1|măgarul și cocoșul, câinele și pisica

MĂGARUL ŞI COCOŞUL, CÂINELE ŞI PISICA

Бременские уличные музыканты

Bremen street musicians
Repovestire de Adriana Lăzărescu

Unde-s mulți puterea crește și dușmanul se risipește.

2|măgarul și cocoșul, câinele și pisica

După ce ani şi ani de zile slujise măgarul pe un ţăran care—l purta zilnic de acasă la moară
şi de la moară la târg, când l—a văzut ţăranul pe măgar că abia îşi mai trăgea sufletul de
bătrân ce ajunsese, se gândi să scape de el şi să—şi cumpere alt măgar. Trezindu—se în drum,
măgarul o porni fără vreun scop; sigur era că ţăranul nu avea de gând să—i mai dea de
mâncare şi nici să—l mai lase la el în grajd să—şi odihnească oasele. Şi tot mergând, în cale îi
apăru un câine de vânătoare. Dar era atât de răguşit şi de prăpădit, că măgarul îl întrebă :
3|măgarul și cocoșul, câinele și pisica

—Dar ce e cu tine în halul ăsta ?

—Ce să fie, m—au alungat stăpânii mei. Am îmbătrânit și nu mai sunt bun de nimic. Şi—au
luat alt câine, tânăr, de vânătoare. Nici nu ştiu încotro s—o apuc, îi răspunse trist câinele cel
bătrân.
—Nu—i nimic. Aceeaşi soartă am avut—o şi eu. Şi pe mine m—a înlocuit ţăranul la care
munceam. Hai să mergem împreună. Om vedea noi ce vom face... îi răspunse măgarul.

Şi merseră amândoi mai departe, când deodată le apăru în cale un cotoi zbârlit şi cu sufletul
otrăvit de parcă mâncase numai mătrăgună în ultimele zile.
—Ce e cu tine, cotoi bătrân ? îl întrebară şi măgarul şi câinele. Nu cumva ai fost şi tu izgonit
de—acasă?
—Ba, chiar aşa. N—am mai fost în stare să alerg după şoareci. Am obosit. De ani de zile n—
am făcut decât să alerg după ei. Am obosit... Şi rezultatul este că m—au alungat, se tângui
cotoiul amărât.

Şi toţi trei se întâlniră cu un cocoş, care se învârtea de colo până colo în faţa ogrăzii. Şi
cânta atâta de fals şi de supărător, de parcă toate i—ar fi mers pe dos în ziua aceea.
—Să ştii că nici cocoşul ăsta nu—i prea fericit, spuse cu glasul şi mai răguşit câinele.
Auzindu—l, cocoşul le răspunse tuturor :
—Cânt ultimul meu cântec. Peste o oră gospodina a spus că mă va tăia şi mă va băga în
cuptor ! Aşadar, nu vă mai miraţi că glasul meu sună atât de fals şi strident.
4|măgarul și cocoșul, câinele și pisica

—Hai, nu mai fi supărat. Vino cu noi şi ai să scapi de la tăiere ! Îl invitară toţi trei.
Şi el primi bucuros invitaţia.

Tot mergând, intrară într—o pădure. Şi în întunericul pădurii se zări licărind o lumină. Se
îndreptară cu toţii într—acolo. Era o casă.
5|măgarul și cocoșul, câinele și pisica

Priviră pe fereastră. Şi ce văzură ? Trei tâlhari în jurul unei mese, plină cu toate bunătăţile
din lume, îşi împărţeau prada făcută în codru. Prada lor, pe bătrânele animale nu le interesa,
dar privind bunătăţile de pe masă le lăsa gura apă. Cum să facă să—şi poată astâmpăra şi ei
foamea ?

Deşi măgar, şi încă bătrân, avu totuşi o idee !

—Cred că dacă ne—am aşeza cu toţii în faţa ferestrei şi am începe să cântăm în acelaşi timp,
fiecare pe glasul lui, ar lua—o la goană !
Instinctiv, câinele sări pe crupa măgarului, peste câine sări cotoiul şi hop ! că zbură şi
cocoşul care se sprijini pe cotoi. Şi în clipa următoare, în puterea întunericului, începură să
urle, fiecare pe limba lui. Măgarul răcnea cât îl ţinea gura, câinele urla şi el de foame, cotoiul
mieuna de tristeţe şi supărare, iar cocoşul îşi continua cântecul lui de moarte pe care i—l
întrerupseseră prietenii lui. Rezultatul a fost cel aşteptat. Când au auzit asemenea sunete cu
totul neobişnuite, tâlharii au luat—o la goană. Iar cei patru, tacticoşi, s—au aşezat în locul lor
la masă şi au împărţit frăţeşte toate bunătăţile. Apoi au stins lumina şi s—au culcat.
6|măgarul și cocoșul, câinele și pisica

Doi dintre hoţi nu s—au mai întors de spaimă; dar al treilea, mai curajos, s—a întors să se
convingă ce anume se întâmplase. Câinele a simţit primul că cineva se apropie de casă şi le—
a dat şi celorlalţi de veste să—l primească cum se cuvine. Şi atunci, de cum intră în casă
tâlharul, câinele îl muşcă de picior, cotoiul sări să—i scoată ochii, măgarul îi dădu o copită,
iar cocoşul îi zburli părul. Abia a mai găsit putere să fugă. Şi nemaiîntorcîndu—se în casa
aceea nici unul din cei trei tâlhari, cei patru prieteni rămaseră acolo liniştiţi şi fericiţi că—şi
găsiseră un nou adăpost la bătrâneţe.
7|măgarul și cocoșul, câinele și pisica