FAO

 Alimentatia Foamete
Malnutritie
  Succesul Mondial
asupra
In lume exista mijloace alimentatiei
suficiente pentru alimentarea Siguranta
celor 6000 de milioane de alimentara
persoane. In ciuda acestui fapt, Revolutia verde
multe persoane nu au acces la Regenerarea
suficiente alimente pentru a se solurilor
bucura de o viata sanatoasa. Planificarea
Organizatia Natiunilor Unite familiara
pentru Agricultura si Utilizarea
Alimentatie (FAO) a publicat o sustinuta a
lista de 82 de tari sarace de un resurselor
risc special. Aceste tari sunt dintre cele care
inregistreaza cele mai rapide cresteri ale
populatiei, care, in plus, au un sistem
productiv ineficient si care au nevoie de
mijloace pentru a importa alimentele ce le
lipsesc.

In tarile sarace, in special in cele care populatia este intr-o crestere rapida,
foametea si malnutritia devin probleme grave. Se estimeaza ca 2000 de
milioane de persoane sufera de malnutritie si deficiente nutritionale. Mai
mult de 840 de milioane de persoane - femei si copii in mare parte - sufera
de malnutritie cronica. Toti anii reunesc 18 milioane de persoane, in special
copii, ce mor de inanitie si de boli cauzate de malnutritie.

Succesul mondial asupra alimentatiei din 1996 a retinut atentia

internationala in ceea ce priveste securitatea alimentara - accesul tuturor
persoanelor la "alimente nutritive pentru a avea o viata sanatoasa si activa",
in comun acord cu FAO.  Tendintele nelinistitoare ale productiei agricole si
ale actualelor politici ale comertului international ridica intrebari asupra
posibilitatii ca productia si distributia alimentelor sa se imbunatateasca sau
nu cu rapiditatea necesara pentru a se pune la acelasi nivel cu cresterea
populatiei si a atinge scopul de securitatea alimentatiei.

In anii '60 s-a reusit ca aprovizionarea mondiala cu alimente sa se mentina

la ritmul cresterii populatiei. Datorita noilor tehnologii agricole, cele mai
bune varietati de seminte si irigatiile - revolutia verde - aprovizionarea cu
alimente a crescut. In acelasi timp, in multe tari in dezvoltare folosirea de
anticonceptionale a crescut considerabil si fecunditatea a scazut rapid. Dar
intre 1985 si 1995, in 64 de tari din 105 studiate de catre FAO cresterea
productiei alimentare a fost mai mica decat cresterea populatiei. Africa
produce acum aproape cu 30% mai putine alimente pe persoana decat in
1967.
Mai mult, tentativele de a satisface cererea in crestere a alimentelor conduce
lumea la folosirea excesiva a surselor. In mare parte, tarile in curs de
dezvoltare cultiva practic aproape tot solul arabil. In unele zone, terenurile
fertile se exploateaza fara a le da timp sa se regenereze. Aprovizionarile cu
apa dulce se degradeaza sau epuizeaza. Productia industiei de peste a
scazut. Aceste tendinte fac de fiecare data mai dificila satisfacerea
necesitatilor alimentare ale lumii.

Pentru a castiga cursa alimentelor nu este suficienta cresterea productiei

agricole. Este indispensabila popularizarea sistemelor de planificare familiala.
Mai mult, promovarea educatiei si serviciilor sanitare este esentiala pentru a
imbunatati mersul bun al lumii si promova astfel productivitatea si utilizarea
sustinuta a surselor. Pentru a detine securitatea alimentara se cere de
asemenea distribuirea de alimente mai bune, abordarea nevoilor micilor
agricultori si cresterea productivitatii agricole in timpul in care se conserva
terenurile si resursele de apa.

 
  

  Se reduce usor proportia persoanelor ce sufera de malnutritie

50  
40             Procentajul populatiei malnutrite al tarilor in dezvoltare, pe
regiuni
30  
20  
10  
0  
  Africa Orientul Asia Asia America Toate tarile
subsahariana Mijlociu si Orientala si Meridionala Latina in
Nordul Africii Suborientala dezvoltare
  In general, in lume procentul persoanelor malnutrite a scazut usor intre
1990-92 si 1994-96. Dar acest total include cresteri regionale si din zone
diferite. Regiunile cele mai afectate sunt Orientul Mijlociu, Nordul Africii si
Asia Meridionala.
 

