Sunteți pe pagina 1din 104

R E P U B L I C A M O L D O V A

N O R M A T I V Î N C O N S T R U C Ţ I I

C.02.00
PROIECTAREA CONSTRUCŢIILOR

NCM C.02.00:2015

Construcţii industriale
Clădiri de producţie

EDIŢIE OFICIALĂ

MINISTERUL DEZVOLTĂRII REGIONALE ŞI CONSTRUCŢIILOR


CHIŞINĂU 2015
NORMATIV ÎN CONSTRUCŢII NCM C.02.00:2015
ICS 91.140.10
Construcţii industriale
Clădiri de producţie

CZU

Cuvinte cheie: clădiri de producere, construcţii, clădiri de depozitare, materiale de


construcţie, încăperi, gradul de rezistenţă la foc, clasa de preicol incendiar constructiv al
clădirii, pereţii de sprijin, subsoluri, tuneluri şi canale, cămine de coborâre, rezervoare,
rezervoare de gaz, silosuri, bunchere, turnuri de cărbune, estacade, galerii, turnuri de răcire,
sonete turn, ţevi, categoria de pericol de explozie cu foc şi incendiu, protecţia mediului
ambiant, securitatea, categoriile А, B, C, coroziunea, fundaţie, înălţimea pereţilor de sprijin,
presiunea solului, stabilitatea, etc.

Preambul

1 ELABORAT de către " Institutul Național de Cercetări și Proiectări


„Urbanproiect”.

2 ACCEPTAT de către Comitetul tehnic pentru normare tehnică şi


standardizare în construcţii Comitetul Tehnic în construcţii CT-С.02
"Construcţii civile, industriale şi agrozootehnice", proces-verbal
nr. din .2015.

3 APROBAT ŞI PUS ÎN APLICARE prin ordinul Ministrului dezvoltării


regionale şi construcţiilor nr. din . .2015 (Monitorul Oficial al
Republicii Moldova, 2015, nr. , art. ), cu aplicare din .

4 ÎNLOCUIEŞTE NCM C.02.02-2005

II
NCM C.02.00:2015 (МСН 31-04-2014)

Cuprins

1 Domeniu de aplicare 1
2 Referinte normative 1
3 Noţiuni şi definiţii 2
4 Noţiuni generale 4
5 Clădiri şi încăperi de producere şi depozitare 5
6 Construcţii 19
7 Construcţii subterane 19
Tuneluri şi canale 19
Cămine de coborîre 22
8 Construcţii volumetrice pentru lichide şi gaze 23
Rezervoare pentru naftă şi produse petroliere 23
Rezervoare de oţel 25
Rezervoare de beton armat 26
Rezervoare de gaze 26
9 Construcţii volumetrice pentru materiale friabile 27
Silosuri 27
Buncare 28
Silosuri şi corpuri de silos pentru păstrarea materialelor friabile 28
10 Construcţii supraterane 31
Etajere şi platforme 31
Estacade deschise pentru macarale 34
Stîlpi de sprijin situaţie separat şi estacade sub conducte tehnologice 36
Galeri şi estacade 36
Galeri şi estacade de containere şi pietonale 37
Galeri şi estacade de cabluri şi combinate 38
Estacade de descărcare la cale ferată 39
11 Construcţii de înălţimi mari 39
Cerinţe de securitate şi accesibilitate la utilizare 39
Turnuri de răcire 40
Sonete turn a întreprinderilor de extragere a zăcămintelor minerale 40
Coşuri de fum 41
Turnuri de ventilare 43
Castele de apă 43
Bibliografie 44
Traducerea în limba rusă 45

MDRC, 2015 EDIŢIE OFICIALĂ


Reproducerea sau utilizarea integrală sau parţială a prezentului document normativ în orice publicaţii şi prin orice procedeu
(electronic, mecanic, fotocopiere, microfilmare etc.) este interzisă dacă nu există acordul scris al MDRC.

