nu prea \mi scap` mare lucru.
Cel pu]in a[a credea el. Dar \n cazul ei, se cam \n[elase...
Nu te-ai pierdut deloc cu firea, continu` Matt. {i erai una
\mpotriva tuturor...
|mpotriva a patru persoane, da. Fiindc` te num`r [i pe
tine laolalt` cu snobii mei de veri.
Eu n-am timp s` fac pe snobul, rosti el pe un ton sec.
Dup` o scurt` t`cere, remarc`:
De ctva timp, Alan p`rea c` s-a s`turat de via]`. Dar eu
l-am cunoscut ca pe un om plin de via]`. {i brusc, totul a
\nceput s`-l plictiseasc`...
O fi crezut c` ea o s` se \nduio[eze de soarta acestui b`trn
egoist [i f`r` inim`!
|nainteaz` \n vrst`, a[a c` e normal s` nu mai fie acela[i,
declar` ea.
Nu are dect [aizeci [i nou` de ani. Fizic e \n plin` form`.
Alandra cl`tin` din cap.
{i tu vrei s` r`mn s`-l \nveselesc!
Apoi [opti ca pentru sine, surprins`:
|l iube[ti...
Matt se \ncrunt`.
Ei [i? morm`i el. E vreo crim`? |l cunosc de o via]`. L-a
\nlocuit pe tat`l meu cnd acesta a murit.
La ce vrst` \[i pierduse tat`l? se \ntreb` Alandra. Suferise
oare la fel de mult ca ea cnd r`m`sese orfan`?
Se crisp`, furioas` pe sine. Doar n-o s` se lase \nduio[at`
tocmai acum!
UN MOMENT DE NEBUNIE 51
|n acest caz, aproape c` suntem rude! exclam` ea cu o
bun` dispozi]ie for]at`. S` ne s`rut`m!
Chipul lui Matt devenise glacial.
}i-am mai spus o dat` s` nu-]i pierzi timpul cu mine,
rosti el pe un ton dur. Cunosc eu fetele de genul t`u!
Gre[e[ti, dragul meu Matt, cnd generalizezi! Dar gata cu
banalit`]ile, s` revenim la subiectul care ne intereseaz`. Ca...
ce slujb` \mi oferi [i pentru ct timp?
El reflect` un timp.
S` zicem... trei luni.
Trei luni! repet` ea stupefiat`.
Perspectiva de a petrece att de mult timp la La Roseraie, o
\ngrozi.
Preferam s` merg la \nchisoare! gndi ea.
Dar nu trebuia s`-[i uite rolul. Se pref`cu deci c` se
gnde[te la propunerea lui Matt, chiar dac` inten]ia ei de a lua
trenul a doua zi diminea]` la ora opt era de neclintit.
O s` te coste scump, spuse ea \n cele din urm`.
}i-am spus c` sunt gata s` pl`tesc. Dac` accep]i s` r`mi
trei luni, la sfr[itul acestui interval o s`-]i \nmnez un cec de
o mie de lire sterline.
O mie de lire sterline! Pentru ea, asta reprezenta o
adev`rat` avere. Mai ales c` la La Roseraie va avea [i cas` [i
mas`.
F`cu totu[i o strmb`tur`.
O mie de lire? Nu mai mult?
Alandra ridic` din umeri.
52 JANE ASHTON
Dac` \]i pl`te[ti att de prost angaja]ii, \n]eleg cum te-ai
\mbog`]it!
Cecul va fi pl`tit din contul meu personal, nu din cel al
societ`]ii!
O fix`, mnios la culme.
{i imagineaz`-]i c` angaja]ii mei sunt foarte bine pl`ti]i!
Salariile de la Carstair & Todd sunt superioare celor oferite de
celelalte companii cu acela[i profil!
Brusc, se \mblnzi.
Ascult`, nu va fi o munc` grea. Nu va trebui dect s`
tr`ie[ti dup` bunul t`u plac!
|l cuno[ti pe bunicul meu. }i se pare o persoan` ciudat`?
Dar Matt nu-i r`spunse. Era deja la u[` [i \i a[tepta r`spun-
sul, Cum Alandra nu spunea nimic, el insist`:
Ei?
|mi ceri prea mult, declar` ea \n cele din urm`. Refuz.
De ce?
Ce explica]ie putea s`-i dea? Tot ceea ce dorea acum, era ca
el s` plece. Abia a[tepta s` se bage \n pat ca s` doarm` [i s` uite
de cele patru personaje, unul mai antipatic dect celelalte.
De ce? o \ntreb` din nou Matt.
Apoi reflect` o clip`.
Te temi c` verii t`i se vor purta urt? |n cazul `sta, pot...
Alandra s`ri \n sus.
M` doare-n cot de verii mei! Sigur, ei au tot ce le pot
oferii banii [i \[i privesc de sus rudele s`race. Poate c` le e
ru[ine cu mine. Dar las`-m` s`-]i spun, Matt Carstair, c` eu m`
simt umilit` s` am ni[te veri ca ei!
UN MOMENT DE NEBUNIE 53
Ochii ei verzi aruncau fulgere. Era furioas`. |n schimb,
ciudat lucru, mnia lui Matt p`rea c` se evaporase.
Timp de o ve[nicie, dup` cum i se p`ru ei, Matt o studie
f`r` s` scoat` nici un cuvnt. Apoi \i spuse:
Dac` a[a stau lucrurile, de ce s` nu r`mi, ca s` le
dovede[ti din ce aluat e[ti f`cut`?
Ca s` le dovedesc c` valorez mai mult dect ei? \ntreb`
ea, brusc tentat` s` primeasc` provocarea.
Toate fiin]ele omene[ti s-au n`scut egale.
Alandra ridic` din umeri, rostind cu sarcasm:
Numai c` unele sunt mai egale dect celelalte!
Matt \[i consult` ceasul.
Ei? insist` el.
O s` m` mai gndesc, decise ea.
Bine...
{i o s`-]i dau r`spunsul mine diminea]`.
Bine.
F`r` s` mai adauge ceva, el p`r`si \nc`perea. U[a se \nchise
cu grij` [i Alandra o privi mu[cndu-[i buzele. Se \ntreb` dac` nu
visase c` avusese loc aceast` \ntrevedere att de nea[teptat`...
Se b`g` \n fine \n pat. Dar nu-[i g`sea deloc somnul...
Probabil c` Matt Carstair \l iubea foarte mult pe bunicul ei
de \i f`cuse o asemenea propunere. Nu o considerase la
\nceput o du[manc`? {i uite c` \i propunea s` r`mn`, exact
celei pe care o considera drept o intrigant`. {i asta doar pen-
tru a-l distra pe un b`trn care se s`turase de via]`.
***
54 JANE ASHTON
Dup` o noapte alb`, se scul` \n zori. Se s`turase s` se tot
zvrcoleasc` \n pat f`r` s` reu[easc` s` adoarm`.
Travers` sufrageria. Fa]a de mas` [i tacmurile pentru
micul dejun erau deja aranjate. Doamna Pinder le pusese
probabil asear` dup` cin`.
Deschise u[a care d`dea spre parc [i f`cu c]iva pa[i prin
gr`dina de trandafiri care d`duse numele propriet`]ii.
Ct de lini[tit p`rea totul aici... Cu pa[i \nce]i, trecu de la o
tuf` \nflorit` la alta. {i pu]in cte pu]in se lini[ti.
Mi-ar pl`cea s` r`mn, gndi ea.
Se crisp`, surprins` de aceast` constatare.
Da, i-ar pl`cea s` r`mn`, la ce bun s` se mai ascund` dup`
deget? Deja adora aceast` locuin]` frumoas`, parcul ei,
gr`dina de trandafiri [i peisajul lini[tit al \mprejurimilor.
Ce n-ar fi dat s`-i poat` pune la punct pe nesuferi]ii ei de
veri! Ca [i pe Matt Carstair, de altfel...
O alt` u[` se deschise [i bunicul ei \[i f`cu apari]ia \n
gr`din`. Era \mbr`cat foarte modest, \n pantaloni de catifea
reiat` [i o hain` din p`r de c`mil`, care cunoscuse [i zile mai
bune.
Alandra r`mase acolo unde era. {tia c` el o v`zuse...
B`trnul se \ndrept` direct spre ea.
Bun`! se for]` ea s` spun`.
E de necrezut, gndi ea. Dac` mai r`mn mult timp aici, o
s` ajung s` nu mai salut pe nimeni diminea]a!
Te scoli devreme, bunicule, remarc` ea.
|ntotdeauna.
Ei bine, avem m`car un lucru \n comun!
UN MOMENT DE NEBUNIE 55
{i e att de surprinz`tor?
Dar Alandra nu avea chef s` continue aceast` discu]ie [i
schimb` subiectul.
Matt mi-a spus c` ai [aizeci [i nou` de ani. Nu mai
lucrezi?
Mi se mai \ntmpl` s` m` duc la birou.
Alandra scotoci prin amintiri. Tat`l ei nu-i vorbise despre
birourile din Ferny Druffield?
La Ferny Durffield? \l \ntreb` ea.
El ridic` din sprncene.
De zece ani [i mai bine au fost transferate \n alt` parte.
Se aplec` apoi spre un trandafir [i \i inspir` parfumul, cu
ochii pe jum`tate \nchi[i.
Cea mai mare dintre uzinele noastre se afl` la Bedewick,
la circa [aisprezece kilometri de La Roseraie. Acolo ne-am
instalat birourile.
Cu un ton acru, ad`ug`:
Ce, nu [tiai?
Alandra f`cu un gest indiferent cu mna.
Probabil c` adresa figura \n ziarele de vineri. Dar \]i spun
a[a cum i-am spus [i lui Matt c` n-am citit ziarele din acea
zi!
El cl`tin` din cap.
Nu asta voiam s` spun. M` \ntrebam dac` tat`l t`u a
urm`rit mi[c`rile societ`]ii.
Dar tu, bunicule? Tu ai \ncercat s` afli ce a devenit el?
Alan Todd nu r`spunse. O t`cere ap`s`toare se instaur`.
Alandra fu prima care o rupse.
56 JANE ASHTON
De ce n-ai dat nici un semn de via]` dup` plecarea tat`lui
meu? insist` ea.
De ce a[ fi f`cut-o? ripost` el f`r` menajamente.
|[i \ncruci[` apoi bra]ele pe piept.
Edward a fugit cu o orfan` care nu avea nici un ban [i mai
era [i boln`vicioas` pe deasupra. Nici m`car nu s-a dus s`-[i
s`rute mama \nainte de plecare.
Alandra \n]elese atunci ce multe lucruri \i sc`paser`. Vina
nu era de o singur` parte, a[a cum crezuse atta timp...
|l iubeai pe tat`l meu? \l \ntreb` ea.
Alan Todd o privi \n t`cere.
Afec]iunea e ca [i dragostea, Alandra. Trebuie s` fie doi...
Era prima oar` cnd \i spunea pe nume.
Dac` Edward m-ar fi iubit m`car un pic, ar fi luat leg`tura
cu mine \n cursul acestor ani, [opti el.
Se \ntoarse cu spatele. Minile lui tremurau u[or [i
Alandrei \i p`ru r`u c` trezise \n el toate aceste emo]ii, toat`
aceast` triste]e.
{i brusc se sim]i la fel de tulburat`.
Se auzi declarnd cu blnde]e:
Te iubea, bunicule, te iubea foarte mult...
Doar un morm`it \i parveni drept r`spuns.
Da, te iubea mult! repet` ea cu convingere. Altfel crezi c`
mi-ar fi pus numele de Alandra?
Alandra...
Femininul de la Alan.
B`trnul se \ntoarse brusc spre ea. Ochii lui sp`l`ci]i se
\nce]o[ar`. T`cea, dar tn`ra \n]elese c` era prea emo]ionat
ca s` vorbeasc`.
UN MOMENT DE NEBUNIE 57
Alandra c`ut` ceva de spus pentru a-i l`sa timp s`-[i revin`.
Matt m-a rugat s` mai r`mn, \i m`rturisi ea. Tu ce p`rere ai?
Alan Todd \[i limpezi glasul.
E casa lui, spuse el \n cele din urm`. Poate s` invite pe
cine vrea.
Casa lui! exclam` Alandra. Credeam c-ai cump`rat La
Roseraie \mpreun` cu tat`l lui Matt.
Da, aceast` proprietate \mi apar]inea pe jum`tate, pe vre-
muri...
Reflect` o clip`.
Tat`l lui Matt a fost ucis \ntr-un accident de ma[in`, pe
cnd fiul s`u avea doar [aisprezece ani. Pe vremea aceea tat`l
t`u mai locuia \nc` aici...
Cred c` tat`l meu nu era interesat de Societatea Carstair
& Todd... N-a vrut s` devin` inginer.
Era principalul subiect de ceart` dintre noi, admise Alan
Todd.
{i oft` din adncul pieptului.
Dup` plecarea tat`lui t`u, so]ul lui Eunice, care se ocupa
de partea comercial` a firmei, a f`cut ni[te afaceri proaste.
Apoi bunica ta a murit [i totul a mers din ce \n ce mai prost la
uzin`...
Alandra se \ncrunt`, \ncercnd s` \n]eleag`.
Pe vremea aceea, Matt mai era \nc` la universitate?
Da. N-am avut curajul s`-i spun c` intrasem \n datorii
pn` peste cap. Cnd [i-a terminat studiile [i a venit s` m`
secondeze la conducerea societ`]ii, a descoperit c` aceasta era
\n pragul falimentului.
58 JANE ASHTON
Care a fost reac]ia lui?
Matt nu e genul s` se lamenteze. S-a pus pe munc`...
Alandra [i-l imagin` f`r` greutate.
{i ce s-a \ntmplat? Cum a]i reu[it s` urca]i din nou
panta? Cu tot curajul lui, un b`iat abia ie[it de pe b`ncile uni-
versit`]ii nu poate transforma o afacere falimentar` \ntr-una
\nfloritoare!
Matt a muncit zi [i noapte. Cu un fel de furie care m-a
\nm`rmurit... |l ajutam [i eu cum puteam mai bine, dar entuzi-
asmul pe care \l avusesem la fondarea societ`]ii disp`ruse.
Oft` iar din adncul pieptului.
F`r` Matt, Societatea Carstair & Todd n-ar mai exista de
mult timp!
Gra]ie lui...
Da. El supraveghea totul. De la produc]ie pn` la con-
tabilitate. A reu[it s` ob]in` importante \mprumuturi bancare
[i, pu]in cte pu]in, a putut s` restabileasc` echilibrul... {i s`
[tii c` \ntr-adev`r ne aflam pe marginea pr`pastiei!
Aparent familia Todd avea motive s`-i fie recunosc`toare
lui Matt Carstair.
Dar nu [i eu! \[i spuse Alandra.
{i atunci ai fost obligat s` vinzi casa? se interes` ea.
Jum`tate din ea, o corect` el, fiindc` cealalt` jum`tate
apar]inea de drept familiei Carstair. Fusesem deja obligat s-o
ipotechez. Cnd Matt mi-a propus s-o cumpere, m-am sim]it
u[urat. N-a[ fi vrut ca aceast` locuin]` s` cad` pe mini str`ine.
Alandra se mir` c` \i spune totul cu atta u[urin]`. Apoi
\n]elese c` \i f`cea bine s` vorbeasc`. Probabil c` nu avea prea
des ocazia s`-[i deschid` inima...
UN MOMENT DE NEBUNIE 59
Deci, acum Matt Carstair posed` nu numai toat`
societatea dup` cte mi-a spus ci [i toat` proprietatea?
Am impresia c` Matt \]i spune o mul]ime de lucruri!
Remarca bunicului ei o l`s` f`r` glas cteva clipe.
{i Robert? \l \ntreb` ea ceva mai trziu.
V`rul ei nu-i era deloc simpatic. Dar pentru el, care proba-
bil c` spera s`-[i fac` o carier` \ntr-o mare companie din care
o parte \i va reveni \ntr-o zi, [ocul fusese probabil dur...
Robert nu are voca]ie de inginer. Seam`n` \n aceast`
privin]` cu tat`l t`u.
{i el ce face?
Matt i-a oferit un post la uzin`. Se duce acolo cinci zile
din [apte... [i nu se obose[te deloc! \ncheie el morm`ind.
|ntr-o clip`, din volubil [i deschis, redevenise b`trnul
ar]`gos pe care Alandra \l v`zuse cnd venise la La Roseraie.
Schimbarea era frapant`, dar ea era absurd de fericit`
descoperind c` personalitatea bunicului ei avea mai multe
fa]ete. {i ceea ce descoperise \i pl`cea...
Acum era sigur` c` \[i iubise mult fiul [i c` suferise \ngro-
zitor cnd acesta din urm` p`r`sise pentru totdeauna locuin]a
familiei.
{i, brusc, nu mai avu chef nici s`-l tachineze, nici s` fie
impertinent`. Dorea pur [i simplu s`-l fac` s` zmbeasc`.
Nu trebuie s` m` antipatizezi, bunicule, spuse ea cu
c`ldur`. Nici eu n-am nici un ban!
R`mase t`cut [i ea se \ntreb` dac` nu mersese prea
departe. Apoi un surs amuzat \i destinse fa]a.
60 JANE ASHTON
Uite! spuse el \ntinzndu-i un boboc de trandafir pe care
tocmai \l culesese.
Oh, mul]umesc!
Chipul lui Alan Todd redeveni serios.
}i-ai pierdut p`rin]ii, dar ai totu[i o familie, nu uita asta!
declar` el cu seriozitate.
Nu uit, \l asigur` ea.
{i se \ndreptar` \mpreun` spre sufragerie. Alandra se
sim]ea aproape fericit` \n aceast` diminea]`. {i asta nu i se mai
\ntmplase de la moartea mamei sale...
Dar acest sentiment nu dur`. Fiindc` Matt Carstair se afla
acolo, \mbr`cat \ntr-un costum de culoare \nchis`, perfect
croit.
O \nv`lui \ntr-o privire rece. Ea duse bobocul de trandafir
la nas [i \l mirosi cu delicate]e.
Bun`, Matt! rosti ea.
Dar el nu-i r`spunse.
{i totu[i, ar fi trebuit s` fie mul]umit s` vad` c` se \n]elege
att de bine cu bunicul ei! gndi ea. Nu asta voia el?
Doamna Pinder sosi cu ou`le cu [unc` pentru Matt
{i pentru mine, v` rog, doamn` Pinder, un ou cu [unc`!
\i ceru Alan Todd.
Ia te uit`, apetitul revine! spuse menajera cu satisfac]ie.
Jo \mpinse u[a abia respirnd, ca [i cum fugise nu [tiu c]i
kilometri.
Beau o cea[c` de cafea, apoi te conduc la gar`, Alandra!
Jo p`rea \ntr-o dispozi]ie excelent`. De fapt, nu fusese
niciodat` att de surz`toare ca \n aceast` diminea]`.
UN MOMENT DE NEBUNIE 61
Foarte dr`gu] din partea ta, scumpa mea veri[oar`, o
asigur` Alandra.
{i f`r` s` se gr`beasc` lu` o felie de pine pr`jit` [i \ncepu
s-o ung` cu unt.
Cnd \[i ridic` ochii \ntlni privirea intens` a lui Matt fixat`
asupra ei.
Da, foarte dr`gu] din partea ta, relu` ea. Dar cine va veni
s` m` a[tepte la gara din Ferny Druffield disear`?
Jo \[i holb` ochii la ea.
Te \ntorci disear`? rosti ea uluit`. {i de ce?
Nici m`car nu-[i d`dea osteneala s`-[i ascund`
dezam`girea.
Dac` a[ avea posibilitatea, nici n-a[ pleca de la La
Roseraie, o asigur` Alandra. Dar trebuie s`-mi aduc ni[te
lucruri dac` vreau s`-mi prelungesc [ederea.
Doamn` Pinder, preg`te[te-mi dou` ou` cu [unc`! strig`
bunicul ei.
Ai inten]ia s` mai r`mi? insist` Jo, necrezndu-[i
urechilor.
Alandra sus]inu privirea dur` a lui Matt.
Bine\n]eles c` da! exclam` ea. Am o mie de motive s-o
fac.
|n privirea lui Matt se putea citi c` era convins de un sin-
gur lucru: hot`rrea ei era motivat` doar de cecul pe care i-l
promisese dac` r`mne timp de trei luni.
62 JANE ASHTON
Capitolul 5
Era foarte frumos \n acea dup`-amiaz` de duminic`.
Alandra mergea repede pe o c`rare de pe coasta abrupt` a co-
linei. Jos se z`rea La Roseraie \n mijlocul unei m`ri de verdea]`.
Tn`ra trebuia s` recunoasc` faptul c` via]a la Ferny
Druffield era mult mai pl`cut` dect [i-o \nchipuise acum o
lun`, cnd sosise pentru o vizit` care, dup` p`rerea ei, nu tre-
buia s` dep`[easc` un sfert de or`...
Nu reu[ise \nc` s` elucideze motivele care o f`cuser` s`
r`mn`... Poate doar instinctul ei b`t`ios care o \mpingea s`
se opun` fiec`rui ocupant al acestei case? Ei o provocaser`,
fiecare \n felul lui, [i ea nu mai voia s` se dea b`tut`...
|n schimb, nu avea nici cea mai mic` inten]ie s` accepte
banii lui Matt. Bine\n]eles c` \l l`sa s` cread` \n continuare c`
doar dorin]a de c[tig o re]inea... Dar mndria \i interzicea s`
accepte un singur cent de la acest om, cel mai odios, cel mai
nesuferit din c]i cunoscuse vreodat`.
Da. Matt Carstair i se p`rea [i acum la fel de antipatic.
Totu[i, p`rerea despre verii ei \ncepuse s` i se schimbe.
{tia acum c`, dac` Robert nu-i spusese aproape nici un
cuvnt \n primele zile ale [ederii ei la La Roseraie, asta se dato-
ra faptului c` era foarte timid.