Creste cifra populatiei infometate

Numarul absolut de persoane cu malnutritie cronica acrescut in
perioadele 1990-92 si 1994-96 in trei din cinci regiuni in dezvoltare
din lume. Cauza principala este lipsa grabei in reducerea saraciei. Cea
mai mare cifra a populatiei malnutrite este in Asia.
Persoane malnutrite in tarile in dezvoltare pe regiuni Toate tarile in
(in milioane) dezvoltare
(inclusiv
  Oceania)

Africa subsahariana

Orientul Mijlociu si Nordul Africii

Asia Orientala si Suborientala

Asia Meridionala

America Latina si Caraibe

PROBLEMA ALIMENTARĂ PE PLAN MONDIAL. DIFICULTĂŢI sI OPORTUNITĂŢI

ACTUALE

1.1. Politicile agroalimentare – instrumente de interventie în asigurarea securitatii

alimentare

     Politicile alimentare si nutritionale – ansamblu coerent de obiective, prioritati,

principii, norme si decizii adoptate si aplicate de factorii si institutiile investite cu
competente necesare pentru a asigura întregii populatii conditiile economico-sociale,
cuvenite une 23423f56x i alimentatii rationale, indispensabile statutului nutritional, care
sa conduca la o buna stare a sanatatii individuale si publice.

Organisme ONU ce au integrat politici alimentare si nutritionale

      Organizatia pentru Agricultura si Alimentatie (FAO);

     Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS)

     Prioritati ale FAO si OMS:

        Intensificarea serviciilor pentru evaluarea situatiei alimentare a populatiei;

        Întarirea controlului produselor si asigurarea sigurantei alimentare;

        Realizarea concordantei si compatibilitatii dintre legislatia nationala si

reglementarile internationale;

        Echilibrul dintre mediu, populatie si oferta alimentara;

        Diminuarea carentelor în nutrienti si sprijinirea alimentatiei mamei, sugarului si

copilului;

        Dezvoltarea salubritatii alimentare.

Politica alimentara

     Directii de interventie ale politicii alimentare:

        Aprovizionarea si calitatea produselor;

        Consumator si capacitatea sa de consum;

     Obiectivele politicii alimentare:

        Stabilirea preturilor alimentelor fata de fluctuatiile puternice ale preturilor

internationale;

        Limitarea presiunii inflationiste prin controlul preturilor alimentelor;

        Compensarea sau reducerea nivelului pretului cu amanuntul în cazul unor

marfuri de încurajare a productiei;

        Asigurarea unui anumit nivel nutritional al popoulatiei subnutrite;

         Stabilizarea preturilor alimentelor pentru grupele vulnerabile, cu o capacitate
slaba de cumparare.

     Politica alimentara:

        ansamblul interventiilor sectoriale (agricole, industriale, comerciale, de

distributie, de alimentatie, etc) si globale coerente la nivelul componentelor
sectoriale ale complexului agro-alimentar.

        Interventii guvernamentale care vizeaza restabilirea dezechilibrelor alimentare

datorate insuficientei.

POLITICA NUTRIŢIONALĂ

     Scop: asigurarea unui echilibru între trebuintele fiziologice de consum alimentar si
aportul de nutrienti pentru satisfacerea acestora;

     Practici specifice tarilor industrializate:

•         Fixarea unor preturi-plafon pentru alimentele de baza;

•         Stabilirea unor standarde în materie de definire a unor produse si crearea unor
institutii pentru aplicarea acestor reglementari.

     Instrumente de politica nutritionala ale tarilor industrializate:

•         Subventii ale consumului de alimente d eprima necesitate, tichete pentru ratii,
bonuri de cumparare;

•         Institutii de servire a mesei subventionate în scoli;

•         Educarea nutritionala a populatiei

Concluzii:

     Politica alimentara implementata determina sensul de dezvoltare al tehnologiilor

alimentare;

     Politica alimentara este o componenta a politicii de dezvoltare globala;

      Politicile nutritionale pentru ameliorarea nivelului nutritional al unor categorii sociale
defavorizate, sunt considerate politici de asistenta temporara;

     Politicile alimentare ce privesc populatiile aflate în stare de subconsum, vor cuprinde:

