Universitatea Pedagogică de Stat ,,Ion Creangă” din Chișinău

Referat

Rolul creativității în cadrul activității

literaturii artistice

Studenta: Gogu Oxana,gr.403.P.P.,f/r

Coordonator științific: Mocanu Liuba,
doctor în pedagogie,
Conferențiar universitar
-2021-
 Termenul de “creativitate” îşi are originea în cuvîntul latin “creare”, care
înseamnă “a zămisli”, “a făuri”, “a crea”, “a naşte”. Însăşi originea cuvîntului ne
demonstrează că termenul de creativitate defineşte un proces, un act dinamic care
se dezvoltă, se desăvîrşeşte şi cuprinde atît originea, cît şi scopul. Expresia evocă
puterea de a inova, de a fi original în gîndire şi realizări, de a manifesta un spirit
flexibil, o tendinţă spre prospectare activă. În limbajul psihologic termenul a fost
adaptat iniţial pentru a defini capacitatea de creaţie artistică. Datorită complexităţii
fenomenului creaţiei, susţine Al. Roşca, este cel puţin probabil să se ajungă la o
definiţie unanim recunoscută, deoarece fiecare autor pune accentul pe dimensiuni
diferite. Astfel, se arată că după unii autori „creativitatea este aptitudinea sau
capacitatea de a produce ceva nou şi de valoare”, iar după alţii ea constituie un
proces prin care se realizează un produs. Creativitatea – ca proces de creare a ceva
nou, original, influenţează asupra întregului comportament al copilului, pentru că
“Eu creez” întotdeauna este prezent în toate faptele lor. Ansamblul stocului de
informaţii şi de structuri operaţionale, procedee de lucru şi deprinderi de care
dispune un copil, constituie potenţialul său creativ. Orice preşcolar dispune de un
potenţial creativ, pentru că fiecare posedă o experienţă pe care o prelucrează mereu
şi variabil, utilizînd operaţii, tehnici şi scheme mintale.
Creativitatea, presupune trei însuşiri sau componente:
Fluiditate (numărul de răspunsuri dat de către individ într-o unitate de timp. În
cadrul evaluării iniţiale se determină nivelul de fluiditate a copiilor la o anumită
problemă. Ea poate avea caracter verbal sau plastic şi se efectuează individual. Ex.
Ce putem avea în buzunar? La etapa a doua (evaluarea formativă), în cheia
situaţiilor create, copiii sunt întrebaţi concret ce poate avea în buzunar medicul,
vînzătoarea, pictorul, cînd este frig etc, recurgînd în anumite momente la imagini,
texte. Astfel, numărul de răspunsuri la întrebarea dată creşte, deci am contribuit la
sporirea nivelului fluidităţii.
Flexibilitate (varietatea de răspunsuri dat de către individ într-o unitate de timp).
Este important ca răspunsurile să vizeze domenii cît mai diferite. Ex. La ce ne
foloseşte paharul? La orele de arte plastice îl putem folosi? Mama ce poate face la
bucătărie cu paharul? (colţunaşi, prăjituri). Dar cînd avem un pui de floare? Cînd
dorim să vedem soarele de o altă culoare ce facem? ş.a.
Originalitate (răspunsurile rare, unice date de către individ într-o unitate de timp,
în raport cu vîrsta lui). Ex. Cărămida o putem pune sub roata maşinii. Alte
modalităţi de dezvoltare a creativităţii verbale ar fi jocul didactic „Ce ai face
dacă...”, „Continuă ...”, „Spune ce vezi”, alcătuirea povestirilor în baza genericului,
începutului, sfîrşitului dat, cuvintelor-cheie, imaginii etc.
Creativitatea, ca si inteligenta, este o trasatura general umana. Toți oamenii au un
anumit nivel de creativitate. Cei mai multi au o creativitate de nivel mediu, un
număr redus de oameni sunt foarte creativi sau foarte slab creativi. A. L. Taylor
distinge 5 niveluri de creativitate:
1. Creativitatea expresivă se manifestă prin modul în care o persoană se
autoexprimă .Este prezenta la orice om, deoarece fiecare om îsi exprimă starile
afective, parerile, ideile prin gesturi, mimică, intonație, cuvinte, desen etc.