La fel ca [i sora lui, se scula foarte trziu [i Alandra nu-[i
vedea verii \n cursul dimine]ii. Avea ocazia s` flec`reasc` pu]in
cu Robert seara, \n timpul cinei.
Timiditatea lui se topea \ncetul cu \ncetul, la fel ca z`pada la
soare. Mai ales c` Alandra \l \ncuraja cu dr`g`l`[enie s` vorbeasc`.
|n ajun, \n timpul mesei, \i adresase un surs de \ncurajare
[i, miracol, el \i zmbise la rndul lui.
Alandrei i se [tersese \ns` zmbetul de pe buze cnd \ntl-
nise privirea lui Matt. O fixa cu un aer iritat, imaginndu-[i
probabil c` \ncerca s`-l seduc` pe bietul Robert...
Iu]ind [i mai mult pasul, tn`ra ridic` din umeri.
Nu vreau s` m` gndesc la Matt Carstair! rosti ea cu voce
tare. M` \nfurii de fiecare dat` cnd fac asta!
Strnse din pumni.
|l detest!
Cnd nu erau singuri, era destul de amabil. Cnd se \ntl-
neau \ntmpl`tor, f`r` martori, el o ignora sau se ar`ta de o
polite]e glacial`.
Alandra [tia c` nici acum nu avea \ncredere \n ea. |i atribuia
cele mai \ngrozitoare defecte [i o judeca f`r` mil`.
***
64 JANE ASHTON
Seara, Matt nu-[i f`cu apari]ia la mas`. Alandra se sim]i
\ncntat`. Din contr`, chipul lui Jo se crisp` cnd \n]elese c`
nu-l va mai vedea \n acea sear`.
Unde este? \ntreb` ea.
Nimeni nu-i r`spunse, a[a c` Jo \[i b`g` nasul \n farfurie.
Unde este? repet` ca pentru sine. S-a dus s` ia masa \ntr-o
companie galant`?
Cred c` Matt e destul de mare ca s` hot`rasc` felul cum
\[i folose[te timpul f`r` s` ne dea nou` socoteal`, rosti Alan
Todd pe un ton oarecum sarcastic.
Dup` cin`, Jo urc` direct \n camera ei. Alandra se instal` la
televizor \n compania lui Robert. Iar bunicul lor se duse \n
biroul lui, unde obi[nuia s`-[i fumeze pipa \n fiecare sear`
dup` ce mncau.
Nu mi se pare interesant, morm`i Robert p`r`sind micul
salon unde era instalat televizorul.
Dup` plecarea lui, Alandra schimb` cteva canale. Dar nici
un program nu-i pl`cu.
Urc` \n camera ei [i \ncepu s` citeasc` o carte. Dar [i aceas-
ta i se p`ru la fel de insipid` ca filmele [i dezbaterile pe care
\ncercase s` le urm`reasc` pe micul ecran...
Ciudat, gndi ea. Dac` Matt nu e aici, toat` casa pare \n
derut`...
{i totu[i nu era prima oar` cnd cina \n ora[. O fi fost de
fiecare dat` \n compania aceleia[i femei?
{i dac`, \ntr-o bun` zi, \i anun]a c` se c`s`tore[te?
Jo ar fi disperat`...
UN MOMENT DE NEBUNIE 65
|ncercnd s` [i-l alunge din minte pe Matt, Alandra se
gndi la Robert. Avuseser` de curnd o discu]ie serioas`, \n
cursul c`reia el \i m`rturisise c` nu-i pl`cea deloc s` lucreze la
Societatea Carstair & Todd.
{i ce ]i-ar pl`cea s` faci? \l \ntrebase ea.
Nu [tiu... Orice altceva! Dar \n nici un caz o meserie care
s` aib` leg`tur` cu profesia de inginer. N-am nici o treab` cu
tehnica.
***
Alandra nu reu[i s` doarm` prea bine \n acea noapte.
Totu[i, a doua zi era \n picioare dis de diminea]`, a[a cum
avea obiceiul.
Te-ai sculat chiar mai devreme dect mine! \i spuse
bunicul ei venind \n gr`dina de trandafiri, unde le pl`cea la
amndoi s` se plimbe \nainte de micul dejun.
Bun` diminea]a, bunicule!
Bun`...
Oh! Un spin ]i-a ag`]at haina...
A[a e...
Ridic` din umeri.
{tii s` crpe[ti, feti]o?
Bine\n]eles. Dac` vrei o repar eu. Nu va fi prea greu!
F`cur` c]iva pa[i \n t`cere [i Alandra se aventur` s`-i pun`
\ntrebarea care \i st`tea pe limb`.
Matt s-a \ntors?
|n loc s`-i r`spund`, b`trnul \[i ridic` ochii spre cer.
66 JANE ASHTON
Doamne! exclam` el. {i tu?
Cum asta, [i eu?
La fel ca [i Jo, a trebuit s` te \ndr`goste[ti de Matt!
Eu?! Eu \ndr`gostit` de Matt Carstair?! exclam` ea oripi-
lat`. Bunicule, cred c` ai luat-o pu]in razna!
El nu se sup`r` [i \i \ntinse doi trandafiri.
La vrsta mea, ai dreptul s-o iei pu]in razna, glumi el.
Uitasem c` tu [i Matt sunte]i la cu]ite...
Dac` ar fi primit mai mult` b`taie \n copil`rie, ar fi \n
mod sigur mai u[or de tr`it cu el acum, declar` Alandra. Mama
lui n-a fost destul de sever`...
Dup` un timp de gndire, \ntreb`:
Mama lui mai tr`ie[te?
Da. E pictori]` [i locuie[te \n sudul Spaniei. Climatul e
mai bun acolo pentru reumatismul ei.
{i mama Alandrei era reumatic` [i tn`ra sim]i c` \ntre ea
[i Matt se creaz` o punte de leg`tur`...
|l v`zu apoi intrnd \n sufragerie. Era gata s` plece la birou.
|n costumul gri-\nchis [i c`ma[` alb`, p`rea un adev`rat om de
afaceri.
Privirea lui se opri pe cei doi trandafiri pe care Alandra \i
avea \n mn` [i buzele lui f`cur` o strmb`tur` dezaproba-
toare. Exact ca [i \n diminea]a cnd Alandra venise cu un
boboc de trandafir...
Bun`, Matt! rosti ea.
Apoi se duse s` se a[eze pe locul ei [i puse florile lng` farfurie.
Cnd o s` plec, o s` iau un buchet \ntreg! spuse ea ca s`-l
calce pe nervi.
UN MOMENT DE NEBUNIE 67
Dac` n-o s` pleci dect cu un buchet, valiza nu va fi prea grea.
Ciudat, dar aceast` remarc` o \ndurer` pe Alandra. {i
totu[i, de obicei, nimic din ceea ce spunea Matt nu reu[ea s-o
afecteze...
Nu-]i face probleme, spuse ea pe un ton provocator. O s`
v` las adresa mea... A[a c` ve]i putea veni s` recupera]i
argint`ria familiei \n cazul c` o voi lua cu mine din neb`gare
de seam`.
Ai un apartament la Londra? se interes` el.
F`r` s`-i r`spund`, ea lu` cafetiera [i se servi.
|n ce cartier? insist` Matt. Nu mi-ai spus niciodat`.
{i nici n-am inten]ia s`-]i spun.
Iart`-m`. Credeam c` \]i va face pl`cere s` te vizitez...
Ea puse jos cafetiera cu un gest att de brusc, \nct cteva
pic`turi de cafea stropir` fa]a alb` de mas`.
Ia te uit` ce idee bun`! exclam` ea cu ironie. Vino s` m`
vezi la Londra! Locuiesc la etajul unu [i o s`-]i arunc cu
pl`cere o c`ldare de ap` \n cap! Eu...
Dar bunicul ei intr` exact \n acel moment \n sufragerie [i
Alandra t`cu.
***
Venise luna octombrie [i zilele de toamn` erau splendide.
Nu va mai dura mult! spuse cu regret Jo.
O \nso]ise pe Alandra \n ora[. Merseser` amndou` pe jos
ca s` cumpere pu]in` ln` la culoare pentru repararea hainei
bunicului. Jo nu \nceta s` vorbeasc` despre marele bal care
urma s` aib` loc la Bedewick s`pt`mna viitoare.
68 JANE ASHTON
O s` mearg` [i Matt? o \ntreb` Alandra.
Nu cred. L-am rugat dar n-a p`rut prea tentat.
Un oftat ie[i din pieptul lui Jo.
Dar o s`-i mai spun [i disear`. Mi-ar pl`cea att de mult
s` vin` cu mine!
***
Cina aproape c` se terminase cnd Jo se hot`r\ s` abordeze
subiectul care-i st`tea pe inim`. Dar \n loc s` i se adreseze
direct lui Matt, se adres` bunicului ei care se strmb`.
|]i m`rturisesc, feti]o, c` balurile nu m` mai atrag deloc!
Vor avea o orchestr` att de bun`! {i se duc to]i oamenii
pe care-i cunoa[tem...
F`cu o mutri[oar` dr`g`la[`.
{i am chef s` dansez!
Fiindc` nimeni nu deschidea gura, ad`ug`:
{i mi-a[ dori [i o rochie nou`...
Pe nea[teptate, Alan Todd se \ntoarse spre Alandra.
Dar tu? Te duci [i tu la bal?
Era gata s` rosteasc` un nu categoric. Dar \[i d`du seama
c` Matt o privea \ncruntat.
{i, nici de data asta, nu putu rezista dorin]ei de a-l
tachina...
Lu` o expresie candid`.
Mi-ar pl`cea, spuse ea. Dar, ca [i Jo, n-am nimic de
\mbr`cat.
UN MOMENT DE NEBUNIE 69
Bine\n]eles c` Matt se va gndi c` \ncerca s` ob]in` o rochie
nou` de la bunicul ei. De fapt, ea nu avea deloc inten]ia s` se
duc` la bal [i spera c` bunicul nu se va sup`ra cnd, mine
diminea]`, \i va spune c` nu are nevoie de rochie.
Am priceput, ve]i avea amndou` toalete noi de sear`,
morm`i el.
Dar un surs \i plutea pe buze.
Jo scoase un strig`t u[or de pl`cere. Alandra se mul]umi s`-i
zmbeasc` bunicului cu c`ldur`. Nu \ndr`znea s` se \ntoarc`
spre Matt, fiindc` se temea c` o s` izbucneasc` \n rs...
Robert se agit` pe scaunul lui.
Alandra...
|[i drese glasul [i continu` cu o voce mai puternic`:
Alandra, mi-ar face pl`cere s` te \nso]esc la bal.
Dar... \ncepu ea.
Era s` zic`: dar eu nu vreau s` merg!. Totu[i, cnd v`zu
c` bietul Robert se \nro[ise pn` peste urechi dup` acest efort
de a-[i \nvinge timiditatea, nu \ndr`zni s` revin` asupra
spuselor ei.
{i mie mi-ar face pl`cere s` merg cu tine, \l asigur` ea.
Robert, care cu o clip` mai \nainte p`rea gata s` se ascund`
sub mas`, arbor` acum un zmbet triumf`tor.
Matt se ridic`.
Vom merge cu to]ii! decise el.
Alandra \i arunc` o privire ucig`toare. Dar nu risc` totu[i s`
protesteze.
|ntr-al nou`lea cer, Robert p`r`si sufrageria urmat de Matt.
Jo se gr`bi s` se ia dup` ei.
70 JANE ASHTON
Alandra r`mase singur` cu bunicul ei. Rapiditatea cu care
se desf`[uraser` evenimentele o l`sase f`r` glas. |n urm` cu
cinci minute era hot`rt` s` nu se duc` la acest bal, [i pentru
a-i face pl`cere lui Robert, acum era obligat` s` se duc`...
S` te duci \mpreun` cu Jo la Bedewick, \i spuse Alan
Todd. Am cont deschis la cteva magazine.
Dar am glumit cnd am spus c` n-am nimic de \mbr`cat,
se ap`r` Alandra.
{i totu[i, `sta era motivul! Nu avea nici o toalet` mai ca
lumea \n garderoba ei destul de s`r`c`cioas`.
Bunicul se \ncrunt`.
Doar n-o s` fii la fel de \nc`p`]nat` ca tat`l t`u?
Alandra \l privi. Nu voia ca el s`-i ofere cadouri...
Eu...
Se \ntrerupse. Revedea urechile ro[ii ale lui Robert.
Ridicndu-[i privirea, \ntlni ochii bunicului [i-[i reaminti
emo]ia pe care o citise \n ochii lui sp`l`ci]i \n urm` cu cteva
zile.
A[a era... omul acesta o f`cuse s` sufere pe mama ei. Dar [i
el suferise cnd fiul lui \l p`r`sise...
Via]a este foarte complicat`, gndi ea. Nu trebuie s` judec
pripit. Mai ales c` nici o fiin]` omeneasc` nu e perfect`.
Ei bine? o \ntreb` el.
Alandra ezit`. |nc`p`]narea era, la fel ca [i orgoliul, o
calitate sau un defect? care p`rea s`-i caracterizeze pe to]i
membrii familiei Todd. Bunicul ei, tat`l ei [i acum chiar ea...
Dac` bunicul [i tat`l ei n-ar fi fost att de \nc`p`]na]i, ar fi
reu[it probabil s`-[i rezolve disensiunile.
UN MOMENT DE NEBUNIE 71
***
A doua zi de diminea]`, o \nso]i pe Jo la Bedewick ca s`
bat` magazinele.
Veri[oara ei nu \ntrzie s`-[i fixeze alegerea asupra unei
rochii lungi imprimate care \i venea foarte bine.
Acum trebuie s` g`sim ceva pentru tine, \i spuse ea
Alandrei.
Dar aceasta nu era prea entuziasmat`. |ns` cnd v`zu o
rochie splendid` din m`tase ro[ie, drapat` ca o tunic` pe un
um`r, \n timp ce cel`lalt r`mnea gol, nu mai rezist`.
Niciodat` nu-i f`cuse atta pl`cere s` probeze ceva...
Cnd se v`zu \n oglind`, r`mase f`r` glas. Ea era fata aceea
\nalt`, cu alur` de manechin?
{i brusc se v`zu \nso]it` nu de Robert, ci de Matt... B`tu din
gene [i imaginea nebuneasc` disp`ru imediat.
Ce se \ntmpl` cu mine? [opti, sup`rat` pe sine.
Dar gndul ei fugea tot spre Matt Carstair. Cum de \[i putea
pierde astfel timpul?
A[ face mai bine s` m` gndesc la Robert... \[i spuse ea
mu[cndu-[i buza de jos.
Atitudinea v`rului ei \i f`cea probleme. De cnd \i accep-
tase invita]ia, p`rea \ntr-al nou`lea cer. {i \n]elegea acum c`
gre[ise \ncurajndu-l astfel. Fiindc` \[i va face iluzii... Va trebui
s` pun` foarte repede lucrurile la punct [i s`-l fac` s` \n]eleag`
c` nu e posibil` o rela]ie \ntre ei.
72 JANE ASHTON
***
|n timp ce cobora la cin`, nu se sim]ea deloc \n largul ei.
Cum s`-l resping` pe Robert f`r` s`-l bruscheze?
Ah, iat`-te \n sfr[it, Alandra! exclam` v`rul ei de cum o
z`ri. |ncepusem s` m` \ntreb dac` o s` te ar`]i...
{tii bine c` vin \ntotdeauna la mas`, \i r`spunse ea
zmbind.
Matt o privi cu un aer glacial. {i avu impresia c`, \n tot tim-
pul cinei, n-o sc`p` din ochi... La fel ca [i Robert...
{ervetul \i alunec` de pe genunchi [i c`zu pe covor. Robert
se repezi s`-l ridice.
Mul]umesc, [opti ea.
Abia \[i \nghi]ise ultima buc`]ic` de desert c` se [i ridic`.
V` rog s` m` ierta]i... dar vreau s` scriu ni[te scrisori.
Robert o privea. |n ochii lui citi adora]ia umil` a unui cine.
Travers` holul cu pas vioi, dar nu avu timp s` ajung` la
primele trepte ale sc`rii: o mn` de fier o prinse de
\ncheietura minii...
Robert o urm`rise!
|[i ridic` ochii [i, cu mirare, constat` c` nu v`rul ei o
strngea de mn` att de posesiv, ci Matt Carstair.
Vru s` se degajeze. Dar el nu-i l`s` timp [i, cu brutalitate, o
\mpinse \n biroul lui.
UN MOMENT DE NEBUNIE 73
Capitolul 6
Matt o prinse de umeri [i o scutur` f`r` pic de blnde]e.
Ochii \i str`luceau.
Unde te crezi?! exclam` el.
|i d`du drumul la fel de brusc [i \[i \ncruci[` bra]ele,
privind-o acuzator.
N-ai pic de minte! Comportarea ta este incalificabil`!
La fel ca a ta, ripost` ea frecndu-[i \ncheietura \nro[it`.
Te compor]i exact ca omul cavernelor! Dar poate c` a[a este
moda la Ferny Druffield. Nu uita \ns` c` eu vin de la Londra,
unde suntem pu]in mai civiliza]i...
Dar aici nu suntem la Londra, o \ntrerupse el. Ci la ]ar`.
{i \nchipuie-]i c` aici lucrurile se petrec mult mai simplu.
Tu e[ti un om simplu, Matt? Tu? \l ironiz` ea.
Nu vorbesc despre mine, [tii perfect asta!
Atunci despre cine vorbe[ti?
Despre Robert.
Alandra cl`tin` din cap.
Foarte bine... rosti ea sarcastic. S` vorbim despre Robert,
dac` a[a vrei.
O fixa [i se sim]i pe nea[teptate foarte vulnerabil` \n fa]a
acestui b`rbat dur.
{i s` [tii c` n-o s`-]i repet de dou` ori, \ncepu el
vehement.
|n consecin]`, sunt numai ochi [i urechi.
Cu ct glumea ea mai mult, cu att se \ntuneca Matt la fa]`.
Alandra se sim]ea oarecum \n starea de spirit a unui toreador
care flutur` pnza ro[ie \n fa]a unui taur \nfuriat... Oricum ea
nu avea inten]ia s`-i explice faptul c` aten]iile lui Robert o
deranjau [i c` nu [tia cum s` scape de ele.
Las`-l \n pace pe Robert! \i spuse el. Nu e pentru o fat`
ca tine. {tii prea bine asta!
O fat` ca tine. Cu ct dispre] pronun]ase aceste patru
cuvinte!
Atunci Alandra se zbrli.
Sunt liber` s` fac ceea ce-mi place! Robert e major [i eu
la fel. De ce te amesteci?
Matt strnse pumnii [i Alandra ridic` din umeri.
Vin dintr-un mare ora[, \i reaminti ea. {i m` cam plicti-
sesc la ]ar`. Trebuie s`-mi g`sesc ni[te distrac]ii!
Reu[i chiar s`-i zmbeasc` ironic.
Mi-ai spus s` nu-mi \ncerc din]ii pe tine, scumpul meu
Matt. A doua op]iune de aici fiind Robert, ]i se pare
surprinz`tor c` m-am orientat spre el?
UN MOMENT DE NEBUNIE 75
Era furioas`, dar reu[ise totu[i s` vorbeasc` pe un ton
glume]. |[i d`dea seama c` lui Matt \i venea extrem de greu
s`-i suporte sarcasmele.
E[ti... \ncepu el.
Dar nu avu timp s` spun` mai mult: soneria telefonului se
f`cu auzit`. Lu` receptorul [i mri:
Alo?
Of! Salvat` de telefon! exclam` Alandra pe un ton batjo-
coritor.
Alo? repet` Matt \nfuriat.
|ncruntat, \[i ascult` interlocutorul invizibil. Apoi d`du din
cap, \n timp ce o privea pe Alandra.
Cine e? url` el.
Alandra se preg`tea s` p`r`seasc` \nc`perea \n vrful
picioarelor, cnd Matt aproape c` arunc` aparatul spre ea.
E pentru tine!
Ridicnd din sprncene, Alandra lu` receptorul. Era pentru
prima oar` cnd primea un telefon la La Roseraie!
Matt nu se pref`cu deloc c` ar vrea s` ias` din birou.
R`mase lng` ea, decis s` nu piard` nici un cuvnt din aceast`
convorbire telefonic`.
|ncercnd s` nu ]in` cont de prezen]a lui, Alandra \ntreb`:
Alo? Cine e la telefon? Aici Alandra Todd...
Nu prea e[ti bine primit cnd ri[ti s` formezi num`rul t`u
de telefon, se auzi o voce b`rb`teasc` la cel`lalt cap`t al firului.
Henry! exclam` Alandra, \ncntat` s`-[i aud` patronul [i
prietenul totodat`.
76 JANE ASHTON
Singurul ei prieten de pe lume, poate... Se ar`tase att
de \n]eleg`tor, la fel ca [i so]ia lui, cnd ea \[i pierduse
mama.
Dar cum de mi-ai g`sit num`rul de telefon? se mir`
ea.
N-a fost greu. Mi-ai dat adresa de la Ferny Druffield [i a
trebuit doar s` consult cartea de telefon.
Deci ]i-a fost dor s`-mi auzi vocea? rosti ea, amuzat`.
Al`turi de ea, Matt Carstair se crispa [i ea se hot`r\ s`-l \nfu-
rie [i mai mult:
Trebuia neap`rat s` m` contactezi? Era att de urgent?
spuse ea cu o voce pisicoas`.
Oh, da! |nlocuitoarea ta tocmai [i-a dat demisia. {i
oricum, nu era prea priceput`! N-am \ncetat nici o clip` s`-]i
regret plecarea [i m` \ntrebam dac`, din \ntmplare, n-ai avea
chef s`-]i reiei slujba?
Hmm, eu...
Alandra ezit`. Matt f`cu un gest ner`bd`tor.
Mi-ar pl`cea, Henry, spuse ea \n cele din urm`. Din
nefericire, nu pot pleca de aici pentru moment...