        Masuri de reforma agrara;

        Politici de pret si control al aprovizionarilor;

     Solutia globala impusa: constituirea unei politici internationale de integrare

agroalimentara

1.2. Securitatea alimentara: obiective, prioritati, directii de actiune

     Securitatea alimentara:

        asigurarea accesului pentru toata lumea, în mod permanent, la hrana necesara
unei vieti active si sanatoase;

        asigurarea disponibilitatii alimentelor;

        asigurarea dreptului unui om de a se hrani sanatos;

        cuantificare: cantitatea de alimente necesare unui individ, exprimata în trofine,

pentru a-i asigura echilibrul fiziologic si a-i acoperi cele 3 ratii de consum:

      ratia de crestere;

     ratia de întretinere;

     ratia de activitate.

Obiective prioritare ale securitatii alimentare

     satisfacerea nevoilor nutritionale ale populatiei prin interventii si orientari spre piata a
diferitelor activitati si fluxuri;

     rezolvarea problemei alimentare într-o maniera cât mai echilibrata;

     promovarea unor sisteme agroalimentare integrate la nivel national si regional;

Indicatori sintetici ai securitatii alimentare

     raportul dintre stocul de cereale si consumul de cereale, la nivel mondial;

     raportul dintre disponibilitatile de produse agroalimentare ale principalilor exportatori si

cererea de consum a populatiei;

     variatia productiei de cereale în marile tari importatoare;

     variatia productiei de cereale în tarile cu venituri scazute si cu deficit alimentar;

     variatia preturilor la importul produselor agroalimentare;

Interventii dictate de politicile alimentare pe piata economica

     pot viza:

        preturile;

        oferta de produse alimentare;

        cerearea de produse alimentare

a) interventii asupra pretului

Obiective:

     stabilirea preturilor alimentelor fata de fluctuatiile preturilor internationale;

     controlul preturilor alimentelor prin limitarea presiunii inflationiste;

     compensarea sau reducerea nivelului preturilor cu amanuntul la produsele de baza;

     stabilizarea preturilor alimentelor pentru grupele vulnerabile, cu o slaba capacitate de

cumparare.

b) interventii asupra ofertei de produse alimentare

     îmbunatatirea calitatii marfurilor alimentare;

     încurajarea si sustinerea productiei de alimente;

      proiectarea nutritionala a produselor;

     stimularea cercetarii în domeniu si implementarea rezultatelor în activitatea de

productie.

c) Interventii asupra cererii de produse alimentare

     buna informare a consumatorilor;

     educatia nutritionala a populatiei.

Instrumente de interventie al politicilor agricole

     elaborarea unor masuri de protectie a consumatorilor:

        acordarea de subventii pentru consumatori, privind asigurarea accesului la

hrana.

     elaborarea documentului ONU - Principii directoare pentru protectia consumatorului;

     Asociatia pentru Protectia Consumatorului – organism national în domeniul protectiei

consumatorilor în România;

        elaborarea unui proiect de lege privind asigurarea calitatii produselor si

serviciilor;

1.3. Aspecte ale ecuatiei: populatie – necesitati de consum – disponibilitati alimentare

     Concluziile analizei raportului dintre evolutia demografica si disponibilitatea resurselor

alimentare:

        abundenta resurselor, amplificata de sporirea veniturilor, conduce la cresterea

nivelului de trai si la sporirea populatiei;

        cresterea necontrolata a populatiei, completata cu lipsa educatiei, conduce la

cresterea cererii de resurse alimentare.

     Consecintele cresterii necontrolate a populatiei:

        diminuarea potentialului productiei agroalimentare;

         diminuarea hranei si a resurselor de apa potabila;

        consecinte negative asupra sanatatii;

        scaderea nivelului de educatie;

        consecinte negative asupra habitatului si locurilor de munca;

        deteriorarea mediului înconjurator;

        scaderea nivelului de trai al populatiei;

        declin economic general.

Actiuni pentru evaluarea starii de nutritie a populatiei

     stabilirea necesarului de hrana si de substante nutritive pe cap de locuitor;

     determinarea necesarului energetic individual;

     consilierea nutritionala a individului;

     planificarea livrarilor de alimente catre grupurile de populatie.

