Ministerul Educației, Culturii și Cercetării Republicii Moldova

IP Centrul de Excelență în Economie și Finanțe din Chișinău

Studiu Individual nr.II

La obiectul de studiu: Psihologie social-economică

Tema: Tipuri de manageri

Elev: Dmitri Dovgani

Grupa:CON1904G
Coordonator: Diana Ștefăneț

Chișinău, 2021
 Cuprins

Cuprins……………………………………………………………………………………..…2
Tipuri de manageri……………………………………………………………………………3-7
Concluzii……………………………………………………………………………………...8
Recomandări…………………………………………………………………………………..9
Bibliografie……………………………………………………………………………………10

2
 Tipuri de manageri

Managerii sau leaderii posedă cunoștințele, aptitudinile și calitățile necesare realizării funcțiilor
managementului, în proporțîi diferite. În funcție de calitățile, aptitudinile și cunoștințele de care
dispun, managerii se încadrează în anumite tipuri și abordează în mod diferit procesul de
management. Prin tip de manager se înțelege ansamblul caracteristicilor principale referitoare la
cunoștințele, aptitudinile și calitățile proprii unui grup de manageri, care prezintă aceeași
abordare a procesului de management. Unui tip de manager ii corespunde un anumit stil de
management sau de leadership, constând în manifestarea caracteristicilor tipului de manager în
relațiile cu subordonații, colaboratorii și superiorii. Pentru o asemenea abordare pledează Peter
Drucker, care consideră că “managementul este echivalent cu persoanele de conducere”.

In funcție de treapta ierarhica

 Managerii de linia întâi (observator)
Coordoneaza muncă altor persoane care nu au atribute de conducere (în general șefi de echipa,
șefi de compartiment). Ei sunt responsabili pentru desfășurarea activității de baza, conform
planurilor furnizate de superiori. Sunt în contact permanent cu subordonații și primesc aceste
funcții datorită pregătirii, experienței și abilității lor de a lucra cu oamenii.

 Managerii de mijloc (șefi de departamente)

Spre deosebire de primii, ei planifică, organizează, conduc și controlează activitatea celorlalte

persoane cu atribuții de conducere, constituind, totuși, subiectul activității de conducere a unui
superior. Managerii de mijloc sunt răspunzători de implementarea planurilor organizației,
urmărind realizarea obiectivelor stabilite de această.

 Managerii de vărf (directori generali)

Ei sunt responsabili de performanță întregii organizații, prin intermediul managerilor de mijloc.
Nu sunt răspunzători față de nimeni altcineva în afară de proprietarii resurselor utilizate de
întreprindere.

3
In funcție de ariile de responsabilitate
 Managerii funcționali
Raspund pentru organizarea și supravegherea activităților specifice unui anumit domeniu
specializat sau unei funcții a firmei (comercială, de personal, de producție, financiar-contabila,
cercetare-dezvoltare).
 Managerii generali
Sunt responsabili pentru toată activitatea organizației sau pentru cea a unei divizii care cuprinde
mai multe funcții. Titulatura acestora diferă de la director de divizie la președinte.
 Managerii de proiect
Au responsabilitatea coordonării activității unor personae din departamente diferite, care
lucrează la realizarea unui anumit proiect. Având în vedere că persoanele implicate în realizarea
proiectului trebuie să se subordoneze atât superiorilor lor direcți, cât și managerilor de proiect,
aceștia din urmă trebuie să dovedească abilități deosebite în ceea ce privește lucrul cu oamenii,
pentru că obiectivele să fie realizate

