Personaje[

Portretizarea personajelor se face prin tehnica balzaciană a descrierii mediului și a fizionomiei.

Astfel tipologiile clasice (avarul, ipohondrul, gelosul) sunt introduse într-un context social care le
conferă o dimensiune psihologică, transformând realismul tradițional într-o comedie umană.

Ca trăsătură a esteticii moderne, autorul ambiguizează personajele și arată de asemenea un

interes pentru procese psihice deviante care au la bază ereditatea și mediul: alienare, senilitate
(naturalism).

Otilia Mărculesc
Personajul eponim al romanului, Otilia este fiica adoptivă a lui Costache Giurgiuveanu din a doua
căsătorie. În stil caracteristic balzacian, aparența acesteia este surprinsă cu precizie de „ochiul de
estet” al lui Felix: „fata părea să aibă vreo 18-19 ani. Fața măslinie, cu nasul mic și ochii foarte
albaștri arată și mai copilaroasă între multele bucle și gulerul de dantelă. Însă în trupul subțiratic,
cu oase delicate de ogar, de un stil perfect, fără acea slăbiciune suptă și pătată a Aureliei, era o
mare libertate de mișcări, o stăpânire desăvârșită de femeie”. Caracterizată indirect de mediu,
aceasta iese în evidență prin contrast, într-o societate burgheză snoabă și delăsătoare, Otilia
fiind mereu atentă la aparențe. Prin antiteză, aceasta apare ca opusul Auricăi, prin feminitatea ei
misterioasă și rafinată.

Pe plan social, Otilia se erijează rapid ca adevărată stăpână a casei la care Felix învață să se
ducă pentru fiecare problemă. Aceasta o pune în conflictul financiar existent într-o poziție opusă
familiei Tulea, ca o rivală pentru averea lui Costache.

Felix Sima
Este personajul protagonist, dinamic (schimbător) și complex, participând la acțiune în calitate de
martor și purtător de cuvânt al autorului. Statutul său social și psihologic îl încadrează în
categoria intelectualilor de elită, autentici. Unul dintre cele două planuri ale romanului este drumul
formării unui tânăr, acesta fiind Felix Sima. Cariera lui Felix se împlinește în mod strălucit (devine
doctor), dar căsătoria nu-l va încadra în armonia cosmică, prvilegiu pe care-l au numai cuplurile
bazate pe iubire.

Leonida Pascalopol
Moșierul este un aristocrat care își caută ieșirea din blazare prin lux și rafinament spiritual.
Trăiește și el un sentiment complex de paternitate, căruia i-a găsit un paleativ în familia lui moș
Costache. Acesta se autocaracterizează într-o convorbire cu Felix astfel:

Eu, domnule Felix, dă-mi voie să mă mărturisesc dumitale ca unui prieten, n-am fost
fericit în căsnicie. Întâia sotie nu mi-a dat cinstea ce mi se cuvenea. În sufletul meu de
moșier prozaic se ascunde puțin romantism. O cunosc pe Otilia de când era mică și pot
spune că a crescut sub ochii mei. Dacă Dumnezeu mi-ar fi dat libertatea să-mi fac femeia
cum vreau eu, aș fi făcut-o ca pe domnișoara Otilia. O iubesc și eu în felul meu, scumpe
domnule Felix, pe Otilia, și poate că nu mă înșel când îți afirm că și ea mă iubește pe
mine. Nici nu e greu, fiindcă un dezamăgit ca mine e un om fără pretenții. Eu nu i-am
cerut niciodată nimic domnișoarei Otilia și n-am prea stat ca să disting ce e patern și e ce
viril în dragostea mea.(...) S-a format între noi o rudenie sui generis...
Domnule Felix, mi-ai întunecat existența, îți spun drept, mi-ai stricat niste nevinovate
tabieturi de celibatar. Am nevoie de domnisoara Otilia, ea e micul meu vițiu sentimental.
Daca nu pot fi un amant, ramân totdeauna un neprețuit prieten si parinte.
Costache Giurgiuveanu[modificare | modificare sursă]
Pivotul romanului; psihologia sa de avar, controlează și conflictul financiar și pe cel
erotic, între Felix și Otilia. Acțiunea romanului începe cu prima întâlnire între el și Felix și
se termină cu moartea acestuia. Avariția lui mos Costache este îndulcită de sentimentul
patern pe care îl manifestă față de Otilia, un sentiment însă care nu se realizează este
repetat umbrit de teama pentru averea lui. Mai mult, afecțiunea față de "fetița" sa apare și
ca o compensație morală pentru averea mamei Otiliei, pe care și-a însușit-o fără vreo
formă legală, fapt ce a cauzat moartea acesteia și care condiționează acum starea
materială a Otiliei. Propriu-zis, o bună parte din averea lui moș Costache e averea
mamei Otiliei, respectiv a Otiliei, pe care și-a însușit-o prin drept familial.