Apoi, pe un ton confiden]ial, ad`ug`:
Mi-am luat o slujb` temporar`.
Lucrezi! exclam` el.
Provizoriu.
|i arunc` o privire lui Matt. Un Matt cu o fa]` dezaproba-
toare [i ale c`rei buze strnse nu prevesteau nimic bun...
UN MOMENT DE NEBUNIE 77
Vezi, Henry, relu` Alandra, munca asta este cam prost
pl`tit`. Dar cu pu]in noroc, o s` ob]in o prim` gras` la sfr[it,
fiindc`...
Dar nu mai avu timp s` spun` mai mult. Matt \nh`]ase
receptorul [i \l trntise \n furc`, \ntrerupndu-i astfel convor-
birea.
Apoi se apropie amenin]`tor de Alandra care se d`du
\napoi, speriat` cu adev`rat.
Dar \n acel moment, u[a se \ntredeschise [i \n cadrul ei
ap`ru mutri[oara dr`g`la[` a lui Jo.
Am crezut c` aud soneria telefonului...
F`cu ochii mari cnd \l v`zu pe Matt, palid de furie, [i pe
Alandra, vizibil speriat`.
Iar v` certa]i! exclam` ea.
Am terminat, am terminat, se gr`bi s-o asigure Alandra.
Nu-i a[a Matt, c` am terminat?
{i f`r` s`-i mai a[tepte r`spunsul, disp`ru \n mare grab`,
\ntrebndu-se ce gndise Henry despre acest mod deloc cere-
monios de a \ntrerupe o convorbire telefonic`...
***
|n cursul zilelor urm`toare, Matt o ignor` cu des`vr[ire. {i
ea f`cu la fel. Totu[i \i sim]ea adesea privirea fixat` asupra ei,
mai ales cnd Robert se g`sea prin preajm`.
Apoi atmosfera se mai dezghe]`, Matt ajungnd chiar s`-i
ofere un pahar de Xeres \ntr-o sear`, \nainte de cin`.
78 JANE ASHTON
|n seara balului, p`rea s` fie \ntr-o dispozi]ie excelent`.
Toat` lumea e gata? \ntreb` el. Atunci, hai...
Cu r`suflarea t`iat`, Alandra \l privea. Era extrem de
seduc`tor \n smochingul de o croial` perfect`... Toate femeile
vor fi la picioarele lui!
{i Robert ar`ta bine. Mai ales c` se hot`rse \n sfr[it s` se
duc` la frizer. Acesta reu[ise s`-i disciplineze oarecum ciuful
rebel, dup` ce-l scurtase destul de mult.
Matt se urc` la volan [i, considernd c` e \ndrept`]it`, Jo se
a[ez` al`turi de el. Alandra se instal` deci \n spate, \mpreun`
cu Robert.
O dat` ajun[i, Alandra [i Jo se \ndreptar` spre garderob`.
Capa de catifea pe care o purta Alandra \i fusese \mprumutat`
de veri[oara ei.
O \ntinse femeii de la garderob` [i Jo scoase o exclama]ie
admirativ`.
Ar`]i splendid, Alandra!
Tn`ra surse.
{i tu la fel, Jo!
Privirea acesteia din urm` se oprir` pe colierul de perle pe
care Alan Todd i-l \mprumutase Alandrei pentru aceast` sear`
special`. Refuzase la \nceput, dar bine\n]eles c` el insistase [i
ob]inuse c[tig de cauz`.
Sunt perlele bunicii? se interes` veri[oara ei.
Da. Te deranjeaz`? Bunicul a insistat s` le port \n seara
asta [i...
UN MOMENT DE NEBUNIE 79
Nu m` deranjeaz` deloc! exclam` Jo.
Ridic` bra]ul, f`cnd s` sclipeasc` o br`]ar` splendid`.
Uite, eu port diamantele bunicii!
{i \mpreun` se duser` s`-i \ntlneasc` pe Matt [i Robert
care \i a[teptau \n hol. F`r` voia ei, Alandra se \nro[i brusc,
con[tient` de um`rul ei gol [i de decolteul generos al rochiei.
Cu pu]in` timiditate, ridic` ochii spre Matt [i remarc` fap-
tul c` nu decolteul ei \l interesa, ci perlele...
|n seara asta, ar fi vrut s` fac` un armisti]iu cu el. Dar era
prea obi[nuit` s`-l provoace...
Frumos cadou, nu-i a[a? \i lans` ea cu un aer satisf`cut.
El ridic` din sprncene [i \ntreb` ne\ncrez`tor:
Alan ]i-a dat colierul?
Abia se ab]inu s` nu-l p`lmuiasc`. Din fericire ni[te prieteni
de familie \p`rur` exact \n acel moment. Matt o prezent`
drept nepoata lui Alan Todd [i Alandra \[i uit` furia...
Dac` Robert ar fi avut posibilitatea s` fie organizatorul
balului, el n-ar fi dansat dect cu Alandra. Dar tn`ra nu ducea
lips` de cavaleri [i \i rezerv` v`rului s`u doar dou` sau trei
dansuri.
E pentru prima oar` cnd ie[im \mpreun`, \i [opti el la
ureche \n timp ce o strngea \n bra]e.
Ea reu[i s`-l \mping` cu blnde]e [i s` lase pu]in` distan]` \ntre
ei. Nu-i pl`cea s`-i vorbeasc` despre acest bal ca despre o ie[ire \n
doi, p`rnd s` sugereze c` vor mai exista \nc` multe altele.
|ncercnd s` schimbe subiectul, spuse primul lucru care \i
trecu prin minte.
80 JANE ASHTON
|mi place tunsoarea ta.
Robert zmbi \ncntat.
Matt m-a trimis la frizerul lui \n aceast` dup`-amiaz`.
{i dac` am face un tur pe la bufet? \i suger` Alandra,
fiindc` orchestra ataca un tangou prea languros.
Cum vrei, spuse Robert f`r` entuziasm.
Fu [i mai dezam`git cnd c]iva tineri se repezir` spre
ei.
Cnd o s` te hot`r`[ti odat` s` ne-o prezin]i pe veri[oara
ta?! exclam` unul dintre ei.
Cu regret, Robert se execut`:
Dudley Nillan... Alandra Todd, morm`i el.
Un alt tn`r, cu care Alandra dansase la \nceputul serii, \i
zmbi cu gura pn` la urechi.
{i tu vrei s` fii prezentat? se strmb` Robert. Nigel
Morgan...
Nu-i cazul, \l \ntrerupse acesta. Eu am dansat deja cu
veri[oara ta.
Apoi se adres` Alandrei:
{i o s` mai dans`m, nu?
Robert scutur` cu \nc`p`]nare din cap.
Alandra a venit cu mine [i cu mine o s` danseze!
Nigel Morgan ridic` din umeri.
Verii nu intr` la socoteal`!
Atmosfera \ncepea s` fie \ncordat`. Alandra \ncerc` o
porti]` de ie[ire.
UN MOMENT DE NEBUNIE 81
Dar unde e Jo? se interes` ea.
Adineaori dansa cu Jonathan Noseby, spuse Dudley
Nillan.
|n acest caz, unde era Matt? se \ntreb` Alandra.
Evit` totu[i s` pun` \ntrebarea cu voce tare. Mai ales c`
r`spunsul ap`ru singur, chiar \n persoana lui Matt... Cu mer-
sul lui suplu, felin, \[i f`cea intrarea \n sala unde organizatorul
plasase bufetul.
O g`si imediat \n mijlocul curtezanilor ei. O clip` ea crezu
c` o s` li se al`ture [i, ciudat, inima \ncepu s`-i bat`
nebune[te.
Dar Matt le \ntoarse brusc spatele [i se \napoie \n sala de
bal.
Ceva mai trziu, Alandra \l rev`zu din \ntmplare. De data
asta zmbea. {i i se \ntmpla att de rar, \nct ea r`mase cu
gura c`scat` \i zmbea unei tinere de vreo treizeci de ani,
\mbr`cat` \ntr-o rochie strmt` de lame auriu care nu ascun-
dea mare lucru din formele ei perfecte. P`rul \i era strns pe
ceaf` \ntr-un coc de culoarea abanosului, l`sndu-i liber` fa]a
cu un oval perfect.
Alandra dansase de mai multe ori cu Nigel Morgan [i
Dudley Nillan. |ncepea s` se plictiseasc` [i ar fi vrut s` plece
acas`, dar nimeni nu p`rea s` se gndeasc` la plecare.
Robert f`cea opriri din ce \n ce mai \ndelungi la bar. Jo se
\nvrtea \n mijlocul ringului de dans, cu un aer extaziat, \n
bra]ele unui tn`r zmbitor. Iar Matt p`rea fascinat de
conversa]ia acelei brunete frumoase cu trup de zei]`.
82 JANE ASHTON
Un b`rbat, mai \n vrst` dect tinerii cu care dansase
pn` acum Alandra, o invit`. {i ea \l urm` pe ringul de dans.
Se p`rea c` noul ei cavaler nu [tia cine este, fiindc` o
\ntreb` dac` locuie[te la Bedewick.
Nu, sunt aici... \n vacan]` la ni[te rude din Ferny
Druffield, \i explic` ea.
Printre gene arunc` o privire spre locul unde se afla Matt
\n urm` cu o clip`. Dar el disp`ruse.
Ferny Druffield! exclam` necunoscutul. Locuiesc foarte
aproape de acolo! Ne-am putea revedea [i...
O mn` se a[ez` pe um`rul Alandrei.
Mi-ai promis urm`torul vals, rosti Matt.
{i o lu`, pur [i simplu, din bra]ele cavalerului ei. Alandra
nu [tia s` danseze prea bine vals. Dar Matt era un excelent
dansator [i o antren` \ntr-un vrtej ame]itor \n care ea \l
urm`ri f`r` nici o greutate.
Nu-mi amintesc s`-]i fi promis acest vals! remarc` ea,
extrem de bine dispus`.
Cum Matt r`mnea t`cut, ea ad`ug`:
Nu sunt de acord cu felul \n care mi-ai izgonit cavalerul.
Un asemenea procedeu nu-]i prea st` \n obicei!
Fiindc` el continua s` tac`, Alandra rosti exasperat`:
}i-au trebuit patru ore ca s`-]i aminte[ti de existen]a
mea?
Crezi c` a[ fi putut s` te uit? o \ntreb` el sarcastic.
Ochii lui fixau de data asta decolteul generos al rochiei, din
care se putea ghici \nceputul snilor.
UN MOMENT DE NEBUNIE 83
Tonul ironic al lui Matt o atinse pn` \n adncul sufletului
pe Alandra. De[i era inexplicabil, a[a se \ntmplase. Ni[te
lacrimi tr`d`toare \i umezir` ochii.
|nghi]i \n sec. Era pentru prima dat` cnd o remarc` \n doi
peri f`cut` de Matt Carstair o sup`ra.
Ce s-a \ntmplat? se interes` el \n [oapt`.
Remarcase faptul c` se schimbase la fa]`. Din fericire, nu
[tia care este cauza...
La ce or` se va termina balul? \ntreb` ea.
Nu prea trziu. Presupun c` la Londra ]i se \ntmpla ade-
sea s` te culci \n zori...
La Londra e altceva.
Valsul se terminase. Alandra vru s` se desprind` din bra]ele
lui, dar Matt nu-i d`du drumul.
Plec`m, hot`r\ el.
{i Jo? Pare s` se distreze de minune. Tu...
{i Robert? rosti el ca un ecou. S`rmanul de el s-a dus
s`-[i \nece necazul la bar...
Ar trebui s` te hot`r`[ti odat` ce vrei! explod` ea. |ntr-o
zi m` acuzi c` vreau s`-l seduc pe s`rmanul Robert [i \mi
porunce[ti s`-i dau pace! {i a doua zi te super fiindc` nu m`
ocup destul de el!
Pe drumul de \ntoarcere o s`-i explici c` nu ]ineai
neap`rat s` dansezi cu tot Bedewick-ul!
Apoi zmbi ironic.
Dar dac` nu te sim]i \n stare s`-l \nfrun]i pe Robert, po]i
s` stai \n fa]`, lng` mine.
Alandra ridic` dispre]uitoare din umeri.
84 JANE ASHTON
M` simt \n stare s` \nfrunt orice b`rbat, \l asigur` ea.
Ceva mai trziu, \n ma[ina care \i ducea \napoi la La
Roseraie \i veni destul de greu s`-l resping` pe Robert. Un
Robert beat care uitase de timiditatea lui obi[nuit` [i tot \ncer-
ca s-o ia \n bra]e...
|n tot timpul drumului Alandra duse cu el o b`t`lie t`cut`.
Nici una din mi[c`rile ei nu-i sc`pa lui Matt, care se uita
aproape \n permanen]` \n oglinda retrovizoare pe care o
reglase \n a[a fel \nct s`-i poat` supraveghea pe pasagerii din
spate...
Alan Todd se retr`sese de mult \n camera lui, cnd Matt,
Alandra [i Jo intrar` \n hol, urma]i de Robert care se
\mpleticea.
Ai face mai bine s` te bagi \n pat, Robert, spuse Matt cu
severitate.
Cl`tinndu-se, tn`rul se \ndrept` spre Alandra.
Vino... vino cu mine...
Fu gata s` cad`; tn`ra \ntinse repede mna ca s`-l ajute
s`-[i recapete echilibrul.
Matt \l lu` de umeri [i \l \mpinse pe sc`ri.
S` nu te superi pe el, Alandra! rosti Jo pe un ton de
scuz`. S`racul Robert! A b`ut att de mult \nct nu mai [tie
nici ce zice nici ce face! O s`-i fie ru[ine mine cnd o s`-[i
reaminteasc` de aceast` sear`. Dac` o s`-[i mai
reaminteasc`...
Nu sunt deloc sup`rat` pe el, o asigur` Alandra.
Urc` la rndul ei scara, \nso]it` de Jo.
UN MOMENT DE NEBUNIE 85
Te-ai distrat bine? o \ntreb` pe veri[oara ei.
A[a [i a[a.
Totu[i aveai aerul c` te distrezi foarte bine!
Jo oft`.
Pe de o parte da, pe de o parte nu.
De ce?
Fiindc` a ap`rut din nou acea... Hamilton!
Oh! se mul]umi s` rosteasc` Alandra.
Nu-i fusese greu s` ghiceasc` c` femeia \n rochie de lame
auriu era acea... Ce reprezenta doamna sau domni[oara
Hamilton pentru Matt? Era amanta lui? Voia s-o ia de nevast`?
|n timp ce \[i scotea colierul de perle \n camera ei, Alandra
\ntorcea problema pe toate fe]ele.
Nu avea somn. Seara asta nu se desf`[urase a[a cum
sperase... Un sentiment ciudat de insatisfac]ie punea st`pnire
pe ea.
{i, brusc, avu chef s` fac` o plimbare pe afar`. F`r` s` se
mai gndeasc`, ie[i din camera ei.
Nu voiam s`-l sup`r pe Robert! gndi ea. Chiar c` nu
voiam...
Oft`. Travers` \ncet sufrageria [i \mpinse una din u[ile care
d`deau spre gr`din`. Era prea cufundat` \n gndurile ei ca s`
remarce faptul c` aceasta nu era \nchis`.
Alese aleile pres`tare cu nisip. Parfumul trandafirilor era
ame]itor.
Nu reu[e[ti s` dormi, Alandra?
Tn`ra tres`ri recunoscnd vocea lui Matt.
86 JANE ASHTON
Ia te uit`... [i tu ai ie[it la plimbare? \ng`im` ea.
Sim]i c` inima \ncepe s`-i bat` din ce \n ce mai repede.
Gtul \i era uscat [i regreta c` n-a g`sit ceva mai inteligent de
spus.
Nu reu[e[ti s` dormi fiindc` l-am \mpiedicat pe Frank
Millington s`-]i dea o \ntlnire amoroas`?
Deci b`rbatul de vreo patruzeci de ani cu care dansa cnd
\[i f`cuse Matt apari]ia ca s-o invite la dans se numea Frank
Millington...
}i-ai scos prleala \n seara asta! rosti Matt cu dispre].
Alandra se \ncrunt`.
Ce vrei s` zici cu asta?
Pretindeai c` te plictise[ti aici. N-am avut impresia c` a[a
a fost cazul [i la bal! }i-ai f`cut o mul]ime de rela]ii...
Tn`ra ridic` din umeri.
Dac` \]i \nchipui c` sunt \n c`utarea unei \ntlniri
amoroase, conform propriilor tale cuvinte, nu uita c` m-a[ fi
putut mul]umi cu Robert.
|n seara asta Robert n-a fost tovar`[ul visat! De aceea ai
ie[it dup` mine \n gr`din`?
Eu, s` m` ]in dup` tine?! exclam` ea.
Timp de o clip`, r`mase f`r` glas. Apoi continu`:
Nici m`car nu [tiam c`...
Apoi furia \[i spuse cuvntul:
Ce preten]ie! Chiar c` e[ti un... e[ti un...
Se \ntrerupse, c`utnd insulta potrivit`. Apoi o rev`zu pe
acea Hamilton cu Matt, [i \l asigur` dispre]uitoare:
UN MOMENT DE NEBUNIE 87
Celelalte femei n-au dect s` se \nvrteasc` \n jurul t`u ca
fluturii de noapte pe lng` lamp`. |nchipuie-]i c` nu e [i cazul
meu, Matt Carstair! |nchipuie-]i c` nu va fi niciodat` cazul meu!
Ah, da? Deci pretinzi c` n-ai chef s` te distrezi pu]in?
{i brusc, o trase spre sine.
Vedem noi acum, morm`i el.
|nainte ca ea s`-i fi putut ghici inten]iile, pusese st`pnire
pe buzele ei cu o s`rutare care nu avea nici un pic de blnde]e
\n ea.
|n primele clipe, Alandra se zb`tu ca o nebun`. Dar el o
]inea cu putere... {i pu]in cte pu]in, sim]i c` \ncepe s`-i curg`
foc prin vine.
Opre[te-te! reu[i ea s`-i spun`.
El \[i ridic` o clip` capul.
Vrei s` m` opresc? Chiar vrei?
Acum depunea o ploaie de s`rut`ri pe um`rul ei gol [i ea
se \nfiora de pl`cere, de dorin]`...
Opre[te-te, repet` ea mai slab.
Acum nu se mai zb`tea. Dimpotriv`, toat` fiin]a ei tnjea
dup` trupul lui b`rb`tesc. El puse din nou st`pnire pe buzele
ei. Nu era s`rutat` pentru prima oar`, dar nu fusese niciodat`
att de tulburat` de un simplu s`rut.
Un simplu s`rut? Nu, acela al lui Matt nu era deloc
obi[nuit... Avea puterea s-o transporte \ntr-o lume necunos-
cut`. O lume senzual` a c`rei existen]` o ignora.
Pe nea[teptate, Matt \i d`du drumul. Cu ochii \nchi[i, ea \i
\ntinse buzele.
88 JANE ASHTON
Ei, acum [tim! remarc` el zeflemitor.
Alandra tres`ri, ca trezit` dintr-un vis, [i deschise ochii.
Ce... ce [tim? \l \ntreb` ea.
Cu bra]ele \ncruci[ate pe piept, el o privea de sus.
C` supor]i cu greu abstinen]a, \i arunc` el \n fa]`.
Aceast` adev`rat` insult` parc` o plesni.
Cum... cum \ndr`zne[ti! se indign` ea, ro[ie de umilin]`.
Deci, acea s`rutare nu avea nici o semnifica]ie! Pentru el
era vorba doar de un test! Un test la care d`dea r`spunsul care
\i convenea...
Nu conta pe mine s`-]i potolesc sim]urile, draga mea! o
asigur` el. O s` ai cecul t`u de o mie de lire sterline [i nimic
mai mult! Dac` tu cau]i... altceva, adreseaz`-te \n alt` parte.
Alandra p`lise. Tot sngele \i fugise din obraji. O furie f`r`
nume pusese st`pnire pe ea. F`r` s` se mai gndeasc`, ridic`
mna [i \l p`lmui cu toat` puterea.
De mult timp meritai asta! exclam` ea. Cred c` palma
asta valoreaz` o mie de lire!
Dup` aceste cuvinte, \i \ntoarse spatele [i se \ndrept` spre cas`.
UN MOMENT DE NEBUNIE 89
Capitolul 7
Cnd Alandra deschise ochii a doua zi de diminea]`, eveni-
mentele serii \i revenir` imediat \n minte.
Satisfac]ia pe care o \ncercase p`lmuindu-l pe Matt Carstair
disp`ruse. Se sim]ea nehot`rt`, prost dispus`...
{i cnd cobor\ s`-[i ia micul dejun, \[i d`du seama c` nu
era singur`.
Bun`, spuse ea dup` cum obi[nuia.
Nimeni nu-i r`spunse. Evit` s`-l priveasc` pe Matt. {i lucru
uimitor, Jo [i Robert erau prezen]i.
Jo p`rea teribil de deprimat`. Iar Robert ar`ta \ngrozitor. Ai
fi crezut c` era un cine b`tut.
Las c` merit`! gndi f`r` mil` Alandra.
O pendul` b`tu jum`tatea de or`. Robert se strmb` [i Matt
se ridic`. Jo se lu` \n fug` dup` el... Atunci Robert se hot`r\ la
rndul lui s` p`r`seasc` \nc`perea, cu capul plecat, f`r` s`
\ndr`zneasc` s` arunce nici o privire \n direc]ia Alandrei.
|n acel moment Alan Todd \[i f`cu apari]ia \n sufragerie.
Bun` diminea]a, bunicule!
Bun`, morm`i el.
Tn`ra deschise po[eta [i scoase perlele pe care le primise
\n ajun.
|]i mul]umesc foarte mult c` mi le-ai \mprumutat, declar`
ea, nereu[ind s` par` prea entuziasmat`.
