Jurnalul Annei Frank (în neerlandeză Het Achterhuis) este o carte formată din

fragmente dintr-un jurnal intim în limba neerlandeză ținut de fetița evreică Anne
Frank în cei doi ani cât a stat ascunsă, împreună cu familia ei, în perioada
ocupației naziste a Țărilor de Jos. Însemnările sunt realizate începând din 12
iunie 1942, înainte de mutarea familiei Frank în ascunzătoare, și se întind pe
aproape tot parcursul recluziunii forțate (6 iulie 1942 – 4 august 1944). Cei opt
locuitori ai Anexei Secrete (patru membri ai familiei Frank și alți patru cunoscuți
evrei) au fost arestați în 4 august 1944, iar Anne Frank a murit de tifos în
lagărul de concentrare Bergen-Belsen la începutul anului 1945. Jurnalul a fost
salvat de secretara Miep Gies, care l-a dat tatălui Annei, Otto Frank, singurul
supraviețuitor cunoscut al familiei, imediat după încheierea războiului.

Publicat pentru prima dată în 1947 sub titlul Het Achterhuis. Dagboekbrieven van 14
Juni 1942 – 1 Augustus 1944 (Anexa secretă. Note de jurnal din 14 iunie 1942 – 1
august 1944) de editura Contact din Amsterdam, jurnalul a beneficiat de o atenție
sporită din partea publicului și a criticilor literari odată cu publicarea în 1952
a traducerii sale în limba engleză Anne Frank: The Diary of a Young Girl de către
editurile Vallentine, Mitchell & Co. (Marea Britanie) și Doubleday & Company (SUA).
Versiunea publicată este o combinație între versiunea originală a jurnalului și
versiunea refăcută ulterior de Anne Frank.

Popularitatea sa a inspirat piesa Jurnalul Annei Frank (1955) scrisă de soții

Frances Goodrich și Albert Hackett, care au adaptat-o apoi pentru filmul omonim din
1959. Cartea a fost publicată în peste 70 de limbi străine și este inclusă în mai
multe liste ale celor mai bune cărți publicate în secolul al XX-lea.

Dreptul de autor asupra versiunii în limba neerlandeză a jurnalului, publicat în

1947, a expirat la 1 ianuarie 2016, la 70 de ani după moartea autoarei, ca urmare a
unei norme generale ce reglementează legislația drepturilor de autor în țările
Uniunii Europene. După această dată, versiunea originală în limba neerlandeză a
devenit disponibilă online, dar Fondul Anne Frank (fundația elvețiană care deține
drepturile de autor) a anunțat că drepturile de autor sunt încă în vigoare deoarece
Otto Frank ar fi coautorul legal al jurnalului ca urmare a combinării însemnărilor
din ambele versiuni ale jurnalului (care erau incomplete și parțial suprapuse) și
transformarea acestora într-un „fel de colaj”.

În anul 2009 organizația internațională UNESCO a inclus manuscrisele Jurnalului

Annei Frank în Registrul Memoria Lumii a documentelor cu o valoare universală
excepțională.