2. Creativitatea productivă se manifesta prin capacitatea de a produce lucruri utile
prin intermediul deprinderilor însusite. Cei mai multi oameni au aceasta capacitate
(ea este manifestata de muncitorii din fabrica, de femei, prin ceea ce fac în
gospodarie).
3. Creativitatea inventive este capacitatea de a aduce îmbunatatiri importante unor
produse. Numarul persoanelor care dispun de creativitate inventiva nu este prea
mare.
4. Creativitatea inovatoare poate să ducă la modificari importante ale principiilor
care stau la baza unui domeniu știintific sau artistic. Astfel de creativitate posedă
cei care au fondat noi curente știintifice sau artistice (in psihologie Jung,
Adler). Despre persoanele care manifestă creativitate inventivă sau inovativă se
spune ca sunt talentați.
5. Creativitatea emergentă se manifesta prin revoluționarea unui domeniu știintific
sau artistic. Despre aceste persoane se spune ca sunt genii (Einstein, Freud,
Beethoven, Shakespeare).
Creativitatea, la orice nivel s-ar manifesta, întotdeauna se obiectivează prin ceva,
adica se exprima printr-un produs: o pictură, o realizare tehnică, o poezie, o teorie
stiintifică. În functie de natura produsului vorbim despre creativitate artistică
stiintifică, tehnică, organizatorică etc.
Munteanu (1999) descrie trei mari categorii de factori ai creativitӑții: factorii
biologici, psihologici și sociali.
Creativitatea este recunoscutӑ ca fiind o formațiune complexa în care
interacționeazӑ o multitudine de variabile, dar, în general, în literatura de
specialitate sunt  precizate trei categorii de factori: factori de naturӑ intelectualӑ,
factori caracteriali și factori sociali.
Dintre aceşti factori cei mai importanţi sunt imaginaţia şi inteligenţa, deoarece ei
au funcţia de integrare a celorlalţi factori cognitivi ai creativităţii. Un factor
deosebit de important este intuiţia. O formӑ superioară a imaginaţiei creatoare e
ingeniozitatea, finalizată în găsirea unor soluţii. O personalitate intuitivӑ observӑ
relațiile, implicațiile, are o sensibilitate sporitӑ la detalii și la aspecte tipice, gȃsind
eventuale tipare. Intuitia este mai dezvoltatӑ la copii, ea diminuȃ ndu-se pe mӑsura
consolidӑrii deprinderii de a gȃndi logic.
Una dintre modalităţile principale de dezvoltare a limbajului preşcolarilor o
constituie familiarizarea cu textul literar. Acest lucru are loc în cadrul diferitor
tipuri de activităţi: citire, povestire artistică, repovestire, povestire creatoare,
memorizare etc. unde copiii sunt familiarizaţi cu opera din folclor, texte create de
scriitori (clasici, contemporani) din literatura naţională şi cea universală.
Concomitent cu iniţierea în textul literar are loc şi dezvoltarea senzorială a copiilor
(a auzului), dezvoltarea limbajului coerent, care începe să se formeze în vîrsta
preşcolară; dezvoltarea sferei emotive ( bătăi din palme, zîmbet); dezvoltarea
priceperilor de interpretare expresivă (de la simpla dorinţă de a reaudia textele pînă
la priceperile de a organiza singur în baza textelor, anumite activităţi de sine
stătătoare (jocuri, concerte, înscenări etc.). Activitatea literar-artistică a
preşcolarilor include trei procese (sau componente): receptarea (perceperea),
reproducerea şi creaţia. Receptarea (perceperea) este un component de bază al
activităţii intelectuale. Ea e necesară copiilor în toate etapele de vîrstă şi în toate
tipurile de activităţi. Fără procesul de percepere activitatea literar-artistică este
imposibilă. Dezvoltarea perceperii artistice a preşcolarilor depinde direct de
dezvoltarea lor senzorială ( include formarea senzaţiilor auditive, a darului de a
simţi tempoul vorbirii, tăria vocii, intonaţia etc.). Pentru a înţelege conţinutul
textului ce li se prezintă şi a-l simţi, e necesar de a-l asculta atent şi a-l auzi, iar
auzindu-l e necesar de a-l însuşi, de a simţi şi a trăi aceleaşi evenimente pe care le
are personajul textului. Perceperea se caracterizează prin complexitate, ce permite
a sesiza, a simţi unitatea integrală dintre conţinutul operei şi forma ei artistică. Ea
poate fi diferenţiată, în funcţie de particularităţile specifice ale speciei sau genului
literar, de mijloacele limbajului artistic al textului, de felul cum simte fiecare copil
opera literară. Fără percepere este imposibilă activitatea de reproducere şi de
creaţie a copiilor. Cu ajutorul perceperii se efectuează controlul asupra exactităţii şi
expresivităţii interpretării (recitarea versurilor, înscenări, repovestiri ).