III
NCM C.02.00:2015 (МСН 31-04-2014)

Întroducere

Cu primirea în ţările CSI a legislaţiei privind normarea tehnică, într-un şir de ţări,
inclusiv şi în Republica Moldova, sunt elaborate şi introduse în vigoare regulamentele
tehnice naţionale în domeniul construcţiilor, corespunzătoare sistemului reglării tehnice a
ţărilor, participante ale CSI.
1. Documentul normativ NCM C.02.01.2015 se include în structura Sistemului
documentelor normative statale în domeniul construcţiilor, pentru aplicarea în baza
odligatorie pe teritoriul Republicii Moldova şi prezintă documentul de bază în compartimentul
„clădiri industriale”.
2. În prezentele norme, pe baza şi în dezvoltarea cerinţelor esenţiale ale
Regulamentului tehnic a Republicii Moldova, determinate în linii generale, sunt stabilite
cerinţele principale privind securitatea mecanică, accesibilitatea la utilizare, securitatea
incendiară, cerinţe de igienă, protecţia sănătăţii omului şi protecţia mediului ambiant,
siguranţa şi durata de exploatare a clădirilor şi construcţiilor de producţie.
3. Prezentul document normativ este elaborat cu Normele interstatale de construcţie
MCH 31-04-2014 „Производственные здания и сооружения” (“Clădiri şi construcţii de
producţie”).

IV
NCM C.02.00:2015 (МСН 31-04-2014)

NORMATIV ÎN CONSTRUCŢII NCM C.02.00:2015


Construcţii industriale
Clădiri de producţie

Промышленные сооружения
Производственные здания и сооружения

Industrial constructions
Production buildings

Data punerii în aplicare: 2015

1 Domeniu de aplicare
1.1 Prezentele norme şi reguli se referă la proiectare, construire şi executare a clădirilor şi
construcţiilor industriale, clădirilor de laborator, încăperilor de producere şi laborator,
atelierelor (clasa pericolului funcţional incendiar F5.1), şi deasemenea a clădirilor şi
construcţiilor de depozitare, destinate pentru păstrarea substanţelor, materialeleor, producţiei
şi materiei prime (încărcăturilor) (clasa pericolului funcţional incendiar F5.2), incusiv
incorporate în clădirile de alt pericol funcţional incendiar.

1.2 Prezentul document normativ nu se referă la clădirile, construcţiile şi încăperile pentru


producerea şi păstrarea substanţelor explozibile şi a surselor de explozii cu destinaţie militară,
excavărilor de exploatare, la clădiri de depozitare a îngrăşămintelor minerale uscate şi surselor
chimice de protecţie a plantelor, substanţelor explozive, radioactive, şi otrăvitoare cu acţiune
puternică, gazelor arzătoare, gazelor nearzătoare în ambalaj sub presiune peste 70 kPa, a
petrolului şi produselor petroliere, cauciucului, celuloidului, a maselor plastice combustibile şi
peliculei cinematografice, a cementului, bumbacului, făinii, cerealele şi păstreaze în silozuri,
blănurilor şi confecţii de blană, a producţiei agricole, şi deasemenea pentru proiectarea clădirilor
şi construcţiilor pentru frigidere.

1.3 În cazurile în care la întreprinderi şi depozite se prevede posibilitatea de încadrare a


persoanelor cu dizabilități, trebuie de respectat cerinţe suplimentare, stipulate în
documentele normative respective, în funcţie de categoria dizabilității.
Prin crearea la întreprindere a secţiilor specializate sau a depozitelor specializate
(sectoarelor), destinate pentru utilizarea serviciilor persoanelor cu dizabilități, trebuie de
consultat de asemenea regulile unice sanitare pentru întreprinderi (asociaţii de producere),
secţiilor şi sectoarelor, destinate pentru utilizarea muncii persoanelor cu dizabilități şi a
pensionarilor.
Nu se admite crearea unor asemenea secţii sau a depozitelor (sectoare), amplasate în
încăperile de categoria A şi Б (conform NCM E.03.04-2004).