Alan Todd o fix`, apoi \[i \ndrept` privirea asupra perlelor
care str`luceau f`r` ostenta]ie pe mas`, f`r` a face \ns` vreun
gest s` le ia.
Mi-ar face pl`cere s` p`strezi perlele bunicii tale, Alandra,
spuse el \n cele din urm`.
Dar tn`ra scutur` din cap.
Mul]umesc, dar nu vreau.
Ar fi putut vorbi mai altfel... Dar era prea demoralizat`.
Alan Todd oft`.
Doamne! exclam` el. {i se zice c` sunt orgolios! Dar
orgoliul meu nu e nimic \n compara]ie cu al t`u.
Lund colierul, \l b`g` \n buzunarul hainei.
Jo reveni \n sufragerie.
Pe Robert \l doare capul, declar` ea turnndu-[i o cea[c`
de cafea.
Nimic de mirare!
Am observat c` nu p`rea prea \n form`, [opti Alandra.
Ai remarcat c` [i Matt e foarte prost dispus? o \ntreb` Jo.
Nu...
UN MOMENT DE NEBUNIE 91
Ar fi trebuit s`-l priveasc`. M`car s` vad` dac` \i r`m`seser`
urme pe obraz de la degetele ei. Cu pu]in noroc, poate c` avea
[i un ochi \nvine]it...
{tii de ce este prost dispus? \ntreb` Jo. Pur [i simplu pen-
tru c` am avut proasta inspira]ie s`-l pun \n gard` \mpotriva
Corinnei Hamilton!
Alandra f`cu ochii mari.
Da? se mul]umi ea s` spun`.
Dat fiind c` s-a \ntors aici, se va face luntre [i punte ca s`
re\nnoade rela]ia lor! exclam` disperat` Jo.
S` re\nnoade?
Era gata s`-l fac` s-o ia de nevast`, acum vreo doi sau trei
ani, explic` Jo. Dar cum Matt nu se hot`ra destul de repede
dup` gustul ei, prins \n mreje un b`rbat bogat...
{i este m`ritat`? se interes` repede Alandra.
Era, o corect` Jo. Dup` cteva luni de la c`s`torie a
divor]at. {i se pare c` prime[te de la fostul ei so] o pensie mai
mult dect bun`!
Alandra clatin` din cap.
Crezi c` s-a \ntors din cauza lui Matt?
Bine\n]eles! N-ai v`zut-o asear`? Se ]inea dup` el ca o
lipitoare...
Jo strnse din pumni [i puse cu zgomot cea[ca pe mas`.
O s` fac un tur cu ma[ina, decise ea. Vii cu mine,
Alandra?
Nu, mul]umesc.
Alandra prefera s` mearg` pe jos. |n acest fel se putea
gndi [i \[i putea pune ideile \n ordine...
92 JANE ASHTON
Regreta acum c` refuzase perlele bunicii sale cu att de
pu]in tact. Bine\n]eles c` nu le voia. Dar ar fi putut s`-i ofere
o explica]ie bunicului ei.
Se gndi apoi la Jo. Asear` veri[oara ei p`ruse s`-l uite pe
Matt \n favoarea tn`rului Jonathan Noseby.
Ar fi \n mod sigur mult mai fericit` cu un b`iat de vrsta
ei gndi Alandra. Nu cred c` Matt e \n stare s` fac` fericit` o
femeie. Mai ales o copil` ca Jo, care e [i att de sensibil`...
Gndurile \i revenir` \n sfr[it la Robert. Trebuia neap`rat
s` g`seasc` o ie[ire din aceast` situa]ie...
S`racul Robert! Avea un aer att de nefericit \n aceast`
diminea]`...
Timp de o clip` se gndi s` p`r`seasc` La Roseraie. N-ar fi
mai rezonabil? Dar abia \i trecuse prin cap aceast` idee c` se
sim]i disperat`.
Nu, nu voia s` plece.
***
|n acea sear`, \mbr`cat` doar \ntr-un halat u[or, examina
con]inutul dulapului, \ntrebndu-se ce s` \mbrace la cin`.
Alegerea nu era prea grea [i avea impresia nepl`cut` c`
mereu coboar` \mbr`cat` la fel... Spre deosebire de celelalte,
care...
Cineva b`tu la u[` \ntrerupndu-i [irul gndurilor. |n prag
era Robert.
UN MOMENT DE NEBUNIE 93
A[ vrea s`-]i vorbesc, Alandra.
Po]i s`-mi vorbe[ti jos, peste 10 minute, r`spunse ea cu
r`ceal`.
|ntotdeauna e lume de fa]`. Nu po]i avea o convorbire
f`r` martori!
Bine, intr`, spuse ea f`r` chef.
A[ vrea s`-mi cer scuze, spuse el imediat. Comportarea
mea de asear` a fost incalificabil`...
Oft`, fixndu-[i vrfurile pantofilor.
Matt mi-a povestit totul, [opti el. Nu-mi aminteam de
nimic! Cnd ne-am \ntors la La Roseraie, se pare c` ]i-am zis
s`... s`...
Se \ntrerupse, ro[u ca sfecla la fa]`. Alandra se sim]ea
jenat` pentru el.
S` nu mai vorbim despre asta, Robert.
{i ad`ug` cu un zmbet.
Pe viitor, \ncearc` s` te st`pne[ti.
Oh, fii f`r` team`! exclam` el. Nu mi se va mai \ntmpla
niciodat`.
Ro[ea]a fe]ei se accentua.
Vezi, Alandra, cred c`... cred c` sunt pe cale s` m`
\ndr`gostesc de tine.
Oh, Robert! exclam` ea, dezolat` c` \l face s` sufere.
Dar era momentul ca, acum sau niciodat`, s` pun`
lucrurile la punct \ntre ei.
Nimic nu este posibil \ntre noi, \i spuse ea cu hot`rre.
Fiindc` suntem veri?
Alandra oft`.
94 JANE ASHTON
Nu, Robert...
Atunci...
Ea \l \ntrerupse cu blnde]e.
Fiindc` nu sunt \ndr`gostit` de tine, Robert.
{i n-o s` fiu niciodat`, avu ea chef s` adauge.
Dar... dar nu m` dete[ti? o \ntreb` el cu timiditate. {tiu
c` sunt departe de a fi foarte
***
A doua zi, Alandra se scul` tot foarte de diminea]`, a[a cum
era obi[nuit`. Dar nu cobor\ imediat. Prefera s` a[tepte s`
plece mai \nti Matt cu Robert. Nu ]inea s`-i vad` nici pe unul
nici pe cel`lalt.
Din nefericire, cnd ajunse \n josul sc`rilor, \l v`zu pe Matt,
care ridica telefonul din hol.
El \i \ntinse receptorul.
E pentru mine? \l \ntreb` ea.
Evident, morm`i el.
Se a[tepta se aud` vocea lui Henry [i fu destul de surprins`
cnd interlocutorul ei se prezent`:
Frank Millington. Am dansat \mpreun` la balul de la
Bedewick...
Sigur c` da, \mi amintesc!
Atunci cnd dansa cu el, venise Matt [i intervenise destul
de nepoliticos, desp`r]indu-i...
Iart`-m` c` \]i telefonez att de devreme, dar voi lipsi
toat` ziua. Vrei s` cin`m \mpreun` disear`?
UN MOMENT DE NEBUNIE 95
De fapt, Alandra nu avea nici un chef. Abia \l cuno[tea pe
tipul `sta care avea cu cel pu]in dou`zeci de ani mai mult
dect ea.
Hmm, eu...
C`uta cu disperare o scuz`.
Am \ncercat de mai multe ori s`-]i vorbesc, continu`
Frank Millington. Matt mi-a spus mereu c` nu e[ti acas`. L-am
rugat s`-]i transmit` s`-mi rezervi aceast` sear`. }i-a parvenit
mesajul meu?
Alandra se \ncrunt`.
Da, mi-a transmis mesajul t`u, \l asigur` ea \n cele din urm`.
Dac` min]ea, era din spirit de solidaritate fa]` de locuitorii
de la La Roseraie [i totodat` fiindc` ea considera c` Frank
Millington procedase cu un om extrem de manierat.
O clip`, te rog, \i spuse ea.
Acoperind cu mna receptorul, \l \ntreb` \n [oapt` pe Matt:
Spune-mi, Frank e bogat?
A[a dup` cum prev`zuse, Matt se uit` urt la ea [i rosti cu
dispre]:
Precum Cresus!
Dar nu p`rea s` vrea s` plece de lng` telefon. Alandra se
pref`cu atunci c` reflecteaz`.
Spune-mi, Matt, \l mai \ntreb` ea. O fat` ca mine ar tre-
bui s`-i accepte invita]ia?
Matt morm`i:
Ar putea merge dac` reu[e[ti s`-l faci s` cread` c` nu e[ti
o prad` u[oar`! [uier` el printre din]i.
96 JANE ASHTON
{i, dup` aceste cuvinte, \i \ntoarse spatele. Dup` o clip`,
disp`ruse din raza ei de vedere. Alandra \nchise ochii, avnd
impresia c` a primit un pumn \n piept. |i disp`ruse complet
cheful de rs.
Trase adnc aer \n piept [i duse receptorul la ureche.
Alo? Alo? se impacienta Frank Millington. Mai e[ti la
aparat?
Da. Regret, dar \n seara asta nu sunt liber`.
{i f`r` s`-[i dea osteneala unei explica]ii \nchise telefonul.
Spre sfr[itul dup`-amiezii, se afla \n salon unde frunz`rea
una dintre numeroasele reviste pe care le cump`ra Jo.
Alandra!
Robert \[i f`cuse apari]ia \n salon.
E[ti gata s` iei prima lec]ie de conducere?
Oh...
Uitase complet de asta.
Cnd \nve]i \n afara [colii, nu ai nevoie de o autoriza]ie
special`? \l \ntreb` ea.
Adev`rat! exclam` Robert. Am cump`rat semnele care
indic` faptul c` un [ofer \ncep`tor se afl` la volan, dar nu
m-am gndit...
Apoi \[i ridic` bra]ele cu un gest triumf`tor.
Nu departe de aici se g`se[te un teren de avia]ie, deza-
fectat. Nu e nevoie de autoriza]ie ca s` conduci acolo!
Ar fi fost att de dezam`git dac` ea ar fi zis nu, \nct
Alandra \l urm`, f`r` s` mai caute vreo porti]` de sc`pare.
Ajun[i pe terenul de avia]ie, schimbar` locul [i Alandra
\ncepu s` se ini]ieze \n subtilit`]ile [oferiei.
UN MOMENT DE NEBUNIE 97
Dar Robert, care se dovedea un excelent instructor, profi-
ta de situa]ie, ca s-o ]in` prea mult de mn` cnd schimba
vitezele sau \ntorcea volanul.
Brusc, \i [opti la ureche cu o voce tulburat`.
Alandra...
Chipul lui era foarte apropiat de al ei [i tn`ra ghici c` are
inten]ia s-o s`rute.
Nu, Robert, [opti ea.
Ridic` picioarele de pe pedale [i motorul se cal`, zguduin-
du-i pu]in.
|mi placi, Robert. Dar ca o veri[oar`... nimic mai mult.
Dar ai putea s` m` iube[ti \ntr-o bun` zi? rosti el plin de
speran]`.
Nu.
De unde [tii?
{tiu, declar` ea cu convingere.
Robert \[i plec` trist capul.
De ce?
Fiindc` o singur` explica]ie \i venea \n minte, o \ntreb` imediat:
Pentru c` iube[ti un altul?
F`r` s` ezite, ea se ag`]` de aceast` explica]ie.
Da, asta e, Robert. Iubesc pe altcineva.
Se \ntoarser` la La Roserie f`r` s` mai schimbe vreun
cuvnt. Alandra \[i d`dea prea bine seama c` \l \ndurerase pe
Robert. Dar fusese onligat` s` fac` asta... Poate c` va \nceta de
acum \nainte s-o mai bat` la cap?
Abia intrase \n camera ei, c` Matt Carstair \[i f`cu apari]ia
ca o tornad`.
98 JANE ASHTON
Nu obi[nuie[ti niciodat` s` ba]i la u[` \nainte de a intra?!
exclam` ea.
Unde ai fost?
Alandra ridic` din umeri.
Dac` arunci o privire pe fereastr`, o s` vezi c` ma[ina lui
Robert poart` ni[te pl`cu]e care, dac` e nevoie s`-]i mai spun,
indic` faptul c` un [ofer \ncep`tor...
Matt nu-[i d`du osteneala s` verifice.
N-are dect s`-[i scoat` pl`cu]ele! exclam` el. O s` te duci
la o [coal` de [oferi, te-am \nscris deja!
Oh!
Alandra reu[i s`-i adreseze un surs \ncntat.
|mi oferi lec]ii de conducere? se mir` ea.
Apoi cl`tin` din cap.
|n]eleg...
Ce \n]elegi? morm`i el.
Nu vrei s`-l seduc [i mai mult pe Robert...
Faptul e deja consumat!
Eu...
Alandra se \ntrerupse, surprins` s` constate c` n-o mai
]ineau picioarele.
Matt o privea cu un aer ostil [i ea reu[i s` ridice din umeri
cu un aer indiferent.
Nu-]i face probleme pentru Robert! {tie c` nu are nici o
[ans` cu mine.
Alandra sim]ea c` i s-au \nmuiat genunchii. Dac` ar fi f`cut
vreun pas, s-ar fi pr`bu[it.
UN MOMENT DE NEBUNIE 99
Ce se \ntmpl` cu mine? se \ntreb` ea cu \nfrigurare. M`
simt att de ciudat, sunt att de sl`bit`...
I-am spus lui Robert c` nu poate fi nimic \ntre noi, repet`
ea. {i el m-a crezut.
M` \ntreb de ce!
Alandra sim]i c` se \nfurie [i asta o f`cu s`-[i reg`seasc`
\ntreaga vitalitate.
Fiindc` i-am m`rturisit c` sunt \ndr`gostit` de un altul!
se auzi ea declarnd cu vehemen]`.
Matt strnse din pumni.
Min]i! Nu-i adev`rat!
Ce idee! ripost` ea. {tiu totu[i cnd sunt \ndr`gostit` sau
nu sunt!
Doar nu po]i fi \ndr`gostit` de un...
Doamne! \l \ntrerupse ea. Ia te uit` cine \mi dicteaz` sen-
timentele. Uite unde poate duce excesul de autoritate!
|[i reg`sise verva care, timp de o clip`, o p`r`sise.
Haide, scumpul meu Matt, doar n-a[ respinge un tn`r
celibatar ca v`rul meu dac` n-a[ avea un motiv foarte valabil!
{i o s`-]i fac cunoscut acest motiv.
Matt f`cu un pas spre ea. Chipul lui era crispat de furie [i
ochii \i str`luceau. Alandra se d`du \napoi, speriat`. {i de data
asta, \[i spuse c` \mpinsese lucrurile prea departe...
Matt o prinse cu brutalitate de umeri [i o scutur`.
{tiu c` min]i! {tiu! spuse el furios.
O ridic` f`r` pic de efort [i o arunc` pe pat. Dup` o clip`,
o urm`. Panica o cuprinse pe Alandra, care \ncepu s` se zbat`
din r`sputeri.
100 JANE ASHTON
Min]i! repet` el. {i o s` avem imediat dovada!
Buzele lui puser` p`tima[ st`pnire pe ale ei.
Nu...
Alandra continua s` se zbat`. |i era fric`. De el, dar mai ales
de ea... Fiindc` sim]ea c` rezisten]a \i scade [i pentru nimic \n
lume, n-ar fi vrut s` cedeze, victim` a sim]urilor ei.
Fiindc` asta voia Matt! {i pe urm` o va umili.
Nu! strig` ea.
Buzele lui Matt coborr` de-a lungul gtului ei. {i, din nou,
trupul ei nu mai vru s-o asculte.
Nu, spuse ea mai \ncet.
Cu mult` \ndemnare, el \i desf`cu nasturii de la bluz`,
apoi \nchiz`toarea de la sutien, [i snii ei feciorelnici ie[ir` la
iveal`.
Buzele lui atingeau ca o mngiere pielea ei goal`,
trezind \n ea mii de fiori, mii de dorin]e, dar [i o pl`cut`
mole[eal`.
Nu, gemu ea.
Dar acest nu era acum aproape un da.
Minile lui Matt, att de dure cu cteva minute \n urm`,
erau att de mngietoare. Degetele lui reu[eau s` fac` s`
vibreze toate fibrele trupului ei tn`r.
Alandra se arcui, lipindu-se [i mai mult de el.
Matt... [opti ea.
|[i \ncol`ci bra]ele \n jurul gtului lui, cu un geam`t venit
din adncul fiin]ei sale.
UN MOMENT DE NEBUNIE 101
Matt...
Cu ochii \nchi[i, se abandon` complet. Atunci el se
\ndep`rt`. Alandra \[i \ntinse bra]ele spre el.
Matt...
Dar Matt se ridicase. Ea se hot`r\ s`-[i deschid` ochii [i \l
v`zu stnd \n picioare la cap`tul patului. O fixa cu un dispre]
nem`rginit [i, brusc, Alandra \[i d`du seama cum ar`ta.
Probabil c` era foarte ro[ie la fa]` [i ciufulit`. |[i trase
instinctiv bluza pentru a-[i ascunde snii goi.
Deci astfel \mi r`spunzi cnd pretinzi c` e[ti \ndr`gostit`?
\i arunc` el cu dispre].
Apoi Matt ridic` din umeri.
Dragostea! Habar n-ai ce \nseamn`!
Dup` aceste cuvinte, ie[i din camer`. Alandra \[i ascunse
chipul \n pern`, \n`bu[indu-[i un hohot de plns.
Da, era \ndr`gostit`.
De Matt Carstair...
102 JANE ASHTON
Capitolul 8
Cum reu[i Alandra s` g`seasc` destul` energie s` coboare
la cin`, dup` aceast` teribil` revela]ie? N-ar fi fost \n stare s`
r`spund` la aceast` \ntrebare...
Dac` ar fi fost dup` ea, ar fi r`mas \n pat sau ar fi plns pe
rupte...
Dar mndria ei era mai puternic` dect orice. Ap`ru \n
sufragerie f`r` s` lase s` i se \ntrevad` emo]ia.
Ierta]i-m` c` am \ntrziat pu]in, reu[i ea s` spun` p`rnd
bine dispus`. Pierzi no]iunea timpului cnd te distrezi...
Sus]inu privirea lui Matt cteva clipe. Apoi \ntoarse capul,
cu obrajii \n fl`c`ri.
Ai luat prima lec]ie de conducere cu Robert, spuse
bunicul ei. A fost att de amuzant?
Doamne! Uitase complet de aceste lec]ii.
Robert e un [ofer extraordinar, \i asigur` ea.
|i zmbi v`rului ei care se umfl` \n pene de mndrie.
Dar eu... hmm...
Se \ntrerupse, \ncercnd cu disperare s` spun` ceea ce
avea de spus f`r` s`-l r`neasc`.
|mi amintesc c` o prieten` a \nceput s` \nve]e s` [ofeze
cu fratele ei. {i au reu[it s` se certe \ntr-un asemenea hal \nct
au trebuit s` renun]e...
|ntoarse paharul \ntre degete [i \ncheie:
|n consecin]`, nu cred c` ar fi rezonabil s` continuu
lec]iile cu Robert. N-a[ vrea s` m` cert cu el!
Robert ridic` minile.
Dar...
Alandra nu-i l`s` \ns` timp s` spun` mai multe.
A[ prefera s` r`mnem prieteni, Robert. Ar fi p`cat s` ne
cert`m din cauza volanului.
|n acest caz, spuse Jo, ar trebui s` iei lec]ii la o [coal` de
[oferi.
Matt o s` cread` c` aranjase totul dinainte! Alandra se
repezi s` r`spund` \nainte ca el s` deschid` gura.
M-am gndit, \i spuse veri[oarei sale, [i m-am hot`rt s`
nu mai \nv`] s` conduc.
Jo ridic` sprncenele a mirare.
Bunicul era gata s`-]i ofere o ma[in` dac` ob]ineai per-
misul de prima dat`! exclam` ea.
F`r` s` vrea, Alandra se \ntoarse spre Matt. El n-o sc`pase
deloc din ochi \n timpul acestui schimb de cuvinte.
Cu un ton u[or, Alandra se eschiv`:
104 JANE ASHTON
Am fost \ntotdeauna sub orice critic`, atunci cnd trebuia
s` dau un examen. M` pierd cu firea din cauza emo]iei! |n
concluzie, a[ fi ratat precis permisul.
Bunicul ei zmbi.
Semeni prea mult cu tat`l t`u, Alandra!
Tn`ra \[i ridic` ochii spre el [i \n]elese c` el nu se referise
la examene, ci compara orgoliul ei cu cel al fiului s`u. {i mai
remarca faptul c` amndoi dispre]uiau bunurile materiale.
|]i mul]umesc, bunicule, [opti ea, sim]indu-se brusc
emo]ionat`.
Dup` cin`, Alan Todd se retrase \n biroul lui, cu pipa \n
gur`. Jo [i Robert se instalar` \n fa]a televizorului. Matt se duse
s` se \nchid` \n apartamentul lui.
Temndu-se c` \l va \ntlni la primul etaj dac` urca imediat,
Alandra mai \ntrzie \n bibliotec`.
Lu` la \ntmplare o carte [i, dup` ce le ur` noapte bun`
verilor ei, se duse s` se bage \n pat.
Dar era prea enervat` ca s` poat` urm`ri intriga romanu-
lui... Rndurile dansau \n fa]a ochilor ei [i cuvintele i se
p`reau f`r` nici un sens.
Pe la miezul nop]ii se \mbr`c` \n halat [i \ncepu s` se
plimbe prin camer`, ca un leu \n cu[c`.
Niciodat` nu se mai sim]ise att de trist`, att de demora-
lizat`, att de nefericit`... Culmea era c` Matt plecase imediat
dup` cin`... Probabil c` acum se g`sea \n compania Corinnei
Hamilton!