Activitățiile care vizează stimularea creativității copiilor trebuie cuprinse atât în
cadrul educație formale,cât și în cadrul celei nonformale,deoarece copilul trebuie
să se manifeste liber, în context diverse, fără a exista factori inhibatori care ar
putea conduce la blocarea procesului de creație.Cadrul didactic are datoria de a ține
cont de particularitățiile de vârstă și individuale ale copiilor, de condițiile și
oportunitățile zonei din care provin copii.
Literatura artistică are un important rol de a dezvolta creativitatea si
imaginatia copilului, el avand posibilitatea sa participe indirect la aventurile
personajelor prezentate in paginile cartilor Copilul va putea sa îsi imagineze cum
arată personajele și ce urmeaza sa se ȋntample în desfașurarea actiunii cărții
prezentate.
Creaţia literară elementară (în grupele mari)
a) Compunerea textelor (în funcţie de gen, specie)
b) compunerea povestirilor;
c) compunerea poveştilor;
d) compunerea ghicitorilor
e) selectarea cuvintelor ce rimează
f) compunerea poezioarelor
g) compunerea unui text simplu (scenariu) pentru înscenare sau demonstrare cu
ajutorul teatrelor În viaţa cotidiană, cunoaşterea copiilor
Un alt rol important pe care îl joacă poveștile în viața copiilor este acela că le
facilitează accesul la cuvinte și expresii noi, dezvoltă vocabularul, prin
intermediul lor crescând bagajul de cuvinte la care copilul poate apela în diverse
situații pentru a comunica. Povestirile ofera copilului posibilitatea de a se identifica
cu personajele prezentate, de a se recunoaște în ele și de a identifica unele trasaturi
ale persoanelor din jurul lui. Prin intermediul poveștilor, prescolarul poate fi
oricine îsi dorește, poate experimenta roluri diverse: de parinte, de batrân sau de
vrăjitoare, de zâna, de zmeu sau de dragon, de orice alt personaj pe care îl
indragește sau în care se redescoperă.
Povestile reprezinta un mijloc de cunoaștere care le creaza copiilor trairi
contradictorii, prin intermediul lor ei putand experimenta sentimente de iubire, ura,
teama, fericire, tristete sau pot asista la confruntarea dintre bine si rau.
Aceste redări ale sentimentelor sunt uneori greu de înteles la varsta preșcolară, însa
tocmai acesta este rolul povestilor în gradinită, ele îmbogătând viața afectivă a
copiilor, oferindu-le oportunitatea, prin intermediul lecturii, de a experimenta,
alături de personajele prezentate, diverse circumstanțe desfasurate în cele mai
diverse ipostaze.
Poveștile îi permit sa-și imagineze soluții posibile pentru temerile sale
inconștiente și conflictele sale interioare, pentru ca personajele trec prin aventuri în
care copilul se poate recunoaște.
Povestea pe care le place să o audă de mai multe ori ramâne deseori adanc
intipărita în mintea lor, copiii găsind în ea răspunsuri corespunzand cu nivelul lor
de dezvoltare
Jocurile didactice antrenează intens copilul în stimularea și exercitarea vorbirii în
direcția propusă, fără ca el să conștientizeze acest efort. Astfel, prin intermediul
jocului didactic se fixează și se activizează vocabularul copiilor, se îmbogățește
pronunția, se formează noțiuni, se însușesc construcții gramaticale. Jocul didactic
„Capra cu trei iezi” solicită copiilor de la grupa mică să completeze propozițiile
începute de educatoare cu fraze sau cuvinte potrivite pentru a le da un sens logic:
„Mama capră a plecat...”; „După plecarea mamei a venit...”; „Iedul cel mic era...”
