Moza Carla a IX-a A

Colegiul National „ Iosif Vulcan”

Caracterizare personaj- Maitreyi

“Maitreyi”, titlu ce a starnit valva chiar si peste hotarle Romaniei, a avut parte de un succes rasunator,
datorita ineditului, a temelor abordate si a modului unic de redactare. A fost publicat in anul 1933, sub
aparenta unui roman interbelic, care exploreza diverse domenii ale tipologiilor literare precum cel exotic,
autobiografic, modernist subiectiv, psihologic sau cel al autocunoasterii, abordand teme multipe, menite
sa fructifice si sa puna in valoare experienta trairilor: ( iubirea imposibila, din pricina prejudecatilor de
natura sociala, culturala sau cunoasterea). Planul narativ alterneaza de la dragostea lui Allan pentru
Maitreyi la respectul si simpatia acestuia pentru India. Structurat sub aspectul unu jurnal, se pot identifica
doua ipostaze ale naratorului, cu perspective antagonice, contempland atat la cald, prin impulsivitate, cat
si la rece, tratand evenimentele cu calm. Protagonista, existenta fictiva, creata dupa modelul realitatii,
asupra careia autorul isi proiecteaza reflexiile si parerile, este prezentata in raport cu o anumita conceptie
de viata, cu mediul social, cu perspectiva de apreciere a autorului, dar si cu starea de fapt.

Cu toate ca la baza are surse autobiografice, aler- egoul scriitorului , supranumit „Allan”, luand locul
unui narator omniscient, omniprezent, reprezinta o sursa principala de a concepe un tablou moral si
fizionomic, treptat, instabil, constientul sau fiind constant intr-o ipostaza contradictorie , datorata dublei
perspective( metaroman).

Consider ca Maitreyi, simbol exotic al literaturii romane, al misterului feminitatii, avand o bogata
viata interioara si unitate de caracter, este surpinsa in roman atat pe plan exterior, cat si interior, din
puncte de vedere multiple ale caracterizarii indirecte, impletita cu cea directa. Supusa unei initieri
ireversibile, , involuntara, in spatiu erotic, la varsta de 16 ani, eroina isi dovedeste adevarata capacitate,
descoperind universul realitatii, si o noua conceptie asupra propriei vieti.

Din punct de vedere al imaginii sale morale, riguros construita, tanara indiana, intruchipeaza, inca
din incipit, ineditul prin inocenta, spontaneitate, curajul de a se exprima liber, necalculat (Dar lecţia mea
era zadarnică, pentru că mă întrerupea mereu ca să-i spun franţuzeşte o sumă de propoziţii şi cuvinte fără
nici un rost.) o fiinta candida, a carei comportament starnea un adevarat interes pentru Allan, un oarecare
obiect de studiu. Psihicul sau aflat in evolutie, poate fi apreciat din doua aspecte relevante, antagonice:
cel idealist ce tinde catre absolut, cunostere, reprezentat prin gandirea sa de geniu, profunzimea
consideratiilor,preocuparile elevate, limbajul coerent (Pronunţa cu o precizie uimitoare. Vorbea o
englezească fadă şi corectă, de manual…) si interesul nestavilit pentru cunoastere, filozofie, Ipostaza
tagaduita de catre Eliade, subestimand-o din punct de vedere intelectual (Îmi spusei în gînd: "Habar n-are
de filozofie!") in semn de revolta proprie, incercand sa nege sentimentele de admiratie starnite de ea. Ii
oglindea o frica nefondata, afirmarii , un rival considerabil, a carei  comprehensiune ii ameninta
dominanta in mod inconstient ("Maitreyi are geniu!", şi în acele zile o priveam cu oarecare ciudă. Poate
de aceea e atît de încrezută, reflectam eu.); insa ca urmare a apropierea dintre cei doi, o latura
vulnerabila, ingenuua a fetei isi face simtita prezenta, lipsita de luciditate.

Novice in cele ale dragostei, in cautarea propriei persoane, tinde sa actioneze impulsiv, rezervat
initial (― Nu mai pot fără tine, îmi spuse. O sărutai. Se zbătu şi fugi lîngă uşă), din cauza lipsei unor
experiente anterioare. Pentru ea, a iubi se rezuma la admiratie, devotament, ba chiar si veneratie, aici

1
Moza Carla a IX-a A
Colegiul National „ Iosif Vulcan”

luand nastere iluzia dragostei sale pentru Tagore, o nazuire filiala, incerta, iar cea pentru pom, fiind doar
materializarea nevoei de a se identifica. Confuzia launtrica a adolescentei, in conceptul careia iubirea si
prietenia se intrepatrund, denota nesiguranta launtrica, ingradirea libertatii cu care se lupta, in scopul de a
alege cea mai buna varianta, constrangere deprinsa din copilarie. In ciuda acestor aspecte, ajunsa la o
concluzie sentimentala, dezvolta o puternica manie fata de cel pe care-l iubeste, schimbandu-si radical
intentiile, si modul de actiune, dand dovada de o neasteptata sensibilitate (toate gesturile ii sunt teatrale,
intempestive, lipsite de premeditare). Devotamentul sincer, si dorinta de a atinge absolutul o predispune
unei sorti crune, lasand-o dezarmata, spiraland in vraja amorului fondat de Allan.