Strngndu-[i cordonul halatului, se hot`r\ s` coboare ca
s`-[i fac` un ceai. Se duse \n buc`t`rie [i umplu ibricul.
UN MOMENT DE NEBUNIE 105
Apoi se a[ez` \n fa]a mesei de buc`t`rie [i-[i cuprinse capul \n mini.
De ce se \ndr`gostise de acest b`rbat? Cel mai \ngrozitor
din c]i \ntlnise vreodat`! Ah, ct de ironic` era cteodat`
soarta...
|[i aminti de s`rut`rile lui, de mngierile lui [i izbucni \n
lacrimi.
|n fa]a cui [i-ar fi putut deschide sufletul? Nu avea pe
nimeni destul de apropiat... Doar mama ei ar fi putut-o
\n]elege [i sf`tui.
Mama ei... La gndul `sta disperarea \i crescu [i hohotele
de plns se \nte]ir`.
Dup` zece minute tot nu se putuse opri din plns, [i din
ibric ie[eau aburi.
Cnd o mn` se a[ez` pe um`rul ei, Alandra tres`ri. Nu-l
auzise pe Matt intrnd... {i nici nu-l v`zuse \nchiznd aragazul.
Nici privind-o \ndelung \n timp ce strngea din maxilare...
Cine te-a sup`rat?
|i vorbea ca unui copil.
Biata Alandra, [opti el.
O b`tu pe um`r cu blnde]e. Alandra se ridic`, gata s-o ia
la fug`. S` fug` de el... |[i ascundea fa]a \n palme fiindc` nu
voia s-o vad` plns`.
Hai, nu e att de grav, continu` el. O s` reu[e[ti tu s`-l
convingi pe bunicul s`-]i dea ceea ce vrei!
Lacrimile Alandrei se uscar` imediat. De ce Matt \[i
\nchipuia c` ea plnge fiindc` \[i jucase prost cartea [i
pierduse ma[ina?
106 JANE ASHTON
Din cauza asta plngi? insist` el. Am ghicit?
Alandra nu-i r`spunse.
Sau regre]i c` n-ai luat cina cu Frank Millington? continu` el.
Refuznd s` asculte mai mult, Alandra se repezi spre u[`,
abia st`pnindu-[i plnsul.
Dar Matt o prinse chiar \nainte s` fi putut trece pragul. O
strnse cu putere de bra], oblignd-o s` se \ntoarc` spre el.
Dar sunt lacrimi adev`rate, se mir` el.
O privi apoi f`r` s` mai spun` nimic.
Nu e vorba de o criz` de furie sau de ciud`! Chiar plngi
cu adev`rat... Cum e posibil? O fat` att de dur`, att de insen-
sibil` ca tine...
Alandra descoperi o batist` \n buzunarul halatului [i \[i
[terse obrajii, cu o mn` tremur`toare. Tr`gnd adnc aer \n
piept, \ncerc` s`-[i revin`.
Matt nu trebuia cu nici un pre] s` afle de ce plnsese. I-ar
fi fost prea ru[ine dac` ar fi ghicit adev`ratul motiv al
lacrimilor ei.
C`znindu-se s` zmbeasc`, \i spuse la \ntmplare primul
lucru care \i trecu prin minte:
|nchipuie-]i c` tocmai cur`]asem ni[te ceap`.
Da?!
}i se pare de necrezut, nu-i a[a? ad`ug` ea cu o voce
nesigur`.
Matt o privi [i \n ochii lui Alandra descoperi o lumini]` de
admira]ie. Era un omagiu adus orgoliului ei. Ceea ce saluta el
era puterea ei de caracter.
UN MOMENT DE NEBUNIE 107
Da, pare de necrezut, admise el. De altfel, nici nu te cred!
Oh...
Dac` mi-ai spune pur [i simplu adev`rul? o \ntreb` el. Ar
fi mai u[or, nu-i a[a?
Cu gesturi absente, ea \[i [terse din nou obrajii. C`uta cu
disperare un pretext plauzibil pentru a-i explica criza ei de
disperare.
Privind \n jur, \[i d`du seama c` pusese ibricul pe foc.
Eu... nu puteam dormi, \i explic` ea. {i atunci... am
cobort s`-mi fac... o cea[c` de ceai.
Considernd c` s-a justificat, se preg`ti s` p`r`seasc`
buc`t`ria. Degetele lui Matt \i strnser` \ns` [i mai tare bra]ul.
{i ]i-ai b`ut ceaiul?
Hmm... eu... eu...
Matt privi \n jurul lui, \n c`utarea ce[tii [i a ceainicului.
Nu mi se pare, rosti el.
Alandra \l privi \ncurcat`.
Vrei [i tu? \i propuse ea.
Dac` \[i g`sea ceva de f`cut, poate c` va reu[i s`-[i recapete
st`pnirea de sine? Poate c` va reu[i s` se gndeasc` [i la altce-
va dect la dragostea ei f`r` speran]` pentru Matt Carstair?
F`r` speran]`, da... Dar mai ales ridicol`! Cum de putea
inima ei s` bat` pentru acest b`rbat?
Cu blnde]e, el o f`cu s` se a[eze din nou \n fa]a mesei de
buc`t`rie.
O cut` \i br`zda fruntea [i pentru prima oar` nu era nici
agresiv nici dispre]uitor. Lacrimile ei avuseser` puterea s`-l
emo]ioneze?
108 JANE ASHTON
Se sprijini de sp`tarul scaunului, sim]indu-se brusc
epuizat`. Matt scoase dintr-un dulap dou` ce[ti [i dou` far-
furioare, apoi \ncepu s` fac` ceaiul, cu dexteritate.
F`r` s` scoat` nici un cuvnt, ea \l privea treb`luind. Nu se
a[teptase deloc ca el nu numai s` accepte s` bea o cea[c` de
ceai \n compania ei, dar chiar s`-l [i preg`teasc`!
Matt nu-i vorbea [i Alandra se \ntreb` dac` `sta era scopul
lui: s`-i dea ocazia s`-[i vin` \n fire [i s`-[i usuce complet
lacrimile. Dar oare era el capabil de atta solicitudine?
|n curnd, puse \n fa]a ei o cea[c` plin` cu un ceai fierbinte
[i parfumat.
Mul]umesc, [opti Alandra.
Matt se a[ez` lng` ea, dup` ce se servise [i el cu o cea[c`
de ceai. Cu ochii pleca]i, Alandra \nvrtea linguri]a \n cea[c`,
f`r` s` \ndr`zneasc` a-l privi. Se temea c` va fi tr`dat` de
expresia fe]ei...
A[ muri de ru[ine dac` ar ghici c` sunt \ndr`gostit` de el!
gndea Alandra.
Dup` ce b`u o \nghi]itur` de ceai, el puse cea[ca pe mas`
[i o privi gnditor.
Dac` m` gndesc bine, Alandra, \ncep s` cred c` nu e[ti
att de \nc`p`]nat` [i dur` precum dai impresia.
Tn`ra se sim]i cuprins` de team`. Nu voia ca el s` se gn-
deasc` prea mult la ea. Fiindc`, dac` \ncepea s-o studieze \ntr-o
lumin` nou`, ar fi \n stare s`-i descopere secretul...
{i dac` \n]elegea c` se l`sase cuprins` de disperare fiindc`
fusese destul de proast` ca s` se \ndr`gosteasc` de el?
UN MOMENT DE NEBUNIE 109
Trebui s`-[i adune tot curajul, toat` mndria, toate puterile
pentru a ridica \n fine capul [i a-i sus]ine privirea f`r` s` cli-
peasc`. Acum, mai mult ca niciodat`, el trebuia s` r`mn` con-
vins c` ea era tipa dur`, f`r` prea multe scrupule [i principii,
pe care el o dispre]uia att de mult...
Ei! exclam` ea. Nu-]i face prea multe iluzii \n privin]a
mea. Reu[ise s` vorbeasc` destul de cinic. Dar Matt continua
s-o studieze cu un aer gnditor.
Trebuia s` g`seasc` la iu]eal` un pretext pentru a-i explica
de ce plnsese.
Nu credeam c` te vei \ntoarce att de devreme, declar`
ea. Altfel...
Altfel nu m-ai fi l`sat s` te v`d plngnd. N-ai fi permis
nim`nui, de altfel, s`-]i vad` lacrimile. E[ti prea orgolioas`
pentru a[a ceva.
Alandra r`mase t`cut`.
M` \n[el? insist` el.
Tn`ra oft`. Niciodat` nu se mai sim]ise att de vulnerabil`
ca \n aceast` clip`. Nu era \n stare s` scoat` nici un cuvnt...
Dac` ar fi deschis gura, ar fi izbucnit din nou \n hohote de
plns.
Ar trebui s` urc \n camera mea, gndi ea. Mine voi rede-
veni eu \ns`mi... Mine voi fi capabil` s`-l \nfrunt f`r`
emo]ii...
Dar nu avea deloc chef s` plece. Era att de pl`cut s` fie
al`turi de el cnd toat` casa era adormit`.
110 JANE ASHTON
Haide, bea-]i ceaiul \nainte s` se r`ceasc`, o sf`tui el.
|i vorbea cu mult` blnde]e [i o nesfr[it` r`bdare. Ca unui
copil bolnav...
Alandra b`u o \nghi]itur`. Apoi alta. {i, pu]in cte pu]in, \i
venea mintea la cap.
Gre[esc r`mnnd att de mult timp aici, \[i spuse ea. M`
joc cu focul... A[ face mai bine s` m` refugiez \n camera mea
ct mai am putere!
|[i \ndrept` cu hot`rre spatele, preg`tindu-se s`-i spun`
noapte bun` [i s-o [tearg`. Dar, ca [i cum \i ghicise inten]iile,
Matt o re]inu punndu-[i mna pe mna ei.
{i dac` mi-ai spune acum de ce ace[ti frumo[i ochi verzi
v`rsau attea lacrimi? o \ntreb` el.
Ea \l privi stupefiat`. Nu se a[teptase deloc la un asemenea
compliment. Fiindc` era un adev`rat compliment... Ace[ti
frumo[i ochi verzi... Cele cteva cuvinte r`sunau continuu \n
urechile sale ca o muzic`.
Da, nu avea deloc chef s` p`r`seasc` buc`t`ria. De fapt, s`-l
p`r`seasc` pe el...
Matt voia s` [tie. Era omul care mergea pn` la cap`tul
firului. Lacrimile ei nu se potriveau deloc cu imaginea pe care
[i-o f`cuse despre ea. {i n-o va l`sa \n pace \nainte de a
descoperi motivul durerii ei...
Alandra se c`zni s` zmbeasc`.
Crezi c` am ochi frumo[i? \l \ntreb` ea, spernd s`
devieze discu]ia.
UN MOMENT DE NEBUNIE 111
Alandra, nu tri[a! }i-am pus o \ntrebare.
E[ti prea tare pentru mine, [opti ea \ndep`rtndu-[i
minile \ntr-un gest de neputin]`. Abandonez partida.
Nu [i eu. N-o s` te las \n pace pn` nu aflu de ce
plngeai.
Alandra rse cu am`r`ciune. Dac` ar fi ghicit!
Dar ea nu-i va m`rturisi niciodat` c` din cauza lui... Nu, nu
va afla c` \l iube[te, c` o roade gelozia \nchipuindu-[i c` \[i
petrece timpul \n compania Corinnei Hamilton.
Ei? insist` Matt.
A[tepta ca ea s`-i r`spund`. A[a c` trebuia neap`rat s`
g`seasc` o explica]ie plauzibil`...
Hmm, eu... eu... m` gndeam la... la...
Se \ntrerupse. Dac` se sim]ea nefericit` din cauza lui,
plnsese [i amintindu-[i de mama ei, regretnd c` nu e al`turi
de ea ca s-o sf`tuiasc`.
M` gndeam la mama.
Alandra \ntoarse capul.
A murit de curnd, ad`ug` ea \n [oapt`.
Cnd?
I se p`ru c` descoper` o not` metalic` \n vocea lui Matt.
|ncepuse din nou s` nu aib` \ncredere \n ea?
|n acest caz, cu att mai bine! gndi ea cu disperare \n
suflet.
Se crisp` [i vocea \i deveni mai puternic`.
Acum dou` luni.
Matt f`cu o pauz` \nainte de a \ntreba:
112 JANE ASHTON
{i moartea ei te-a dat peste cap? O iubeai mult?
Ce \ntreb`ri! Trebuia s` fii un monstru ca s` nu-]i iube[ti
mama [i ca moartea ei s` nu te dea peste cap!
Dar tu? \i \ntoarse \ntrebarea. Tu \]i iube[ti mama?
Vorbise cu o agresivitate st`pnit`. Dar Matt nu p`ru s` ia
asta \n seam`.
Ai venit la La Roseraie la o lun` dup` moartea mamei
tale, calcul` el. Ai f`cut acest pas fiindc` doreai s` te apropii
de familia ta?
Se \n[elase \nchipuindu-[i c` el devenise din nou b`nuitor
\n privin]a ei. Dac` o \ntreba, f`cea asta \n \ncercarea de a o
\n]elege.
Dup` p`rerea mea, doreai s` te apropii de familia ta, \[i
r`spunse el singur la \ntrebare. E un lucru evident! Alandra
trase adnc aer \n piept. Nu voia s`-l mint` \n aceast`
privin]`...
Nu, spuse ea pe un ton ferm.
{i \i sus]inu privirea.
Nu, nu aveam nici un chef s`-mi cunosc familia! \l asigur`
ea. El r`mase t`cut. Interogatoriul se terminase \n sfr[it? Matt
descoperise c` plngea din cauza doliului ei recent. {i
ajunsese la concluzia c` venise la La Roseraie pentru a \ncerca
s` stoarc` tot ce putea de la bunicul ei...
Acum c` lucrurile p`reau a fi puse la punct, nu-i mai
r`mnea dect s` urce \n camera ei.
Se ridic`. Dar, din nou, Matt \i acoperi mna cu mna lui,
oblignd-o s` se a[eze la loc. Ce mai voia s` [tie?
UN MOMENT DE NEBUNIE 113
Oft`, [i fiindc` nu avea \ncotro, tn`ra se a[ez`. Oricum era
hot`rt` s` nu-i vorbeasc` lui Matt despre promisiunea f`cut`
mamei sale. {i nici despre scrisoarea scris` de bunicul ei...
Se a[tepta ca Matt s-o \ntrebe de ce venise la La Roseraie.
{i se preg`tea s`-i r`spund` cu cinism: Dar [tii prea bine,
dragul meu Matt!
Spre marea ei surpriz`, nu aceasta fu \ntrebarea care \i veni
pe buze. Poate c`, creznd-o mai vulnerabil` ast`zi, \ncerca s`
afle mai multe despre via]a pe care o dusese \nainte de a sosi
la Ferny Druffield?
Alan mi-a spus c` mama ta, pe cnd era foarte tn`r`, a
avut o s`n`tate foarte delicat`. |ntotdeauna a fost att de
[ubred`?
Da.
Din ce \n ce mai r`u?
Alandra se \ncrunt`.
Ce \ncerci s` m` faci s` spun?
Acum era \n defensiv`.
{tiu, a vrut s` aib` un copil [i asta a fost o gre[eal`.
Medicii au sf`tuit-o s` \ntrerup` sarcina. N-ar fi trebuit s` m`
aduc` pe lume, dar...
Nu aici voiam s` ajung, o \ntrerupse el.
O privi \ndelung.
Dac` am \n]eles bine, avea]i dificult`]i financiare.
Presupun c` nu v` putea]i permite s` angaja]i o infirmier`...
Cine se ocupa de mama ta cnd era bolnav`?
114 JANE ASHTON
Tat`l meu, r`spunse Alandra f`r` cea mai mic` ezitare.
Tat`l t`u...
De altfel, pentru acest motiv aveam attea probleme
materiale, ad`ug` ea.
Temndu-se c` va fi gre[it \n]eleas`, consider` c` e bine s`
dea mai multe explica]ii:
|n]elegi, pentru tat`l meu, mama era mai presus de toate.
A trebuit s` renun]e la orice speran]` de avansare...
{i se \ntmpla des s` nu se duc` la serviciu ca s` poat`
r`mne lng` ea?
Foarte des. {i din cauza asta era frecvent concediat. Rari
sunt patronii care admit absen]ele dese, nejustificate pentru ei!
{i au trecut [ase ani de cnd a murit tat`l t`u? o \ntreb`
Matt cu blnde]e.
Alandra se mul]umi s` dea din cap.
{i dup` moartea lui, continu` Matt, cine s-a ocupat de
mama ta?
Hmm...
Tu aveai paisprezece ani pe atunci.
Ne... descurcam totu[i, \l asigur` ea.
Nu-i povesti de cte ori lipsea de la ore ca s` r`mn` la
c`p`tiul mamei sale. Dar probabil c` el era destul de perspi-
cace pentru a ghici asta...
{i ]i s-a \ntmplat [i ]ie destul de des s` schimbi slujbele,
nu-i a[a? \[i continu` el interogatoriul.
Alandra se gndi la Henry Nolan [i un zmbet recunosc`tor
\i ap`ru pe buze.
UN MOMENT DE NEBUNIE 115
Eu am avut mai mult noroc dect tat`l meu. Am avut un
patron foarte \n]eleg`tor.
|i datora foarte mult lui Henry. Nu el \i propusese s` ocupe
apartamentul situat deasupra birourilor? {i asta, pentru o
chirie derizorie.
Nu o l`sa el s` urce orict de des era necesar? De cte ori
nu s`rise de la ma[ina de scris ca s` fug` lng` mama ei! {i
Henry nu-i repro[ase niciodat`... Dar ea f`cea \n a[a fel \nct
s` recupereze. De cte ori r`m`sese la birou seara trziu, dup`
orele de program? Nu voia ca munca ei s` aib` de suferit din
cauza absen]elor repetate.
Patronul t`u era foarte \n]eleg`tor? repet` Matt cu un aer
de \ndoial`. Atunci de ce ]i-ai dat demisia?
Fiindc`... trebuia.
De ce?
Vocea lui redevenise dur`. {i Alandra \i r`spunse pe un ton sec:
N-am fugit cu banii din casierie, dup` cum pari s`-]i
\nchipui!
Dar mnia ei disp`ru la fel de repede cum ap`ruse [i, cu
ochii pleca]i, [opti:
Cnd medicii mi-au spus c` mama nu mai avea mult de
tr`it, am vrut s` fiu mereu lng` ea.
O trecu un fior [i o podidir` din nou lacrimile.
S`rmana mea mam`! Se s`turase de stat prin spitale.
Voiam s` stea acas`, s-o \ngrijesc cu minile mele...
Matt \i cuprinse minile \ntr-ale lui. Ea \[i ridic` ochii [i fu
mirat` s`-i citeasc` o oarecare \n]elegere \n privire.
116 JANE ASHTON
Probabil c` a fost foarte greu pentru tine, spuse el cu o
voce cald`.
Alandra \ncerc` s` nu mai plng`.
Cu o voce tremur`toare declar`:
Dac` aceast`... aceast` conversa]ie era menit` s`-mi
schimbe gndurile, s` [tii c` nu ]i-ai atins scopul!
Matt zmbi. Un zmbet care \i schimb` complet expresia
fe]ei... Pe nea[teptate avea un aer att de apropiat, att de...
omenesc!
Dar chipul \i redeveni imediat serios, aproape grav.
B`rbatul acela... pe care \l iube[ti, preciz` el, cum privea
faptul c` trebuia s`-]i \mpar]i timpul \ntre mama ta [i el?
Alandra ezit`. Din nou se sim]ea pe un teren periculos.
|ntoarse repede capul pentru ca Matt s` nu-i poat` vedea
expresia chipului.
Aranjam eu \n a[a fel ca totul s` fie bine, pretinse ea.
Locuiai cu el?
Nu! exclam` ea f`r` s` se gndeasc`.
Dar erai amanta lui? insist` Matt.
De data asta, Alandra ar fi avut chef s` r`spund` da. De ce
\i punea asemenea \ntreb`ri? Curiozitatea lui nu mai avea limite?
De fapt... \ncepu ea.
Dar se \ntrerupse. Matt o apuc` de b`rbie [i o oblig` s` se
\ntoarc` spre el. Cnd o privea a[a \n ochi, nu era \n stare s`-l
mint`.
De fapt... repet` ea.
Apoi strig`:
UN MOMENT DE NEBUNIE 117
Nu!
Matt \[i cufund` privirea \ntr-a ei.
Deci b`rbatul acela nu era amantul t`u, recapitul` el.
Dar ai avut aman]i, Alandra?
Este vorba despre... despre via]a mea particular`...
Se ridic` [i fugi spre u[`. Dar Matt fu mai rapid dect ea.
Ajunse \naintea ei, [i \i bar` trecerea.
Matt...
Dar nu avu timp s` spun` mai mult. O trase spre el [i,
nemaiputnd s` reziste, Alandra se cuib`ri la pieptul lui [i \[i
sprijini capul de um`rul lui Matt.
Via]a ta particular`? o \ntreb` el cu blnde]e. {i eu fac
acum parte din ea. Aminte[te-]i de s`rut`rile noastre...
Matt, te rog! Aceste... aceste mici jocuri au ni[te reguli.
Reguli pe care eu nu le cunosc prea bine.
Ridic` apoi capul, \ncercnd s` se degajeze. Toate astea nu
aveau nici un sens... De ce nu-i d`dea Matt drumul? De ce era
att de schimbat \n seara asta? Dar pn` mine diminea]` el va
uita totul... Iar ea \[i va aminti fiecare clip` a acestei seri. Toat`
via]a ei, aceste clipe \i vor r`mne gravate \n memorie.
Matt o strnse cu putere \n bra]e.
Reguli pe care nu le cuno[ti deloc, asta vrei s` spui,
Alandra? o \ntreb` el.
Eu... hmm... eu...
Matt o s`rut` u[or pe frunte.