Pentru dezvoltarea creativității se propune copiilor să schimbe sfârșitul unei
povești cunoscute,ținând cont de conținuturile poveștilor cât și de particularitățiile
de vârstă,(de ex. ,,Gogoașa”, ,,Găinușa”).Copiii așteaptă și râvnesc victoria
gogoașei,nu a vulpii,de aceea vor fi bucuroși să finiseze povestea cu final fericit.
La alcătuirea povestioarelor creatoare,vom ajuta copiii prinaducerea unui model,a
unui început de povestire,prin prezentarea unui plan, a unei teme sau a cuvintelor
cheie.
De exemplu, după lecturarea poveștii „Scufița Roșie” de Frații Grimm, avem
posibilitatea de a lucra pe grupuri astfel: un grup de copii să redea într-o înlănțuire
logică, pe fragmente, conținutul poveștii; un alt grup să descrie fapte ale eroilor
îndrăgiți (Scufița Roșie, vânătorul, lupul); alți copii pot fi antrenați să adreseze
întrebări legate de textul audiat un grup poate să răspundă la întrebări. Procedând
astfel, îi deprindem cu folosirea vorbirii dialogate. Interesul copiilor pentru
expresivitatea cu mimică și gesturi îl trezim organizând concursuri de genul :
„Cel mai bun recitator”, „Cel mai bun interpret”, „Cel mai bun actor”,
„Carnavalul personajelor de poveste”.
Alte modalităţi de dezvoltare a creativităţii verbale ar fi jocul didactic „Ce ai face
dacă...”, „Continuă ...”, „Spune ce vezi”, alcătuirea povestirilor în baza genericului,
începutului, sfîrşitului dat, cuvintelor-cheie, imaginii etc
Activitățiile de alcătuire a narațiunii la un început se practică în grupa mijlocie și
cea mare. Copiii trec din situația de ascultători la cea de povestitori,continuînd firul
narațiunii început de educator.
Un loc deosebit între modalităţile de manifestare a potenţialului creativ îl au
lectura după imagini; tablourile reprezintă adevărate texte iconice, pe care copilul
învaţă să le „citească‖ în mod creativ. Descifrarea conţinutului lor nu se limitează
numai la descrierea imaginilor (realizată printr-un „dialog‖ între imagini şi copil),
ci devine chiar o autentică creaţie verbală. De cele mai multe ori, copiii îşi pun
întrebări sau se completează unul pe celălalt.
„Salata de poveşti” este o tehnică de creare a unei povești noi prin amestecarea
personajelor şi evenimentelor din poveştile cunoscute, realizînd un nou fir narativ.
Realizaţi un desen în care se întîlnesc personaje din basme/ poveşti diferite.
Am remarcat faptul că în majoritatea desenele copiilor au lipsit personajele
negative, iar acolo unde au existat au fost înzestrate cu calităţi pozitive
(Impărăteasa cea rea a devenit bună, lupul era prieten cu toate animalele şi cu
Scufiţa Roşie).
Variantă: cadrul didactic începe o poveste, după care se opreşte şi invită un copilaș
să continue povestea într-un mod original.
Un joc creativ e “De-a scriitorii”. Se dau copiilor 4-5 imagini și se cere alcătuirea
unei poveşti pornind de la acestea.
“Cea mai gogonată minciună” – Imposibilităţi
Jocul constă în enumerarea a cît mai multe imposibilităţi: să facă vaca ouă, să
zboare porcul, etc.
Poezia vine în viața copiilor din primele zile prin întermediul cântecelor de
leagăn,al poeziilor amuzante,al numărătorilor,ghicitorilor etc.Cadența și rima
versurilor, unde cuvintele,, se cheamă”(Obrăjorii ca bujorii) reciproc ca un ecou,
mângâie urechea copilului.,îl ispitesc să compună și el cuvinte –rimate.
 Lecturarea poeziilor împreună cu copilul contribuie la dezvoltarea memoriei
și auzului fonematic.