2 Referinte normative
În textul prezentelor norme se face referire la următoarele documente normative:

1
NCM C.02.00:2015 (МСН 31-04-2014)

NCM C.01.06-2014 «Cerinţe generale de securitate pentru obiectele de construcţie la


folosirea şi accesibilitatea lor pentru persoane cu dizabilităţi »
NCM E.03.02-2014 «Protecţia împotriva incendiilor a clădirilor şi instalaţiilor »
NCM E.03.04-2004 Determinarea categoriilor de pericol de explozie – incendiu şi de
incendiu a încăperilor şi clădirilor.
NCM E.03.05-2004 Instalaţii automate de stingere şi semnalizare a incendiilor.
Normativ pentru proiectare.
NCM C.01.06-07 (МСН 3.02-05-03) Accebibilitatea clădirilor şi construcţiilor pentru
persoanele cu dizabilităţi
СНиП II-23-81* «Стальные конструкции»
CP C.01.02-2003 „Reguli pentru proiectarea accesului persoanelor cu handicap în
clădirile industriale şi civile”.

3 Noţiuni şi definiţii

În prezentele norme de construcţie sunt utilizaţi următoarele noţiuni şi definiţii:


antresola: platforma în interiorul clădirii pe care sunt amplasate încăperile de diferită
destinaţie (de producere, administrativ-sociale, sau pentru utilaj ingeniresc);
element de completare (încadrare) în clădiri industriale cu un singur nivel: element de
clădire cu două sau mai multe etaje, amplasat în limita clădirii cu un singur nivel pe toată
înălţimea şi lăţimea ei (completare) sau o parte din înălţime şi lungime (încadrare), marcată
cu elemente de închidere;
utilaj ingineresc al clădirii: sistemul de dispozitive, aparate, maşini şi comunicaţii, pentru
aprovizionarea alimentării şi evacuării lichidelor, gazelor, energiei electrice (utilaj de apă şi
canalizare, de gazificare, electrice, de canalizare, de ventilare);
podest: construcţie într-un singur nivel (fără pereţi), amplasată în clădire sau în afara ei, pe
elemente de sprijin proprii, construcţiile clădirii sau a utilajului destinate pentru montarea,
deservirea şi reparaţia utilajului;
număr de etaje a clădirii: numărul de etaje a clădirii, cu includerea tuturor etajelor
supraterane, tehnic şi de soclu, dacă cota superioară a planşeului se află mai sus cotei medii
de planificare a terenului minimum cu 2 m;
etaj suprateran: etaj cu cota pardoselei nu mai jos de cota de planificare a terenului;
etaj subsol: etaj cu cota pardoselei încăperilor mai jos de cota de planificare a terenului mai
mult de jumătatea înălţimii încăperii;
etaj soclu: etaj cu cota pardoselei încăperilor mai jos de cota de planificare a terenului mult
de jumătatea înălţimii încăperii;
etaj tehnic: etaj pentru amplasarea utilajului ingineresc şi trasarea comunicaţiilor; poate fi
amplasat în partea de jos (subsol tehnic), de sus (pod tehnic) şi partea medie a clădirii;
etajeră: construcţie tip carcasă cu mai multe nivele (fără pereţi), staţionată liber în clăsire
sau în afara ei şi destinată pentru amplasarea şi deservirea utilajului tehnologic şi de alt gen;
luminatoare: o parte din planşeul superior al clădirii , de regulă, în formă de suprastructură
vitrată, destinată pentru aierisire şi(sau) iluminarea de sus a încăperilor de producere;
rampă: construcţie destinată executării lucrărilor de încărcare-descărcare. Rampa cu una
din părţi este alăturată de peretele depozitului, iar cu cealaltă, amplasată de-a lungul căii
ferate (rampa căii ferate) sau accesului auto (rampa auto). Rampa poate fi amplasată în
înteriorul depozitului. Înălţimea rampei deasupra nivelului pardoselei se determină în fureţie
de tipul de transport;
platforma: construcţie de destinaţie analogică cu rampa. Spre deosebire de rampă, se
proiectează în două direcţii: cu una din părţi amplasată dea-lungul căii ferate, iar cu partea
opusă - dea-lungul accesului auto;
păstrarea la înălţime pe rafturi: Păstrarea pe rafturi cu înălţimea de de depozitare peste
5,5 m;

2
NCM C.02.00:2015 (МСН 31-04-2014)

terminal: construcţie cu destinaţie de depozitare, care prevede amplasarea optimă a