O anumit`... candoare pe care o dovedeai cnd mi-ai
r`spuns la mngieri m-a f`cut la \nceput s` cred c` joci teatru.
118 JANE ASHTON
Alandra se crisp`. |ntotdeauna dorise ca el s-o considere
capabil` de ce este mai r`u. Iar acum, gndul `sta \i displ`cea...
Matt, eu...
Cred c` m-am \n[elat, [opti el. Nu, nu jucai teatru...
Alandra \[i plec` privirea, ro[ie la fa]`.
Am reu[it s` deschid o poart`, elibernd astfel anumite
instincte, continu` el. {i, la fel ca un animal s`lbatic, te-ai
abandonat, f`r` s` cuno[ti urm`rile...
Alandra sim]ea c` \i ard obrajii. Instinctele ei? Era
dragostea, doar dragostea...
Te rog, Matt! \l implor` ea. Nu mai analiza fiecare din
cuvintele mele, fiecare din gesturile mele!
Alandra trase aer \n piept.
Mai devreme, cnd ai venit \n camera mea, erai furios pe
mine. E adev`rat, n-am prea mult` experien]`, dar...
Tn`ra oft` din adncul sufletului.
... dar s` \ncerc`m s` uit`m asta, reu[i ea s` adauge. S`
nu mai vorbim despre a[a ceva!
|l privea implorator. Splendizii ochi de smarald p`reau [i
mai mari \nc`...
E[ti obosit`, remarc` el cu blnde]e. Crezi c` acum vei
reu[i s` dormi?
Da...
Se aplec` [i, timp de o clip`, buzele lui se lipir` de ale ei,
\ntr-o s`rutare plin` de tandre]e.
Du-te repede la culcare, Alandra. Pleac` atta timp ct
mai sunt destul de st`pn pe mine ca s` te las s` pleci!
UN MOMENT DE NEBUNIE 119
Capitolul 9
Cnd Alandra deschise ochii a doua zi de diminea]`, era
doar [ase [i jum`tate.
Se \ntinse lene[`.
N-o s` reu[esc s` adorm din nou, [opti ea.
{i imediat evenimentele nop]ii trecute \i revenir` \n minte.
Era posibil s` nu fi visat totul? Matt chiar venise dup` ea \n
buc`t`rie? Pentru prima dat` de cnd se cuno[teau, el nu
d`duse dovad` de agresivitate, ne\ncredere sau dispre]...
A[a ceva p`rea de necrezut...
{i dac` \[i revizuia impresia pe care [i-o f`cuse despre ea?
Pe de o parte ar fi vrut s-o priveasc` altfel. Ar fi vrut ca el
s` \n]eleag` c` ea nu este fata dur` pe care o dispre]uia att de
mult. Dar unde putea duce asta?
F`r` s` se mai gndeasc` la toate astea, Alandra s`ri din pat
ca s` fac` un du[. Apoi se \mbr`c` repede.
Nu trebuie s`-[i schimbe impresia pe care o are despre
mine, spuse ea \n [oapt`. Fiindc`, dac` [i-ar da seama c` sunt
\ndr`gostit` de el...
Strnse din pumni.
{i nu vreau deloc asta! decise ea.
|l rev`zu pe Matt zmbindu-i cu indulgen]` lui Jo. Cu nici
un pre] nu voia s` fie tratat` \n acela[i fel! Era prea mndr`...
Cobor\ sc`rile din patru \n patru [i fu gata s` se ciocneasc`
de bunicul ei care venea din sens invers.
Pu]in` aten]ie, feti]o! morm`i el. Nu mai ai vrsta s` te
dai pe balustrada sc`rii!
Iart`-m`, bunicule, \ng`im` ea.
Apoi \i zmbi.
{i bun` diminea]a!
Bun`...
Nu te duci \n diminea]a asta s`-]i vezi trandafirii?
|nti m` duc s`-mi caut pipa.
Am chef s` dau o fug` pn` la Londra, se auzi ea
declarnd.
El ridic` din sprncene.
Iat` o hot`rre destul de nea[teptat`!
Doar cuno[ti femeile, bunicule! replic` ea pe un ton u[or.
Vino pn` \n biroul meu, \i porunci el.
Alandra \l urm`.
{i ce o s` faci la Londra? se interes` el.
Hmm...
C`ut` un pretext plauzibil.
UN MOMENT DE NEBUNIE 121
Magazinele din Bedewick nu se compar` cu cele din
capital`, g`si ea \n cele din urm`.
Aha! Despre asta e vorba! exclam` el amuzat.
Deschise un dulap, dar Alandra nu era atent` la ceea ce
face el.
La Londra, continu` ea, [tiu exact unde trebuie s` m` duc
ca s` g`sesc ceea ce-mi trebuie. {i, pe urm`, am chef s`-mi
rev`d c]iva prieteni! Probabil c` se \ntreab` ce s-a \ntmplat
cu mine!
Alan Todd \i puse \n mn` un teanc de bancnote.
Dar... protest` ea. Eu nu...
Dac` o s` faci cump`r`turi, o s` ai nevoie de bani.
{i s` nu-]i treac` prin minte s`-mi refuzi cadoul! p`reau
s` spun` ochii lui.
E prea mult! exclam` ea.
{i \i \ntinse bancnotele.
Nu vreau banii t`i, bunicule!
A[a ai refuzat [i perlele bunicii tale, \i reaminti el. Ca [i
ma[ina pe care ]i-a[ fi oferit-o, chiar dac` ai fi ob]inut permisul
de conducere la a zecea \ncercare! E[ti foarte orgolioas`,
Alandra. Dar \]i dai seama c` procednd astfel, r`ne[ti pro-
priul meu orgoliu?
Bunicule, eu...
Deci nu vrei nimic de la mine? o \ntreb` el cu triste]e.
Oh, bunicule...
E[ti nefericit` aici? insist` el.
{i \i b`g` din nou banii \n mn`. Ea \i privi oftnd, ne[tiind
ce s` fac`...
122 JANE ASHTON
Am r`mas la La Roseraie, \i reaminti ea.
Alan Todd zmbi.
{i sunt fericit pentru asta. |mi face atta pl`cere s` te am
aici, lng` mine, Alandra!
Tn`ra sim]i c` \i dau lacrimile. Bunicul ei vorbea cu o sin-
ceritate [i o c`ldur` care \i mergeau drept la inim`.
{i acum, dac` ne-am lua micul dejun? morm`i el pe un
ton posomort, destinat s`-i mascheze emo]ia.
Deschise u[a biroului [i se d`du la o parte ca s-o lase s` treac`.
Oh, mi-am uitat pipa! exclam` el.
Se \ntoarse s-o caute, \n timp ce Alandra r`m`sese \n prag,
privind bancnotele pe care bunicul ei o obligase s` le accepte.
|n acel moment ap`ru Matt [i imediat ochii lui se \ndrep-
tar` spre banii pe care tn`ra \i ]inea \n mn`.
Alandra se \nro[i ca focul. {i de data asta, aparen]ele erau
\mpotriva ei... Matt o s` cread` c` se d`duse bine pe lng`
bunicul ei...
|i era att de ru[ine \nct nici nu se sim]i \n stare s`-l salute.
Cu un aer vinovat, \nghesui bancnotele \n buzunarul blugilor
[i se \ndrept` spre sufragerie.
El o urm`. Alandra ridic` plin` de timiditate capul spre el
[i descoperi c` o privea cu expresia dispre]uitoare care \i era
obi[nuit`.
Episodul din ajun nu fusese dect un scurt intermezzo \n
rela]ia lor... Matt continua s-o judece la fel de r`u.
{i ce dac`! |[i \ndrept` spatele cu mndrie [i se a[ez` la
locul ei obi[nuit.
Alan Todd veni imediat dup` ei.
UN MOMENT DE NEBUNIE 123
Alandra ]i-a spus c`-[i va petrece ziua la Londra, Matt? \l
\ntreb` el.
Nu, morm`i acesta.
{i mri apoi la adresa ei:
Ce ai de f`cut acolo?
Chiar trebuie s`-]i spun motivele mele? ripost` ea pe un
ton acru.
{i cnd te \ntorci? o \ntreb` el pe acela[i ton.
Alandra oft`, u[urat` dar [i dezam`git` c` nu se schimbase
nimic \n rela]ia lor.
Nu-]i face probleme, dragul meu Matt! rosti ea sarcastic`.
O s` m` \ntorc \nainte s` fi avut timp s`-mi sim]i lipsa!
O s` te conduc la gar`, hot`r\ el.
Era deci att de gr`bit s-o vad` plecat`?
Nu-]i da atta osteneal`!
Constata cu satisfac]ie c` mai reu[ea s`-l ia peste picior.
Pot s` m` duc s`-l trezesc pe Robert [i s`-l rog s` m` con-
duc`, spuse ea cu un surs angelic.
Matt \i arunc` o privire ucig`toare.
|ncearc` s` fii gata la ora opt! \i porunci el.
La ora stabilit`, Alandra \l a[teapta \n fa]a casei. Matt ap`ru
la volanul ma[inii [i se opri \n fa]a ei. Se aplec` [i deschise u[a
din partea pasagerului. Alandra abia avu timp s` se instaleze
c` Matt demar`, f`cnd s` scr[neasc` sub pneuri pietri[ul de
pe alee.
Sper c` n-ai uitat de trgul pe care l-am f`cut! \i spuse el
printre din]i.
124 JANE ASHTON
Nu, bine\n]eles c` nu!
|]i precizez c`-]i vei primi cele o mie de lire, doar dac` vei
petrece toate, m` auzi? Toate nop]ile la La Roseraie!
Acum aud pentru prima oar` asta! exclam` ea.
Ori te \ntorci disear`, ori am stricat \n]elegerea, [uier` el.
Alandra abia se ab]inu s` nu-i trnteasc` vreo dou`. Dac`
Matt credea c` ea o s`-i accepte banii, \[i f`cea iluzii!
Chiar [i Cenu[`reasa avea permisiunea s` ajung` la
miezul nop]ii, \i reaminti ea.
Matt nu-i r`spunse. Doar cnd se aflau pe drumul spre
Ferny Druffield, el declar` pe un ton posomort:
Am gre[it cnd te-am l`sat s` pleci asear` f`r` s`-mi
\ncerc norocul.
Alandra ghici c` va urma o remarc` nepl`cut`. {i nu se
\n[elase...
|mi dau seama c`... erai dornic` de a[a ceva!
Vrnd \n mod sigur s-o insulte, continu`:
Ai nevoie s` fii strns` \n bra]e! Ai nevoie de s`rut`rile
unui b`rbat, de...
Ea \l \ntrerupse:
Dragul meu Matt, am f`cut o mic` repeti]ie asear` [i n-a
mers prea r`u...
Matt strnse din maxilare [i Alandra ad`ug` pe acela[i ton
glume]:
Dar unele s`rut`ri valoreaz` mai mult dect altele!
Matt frn` cu brutalitate \n fa]a g`rii. Ma[ina se opri,
opintindu-se parc`. F`r` s`-i arunce vreo privire, Matt
cump`r` un bilet dus-\ntors pentru Londra, la clasa \ntia.
UN MOMENT DE NEBUNIE 125
O s` te \ntorci cu trenul de ora [ase [i zece, \i spuse el pe
un ton care nu admitea replic`. Vin s` te a[tept la gar`.
{i dac` lipsesc la \ntlnire? N-a[ vrea s` fii dezam`git,
a[teptnd \n zadar, rosti ea cu un zmbet ipocrit. Tu...
Dar nu avu timp s` spun` mai mult. El se a[ezase deja la
volan, dup` ce aproape c` \i aruncase \n fa]` biletul pe care i-l
cump`rase. Dup` o clip`, ma[ina demar` \n tromb`.
***
O dat` ajuns` la Londra, Alandra lu` un taxi care o duse
acas`. Deschise la perete ferestrele apartamentului ca s`
aeriseasc`. Apoi \ncepu s` se plimbe cu nervozitate de colo-colo.
|ncerca s`-l uite pe Matt [i amintirile din noaptea trecut`,
care nu \ncetau s-o asalteze... Dar era foarte greu! Clip` de
clip`, mintea ei o tr`da.
Matt... S`rut`rile lui Matt... Minile lui Matt care \i cuprin-
seser` talia...
Oft` din adncul pieptului. Dac` ar fi fost dup` ea, s-ar fi
aruncat pe pat ca s` plng` \n voie.
Soneria de la intrare se f`cu auzit` [i se duse s` deschid`.
Nu fu surprins` s`-l descopere \n prag pe Henry Nolan.
Am auzit zgomot, \i explic` el. {i mi-am zis: ori sunt ni[te
[oareci, ori Alandra s-a \ntors...
Tn`ra se c`zni s` zmbeasc`.
Alandra s-a \ntors, dup` cum po]i constata!
Cu ve[ti bune pentru mine? |mi accep]i oferta? |]i reiei sluj-
ba? Dac` zici da, \mi iei o mare povar` de pe umeri, crede-m`!
126 JANE ASHTON
Lucrurile merg deci att de r`u?
Henry cl`tin` din cap.
|nlocuitoarea ta nici m`car nu [i-a \ncheiat luna de
preaviz! Dosarele se \ngr`m`desc [i n-am timp s` r`spund la
coresponden]`. Pe scurt, e un dezastru!
Doar att? \l \ntreb` ea rznd.
|ntoarce-te, Alandra! o rug` el. Ct \mi ceri atta \]i dau...
Cum s` refuz o asemenea ofert`?
Of! exclam` el. Dac` ai [ti ct de u[urat m` simt!
Ea \i r`spunsese f`r` s` se gndeasc`. |n sinea ei, nu
sperase c` Henry \i va face o asemenea propunere? Nu pentru
asta se decisese s` vin` la Londra, \n aceast` diminea]`?
Trase adnc aer \n piept [i \[i \ndrept` b`t`ioas` spatele.
{tia \n sfr[it ce are de f`cut! Via]a ei \[i relua cursul aproape
normal, cu obliga]ii, cu un program.
O s` p`r`seasc` La Roseraie. {i n-o s`-l mai vad` niciodat`
pe Matt. Era mai bine. {tia \n fundul sufletului ei c` hot`rrea
luat` era cea mai \n]eleapt`.
***
La ora stabilit`, sosi la Ferny Druffield. Matt o a[tepta la
gar`. Nu p`rea nici mai amabil, nici mai zmbitor dect \n
urm` cu cteva ore...
Avnd \n vedere c` Alandra nu venise nici m`car cu un
pache]el, \[i \nchipuia probabil c` se dusese s`-l vad` pe
b`rbatul pe care pretindea c`-l iube[te.
UN MOMENT DE NEBUNIE 127
L-ai v`zut? o \ntreb` el f`r` nici o alt` introducere.
Cum m-a[ fi putut duce la Londra [i s` nu-l v`d? replic`
ea.
Se \ntoarser` la La Roseraie f`r` s` mai schimbe nici un
cuvnt pe drum.
Parc` ar fi gelos, gndi Alandra.
El? Gelos din cauza ei? Cum se putea gndi la a[a ceva? Era
ridicol...
Matt frn` \n fa]a casei. Abia coborse Alandra, c` el plec`
din nou spre Ferny Druffield, ap`snd pn` la fund pe
accelerator.
Alandra se duse s` se schimbe \nainte de a cobor\. Cina
urma s` fie servit` peste cteva minute, dar numai Jo se g`sea
\n salon.
Dac` a[ fi [tiut c` te duci la Londra, te-a[ fi \nso]it, declar`
ea.
P`rea la fel de deprimat` ca [i Alandra.
Bunicul e \ngrozitor de prost dispus, ad`ug` ea. Iar
Robert n-a fost niciodat` att de nesuferit!
Ah, da? rosti Alandra din vrful buzelor.
Matt a venit s` te a[tepte la gar`?
Da, dar p`rea foarte gr`bit. Abia am ajuns la La Roseraie
c` a [i plecat \n mare vitez`.
Ei bine, sper c` m`car Corinna Hamilton va reu[i s`-l
binedispun`.
Deci Matt se \ntlnea \n seara asta cu ea!
N-am de ce s` fiu geloas`, gndi Alandra. Nu inten]ionez
eu oare s` p`r`sesc pentru totdeauna La Roseraie?
128 JANE ASHTON
Poate c` are nevoie s` se odihneasc` pu]in? continu` Jo.
Munce[te att de mult. {i nu-[i ia niciodat` concediu! Nu l-am
v`zut oprindu-se dect o singur` dat`: atunci cnd bunicul
s-a \mboln`vit.
Bunicul a fost bolnav?
Oh, nimic grav... {i de mult timp! Aveam paisprezece ani
pe atunci [i \mi amintesc c` Matt mi-a recomandat s` m` port
foarte dr`gu] cu el fiindc` primise ni[te ve[ti proaste care \l
afectaser` foarte mult.
Alandra r`mase t`cut`. Jo avea aceea[i vrst` ca [i ea...
Acum [ase ani, cnd amndou` aveau paisprezece ani, murise
tat`l ei. {i mama ei considerase c` e necesar s`-l informeze pe
Alan Todd. Acestea erau Ve[tile proaste care afectaser`
s`n`tatea bunicului ei?
{i... ce-a avut? \ntreb` ea.
Cred c` ni[te probleme cu inima.
|n acel moment \[i f`cur` apari]ia Alan [i Robert [i ele
schimbar` subiectul.
Alandra hot`r\ s` mai a[tepte pu]in \nainte de a-i anun]a
bunicului ei hot`rrea de a se \ntoarce la Londra [i s`-[i reia
serviciul.
Dup` cin`, b`tu la u[a biroului.
Intr`!
Alandra p`trunse \n \nc`perea plin` de fum [i \l puse pe
scurt la curent cu inten]iile ei.
Cum, vrei s` pleci?! exclam` el. Cnd?
Mine.
Mine, repet` el stupefiat. Dar de ce?
UN MOMENT DE NEBUNIE 129
Nu voiam s` stau mai mult de zece minute la La Roseraie,
\i reaminti ea. Dar, fiindc` nu exista un tren spre Londra, a tre-
buit s`-mi amn plecarea. {i uite c` m-am instalat aici de dou`
luni.
}i-a trebuit revederea capitalei, remarc` el. |nainte s`
pleci, p`reai foarte fericit` s` locuie[ti aici.
Alandra \nghi]i \n sec.
Trebuie s` muncesc, bunicule. {ederea la La Roseraie
mi-a f`cut bine. A fost o adev`rat` vacan]` pentru mine.
Apoi se ridic`.
Dar \]i repet: simt nevoia s` muncesc. Sunt obi[nuit` s`
fiu independent`!
Matt ar putea s`-]i g`seasc` un post de secretar` la uzin`,
\i suger` el.
Nu! exclam` Alandra.
|[i plec` apoi capul.
E imposibil, [opti ea.
S`-l vad` pe Matt \n fiecare zi? S` lucreze cu el? Nu, cate-
goric nu...
Totu[i, \]i place s` te ciond`ne[ti cu Matt, remarc`
bunicul ei cu blnde]e.
}i-ai dat seama de asta?
El cl`tin` din cap f`r` s` mai spun` nimic [i, timp de o
clip`, Alandra se temu c` i-a ghicit secretul.
Dar se \n[ela.
Deci nu este Matt. Atunci e Robert? o \ntreb` el.
Alandra ridic` mirat` din sprncene.
130 JANE ASHTON
E pu]in \ndr`gostit de tine, insist` bunicul ei. Ai observat
[i tu asta, nu-i a[a?
Alandra d`du din cap.
Bine\n]eles. Dar... o s` m` uite repede!
De aceea nu vrei s` lucrezi la uzin`? Ca s`-l ui]i pe
Robert?
I-ar fi fost u[or s` r`spund` da. |ns` n-ar fi fost cinstit din
partea ei.
Nu, afirm` ea. Nu din cauza lui Robert plec!
Alan Todd oft`.
{i o s` ne mai dai vreun semn de via]`? O s` vii s` ne mai
vezi din cnd \n cnd? Sper c` n-o s` dispari cu des`vr[ire...
Drept cine m` iei? \l \ntreb` ea cu un zmbet c`lduros.
Drept o fat` bun` [i dr`gu]`. O fat` pe care o iubesc
mult... Chiar dac` este un pic cam orgolioas`.
Apoi Alan ridic` dintr-o sprncean`.
Dar dac` ]i-a[ propune s`-]i ofer lunar o mic` rent`, ca lui Jo, ai...
A[ refuza, termin` ea \n locul lui.
Dup` spusele lui Matt, bunicul ei era ruinat. Dar se p`rea
c` nu de tot... Pentru ace[ti oameni extrem de boga]i, nu era
probabil nici o diferen]` \ntre s` nu ai bani deloc sau s` mai ai
\nc`, dar foarte pu]ini.
Nu pot s` accept, ad`ug` ea cu blnde]e. {tii asta!
E[ti prea independent`, Alandra!
A[ putea s` te rog, bunicule, s` nu spui la nimeni c` plec?
El o studie f`r` s` scoat` nici un cuvnt, imaginndu-[i
probabil c` \ncerca s` scape de Robert, pe cnd adev`rul era
c` ea se gndea la Matt...
UN MOMENT DE NEBUNIE 131
La Matt, c`ruia \i promisese s` r`mn` trei luni [i care va
fi \n mod sigur foarte sup`rat dac` afla c` va pleca \nainte de
data fixat`. {i nu avea curajul s`-i aud` repro[urile [i vor-
bele t`ioase. Prefera s` fug`... cu riscul de a trece drept o
la[`.
|]i promit c` n-o s` spun nim`nui nimic, o asigur`
bunicul ei.
|]i mul]umesc.
***
A doua zi de diminea]`, cnd cobor\ la ora obi[nuit`, \l g`si
pe Matt \n sufragerie \n compania bunicului ei.
Totul se terminase... Deja [i att de repede! Deci sosise la
La Roseraie cu ura \n suflet, pleca plin` de dragoste [i
afec]iune. Afec]iune pentru bunicul ei, pentru Jo, chiar [i pen-
tru Robert.