De la începutul romanului, personajul apare în această postură. Tentativa de a nu-l primi

pe Felix, deși îi este unchi și tutore - adică administrator al averii acestuia până la
majorat - îl definește ca atare, precum furtul meschin din veniturile acestuia, precum și de
la Pascalopol. Cumpără material demolat, mai ieftin, sau încearcă la mai multe farmacii
ca să vadă la care e mai ieftin, pentru câteva centime. Mănâncă cu lăcomie la masa
oferită de un fost chiriaș devenit proprietar, dar aproape nu-i dă bani Marinei pentru
mâncare. Scena îmbolnăvirii subite, în care este rapid înconjurat de familia Tulea,
dezvăluie elocvent izolarea indusă de teama pierderii averii. Otilia este singura care-i mai
este alături, iubindu-l necondiționat, dar avariția lui îndepărtează repetat pe toți ceilalți, pe
Felix, pe Marina, pe văduva care-l îngrijea, pe Pascalopol.

George Călinescu relevă în tușe grotești un personaj definit esențial printr-un singur
aspect, prin nenumărate instanțe de comic de situație. Nici momentele de suferință ale
bolnavului nu sunt lipsite de ridicol. Moartea lui nu inspiră un sentiment tragic, ci unul
comic, realizat parcă de o farsă a destinului. La capătul consecințelor avariției lui mos
Costache se profilează situația precară a Otiliei. Aceasta nu este înfiată și beneficiază
doar de o mică parte din banii lui, lăsați în pază lui Pascalopol. Prin acest personaj
autorul romanului condamna societatea epocii, care a generat oameni cu asemenea vicii
dezumanizante.

Aglae Tulea
Baba absolută, aceasta este caracterizată succint într-o convorbire dintre Felix si
Weissmann:
"... așa o femeie rea ca mătușa dumitale, să nu te superi, n-am văzut... Este baba
absolută, fără cusur în rău, pot să jur. Bărbatul ei înnebunea și fără infecție."

Sora lui moș Costache, aceasta este asemenea lui definită de dorința de a se

îmbogăți, mai cu seamă moștenind banii lui. Astfel, aceasta devine autoritară și
agresivă în fața slăbiciunii, "ca un comandant de militărie", fără nici un considerent
moral, caracteristici relevate vibrant de scena ocupării casei fratelui ei în momentele
lui de boală. Angrenând toată familia Tulea în urma ei aceasta veghează înfrigurată
ca Felix și Otilia să nu înstrăineze ceva în timp ce ceilalți mută și scotocesc
mobilierul în căutarea banilor.

"În vreme ce cadavrul stătea inert peste plapumă și începuse să ia tonuri ceroase,
Aglae, Olimpia, Aurica și Titi scotoceau în toate părțile, trăgeau sertarele, desfăceau
garderobul, căutau prin sobă (...) Furioasă, Aglae trânti ușile dulapurilor, trase covoarele,
fără să le mai aseze la loc, desfăcu cutiile mari de la masa de joc și de la cea din
sufragerie (...). Negăsind nimic în haine, trase perna de sub capul lui moș Costache, privi
pe sub cearceaf, apoi ridică cu putere salteaua, răsturnând cadavrul spre perete."