Directii de actiune pentru reglementarea raportului: populatie – necesitati de consum –

disponibilitati alimentare

     Îmbunatatirea cunostintelor în domeniul nutritional:

        educatia în domeniul nutritional în scoli, centre de pregatire a personalului;

        distribuirea de materiale informative referitoare la alimentatie si mediatizarea

informatiilor cu caracter nutritional;

        demonstratii privind modul de preparare al alimentelor;

        încurajarea bunelor obiceiuri alimentare traditionale;

        descurajarea obiceiurilor alimentare nedorite;

        folosirea metodelor de marketing pentru încurajarea alimentatiei organice;

Directii de actiune pentru reglementarea raportului: populatie – necesitati de consum –
disponibilitati alimentare

     Cresterea productiei de alimente:

        promovarea unei cresteri economice globale care sa asigure surse suficiente de energie;

        cresterea productiei de leguminoase, ca sursa importanta de proteine;

        dezvoltarea productiei de alimente de origine animala;

        sporirea productiei de legume si fructe.

Directii de actiune pentru reglementarea raportului: populatie – necesitati de consum –

disponibilitati alimentare

     Îmbunatatirea sistemelor de distributie a alimentelor:

        îmbunatatirea sistemului de comunicatii si a infrastructurii, pentru facilitarea

redistribuirii stocurilor;

        instituirea meselor de prânz în scoli, întreprinderi, institutii de învatamânt;

        plata saptamânala a salariilor si încurajarea administrarii judicioase a acestora;

     Îmbunatatirea sistemului de depozitare a alimentelor:

        crearea de noi spatii de depozitare;

        asigurarea si mentinerea conditiilor optime de depozitare.

Directii de actiune pentru reglementarea raportului: populatie – necesitati de consum –

disponibilitati alimentare

     Îmbunatatirea sigurantei alimentelor:

        metode mai bune de conservare a alimentelor;

        Pregatirea alimentelor în conditii traditionale;

        Iodizarea sarii de bucatarie;

         Îmbogatirea în vitamine si saruri minerale a cerealelor;

        Fluorizarea apei pentru reducerea aparitiei cariilor dentare;

        Îmbunatatirea sigurantei alimentelor care se consuma pe strada, prin educarea si

informarea vânzatorilor si consumatorilor si respectarea cerintelor minimale de
igiena impuse.

Preturile la alimente vor depasi, in deceniul urmator, nivelul mediu din ultimii zece ani si
vor inregistra valori "fara precedent pentru aproape toate produsele agricole", indica un
raport al Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE ) şi Organizaţia
Naţiunilor Unite pentru Alimentaţie şi Agricultură (FAO) publicat joi. Potrivit
documentului, citat de AFP, pretul carnii va creste cu 20%, cel al zaharului cu 30%, iar la
ulei cu mai mult de 80%.

Studiul celor doua organizatii se inscrie in contextul ingrijorarilor privind securitatea alimentara
si al revoltelor cauzate de foametea din Africa, Asia si Caraibe, au argumentat reprezentantii
OCDE/FAO.

"Comparativ cu media perioadei 1998-2007, proiectiile de preturi pentru perioada 2008-2017

indica o crestere de 20% pentru carnea de vita si porc, de 30% pentru zaharul brun si alb si
cresteri intre 40 si 60% pentru grau, porumb si lapte praf", indica documentul. Tot in aceeasi
perioada, pretul la unt si oleaginoase este estimnat sa fie majorat cu mai mult de 60%, iar
pretul  uleiurilor vegetale vor creste cu mai mult de 80%.           

Cresterea preturilor, incepand cu 2005-2006 "este, in parte, efectul conditiilor meteorologice

nefavorabile in marile regiuni din lume in care se produc cereale", dar si cresterii productiei de
biocombustibili, indica raportul.

In 2017, 40% din culturile de porumb ar putea fi destinate producerii de biocombustibili, indica
studiul, iar "productia de etanol va cunoaste un progres rapid, ajungand la 125 de miliarde de litri
in 2017, de doua ori mai mult decat in 2007".

Estimarile specialistilor sunt ca productia mondiala de orez va creste cu 10% in perioada 2008-
2017, favorizata de recoltele mai mari din tarile Asiei de Sud si Sud-Est, se mai arata in
document.
          
Preturile ridicate la alimente - castigatori si perdanti

Potrivit studiului, castigatorii vor fi fermierii din tarile dezvoltate si in curs de dezvoltare.