{i de dragoste pentru Matt.
El aproape c` \[i terminase micul dejun. Abia \ndr`zni s`-[i
\ndrepte ochii spre el. Apoi Matt se scul` brusc [i, f`r` s` ros-
teasc` nici un cuvnt, p`r`si \nc`perea.
Adio, Matt! gndi ea disperat`.
***
Oftnd, Alandra b`g` o foaie nou` de hrtie \n ma[ina de
scris. Trecuser` exact [apte s`pt`mni de cnd p`r`sise La
Roseraie. {i nu reu[ise s`-l uite...
132 JANE ASHTON
|n cursul acestor [apte s`pt`mni sl`bise mult. {i ct de
palid` era! Cnd Henry f`cea vreo remarc` \n privin]a minei ei
proaste, se mul]umea s` r`spund` printr-o ridicare din umeri.
El \[i \nchipuia c` nu-[i revenise \nc` \n urma doliului recent
[i ea nu-l contrazicea.
La ce bun? Doar nu era s`-i povesteasc` tot ce se \ntm-
plase la La Roseraie.
{i nu era s`-i spun` c`, \n fiecare clip`, gndul ei se \ndrep-
ta spre Matt Carstair.
La \nceput abia se ab]inea s` nu fug` la gar` [i s` ia un bilet
numai dus spre Ferny Druffield...
Dar reu[ise s` reziste acestui impuls. Totu[i \i d`du telefon
bunicului ei. Nu-i promisese ea s` ]in` leg`tur`?
De fapt [i nu-[i f`cea iluzii \n aceast` privin]` era vocea
lui Matt cea pe care ar fi dorit s-o aud`. Dar form` num`rul de
la La Roseraie la o or` cnd el se g`sea la birou. {i dup` cum
se a[tepta, bunicul \i r`spunse la telefon.
Ce pl`cere \mi face s`-]i aud vocea, Alandra! exclam` el.
Ce mai faci?
Mi-am reluat vechea slujb`
Toat` lumea \]i duce dorul aici.
Alandra nu putu rezista dorin]ei de a-l \ntreba:
Chiar [i Matt?
Matt e destul de ciudat acum. |ntotdeauna e prost dis-
pus... ceea ce \i rupe inima lui Jo, dup` cum \]i \nchipui!
Inima Alandrei f`cu un salt \n piept. {i dac` Matt se schim-
base din cauza ei? Dac` \i regreta plecarea? Oare suferise din
cauza asta?
Nu fi caraghioas`, feti]o! se mustr` singur`.
UN MOMENT DE NEBUNIE 133
Jo pretinde c` e \ndr`gostit, ad`ug` bunicul ei. {i c`
faimoasa Corinna Hamilton \i face via]a amar`...
Corinna Hamilton? Tot ea?
{i Jo ce mai face? reu[i s`-l \ntrebe Alandra cu o voce
neutr`.
Foarte bine. I se \ntmpl` s` cineze destul de des cu
Jonathan Noseby. ~[tia doi par s` se \n]eleag` foarte bine.
Dac` Jonathan ar putea s-o fac` s`-l uite pe Matt, a[ fi \ncn-
tat! Fiindc` [tiu prea bine c` Matt n-o va considera niciodat`
altfel dect o sor` mai mic`.
Cu att mai bine. L-am \ntlnit doar o dat` pe Jonathan
Noseby, dar mi s-a p`rut foarte simpatic.
Jo ar fi putut nimeri [i mai r`u! o asigur` bunicul ei.
Vorbir` despre una [i alta, apoi o \ntreb` dac` are inten]ia
s` vin` luna viitoare la La Roseraie.
Luna viitoare? repet` ea nehot`rt`.
E ziua mea.
{i dai o petrecere mare cu aceast` ocazie? \l \ntreb` ea
rznd.
|[i imagin` toat` familia reunit`. Jo \mpreun` cu Jonathan
Naseby, Matt cu...
Sim]i c` i se pune un nod \n gt [i scutur` din cap. Va avea
curajul s` se \ntoarc` la La Roseraie? Ce va g`si acolo?
O petrecere mare! pufni \n rs bunicul ei. Cine va veni
s`-i spun` la mul]i ani unui b`trn ca mine?
{ii c` ai mul]i prieteni care te iubesc, bunicule!
|n curnd \nchise, dup` ce-i promise c` va face m`car efor-
tul s`-i telefoneze de ziua lui, dac` nu putea fi liber` s` se
134 JANE ASHTON
repead` pn` acolo. De fapt, nu ]inea deloc s` se duc` \n acea
zi la La Roseraie. Se temea de \ntlnirea cu Corinna Hamilton.
Precis c` aceasta va fi mo] \n frunte, la o asemenea petrecere.
Cteva zile \nainte de aniversarea bunicului ei, \i trimise
prin po[t` un pachet cu o hain` nou`, \mpreun` cu un scul de
ln` asortat` la culoare. {tia c` aceast` aten]ie \l va face s`
zmbeasc`. Spinii trandafirilor nu-i distrugeau mereu hainele?
|i scrise [i o felicitare. {aisprezece c`dea \ntr-o joi [i, \n
acea zi, de cte ori se preg`tea s` formeze num`rul de la La
Roseraie, telefonul \ncepea s` sune sau ap`rea vreun client.
Abia \n cursul dup`-amiezii avu un moment de lini[te. Se
gr`bi s` formeze num`rul de la La Roseraie.
Culmea ghinionului, era ocupat... |nchise bomb`nind.
Exact \n acel moment Henry intr` \n biroul ei.
Mor de foame! Te deranjeaz` s` te duci s`-mi cumperi un
sandvi[, Alandra? M-a[ duce eu, dar a[tept un telefon
important.
Imediat! spuse ea ridicndu-se.
{i, glumind, ad`ug`:
Aten]ie, Henry! Dac` o s` continui cu regimul `sta de
sandvi[uri, o s` te \ngra[i!
Ajuns` jos, hot`r\ s` mai sune o dat` la La Roseraie dintr-o
cabin`. Dac` Henry a[tepta un apel important, nu era momen-
tul s` monopolizeze linia biroului.
Cineva ridic` imediat receptorul la cel`lalt cap`t al firului.
Alo?
Era vocea lui Matt... Receptorul \i c`zu din mn`. Dup` o
clip` ie[ise din cabin`.
UN MOMENT DE NEBUNIE 135
|nchisese sau nu? N-ar fi fost \n stare s` spun`. Se a[teptase
att de pu]in s`-l aud` pe Matt \n timpul zilei! Ce c`uta la ora
asta acolo?
|[i aminti c` Matt nu-[i acorda niciodat` o vacan]`. O sin-
gur` dat` p`r`sise biroul: cnd Alan Todd fusese bolnav.
Se sperie [i se \ntoarse din nou \n cabina telefonic`, unde
receptorul atrna la cap`tul firului. Form` num`rul, [i imediat
cineva ridic` receptorul dar, de data asta, nimeni nu vorbi.
|n]elese c` ea trebuia s` ia ini]iativa...
Alo? \ng`im` ea cu greu.
Dup` o ve[nicie, dup` cum i se p`ru ei, Matt r`spunse:
Nu \nchide, Alandra!
Ea \nghi]i \n sec...
Bunicul... [opti ea.
{i brusc i se f`cu fric`. Decoperea cu uimire c` \l iubea mai mult
dect \[i \nchipuise.... Gndul c` era poate grav bolnav o \ngrozea.
Avem nevoie de tine aici, spuse simplu Matt.
Sosesc! promise ea. Imediat.
D`-mi adresa, vin s` te iau.
Nu, nu, ar dura prea mult. Aranjez \n a[a fel \nct s`
ajung ct mai curnd posibil.
Dac` n-o s` prind` trenul, o s` ia un taxi. Sim]ea c` trebuie
s` ajung` la La Roseraie \n cel mai scurt timp posibil.
Cnd se \ntoarse la birou, era extrem de palid`.
Am uitat s`-]i cump`r sandvi[ul, [opti ea.
Ce ]i s-a \ntmplat, Alandra? se mir` Henry.
|mpinse un scaun spre ea [i Alandra se trnti pe el. |n cte-
va fraze dezlnate, \i explic` ce se \ntmplase.
136 JANE ASHTON
Bunicul e foarte bolnav. Muribund, poate... Trebuie
neap`rat s` iau trenul [i...
Nu e[ti capabil` s` c`l`tore[ti \n starea asta! Te duc eu
pn` acolo, declar` el pe un ton f`r` replic`. Du-te repede
s`-]i preg`te[ti valiza...
Nu mai am timp!
Arunc` dou`-trei haine \ntr-o geant`. Nu po]i totu[i s`
pleci f`r` nimic. |n timpul `sta o s`-i telefonez so]iei mele ca
s`-i spun c` mai \ntrzii.
Ce dr`gu] e[ti.
El \i adres` un zmbet c`lduros.
Nu-]i face probleme, micu]a mea. |n curnd vei fi al`turi
de ai t`i.
O privi cl`tinnd din cap.
Am impresia c` ai fost \ntotdeauna acolo cu gndul... Nu
te-ai \ntors niciodat` cu adev`rat la Londra.
Ct era Henry de perspicace!
E adev`rat, admise ea cu jum`tate de glas.
UN MOMENT DE NEBUNIE 137
Capitolul 10
Henry p`ru vizibil surprins cnd o lu` pe aleea larg` ce
ducea spre impun`toarea re[edin]`. Se vedea c` nu se a[tepta
deloc ca familia tinerei lui secretare s` fie att de bogat`...
Opri ma[ina \n fa]a intr`rii. Alandra ezit`. Nu avea curajul
s` intre \n cas`. Se temea de ce va g`si acolo...
Intr`, te rog, reu[i ea s`-i spun`.
|ns` Henry cl`tin` din cap.
Avnd \n vedere \mprejur`rile, prefer s` plec. Numai un
musafir nu-i mai lipse[te ast`zi familiei tale!
|i \ntinse valijoara.
{i nu uita c` m` a[teapt` Bianca! M` \ntorc imediat la Londra.
|]i mul]umesc, Henry, spuse ea emo]ionat`.
Curaj, Alandra!
Cnd ea se hot`r\ \n sfr[it s` urce treptele, el b`g` \n viteza
\nti [i plec`. Nici m`car nu oprise motorul...
Tn`ra sun` [i a[tept` ca cineva s` vin` s`-i deschid`.
Curaj \i spusese Henry. Dar ea nu se sim]ea deloc curajoas`...
Cuvintele lui Matt \i r`sunau \n minte: Avem nevoie de
tine aici...
|i d`dur` lacrimile. Probabil c` bunicul se sim]ea foarte r`u.
Doamna Pinder \[i f`cu apari]ia \n pragul u[ii. Ea se a[tepta
s`-i vad` pe Jo, Robert sau Matt. Dar probabil c` ei se aflau la
c`p`tiul bolnavului.
Domni[oara Todd! exclam` doamna Pinder zmbindu-i
cu gura pn` la urechi. Ce surpriz` pl`cut`!
Alandra rosti cu greu:
Bunicul... bunicul meu... \ncepu ea.
O s` fie mul]umit s` v` vad`!
Urc imediat...
Dar nu e sus, spuse menajera. |l g`si]i probabil \n biroul lui.
|n birou! Asta \nsemna c` se sim]ise att de r`u \nct nu-l
putuser` transporta pn` \n camera lui!
L`sndu-[i valiza pe trepte, travers` holul \n fug` [i f`r` s`
mai bat` m`car \n u[`, intr` \n birou.
Bunicul ei st`tea \n picioare \n fa]a ferestrei, fumndu-[i
lini[tit pipa...
Alandra \ncremeni locului, stupefiat`.
Alandra! exclam` Alan Todd. Nu m` a[teptam s` te v`d
ast`zi! Ai reu[it totu[i s`-]i iei liber?
Bunicule... \mg`im` ea.
Avem nevoie de tine aici. D`-mi adresa, vin s` te iau eu...
Ce \nsemna asta? De ce o p`c`lise Matt?
UN MOMENT DE NEBUNIE 139
Ai promis c` telefonezi, continu` bunicul ei zmbind.
M` \ntrebam dac` ]i-ai uitat promisiunea...
Deci Matt nu \i spusese c` ea d`duse telefon! Lucrurile
p`reau din ce \n ce mai greu de \n]eles! Ca prin vis, se a[ez`
\n fotoliul pe care i-l indica bunicul ei.
Te... te sim]i bine, bunicule?
|l examin` cu aten]ie. Cteodat` mama ei ar`ta bine, cnd
se sim]ea mai obosit` ca niciodat`. Nu trebuie s` te iei dup`
felul cum arat` bolnavii!
M` simt foarte bine, o asigur` el, cu o veselie care i se
p`ru for]at` Alandrei.
Ce-a spus doctorul?
Doctorul?
Alan Todd ridic` mirat din sprncene.
Doar n-o s`-l chem de fiecare dat` cnd mai \mb`trnesc
cu un an!
Apoi zmbi:
N-am mai v`zut un doctor de o ve[nicie! {i sper s` mai
a[tept tot atta timp pn` s` am nevoie de serviciile lui!
|ncetul cu \ncetul, Alandra \ncepea s` \n]eleag`. Matt o
p`c`lise... Dar ce motiv avusese s-o sperie \n halul `sta?
De ce \mi pui \ntreb`rile astea ciudate? se interes`
bunicul ei. Par bolnav?
Deloc!
|ncepuse s` se \nfurie la gndul c` Matt o p`c`lise ca s-o
oblige s` vin`. Dar \n ce scop?
140 JANE ASHTON
Vizita mea va fi foarte scurt`, se auzi ea spunnd. Un pri-
eten care venea \n zon` m-a adus [i, la \ntoarcere, o s` iau
trenul. Eu... voiam s`-]i spun la mul]i ani!
Doar n-o s` pleci att de repede!
Bunicul \[i consult` ceasul.
Mai ales c` e prea trziu pentru ultimul tren! Probabil c`
pleac` din gara din Ferny Druffield, chiar \n acest moment.
Ad`ug` rznd:
N-o prea nimere[ti cnd e vorba de orarul trenurilor, Alandra!
Tn`ra se \nro[i.
Atunci o s` plec mine.
A[a repede?
Alan Todd oft`.
Oricum, o vizit` scurt` valoreaz` mai mult dect un tele-
fon! Sunt bucuros c` o s` iei parte la cina festiv` pe care Matt
a ]inut s-o organizeze \n cinstea mea. Jonathan Noseby e ca [i
logodit cu Jo va veni [i el. Iar Robert o va aduce pe tn`ra
cu care iese acum.
Iar Matt va fi precis \n compania Corrinei Hamilton, con-
tinu` \n gnd Alandra.
Se ridic`, extrem de agitat`.
Eu... nu pot r`mne, bunicule. Trebuie... trebuie s`
g`sesc un taxi care s` m` duc` la o alt` gar`. Eu... eu trebuie
s` ajung la Londra pn` disear`! Neap`rat!
Alan Todd se \ncrunt`.
Nu te mai \n]eleg, Alandra! Ba r`mi, ba pleci...
P`rea sup`rat. Tn`ra se duse s`-i s`rute obrazul zbrcit.
UN MOMENT DE NEBUNIE 141
E prea complicat de explicat, [opti ea. O s` telefonez, ca
s` comand un taxi...
B`trnul cl`tin` din cap.
N-o s` \n]eleg niciodat` femeile!
Alandra travers` gr`bit` holul. Avea inten]ia s`-i telefoneze
lui Jim Lasky, cel care o adusese la La Roseraie, prima oar`.
Alandra?
Tres`ri. Matt era la mai pu]in de un metru de ea,
dominnd-o cu silueta lui \nalt`. Slav` Domnului c` era sin-
gur! Probabil c` nu sosise [i Corinna Hamilton...
Tn`ra o z`ri pe doamna Pinder urcnd scara cu valiza ei
[i-[i reg`si imediat graiul.
Ce face doamna Pinder cu valiza mea?
Se preg`ti s` fug` dup` ea, dar Matt \i bar` drumul.
Eu i-am spus s-o duc` \n camera ta.
Ei bine, spune-i s-o aduc` \napoi!
|[i \ncruci[` bra]ele pe piept, \n timp ce-i comunica:
Plec chiar acum!
{i cum el nu f`cea nici o mi[care, repet` foarte hot`rt`.
Chiar acum!
Matt o privi strngnd din pleoape.
Cum ai venit?
Alandra nu-i r`spunse \ns`.
N-ai putut lua trenul... spuse Matt ca pentru sine.
De unde [tii?
Vin de la gar`. Nici un pasager n-a cobort la Ferny
Druffield din trenul de Londra!
142 JANE ASHTON
Te-ai dus s` m` a[tep]i? se mir` ea.
Te surprinde?
Alandra d`du din cap.
Da, recunoscu ea.
Apoi, reg`sindu-[i spiritul caustic, ad`ug`:
Sper c` ai f`cut pneumonie a[teptnd pe peron!
Dar Matt nu r`spunse la provocare. O privea cu aten]ie [i
expresia chipului lui se \ntunec`.
Ai sl`bit, remarc` el \n cele din urm`.
M-am sub]iat, vrei s` zici? \l corect` ea. Nu `sta e visul
tuturor femeilor?
{i cu un ton mai pu]in sigur, remarc`:
{i tu ai sl`bit...
Urm` o t`cere ap`s`toare. |n cele din urm`, o rupse Matt.
Poate c` pentru acela[i motiv ca tine, Alandra? o \ntreb`
el \n [oapt`.
Ce voia s` spun`? Dar oricum ea nu voia s` afle. Gre[ea
continund s` r`mn` \n aceast` cas`... Cel mai bine era s`
plece imediat, f`r` s` se mai uite \napoi.
Plec, anun]` ea. Cu sau f`r` valiz`!
Doamna Pinder cobora acum scara, cu minile goale.
Camera e preg`tit`, domni[oar` Alandra! spuse ea.
Mul]umesc, doamn` Pinder, reu[i s` spun` tn`ra.
Doar nu era s-o pun` la curent pe menajer` cu disensiunile
dintre ea [i familia ei... Dar era la fel de hot`rt` s` plece.
Doamna Pinder disp`ru \n buc`t`rie [i tn`ra se repezi la
primul etaj, cu inten]ia de a-[i recupereze valiza [i de a pleca
UN MOMENT DE NEBUNIE 143
imediat. Pe jos, cu ma[ina... cu indiferent ce mijloc de trans-
port. {i indiferent \ncotro! Un singur lucru conta: s` fug` din
aceast` cas`.
S` fug` de Matt...
P`trunse val-vrtej \n acea frumoas` \nc`pere \n care
locuise timp de aproape dou` luni. Matt, care o urm`rise pe
scar`, intr` la rndul lui \n camer`.
O lu` de umeri [i o trase spre el. Alandra se zb`tu din
r`sputeri.
Dac` m` s`rut`, sunt pierdut`! gndi ea disperat`.
Las`-m`! \i porunci ea.
|n loc s-o asculte, el o strnse \n bra]e cu [i mai mult`
putere. Alandra \ncepu s`-l loveasc` \n piept cu pumnii. Dar
loviturile nu p`reau s`-l ating`.
Las`-m`! strig` ea.
Nu.
Nu vreau ca un mincinos s`-mi spun` ce am de f`cut!
exclam` ea furioas`.
}innd-o \n continuare cu putere, el o \ntreb`:
Eu? Eu, mincinos?
Cel mai mare pe care l-am v`zut vreodat`! Cel...
Cnd te-am min]it, Alandra?
Tn`ra deschise gura, apoi o \nchise, stupefiat` s`-l aud`
vorbind cu un asemenea aplomb.
Cnd? insist` el.
Ea \l privi cu ochii holba]i.
144 JANE ASHTON
Ct cinism... [opti ea. E[ti...
Cnd te-am min]it? repet` el.
Alandra \l privi drept \n ochi.
De ce m` aflu aici? exclam` ea. Doar fiindc` mi-ai spus c`
trebuie s` vin! C` era ceva foarte important! Dac` n-ar fi fost
a[a, crezi c` a[ fi venit att de repede? M` a[teptam s`...
Se \ntrerupse [i scutur` din cap.
De ce te-ai distrat pe socoteala mea? M-ai speriat \ngro-
zitor. Credeam c` bunicul este bolnav [i...
Dar nu te-am min]it, repet` Matt.
Ba da! explod` ea. {tii prea bine c` da! L-am v`zut
adineaori pe bunicul. E \n plin` form`!
Strnse din pumni, prad` unei furii neputincioase.
M-ai p`c`lit cu bun` [tiin]`!
Matt cl`tin` din cap.
Aha, deci asta era! Dac` \]i aminte[ti termenii exac]i ai
conversa]iei noastre telefonice, [tii c` n-am pomenit deloc de
starea s`n`t`]ii bunicului t`u. Pur [i simplu ]i-am zis c` avem
nevoie de tine aici...
Alandra \[i mu[c` buza de jos, \n]elegnd c` ea singur`
tr`sese ni[te concluzii gre[ite.
Dar de ce... \ncepu ea.
{i tu m-ai p`c`lit, Alandra! spuse el cu o voce grav`. De
cte ori m-ai indus deliberat \n eroare? M-ai f`cut s` cred c` nu
e[ti dect o aventurier` \n goan` dup` bani...
Alandra nu se mai zb`tea. F`r` s` scoat` nici un cuvnt, \l
privea... Deci \[i schimbase p`rerea \n privin]a ei?
UN MOMENT DE NEBUNIE 145
|]i \nchipui c` banii nu conteaz` pentru mine? spuse ea,
rznd pref`cut. {i asta doar fiindc` am p`r`sit La Roseraie,
f`r` s`-]i cer mia de lire promis`?
Matt ridic` din umeri.
Te-am ghicit \nc` dinainte de plecarea ta!
Apoi o lu` brusc \n bra]e [i o duse de cealalt` parte a
culoarului, \n apartamentul lui. Niciodat` nu pusese Alandra
piciorul \n aceast` \nc`pere confortabil` [i luxoas`.
