Kuzman Anastasov Șapkarev (în bulgară Кузман Анастасов Шапкарев; n.

1 februarie
1834, Ohrid, Imperiul Otoman – d. 18 martie 1909, Sofia, Regatul Bulgariei) a fost
un folclorist, etnograf și om de știință bulgar din Macedonia otomană, autor de
cărți și studii etnografice și o figură importantă în Renașterea națională a
Bulgariei.[1][2]

Biografie
S-a născut în Ohrid în 1834. A fost profesor în numeroase școli bulgare în Orhid,
Bitola, Prilep, Kukuș, Salonic (1854-1883). În aceste orașe a fost în special activ
în introducerea limbii bulgare în școlile locale. El a inițiat înființarea a doua
licee bulgare în Solun în 1882-1883.

Șapkarev a contribuit la numeroase reviste și ziare bulgare: Tsarigradski vestnik

(„Ziarul de Constantinopol”), Gaida („Cimpoi”), Macedonia, Pravo („Dreptul”),
Savetnik („Sfătuitorul”), Balgarska pcela („Albina bulgară”) și altele. A colaborat
cu revoluționarul Gheorghi Rakovski și în domeniul etnografiei i-a asistat pe
Frații Miladinov.

Dupa 1883 a trăit în Rumelia Orientală și Bulgaria, în Plovdiv, Sliven, Stara

Zagora, Vraca și Orhanie. Pe lângă ocupația de om de știință și funcționar public
în Bulgaria, a lucrat ca notar și judecător.

Din 1900 a fost membru al Academiei Bulgare de Științe.

Cartea sa autobiografică este intitulată „Materiale pentru renașterea spiritului

național bulgar în Macedonia.”

Primul său fiu, Kliment, a fost unul dintre activiștii principali ai Organizației
Revoluției Interne din Macedonia[3], iar al doilea, Ivan, a fost un ofițer cu grad
înalt în Armata Bulgară.