Structura muzicală a rimelor permite copilului să își coordoneze mai bine
mișcările respirătorii, limbii și gurii. La vârsta preșcolară, se recomandă poeziile
alcătuite din silabe scurte, cu ritmicitate variată și care sunt însoțite de mișcare,
reflectând cerințele lor înalte de mișcare.
Rimele versurilor îi ajută pe copii să învețe, cu ușurință, cuvinte noi. În acest mod,
se ameliorează presiunea experienței de învațare asupra copilului, acesta reușind să
învete limba într-un mod distractiv și creativ.
Se pot organiza astfel de activități sub formă de concurs și cu preșcolarii de grupă
mare, prin care să le cerem respectarea ritmului pauzelor, nuanțării vocii în timpul
reproducerilor. Expresivitatea vorbirii copiilor este dată de intensitatea – puterea cu
care sunt rostite sunetele, cuvintele sau propozițiile. Putem organiza astfel
jocuri- exercițiu de tipul „Mai tare, mai încet”, în care copilul imită diverse
sunete, silabe sau cuvinte cu intonație diferită, „Bate cum bat eu” – alternarea
comenzilor – bătaia în tobă, rar-repede; „Vine și pleacă trenul” – copilul imită
sunetul ”U”, care sugerează șuieratul trenului – cu variații de intensitate: crescendo
când vine trenul, descrescendo când pleacă acesta.
În jocul „Cine intonează mai bine?” exprimăm împreună cu copiii aceeași
propoziție, dându-i sensuri diferite prin schimbarea intonației, cu următoarele
sensuri: afirmare, întrebare, îndoială, nesiguranță, dezacord, dezaprobare,
entuziasm.
Natura ritmică a poeziei creează un context pentru învățarea cuvintelor
necunoscute, reușind îmbogațirea vocabularului,dar și corectarea dificultăților
de pronunție. Ca adulți, uităm adesea cât de dificilă este învățarea limbii noastre.
Citirea și repetarea poemelor cu voce tare, îi ajută pe copii să-și practice ritmul
vorbirii, dicția si respirația corectă. La fel, se dezvoltă abilitatea de a auzi și de a
identifica sunete individuale din cuvinte, ce va ajuta copilul în deprinderea
cititului. Prin rime si poezii, copiii se familiarizează cu ușurință cu diferite
concepte: cifre, vocale, zilele saptămânii, totodată învată că anumite cuvinte le
pot parea similare, dar au intelesuri diferite.Poezia va permite copilului să
înțeleagă modul în care se compun propozițile, cum să se comporte în anumite
situații, bunele maniere, etc.
Ca exemplu: REGIMUL DE DIMINEAŢĂ
- Ştiţi ce fac de dimineaţă?
- Îmi spăl mâinile şi faţa.
Apa caldă mă ajută
Şi cu toţi microbii luptă.
Dau cu apă, cu săpun,
Mă fac mai curat, mai bun.
Toţi microbii răi dispar,
Nu mai vreau să fiu murdar!
Iar ca dinţişorii mei, Să lucească frumuşei.
Eu i-au pasta, periuţa Şi spăl dinţii la fuguţa!
Copii recunosc de ce e necesar de respectat regimul zilei și importanța apei și
săpunului pentru nimicirea microbilor.
Recitarea poeziei reprezintă un moment decisiv prin modul în care copilul
folosește o intonație potrivită, gesturi și mimică, să cunoască o poziționare corectă
pauzele de respirație în funcție de semnele de punctuație.
Beneficiile poeziei sunt:
 Îmbogățirea vocabularului (pasiv și activ) aflat în plină dezvoltare la această
vârstă și nuanțarea acestuia.
 Corectarea unor greșeli sau tulburări în pronunție.
 Familiarizarea cu figuri de stil (sub o îndrumare corespunzătoare) precum
epitetul, comparația, etc. Chiar dacă nu și le asumă conștient înțeleg că
soarele „de aur” reprezintă un cuvânt mai deosebit, mai expresiv decât
simplu „soare galben” pentru că imprimă o strălucire aparte, pentru că aurul
e prețios, sclipitor ș.a.m.d.
 Se obișnuiesc intuitiv cu structura logică a unui text în versuri și descoperă
primele forme de prozodie: strofele, măsură („lungimea versurilor”), și mai
 ales rima pe care o percep ca o activitate ludică etc.
 Dezvoltarea spiritul de observație, a curiozității.