Trebuie s` fug, gndi ea. Dac` mai r`mn mult aici, sunt
pierdut`!
Asta i-o spunea instinctul. Dar trupul ei n-o mai asculta...
Iar gndurile \i erau incoerente.
Matt se a[ezase \ntre ea [i u[`, t`indu-i orice posibilitate de
fug`.
Alandra \[i \ncruci[` bra]ele la piept.
M` la[i odat` s` plec? \l \ntreb` ea pe un ton provocator.
Nu \ndr`znea s` se apropie de el. Dac` Matt o atingea, o
s`-[i piard` capul...
Regret c` te-am speriat, declar` el. Crede-m` c` n-am
avut inten]ia s` te fac s` crezi c` bunicul t`u e bolnav! Abia
dup` ce am \nchis, am \n]eles c` vei ajunge poate la aceast`
concluzie. |l iube[ti mult pe Alan [i ai atta imagina]ie...
{tii c`... \l iubesc mult?
Cum de putuse ghici asta?
Bine\n]eles, o asigur` el.
{i totu[i...
Alandra \[i mu[c` buzele.
146 JANE ASHTON
La \nceput \l detestam, \i explic` ea cinstit. Cnd am venit
aici pentru prima dat`, \l uram [i credeam c`... mereu va fi a[a.
Matt surse.
{i n-a fost a[a, constat` el oarecum amuzat. Nu-]i
comanzi att de u[or ura. Nici dragostea.
Alandra \[i feri privirea.
Probabil c` a[ fi continuat s`-l detest dac` vizita mea ar fi
durat zece minute, dup` cum prev`zusem. Dar situa]ia a fost
de a[a natur` \nct m-a obligat s`-mi prelungesc [ederea la La
Roseraie. Mai \nti n-am avut tren. Pe urm`, primirea rece
f`cut` de Jo [i de Robert pe care i-am crezut ni[te snobi. {i tu...
Se \ntrerupse, \ntrebndu-se cum de ajunsese s` spun` a[a
ceva. Pentru nimic \n lume nu voia s`-[i deschid` inima \n fa]a
lui Matt!
{i mai eram [i eu, \i lu` el vorba din gur`. Eu care m-am
limitat s` te judec dup` aparen]e, f`r` s` \ncerc s`-]i
\ndep`rtez masca... Eu care am avut tupeul s`-]i ofer bani ca
s` mai r`mi aici!
Rse cu am`r`ciune.
{i mi-ai acceptat oferta. Doar pentru a avea pl`cerea s`
rupi cecul cnd ]i l-a[ fi \nmnat... M` \n[el, oare, Alandra?
Tn`ra nu \ndr`znea s`-i r`spund`. Da, reu[ise s`-i
ghiceasc` inten]iile! Fiindc` exact a[a ar fi procedat... Cu ce
pl`cere i-ar fi aruncat banii \n fa]`, spunndu-i cu dispre] c`
nu are nevoie de ei!
Dar ct de departe p`reau toate! Uitase de ideile ei de
r`zbunare, de dorin]a de a-[i lua revan[a.
UN MOMENT DE NEBUNIE 147
Dragul meu Matt, te \n[eli cu des`vr[ire, reu[i ea s`
r`spund` pe un ton sarcastic. Crezi c`, asemeni tat`lui meu,
nu dau nici o importan]` bunurilor materiale?
Matt ridic` din umeri.
|ncerci s` m` faci s` cred c` semeni cu mama ta? {i c` ea
era o persoan` interesat`?
Ea [tia \n orice caz c` nu are rost s` faci apel la bunicul.
Cnd i-a adus la cuno[tin]` moartea fiului s`u, i-a r`spuns
imediat comunicndu-i s` nu se a[tepte la nici un ajutor mate-
rial din partea lui.
Dar regret` imediat c` vorbise despre asta.
Cnd ai aflat despre aceast` scrisoare? se interes` Matt.
Alandra se \ncrunt`.
Ct a tr`it mama, nu i-am scotocit niciodat` prin lucruri!
exclam` ea.
Matt d`du din cap.
|n]eleg...
M` \ntreb ce \n]elegi. Dar oricum, mi-e indiferent!
|n]eleg acum de ce \l urai pe Alan, f`r` m`car s`-l cuno[ti!
Mama ta tocmai murise [i tu ai descoperit acea scrisoare...
Inten]ia ta era doar de a veni la La Roseraie pentru a-i \napoia
bunicului t`u faimoasa misiv`. {i de a pleca imediat. Din
nefericire, sau mai degrab` din fericire, orarul trenurilor ]i s-a
pus de-a curmezi[ul!
Mama m-a pus s`-i promit c` voi veni la La Roseraie, se
auzi ea spunnd.
148 JANE ASHTON
Cnd te-a f`cut s`-i promi]i asta? Pe patul de moarte?
Matt avea darul s` ghiceasc` totul...
De unde... de unde [tii? \ng`im` ea.
{i oft` din adncul pieptului.
Nici acum n-am \n]eles de ce ]inea att de mult s` vin
aici!
Dar eu [tiu, o asigur` el.
Spune-mi! \l rug` ea, cu ochii str`lucind de curiozitate.
Se temea c` vei r`mne singur` pe lume [i dorea s` vii s`
tr`ie[ti \n mijlocul alor t`i. Alandra vru s` protesteze dar nu
avu curajul. |n fundul sufletului ei era convins` ca Matt avea
dreptate.
|ncercnd s` nu se lase cuprins` de emo]ie, ea declar`:
Ui]i c` am ob]inut un maximum de profit din [ederea
mea aici!
Matt ridic` dintr-o sprncean` [i ea continu`:
N-am avut timpul necesar s`-l conving pe bunicul s`-mi
ofere o ma[in`, dar a[ fi avut prea mare b`taie de cap la
Londra cu \ntre]inerea! |ns` am reu[it s` p`strez perlele
bunicii! Sunt splendide...
Matt se mul]umi s` zmbeasc`.
Sunt cu adev`rat splendide, asta e [i p`rerea mea! Asta
e [i p`rerea firmei de asigurare. S`pt`mna trecut` Alan mi
le-a dat s` le expertizez [i s` le asigur. Atunci am aflat c` ]i
le-a oferit [i le-ai refuzat.
Alandra se \nro[i, dar nu se d`du b`tut` doar pentru att.
UN MOMENT DE NEBUNIE 149
|]i aminte[ti de ziua cnd am ie[it din biroul bunicului
meu cu un teanc de bancnote \n mn`?
{i \n ajunul acelei zile, Alandra, te ]ineam \n bra]e. Cu
ochii plini de lacrimi. |n acel moment erai tu \ns`]i. Nu mai
\ncercai s` pari o intrigant`.
Ce... ce [tii tu? \ng`im` ea.
|n seara aceea am reu[it s` citesc \n sufletul t`u.
Oh...
Alandra \ncerc` s` schimbe subiectul conversa]iei.
Erau furioas` c` m-ai v`zut cu banii `ia, de care \l extor-
casem pe bunicul!
Zi mai degrab` c` te obligase s`-i iei!
Oh... exclam` ea din nou.
{i Alan mi-a mai spus c` ai refuzat s` prime[ti o mic`
rent` lunar`, cum \i d` lui Jo. Fiindc` e[ti prea mndr`...
Tn`ra fu nevoit` de data asta s`-[i recunoasc` \nfrngerea.
Era inutil s` mai \ncerce s` treac` drept ce nu era de fapt.
Reu[i s` zmbeasc` [i s` schimbe tonul.
Am priceput! Sunt perfec]iunea \ns`[i... {i acum, te rog,
las`-m` s` plec...
Dar Matt o prinse de mn` [i izbucni \n rs.
Alandra, chiar c` e[ti o fat` ciudat`!
Ea se \ncrunt`.
M` \ntreb de ce!
Dar el nu mai rdea. Chipul lui devenise serios, aproape
grav. Alandra sim]i c` b`t`ile inimii ei se accelereaz` nebune[te.
Matt se aplec` [i ea ghici c` o va s`ruta...
150 JANE ASHTON
{i atunci se \ntoarse brusc. Matt oft` [i o trase spre o cana-
pea, oblignd-o s` se a[eze. Apoi se instal` al`turi de ea.
Ar cam fi timpul s` avem o explica]ie, Alandra.
Nu v`d de ce ar fi necesar.
}i-am spus la telefon c` e nevoie de tine aici. Nu te
\ntrebi de ce?
Hmm, eu...
Da, e nevoie de tine aici. O nevoie disperat`!
O nevoie disperat`? repet` ea ca un ecou.
Ar trebui s` plece... De ce s` prelungeasc` aceast` discu]ie?
Eu, eu am nevoie de tine, Alandra. {i asta de cnd te-am
v`zut prima oar`, a[ezat` \n salon. Soarele \]i lumina p`rul [i s-ar
fi putut crede c` un halou de aur str`lucitor \]i \ncadra chipul...
Cu respira]ia t`iat`, ea \l privea f`r` s` g`seasc` nimic de
spus. Pentru prima oar` \i vorbea astfel... [i nu-i venea s`-[i
cread` urechilor.
Eu... eu ]i-am lipsit? \l \ntreb` ea uimit`.
Apoi se corect`:
Vrei s` zici c` le-am lipsit tuturor de-aici?
Da, tuturor.
Apoi o lu` de mn`.
Dar mie mai mult dect oricui, Alandra.
Matt... [opti ea, ro[ie ca para focului.
Ai fost mult timp plecat`. Iat` de ce trebuia s` revii ct mai
repede posibil... Dar atunci cnd ]i-am spus c` e nevoie de tine, nu
mi-am \nchipuit c` o s` te sperii la gndul c` bunicul t`u e bolnav!
Privirea lui se cufund` \n ochii ei.
UN MOMENT DE NEBUNIE 151
Eu am nevoie de mine.
O trecu un fior.
Dar... de ce? \ng`im` ea.
Matt duse la gur` mna tremur`toare a Alandrei.
Pentru c`, f`r` tine, via]a mea nu are sens, declar` el. Ai
plecat [i...
Trebuia s` plec!
De ce? o \ntreb` la rndul lui.
Alandra nu r`spunse. Matt \i s`rut` din nou vrful
degetelor.
Cnd bunicul t`u mi-a spus c` ai plecat la Londra, nu
mi-a venit s` cred. Apoi am fost furios pe tine...
Furios?
Pe tine, repet` el. Dar mai ales pe mine. Mi-era necaz c`
reu[ise[i s` cape]i atta importan]` \n via]a mea, \n inima mea.
Alandra scoase un strig`t u[or de surpriz`. Matt o lu` \n
bra]e cu o nespus` tandre]e. Cu ochii \nchi[i, ea se sprijini de
pieptul lui, a[teptnd o s`rutare care nu veni. Apoi deschise
ochii [i \n]elese c` nu-i spusese \nc` totul.
Cnd ]i-am cerut s` r`mi la La Roseraie, \ncercam s` m`
conving c` o f`ceam spre binele lui Alan.
{i... nu era doar pentru el?
Matt scutur` din cap.
Nu, era [i pentru mine, chiar dac` refuzam s` recunosc
asta. Cnd a sosit cadoul pentru ziua bunicului, zilele trecute,
am crezut c` \nnebunesc!
F`cu ochii mari.
152 JANE ASHTON
Asta \nsemna c` n-o s` vii aici de ziua lui, \i explic` el.
{i ai fi vrut s` vin?
Bine\n]eles. Nu puteam suporta ideea c` e[ti la Londra.
Cu acel b`rbat pe care pretinzi c`-l iube[ti.
Matt o strnse [i mai tare \n bra]e.
Alandra, locul t`u e la La Roseraie.
Tn`ra oft`, \ntrebndu-se dac` auzise bine. {i mai ales
dac` a \n]eles bine. De ce nu vorbea Matt mai limpede?
|l \ntreb` cu timiditate:
Locul meu este la La Roseraie, fiindc`... fiindc` sunt
nepoata lui Alan Todd?
El \i cuprinse cu blnde]e umerii [i o privi cu pasiune.
Fiindc` e[ti nepoata lui Alan Todd; admise el. Dar mai
ales, fiindc` inima mea \]i apar]ine, scumpa mea.
Scumpa mea... Aceste dou` cuvinte minunate fur` o adev`rat`
mngiere pentru urechile ei. Chiar le rostise Matt? Sau visa...
Inima mea \]i apar]ine... Asta \nsemna c` o iube[te! |i
m`rturisise dragostea lui.
|l privi f`r` s` pronun]e nici un cuvnt. Emo]ia o cople[ise.
Pentru prima dat` de cnd \l cuno[tea, Matt nu mai p`rea att
de sigur pe el...
Cu am`r`ciune, el \i spuse:
Cum de te po]i astfel abandona \n bra]ele mele [i s` fii
\ndr`gostit` de altul?
Alandra tres`ri [i deschise gura. Dar nici un sunet nu-i ie[i
de pe buze.
UN MOMENT DE NEBUNIE 153
Am totu[i impresia c` nu-]i sunt indiferent! continu` el
cu disperare. Reac]ionezi la mngierile [i la s`rut`rile mele...
Pari tulburat` de prezen]a mea.
Apoi Matt oft` [i-[i plec` trist capul.
Merit dispre]ul t`u. Te-am tratat \ntr-un mod incalificabil!
Matt! protest` ea cu o voce r`gu[it`.
Voia s`-i spun` c` nu-i purta pic`. {i c` \l iubea... Dar era
prea tulburat` ca s` se poat` exprima firesc.
M-am sim]it att de apropiat de tine, \n noaptea \n care
te-am g`sit plngnd \n buc`t`rie, continu` el. M-am \n[elat
oare? Emo]ia venea dintr-o singur` direc]ie? Nu sim]i nimic
pentru mine?
Matt, reu[i ea s` spun`. M` iube[ti un pic?
Un pic? exclam` el. Dar te iubesc cu pasiune! Te ador!
Visul meu cel mai scump ar fi s` devii so]ia mea. Dar, din
nefericire, iube[ti un alt b`rbat!
Ea se strnse la pieptul lui.
Cel`lalt b`rbat e[ti tu, Matt! Tu!
Lacrimile se rostogoleau pe obrajii Alandrei. Dar de data
asta erau lacrimi de bucurie. Matt o strngea \n bra]e [i ea se
l`sa f`r` nici o re]inere \n voia bra]elor lui puternice.
El o iubea, ea \l iubea... [i toate ne\n]elegerile disp`ruser`.
Toate ne\n]elegerile? Nu, ea mai trebuia s`-i cear` ni[te expli-
ca]ii. }inea ca totul s` fie clar \ntre ei.
Corinna Hamilton? rosti ea \ntreb`tor.
Matt ridic` din sprncene.
154 JANE ASHTON
Da? f`cu el surprins, auzind c` pronun]` numele acelei femei.
Ce reprezint` ea pentru tine? insista Alandra.
Un zmbet ap`ru \n col]ul buzelor lui Matt.
Henry Nolan, replic` el. El ce reprezint` pentru tine?
Henry Nolan! exclam` ea.
Fu rndul ei s` zmbeasc`. Deci amndoi erau gelo[i...
N-a existat niciodat` nici un b`rbat \n via]a mea, \l asigur`
ea. Singurul pe care l-am iubit vreodat`, singurul pe care o s`-l
iubesc \ntotdeauna, pn` la ultima mea suflare, e[ti tu, Matt.
{i de ce \]i telefona acel Henry Nolan?
El m-a adus azi pn` aici. E un om minunat! \l asigur` ea.
Fiindc` Matt se \ncruntase, ea se gr`bi s` adauge:
Henry Nolan e c`s`torit. |[i ador` so]ia, [i pe cei doi
copii. E patronul meu [i totodat` proprietarul apartamentului
meu din Londra. Cnd eram la La Roseraie, i-am trimis un cec,
ca s` reglez plata chiriei. A[a c` mi-a aflat adresa [i nu i-a fost
greu s`-mi g`seasc` num`rul de telefon. M-a sunat aici ca s`
m` \ntrebe dac` vreau s`-mi reiau slujba, fiindc` secretara care
m-a \nlocuit tocmai \[i d`duse demisia. {i oricum, nu era
mul]umit de ea.
{i ]i-ai reluat slujba cnd te-ai \ntors la Londra?
Exact.
Alandra ezit` \nainte de a-i pune o \ntrebare care-i st`tea pe
inim`:
De ce erai att de sup`rat \n diminea]a \n care am plecat?
Doar nu din cauza banilor pe care mi-i d`duse bunicul...
UN MOMENT DE NEBUNIE 155
Eram gelos ca un tigru. |mi spusese[i c` iube[ti pe altul,
[i te duceai s`-l \ntlne[ti la Londra! |n plus, f`cuse[i remar-
ca nea[teptat` c` unele s`rut`ri valoreaz` mai mult dect
altele!
Dar e adev`rat! exclam` ea.
El o strnse \n bra]e, mai s-o \n`bu[e.
Alandra, m` \nnebune[ti!
Buzele lor se \ntlnir` \ntr-un s`rut interminabil. Cnd
Alandra reu[i s`-[i ridice capul gfind, \l \ntreb`:
Chiar e[ti gelos?
|]i spun: ca un tigru!
|[i trecu mna prin p`rul negru.
Chiar \nainte de a recunoa[te fa]` de mine \nsumi c` te
iubesc, eram gelos. Nu puteam suporta ca un b`rbat s` se
apropie de tine. A[ fi fost capabil s`-l iau la pumni pe bietul
Robert!
Alandra \l sim]i c` se \ncordeaz`.
Cnd a hot`rt s`-]i dea lec]ii de conducere, eu... eu...
Ea \i mngie cu blnde]e obrazul [i el se destinse imediat.
{i pe urm` ai primit acea scrisoare, care se vedea de la o
po[t` c` e scris` de o mn` b`rb`teasc`... {i imediat, telefonul
de la Henry Nolan. Apoi balul de la Bedewick, cnd to]i
b`rba]ii de prin \mprejurimi se \nghesuiau s` te ia la dans!
Oh, Matt! f`cu ea rznd. {i tu ai dansat cu mine.
Ca s` evit s` faci cuno[tin]` mai \ndeaproape cu Frank
Millingham. N-aveam nici un chef s` te v`d ie[ind \n compania lui!
Matt oft`.
156 JANE ASHTON
De ce refuzam s` recunosc c` te iubesc? Nu [tiu... Cred
c` te iubeam deja cnd ]i-am cerut s` r`mi. Pretextnd c`
pentru a-l distra pe bunicul t`u...
Nu mi-ai cerut s` r`mn! \l corect` ea. Mi-ai oferit o mie
de lire pentru trei luni de prezen]`.
O s` m` ier]i vreodat`?
El o lu` din nou \n bra]e.
Tot ce am \]i apar]ine, scumpa mea!
Dar ea mai avea o \ntrebare de pus.
De ce erai azi acas`? La ora cnd am telefonat, erai de
obicei la birou.
Alan \mi spusese c` ai promis s` suni de ziua lui. {i mi-am
petrecut toat` ziua lng` telefon.
Oh, Matt...
Se cuib`ri la pieptul lui [i \i oferi buzele. Timp de o
ve[nicie parc`, r`maser` unul \n bra]ele celuilalt.
Va trebui ca Henry Nolan, s`-[i caute o alt` secretar`,
remarc` pe nea[teptate Matt.
Alandra se \ncrunt`.
{i Corinna Hamilton? Va trebui s`-[i caute [i ea un alt
cavaler?
Scumpa mea, nu ai nici un motiv s` fii geloas` pe acea
Hamilton, dup` cum o nume[te Jo...
Dar ie[eai tot timpul cu ea!
El cl`tin` din cap.
UN MOMENT DE NEBUNIE 157
Ie[eam, dar singur! Am v`zut-o o singur` dat` pe Corinna
dup` bal. |ncercam s` m` conving c` toate femeile sunt la fel.
De ce una s` fie preferat` \n locul alteia? O sear` \n compania
ei a fost de ajuns s` m` conving` c` nimic nu va mai fi posibil
\ntre mine [i ea. Nu-mi plac femeile frivole, egoiste [i intere-
sate...
O strnse tandru la piept.
Femeia pe care o iubesc e o blond` cu ni[te splendizi
ochi verzi. E o femeie orgolioas`, independent` [i inimoas`...
O ador, [i dac` ai [ti ct de mndru sunt de ea!
B`rbatul pe care-l iubesc... \ncepu ea.
Dar nu avu timp s` spun` mai mult. Matt \i \nchise gura cu
o s`rutare.
Pe urm`, tres`ri [i-[i privi ceasul.
Scumpo, o s` \ntrziem la petrecere! Trebuie neap`rat s`
coborm... Toat` lumea se va \ntreba ce s-a \ntmplat cu noi!
O \mpinse cu blnde]e.
Dac` te mai ]in \n bra]e, o s` uit`m complet de petre-
cere... {i n-ar fi frumos fa]` de bunicul t`u!
Alandra \[i mu[c` buza de jos. Venise la La Roseraie
\mbr`cat` \n blugi [i pulov`r. Se schimbase \n grab` pentru
plecare, \nainte de a arunca \n valiz` cteva haine la \ntm-
plare. Era sigur` c` nu avea [i ceva elegant!
N-am nimic de \mbr`cat, \n afar` de pantaloni [i
pulov`re!
Matt izbucni \n rs.
158 JANE ASHTON
Nu cred c` bunicul t`u se va sim]i [ocat v`zndu-te \n
blugi, scumpa mea!
O lu` de mn` [i o trase spre scar`.
Mai ales cnd va afla marea veste!
Ce veste? \l \ntreb` ea, privindu-l cu ni[te ochi \n care
str`luceau stelele.
C` Alandra Todd va deveni \n curnd Alandra Carstair...
dac` accept`, bine\n]eles.
Oh, Matt! Dar nici nu visez altceva!
Sfr[it
UN MOMENT DE NEBUNIE 159