Apogeul romanului, al patimii lor este actul juramantului depus de Maitreyi: : „― Mă leg pe tine,
pămîntule, că eu voi fi a lui Allan, şi a nimănui altuia. Voi creşte din el ca iarba din tine. Şi cum aştepţi tu
ploaia, aşa îi voi aştepta eu venirea, şi cum îţi sunt ţie razele, aşa va fi trupul lui mie. Mă leg în faţa ta că
unirea noastră va rodi, căci mi-e drag cu voia mea, şi tot răul, dacă va fi, să nu cadă asupra lui, ci asupră-
mi, căci eu l-am ales. Tu mă auzi, mamă pămînt, tu nu mă minţi, maica mea. “, expresie a sufletului ce
depaseste firescul prin profunzimea etica, si implicit intelegerea interlocutorului, prin a carui prisma,
existenta ei devenea o concretizare a divinitatii,iar vorbele, forta de stapanire (parcă mă legasem şi eu,
printr-o magie a gestului.).

Arogandu-si in totalitate riscurile, alege sa i se devoteze pe deplinlogodnicului, sfidandu-si familia,

obiceiurile, cultura, printr-un ultim act suprem de sacrificiu, banal ilustrat si apreciat de Allan, pe care-l
sacralizeaza, jurandu-i iubire vesnica: „ Cum aș putea eu să te pierd pe tine, când tu ești soarele meu, când
razele tale mă încălzesc pe drumul acesta de țară? Cum să uit eu soarele? ».

Din punct de vedere al portretului fizic, Mircea Eliade incearca sa capteze miracolul simbolului
sacralitatii, al femeii indiene, in plina evolutie. La inceput,in perceptia sa asupra aspectului,tanara se
arata a fi dezgustatoare, vulgara,in raport cu standardele societatii europene “Mi se părea urâtă ― cu ochii
ei prea mari şi prea negri, cu buzele cărnoase şi răsfrânte, cu sânii puternici, de fecioară bengaleză
crescută prea plin, ca un fruct trecut în copt… m-a lovit culoarea pielii: mată, brună, de un brun
nemaiîntâlnit până atunci, s-ar fi spus de lut şi de ceară ", insa aceasta parere ramane la stadiu latent, caci
la urmatoarea lor intalnire, ajunge sa o aprecieze dincolo de canoane, atat fatada, cat si esenta sa sigilata ,
frumusetea oglindita intr-o galerie de tablouri unane, interne si externe (O admir enorm şi mă excită:
totul, carnea, ca şi sufletul. Surprinsem ceva nou in ea.) Fascinatia tanarului, starnita de senzualitatea,
misterul unei personalitati necunoscute, emblema a unui tinut, a unei culturi vaste. Plin de mandrie,
confuzie, Allan, prin a carui ochi o apreciem pe protagonista, fluctueaza in privinta propriilor,
convingerilor, adesea cautand numeroase desconsiderari menite sa-i conteste farmecul, prin intermediul
unei meditatii a imaginilor contrarii: „ buzele ei prea rosii, buclele ei prea negre, ochii ei prea mari”; :
Notă. Adică voiam să mă conving că nu e atît de frumoasă, îi criticam şoldurile prea mari pentru mijlocul
prea subţire, inventam tot felul de scăderi fizice, crezînd astfel că mi-o îndepărtez. De fapt, cum se
întîmplă adesea, tocmai aceste scăderi mi-au apropiat-o.” Oscilatia intre cele doua ipostaze percepute: cea
senzuala, exotica, preexistenta in fiinta Maitreyiei, adusa in atentie, dupa logodna, in semn de pecetluire a
promisiunii, daruire categorica, asumarea unui pacat capital (in religia indiana)(  Acesta e miracolul
femeii indiene: o fecioară care ajunge amantă perfecta în cea dintâi noapte), alaturi de cea angelica,
necunoscatoare. Acestea fiind spuse, indiferent de situatie, ea ramane aceesi pentru el, Maitreyi (de cand
ii pierise timiditatea de la inceput si incepuse sa vorbeasca deschis cu mine, Maitreyi imi facea impresia
ca se joaca).

2
Moza Carla a IX-a A
Colegiul National „ Iosif Vulcan”

Imbracamintea traditionala, “ îmbrăcată într-o sari albastră, cu şal albastru muiat în aur şi cu
picioarele goale, tălpile şi unghiile roşite.”, sustine respectul solemn fata de propria cultura, familie si
religie, subiniindu-i simplitatea, si accentuandu-i aspectul erotic.

In concluzie, ca efect general, protagonista Maitreyi , simbol al misterului si al exoticului in

literatura romana, despre care ni se spun atat de multe, si totusi atat de putine, conturata indeaproape pe
plan spiritual si fizic, supusa unui rol tragic, este definita prin prisma conceptului autorului, avand in
opera doar menirea de a iubi, de a il initia pe Allan in universul echivoc al dragostei, de a-l introduce in
lumea indiana, cea mai ampla experienta existentiala posibila