Despotismul Aglaei se exercita asupra întregii familii, influențând până și

alegerea lui Costache de a o înfia pe Otilia. Timorați Otilia și Felix o contemplă
cu dezgust și dispreț:

"...în familia în care mă aflu unul pândește pe celălalt și-l cred capabil pe fiecare, pentru
bani, de cele mai mari mârșăvii." (Felix)

S-a observat că totuși Aglae își apăra copiii și că goana ei fără scrupule
după averea lui moș Costache are o justificare în acest scop. Pledează
ca Simion să-i dea zestrea Olimpiei, soția lui Stănică, îi caută zadarnic un
soț Auricăi, îl ține sub aripa ei pe nevolnicul Titi. În același timp însă îl aruncă
în ospiciu pe Simion fără remușcări, pentru a se elibera de povară, ca să-și
trăiască viața. Avidă de avere, Aglae nu cunoaște limite morale și
manifestările ei se dezlănțuie spasmodic și fără ezitare.

Stănică Rațiu
Arivistul fără scrupul moral și escrocul locvace, Stǎnicǎ este un avocat fără
procese care își exercita debitul verbal în sânul familiei și în cercul
prietenilor. Tema lui favorită este paternitatea, căsătoria, familia. Patosul
discursului ocazional, instantaneu, este rezultatul unei experiente câștigate
și pe care o repetă cu orice ocazie. Obiectivul urmarit este banul, pe care nu
se sfieste să-l dobândească de la oricine și în orice calitate.

Activiatea lui constă în general prin căutarea unor căi de a obține bani, de la
oricine, fără discriminare: Otilia, Felix și de la Pascalopol, și de la Marina, ca
și de la rudele sale. Nu pierde nici o ocazie să "ciupa", încredințat că va
putea pune odată mâna pe banii lui moș Costache, pe care, într-adevăr, îi
fură pur și simplu. Îmbogătit, paraseste pe Olimpia, căsătorindu-se cu
Georgeta; a fost chiar prefect într-o scurtă guvernare, este proprietarul unui
block-haus și patronează tripouri și cercuri de morfinomani. Stanica este și el
un produs al societății capitaliste, încadrându-se în seria tipologică
reprezentată de Dinu Păturică, Tănase Scatiu, Gore Pirgu și Iancu
Urmatecu, eroul romanului lui Ion Marin Sadoveanu.

În zugrăvirea tipului, Călinescu folosește o diversitate stilistică care-l

transformă în "o figura extraordinara", cum observă criticul Ovid S.
Crohmalniceanu, care adaugă: "volubilitatea personajului are atâta
intensitate vitală, încît ridică arta de a trivializa orice lucru și de a-l umfla
fantastic la o adevarată perfecțiune. În materie de demagogie și versatilitate,
Stănica are geniu. Nu e foarte departe de adevăr când spune: „He, he,
Stănică e profund, degeaba încercați dumneavoastră să-l luați peste picior.”
Dacă Stănică „are geniu”, acesta e un geniu al răului. [1]

Simion Tulea
Simion Tulea simbolizează în roman maniacul decrepit, căzut în senilitate.

Aurica Tulea
Aurica Tulea reprezintă tipul fetei bătrâne.

Titi Tulea
reprezintă tipul debilului mental

Olimpia
Potrivit lui Călinescu Olimpia o reprezintă pe femeia placidă.

Georgeta[
reprezintă tipul femeii ușoare. În text era descrisă ca fiind o femeie de
moravuri uşoare,care se lasă condusă de bani şi manipulata de cei ce
detineau bani. Fiind o femeie frumoasa,din punct de vedere al aspectului
fizic reusea sa isi castige banii foarte usor. Era o femeie relativ inalta,cu
parul lung saten,ochii caprui si un zambet fermecator