In funcție de trăsăturile personale

 Managerul conducător
Se caracterizează printr-o înalta capacitate de luarea deciziei, este penetrant în relațiile cu
oamenii, bucurându-se de un înalt prestigiu și de o mare autoritate. Dacă are un simt de
responsabilitate deosebit, acest manager este potrivit la nivel ierarhic superior, deoarece are forță
de a conduce organizația spre performanțe ridicate. Calitățile native au un rol important în
activitatea managerului conducător, însă nu trebuie neglijate calitățile umane.
 Managerul constructor
Principala calitate echilibrul, fiind preocupat de construirea unei fundamentări temeinice a
deciziei fără fisuri, evitând pe cât posibil riscurile și preferând stabilitatea față de schimbări. Are
mai puțină forță de decizie, formația să bazându-se mai mult pe calitățile dobândite prin muncă
decât pe talentul nativ.
 Managerul distrugător
Este înclinat mai mult spre distrugerea structurilor existente și mai puțin spre construirea altora
noi, viabile. Este preferat pentru a înlătura unele structuri învechite, dominate de rutină și care nu
mai corespund noilor condiții socio-economice.

4
  Managerul inovator
Are aptitudini deosebite spre inovație, spre o schimbare care se înscrie pe linia cerințelor reale
ale vieții socio-economice. El este potrivit pentru relansarea unei întreprinderi ce traversează o
perioada de criză, de declin, prin mutații curajoase. Managerul inovator schimbă pentru a crea.

Dupa modul de luare a deciziilor

 Managerul autoritar (autocrat)
Determina întreagă activitate, hotărăște de unul singur, centralizează deciziile, își exercită
influențele prin constrângere, realizează corecția abaterilor prin sancțiuni, limitează libertatea de
gândire și acțiune a subalternilor, aceștia fiind apreciați că lipsiți de spirit creator, trebuind în
permanentă să fie îndrumați, controlați, constrânși. Avantajele se manifestă în planul unității de
acțiune, al disciplinei și al centralizării problemelor. Însă acest tip de conducător generează
disfuncții la nivelul relațiilor interumane (nemulțumire, ostilitate, agresivitate din partea
subalternilor).
 Managerul democratic
Colaborează cu coechipierii săi în luarea deciziilor și în alegerea tehnicilor de lucru și de
evaluare a performanțelor. Are o mare încredere în subordonați, stimulează formularea de
sugestii și propuneri de către subordonați; încurajează comunicarea pe verticală și pe orizontală
între lucrători, compartimente, subdiviziuni și niveluri ierarhice; se bazează și pe autoritatea
personală, dobândită; urmărește valorificarea competențelor subordonaților și favorizează
dezvoltarea personalității acestora.
 Managerul tip laissez-faire (liber, permisiv)
Isi asumă doar rolul de consultant în diverse momente ale concepției și coordonării, ponderea
libertății de decizie și acțiune revenind echipei. Managerul permisiv se caracterizează prin lipsa
totală de participare la activitate iar rezultatele sunt dezordinea și anarhia.

5
 Leadership centrat pe subordonati
Leadreships centrat pe putere

Autoritar Democratic
Laissez-
faire

Aria libertatii de actiune a managerului

Aria libertatii de actiune a subordonatilor

Managerul Managerul Managerul Managerul

Managerul Managerul Managerul isi defineste Managerul lasa
prezinta prezinta permite subordonatilor
ia decizia si isi “vinde” prezinta decizia problema, limitele sic ere subaltemilor sa
si invita la proiecte de deplina
o anunta decizia primeste grupului sa ia lucreze in cadrul
intrebari decizie, care libertate de
pot fi corectate sugestia si ia decizia limitelor fixate actiune
decizia

Mai există 5 tipuri de manageri:

 Managerul incompetent:
- nu se ocupă de nimic important și nemulțumește pe toată lumea;
- nu are nici-o strategie, sau adopta strategii nerealiste;
- lipsa de curaj și de inițiativa; nu-și asumă riscuri;
- nu se adaptează la schimbările mediului ambiant;
- ușor coruptibil.
 Managerul populist:
- nu are un management strategic,
- acordă prioritate rezolvării unor pretenții salariale;
- tergiversează disponibilizările de personal, chiar dacă condițiile concrete ale firmei, impun
această acțiune;
- apelează al împrumuturi mari pentru salarii, nerespectând corelațiile fundamentale dintre
indicatorii economici, dintre productivitate și salarii.