 Cultivarea imaginației deoarece se transpun prin intermediul conținutului
poeziei în realități virtuale.
 Sensibilizarea copiilor și încurajarea exprimării emoțiilor, sentimentelor,
cultivarea empatiei.
 Conștientizarea unor valori moral-etice. Poezii precum „Balada unui greier
mic” sau „Gândăcelul”, „Cățelușul șchiop” ( mai ales poeziile Elenei Farago
care combină impactul emoțional cu valorile morale foarte bine) au un
impact excepțional asupra preșcolarilor.
  Folosirea poeziilor pentru prezentarea efectivă a unor cunoștințe, pentru
fixarea unor conținuturi tematice predate în cadrul altor activități de la
grupă. De exemplu, poeziile despre anotimpuri aduc informații despre
mediul înconjurător (cum ar fi „Toamna” de Demostene Botez) sau poezii
despre animale.
 Dezvoltarea creativității copiilor. Pe măsură ce devin mai siguri pe modul în
care se naște o poezie, cei mici încep să experimenteze primele avânturi de
creatori literari. Acestea pot începe prin completarea unor rime sau a
lacunelor din versuri, prin ghicitori, prin jocuri de cuvinte. Faptul că bagajul
lor de cunoștințe nu le-a fixat o realitate completă, limitată îi ajută să își lase
frâu liber imaginației și să creeze structuri ritmice uimitoare.
 Îmbunătățirea comunicării non-verbale sau para-verbale: mimică, gestică,
intonație etc.
 Folosirea poeziilor pentru momente de tranziție și/sau de captare a atenției.
Centrul de interes ,,Alfabetizare” oferã reale posibilități de organizare și
desfășurare a unor multiple activități menite a dezvolta capacitatea de creație a
copiilor.. Dintre acestea pot fi amintite: povestirea cu schimbarea formei, povestea
prin analogie, continuarea poveștii, intercalarea unor noi episoade în povestiri, ,
modelajul, dramatizarea povestirilor, crearea de poezii sau schimbarea unor
cuvinte, ghicitori, alcătuirea propoziții,de a găsi un alt titlu pentru o poezie, fabulă,
poveste etc.,toate acestea vizează capacitatea copilului de a utiliza informaţia şi
abilităţile dobîndite în strategii şi contexte noi, de a-şi extinde propria învăţare
utilizînd imaginaţia, depăşind tiparele convenţionale ale gîndirii şi situaţiilor
curente, de a-şi exprima ideile, opiniile emoţiile în forme noi.
Ex. Cu ajutorul benzilor desenate copii pot fi încurajați să povestească sau să
creeze pe bază de imagini propria istorie.
Ex.Jocul ,,Suntem poeți”.Se propune copiilor să completeze poezii, alegând
cuvântul potrivit,după sens și formă,pentru cuvântul ce rimează.
Ex. Sus pe cer sunt multe stele
Pe pământ sunt…(floricele)
Dar nici una dintre ele
Nu-s ca ochii mamei …(mele) Gr.Vieru ,,Mama”
 Modelarea din plastelină ori lut în baza poeziei.
Alte forme de organizare a activităţii literar-artistice le constituie seratele
distractive: victorine literare, spectacole ale teatrului de păpuşi, demonstrarea
filmelor animate, matineele de sărbătoare (Crăciunul, Mărţişorul, Ziua
mamelor), matinee literare (dedicate creaţiei populare 104 orale, scriitorilor),
activitatea teatralizată (teatrul de masă, teatrul de ilustraţii (flanelograful), de
umbre, teatrul de păpuşi) etc. pune sub roata maşinii.
 În creaţie se exprimă în mod deosebit afectivitatea copilului, felul în care lumea
externă reverberează în sufletul copiilor. Culorile utilizate de copii în desen,
expresiile folosite în limbaj, gestica şi mimica din momentele în care fabulează
sunt surse de cunoaştere a afectivităţii copilului.