încărcăturilor în depozit şi dirijarea automată a intercalărilor cu mediul exterior cu includerea
circuitelor de intrare, ieşire şi interioare;
docşelter: sistema de ermetizare a golului între peretele încăperii depozitului şi cutia sursei
de transport;
construcţie: sistem constructiv la nivelul terenului, suprateran sau subteran cu destinaţia
primordială pentru procedee pur tehnice;
cămin de coborâre: membrană cilindrică goală (mai des circulară în plan), pentru coborârea
în sol. Căminele de coborâre se aplică în general pentru executarea elementelor de sprijin
adânci, care transmit sarcina asupra straturilor inferioare mai dure de sol şi construcţia
încăperilor adâncite în sol. Ca material pantru cămine de coborâre serveşte primordial
betonul armat (monolit şi prefabricat). Pereţii căminelor de coborâre se execută verticale
netede sau cu trepte cu teşitură din interior, care fascilează coborârea în sol;
tunel: construcţie subterană, orizontală sau oblică, care serveşte pentru surse de transport,
scurgerea apei, trasarea comunicaţiilor subterane etc;
canal: Spaţiu alungit, delimitat artificial, destinat pentru organizarea legăturilor, transmiterea
sau replasarea a ceva;
rezervor de gaz: construcţie staţionară pentru primirea, păstrarea şi debitarea gazelor în
conducte de distribuire a gazului sau instalaţii pentru prelucrare şi utilizare. În funcţie de
suprapresiunea gazelor păstrate, rezervoarele de gaz se execută cu volum permanent sau
variabil;
despărţitură pentru cereale: despărţitură, loc înrădit în depozit de cereale, hambar sau
depozit, în formă de ladă, destinată pentru păstrarea cerealelor, făinii şi altor materiale
friabile (cretei, varului, îngrăşămintelor minerale etc.) şi materialelor cu bucata;
buncăr: instalaţie cu autodescărcarea volumului cu înălţimea părţii verticale care nu
depăşeşte unu şi jumătate din dimensiunea minimă în plan, destinată pentru păstrarea de
scurtă durată şi reîncărcarea a materialelor friabile. Buncărul compensează neuniformntatea
de transmitere şi priza conbustibilului, materiei prime, semifabricatelor şi a produsului final;
silos: instalaţii cu autodescărcarea volumului cu înălţimea părţii verticale care depăşeşte
unu şi jumătate din mărimea diametrului sau a dimensiunii minime în plan, în majoritatea
cazurilor cilindrice; se grupează în general în corpuri, destinate pentru păstrarea de lungă
durată şi reîncărcarea a materialelor friabile. Silosurile de regulă se execură din beton
monolit şi prefabricat;
corp de silos: construcţia alcătuită din sistem de silosuri, unite prin fundament comun sun
etajul de silosuri pentru accesul transportului, pereţi comuni cu bănci în patru sau şase
muchii deasupre galeriei de silos cu mecanisme de debitare a încărcăturilor;
galeria de conveere: construcţie supraterană orizontală sau oblică de tip pod, preponderent
de lungime mare, instalată de regulă între clădiri.
Galeria este alcătuită din construcţii în travee şi elemente de sprijin. În interiorul
traveelor constructive se instalează transportiare cu bandă pentru teransportarea
materialelor fiabile. În caz de necesitate, în travee constructive pot fi amplasate comunicaţii
tehnologice de diferită destinaţie.
gradier: instalaţie destinată pentru răcirea apei în sisteme de alimentare cu apă în circuit
închis, în care apa este sursa de evacuare a cantităţiilor mari de căldură de la agregate
energetice industriale. Principiul de răcire constă în aceia, că apa, care trece prin gradier se
divizează în pelicule subţiri sau picături, datorită cărui fapt se măreşte suprafaţa de răcire şi
se purjază cu flucs de aier;
gradier ventilator: tirajul aierului se execută prin ventilare în suprapresiune sau prin
aspiraţie;
gradier cu turn: tirajul natural al aerului se obţine prin existenţa turnului de aspiraţie;
sonetă cu turn: construcţie permanentă edificată peste gura puţului adînc de mină (de
regulă peste 500 m). Sonetă cu turn este destinat pentru amplasarea maşinăriei de ridicare,
utilajului electric şi de alt tip, care asigură circulaţia în puţ a resipientelor de ridicare (coliviilor
de extracţie şi schipurilor). Sonetele cu turn se edifică din beton armat monolit, construcţii
prefabricate de beton armat, metalice şi mixte;