Perdantii sunt mai numerosi, si anume "o mare parte a fermierilor din tarile in curs de dezvoltare
care nu sunt conectati la piete si nu vor beneficia de avantajele situatiei". Acestora li se adauga
persoanele sarace din zonele urbane ale tarilor in curs de dezvoltare, care sunt importatori neti ai
produselor alimentare. Situatia lor se va agrava, estimeaza studiul OCDE/FAO.

Tarile mai putin dezvoltate - in special cele cu un puternic deficit alimentar - vor fi mai
vulnerabile, iar aprovizionarea cu alimente va fi aleatorie din cauza faptului ca alimentele de
baza sunt scumpe, iar preturile instabile, se arata in raport.
 Insuficienta produselor alimentare si calitatea acestora sint cele mai
raspindite calamitati sociale ale civilizatiei contemporane. Problema, de fapt,
are un caracter regional caracteristic, in special, tarilor in curs de dezvoltare.
Statistica pusa in evidenta in publicatiile ONU demonstreaza ca spre sfirsitul
anilor ’80, sufereau de malnutritie peste 500 milioane de locuitori ai
Pamintului, din care circa 50% erau copii.

Unul din indicatorii de baza ai subnutritiei este numarul de copii care

primesc o cantitate prea mica de hrana pentru o dezvoltare normala.
Esenta problemei alimentare nu tine de insuficienta de alimente produse
pe intrega planeta. Anual sint inregistrate surplusuri de produse alimentare pe

glob. Cauza consta in faptul ca geografia(repartitia) produselor alimentare nu coincide cu

geografia consumului lor. Astfel, tarile puternic dezvoltate obtin mari surplusuri de produse
alimentare, insa tarile slab dezvoltate nu dispun de resurse financiare necesare pentru a le
procura in cantitati suficiente.

Malnutritia este caracterizata chiar si in tarile cu nivel de dezvoltare

avansat. Astfel, in SUA 30mln. (10%) din numarul populatiei este afectata de
aceasta problema, datorita decalajului mare de salarii. Aproximativ 76% din
acest numar sint americani de culoare, problema avind si un character rasial.
Prin urmare, problema alimentara este una social-economica si politica.

Cauzele aparitiei problemei alimentare sunt:

- specializarea ingusta in cultura plantelor a tarilor slab dezvoltare;
- reducerea suprafetelor de terenuri agricole, cauzata de presiunea
demografica;
- caracterul extensiv al agriculturii in tarile slab dezvoltate, productivitatea ei
fiind mai scazuta decit in tarile puternic dezvoltate.
Totusi, pe parcursul anilor’90 ai secolului trecut, in plan mondial s-au
evidentiat unele tendinte positive in rezolvarea problemei alimentare.
Revolutia verde in tarile asiatice a favorizat solutionarea problemei, mai ales
in cele mai populate state, precum India, Bangladesh. In schimb, in tarile din
Africa aceasta nu s-a reusit din cauza secetelor prelungite.

Modificarile pe plan mondial in structura suprafetelor cultivate exprima

o tendinta de crestere a suprafetelor ocupate cu culture intensive. Astfel, s-au
dublat suprafetele cultivate de soia, floarea soarelui, cu orez si porumb. Sunt
relevante modificarile survenite in suprafetele cultivate cu cereale, culture ce
reprezinta baza alimentatiei mondiale si a dezvoltarii sectotului zootehnic.
Tendinta de utilizare intensive a fondului funciar mondial a devenit tt mai
pregnanta. Tarile dezvoltate detin cele mai ridicate ponderi in structura
urmatoarelor culture: griu, cartofi, struguri, iar in tarile in curs de dezvoltare –
in suprafetele cultivate cu orez, porumb, soia, iuta, cafea, ceai, cacao.
Concentrarea suprafetelor cu cereale si oleaginoase in tarile dezvoltate face ca
aceasta sa dispuna de alimente de baza ale omenirii, cantitatile obtinute
depasindu-le substantial nevoile.

In ultimele decenii cantitatea de hrana produsa a crescut foarte mult,

astfel incit populatia afectata de foamete s-a redus la mai putin de 800
milioane. Dar, sa nu uitam ca odata cu cresterea numarului populatiei
necesarul de hrana va fi mai mare.