Folclorul este o parte semnificativă a literaturii, care cuprinde totalitatea creațiilor
literare.Folclorul se conturează ca un gen universal care a luat naștere în mod firesc
la vîrsta foarte fragedă. Prin cîntece, jocuri, creații folclorice copiii iau contact cu
mediu înconjurător.Valorificînd frumusețea tradițiilor populare, îi ajutăm pe copii
să cunoască tradițiile și rolul important pe care îl au în viața oamenilor aceste
tradiții. Aducem copiii într-o lume frumoasă a cîntecului, poeziei, poveștilor,
glumelor, proverbelor, zicătorilor și strigăturilor a unor evenimente
tradiționale.Cadrul cel mai important de manifestare a tradițiilor populare, dar și de
stimulare a potențialului creativ este jocul, cu toate tipurile sale. Conduita creativă
este o premisă pentru viitorul comportament creativ care se va materializa în
produse noi, originale, cu valoare socială. Prin joc, copilul poate fi oricine își
dorește, poate inventa jocuri de rol, poate crea personaje etc.

Preşcolarii creativi se diferenţiază de obicei de restul grupului prin diferite

comportamente specifice şi, dacă li se permite acest lucru, le dezvolt în mod liber
creativitatea. Utilizarea literaturii e ca arta a cuvîntului dezvoltă perceperile
estetice, sentimentele estetice și posibilitățile creatoatre. Ei sunt foarte curioşi, vin
cu soluţii neobişnuite, cu idei originale, au iniţiativă şi un spirit de observaţie
foarte bine dezvoltat, văd conexiuni între elemente aparent fără nici o legătură, pun
întrebări adecvate, caută alternative şi explorează noi posibilităţi, manipulează şi
controlează simultan mai multe idei, învaţă rapid şi uşor, au o memorie bună, un
vocabular foarte bine dezvoltat, găsesc căi neobişnuite pentru soluţionarea
problemelor, au o imaginaţie vie şi o capacitate deosebită de a crea.
Impresiile în urma lecture sunt bogate încît creativitatea  copiilor manifestă dorinţa
de a crea, de a se afirma. Copilul trăieşte din plin, pe plan afectiv împreună cu
eroii, tot ce-i place mai mult culoarea imaginilor dintr-o poveste, acțiunile
personajelor, cum ar fi: ursul, vulpea șireată, gogoașa plămădită; și pe acest fond
afectiv, bogat şi sincer exprimat, copilul e în stare să realizeze tot ceea ce gîndeşte
în mod creativ.
Este foarte important anume faptul că literatura a devenit un mijloc instructiv-
educativ desăvîrşit, revinindu-i rolul de a educa, de a forma la preșcolarii gustul şi
plăcerea de a asculta povești, sensibilitatea faţă de adevăratele opere de artă.
Un cadru didactic poate să încurajeze și să stimuleze creativitatea copiilor
preșcolari astfel:
  prin crearea unui mediu adecvat preșcolarului, în care jocul să se desfășoare
fără restrîngeri;
 prin libertate de exprimare;
 prin diverse ateliere de creație (pe cît posibil aceste ateliere să se realizeze
împreună cu părinții);
 prin adaptarea  ideilor copilului, încît să se potrivească cu cerințele
educatorului);
 încurajînd procesul de creație, indiferent de rezultat.
Cultivarea creativității în mintea și sufletul copiilor preșcolari este o necesitate și
se impune din ce în ce mai mult într-o societate în plină mișcare.
Creativitatea  este  o  floare  atît  de  delicată,  încît  elogiul  o  face
să  înflorească,  în  timp  ce  descurajarea  o înăbușe  adesea  chiar  înainte  c
a  ea  să  se  poată  transforma în floare.( T. Carlyle ).
Noi educătorii trebuie să iubim și să înțelegem aceste flori delicate pentru că ele
dau putere și progres în dezvoltarea omenirii.
Scopul demersului de faţă este de a provoca pe  copil  la  creație,
îi  dăm  șansa   să   transmită   sentimente, stări  sufletești,   îi stimulăm nevoia de
activitate, îi sporim încrederea în forțele proprii de a se exprima în artele plastice,
muzica, literatura, dans tot ce e legat de educația estetică.          
Un climat caracterizat prin deschidere şi stil relaxat de creaţie, prin libertate de
afirmare şi expresie independentă, prin recunoaştere şi apreciere pozitivă, prin
încurajare şi promovare a efortului creativ, poate contribui în mod decisiv la
dezvoltarea creativităţii.