6
  Managerul autoritar:
- acordă atenție deosebită restructurării;
- managerul are o experiență bogată și o personalitate solidă;
- este competent profesional;
- dă dovadă de corectitudine, severitate, exigență, seriozitate față de salariați,
- urmărește maximizarea profitului;
- dezinteres pentru problemele sociale;
- disponibilizeaza personalul când este cazul;
- este dispus să-și dea demisia dacă nu poate să-și exercite stilul de management.
 Managerul participativ-reformist:
- consideră că poate realiza restructurarea din mers, cu asigurarea unui parteneriat al salariaților,
care pot fi convinși că ceea ce se întreprinde este în interesul lor;
- spirit inovator, creator;
- capacitate ridicată de antrenare;
- disponibilitate pentru comunicare;
- flexibilitate în situații de criză sau conflict de muncă;
- strategii clare;
- ia măsuri preventive de evitare a crizelor.
Managerul conciliator:
- realizează compromisuri între cele două tendințe considerate contrarii, între preocuparea pentru
producție și cea pentru oameni,
- realizează performanțe medii în ambele direcții;
- apelează la strategii de supraviețuire și la o conducere abilă, de pe o zi pe altă;
- manifestă abilitate în situațiile conflictuale, inițial face concesii în față sindicatelor, după care
devine mai dur;
- are tendința spre o transparență mai redusă sau spre manipularea sindicatelor.

7
 Concluzii

În concluzie managerii trebuie să îndeplinească o serie de caracteristici:

 Standarde personale și de comportament:

Dezvoltarea gândirii globale, învățarea rapidă a ceea ce este nou și uitarea și mai rapidă a ceea ce
este vechi.

 Pregătire continuă:

Capacitatea de a înțelege alte culturi, înțelegerea profundă a istoriei și religiei altor popoare,
cunoașterea limbilor străine și empatia.

 Competențe interculturale:

Stabilirea direcției generale, dar nu și a fiecărei activități, capacitatea de conceptualizare,

combinarea analizei și intuiției, responsabilitatea și inteligență socială și orientarea către client.

 Gândire sistematice:

Stabilirea unui sistem de valori și de comportament pentru organizație, îndeplinirea standardelor

personale de profesionalism.

8
 Recomandări

REGULI DE COMPORTARE A MANAGERILOR IN RAPORT CU SUBORDONATII

Să trateze pe alții așa cum ar vrea să fie tratat;

  Să respecte personalitatea fiecărei persoane, demnitatea să;
  Să ia oamenii așa cum sunt și nu așa cum își închipuie că ar trebui să fie;
  Să mențînă energia și eforturile angajaților concentrate asupra unor obiective clare, pe care toată
lumea le înțelege și le susține;
  Să genereze și să promoveze în rândul oamenilor o stare de entuziasm, siguranță de sine și
mândrie;
  Să își învețe angajații că frustrarea și eșecul pot alimenta ambiția spre performanțe superioare și
succes, atunci când vor apărea ocazii favorabile;
  Să își convingă oamenii să creadă necondiționat în beneficiile pe care le aduc auto-disciplină,
muncă susținută, devotamentul față de cauza și conștiința unui tel comun;
  Să își încurajeze și să-și ajute angajații pentru a-și cultivă capacitățile individuale canalizandu-le
spre scopuri care promovează nu numai succesul și reputația persoanei în cauza, ci și ale firmei;
  Să fie imparțial;
  Să fie sever în ceea ce privește principiile și suplu în privința formei;

9
 Bibliografie

https://www.qreferat.com/referate/psihologie/TIPURI-DE-MANAGERI-SI-STILURI-354.php
https://administrare.info/management/8297-tipuri-de-manageri-sl-stiluri-manageriale
https://www.stiucum.com/management/management-general/Stiluri-de-conducere-tipuri-
de15956.php
https://www.rasfoiesc.com/business/management/Rolul-si-tipologii-de-manager43.php

10