3
NCM C.02.00:2015 (МСН 31-04-2014)

turn de aspiraţie: construcţie specială înaltă, destinată pentru executarea tirajului şi


evacuarea în straturile superioare ale atmosferei a deşeurilor de producere, care păstrează
după epurare, conţinut remanent de substanţe nocive.

4 Noţiuni generale
4.1 Clădirile şi construcţiile la toate etapele ale ciclului de existenţă, trebuie să corespundă
cerinţelor de siguranţă în corespundere cu prevederile reglementărilor tehnice ale Republicii
Moldova.

4.2 Soluţiile spaţial-volumetrice şi constructive trebuie de decis în corespundere cu setul


tehnologic al proiectului, elaborat conform normelor de proiectare tehnologică.
Soluţiile spaţial-volumetrice ale clădirilor trebuie să asigure posibilitatea reconstrucţii lor,
modificării procesului tehnologic sau depozitării încărcăturilor fără reconstrucţii considerabile
ale clădirilor.

4.3 În cadrul proiectării clădirilor şi instalaţiilor, trebuie de elaborat soluţii spaţial-volumetrice


şi constructive în corespundere cu cerinţele standardelor respective.

4.4 Aria totală a clădirii se determină ca suma ariilor tuturor etajelor (supraterane, inclusiv
tehnice, de soclu şi subsol), măsurate în limitele planurilor interioare ale pereţilor exteriori
(sau a axelor coloanelor de capăt, unde nu sunt pereţi exteriori), tunelurilor, podestelor
interioare, antresolelor, tuturor nivelelor ale etajerelor interioare, rampelor, galeriilor (proiecţia
orizontală) şi trecerilor în alte clădiri.
În aria totală a clădirii nu se include aria subsolului tehnic cu înălţimea mai mică de 1,8 m
până la cota inferioară a construcţiilor proeminente (în care nu se cer treceri pentru
deservirea comunicaţiilor), peste tavane suspendate, proiectate conform 5.3, şi deasemenea
podestelor pentru deservirea căilor de rulare a macaralei, a macaralelor, conveerilor,
monoşinelor şi corpurilor de iluminat.
Aria încăperilor care ocupă după înălţime două şi mai multe etaje în cadrul clădirii cu mai
multe etaje (în două lumini şi în mai multe lumini), trebuie de inclus în aria totală în limita unui
singur etaj.
La determinarea etajelor clădirii se iau în consideraţie podestele, nivelele etajerelor şi
anterolele, care la orice cotă constituie peste 40% din aria etajului clădirii.
Aria etajului clădirii în limita tronsonului antifoc se determină pe perimetrul interior al pereţilor
exteriori, cu exepţia ariei caselor scării.
La existenţa podestelor şi etajerelor, în aria etajului se include în clădirea cu un singur etaj
ariile tuturor podestelor, nivelelor, etajerelor şi antresolelor în limita distanţei pe înălţime între
cotele podestelor, nivelelor, etajerelor şi antresolelor cu aria la fiecare cotă peste 40% din
aria pardoselei etajului.
În aria etajului clădirii în limita tronsonului antifoc nu ce includ rampele exterioare pentru
transportul auto şi cale ferată.
Aria construită se determină pe perimetrul exterior al clădirii la nivelul soclului, cu includerea
elementelor proeminente, treceri rutiere sub clădire, elementele clădirii fără elemente de
închidere exterioară.

4.5 Volumul constructiv al clădirii se determină ca suma volumului constructiv al părţii


supraterane de la cota ±0.00 şi a părţii subterane de la cota pardoselei curate până la cota
±0.00.
Volumul constructiv ai părţilor supraterane şi subterane ale clădirii se determină în limita
suprafeţelor exterioare ale elementelor de închidere, cu includerea lucarnelor de lumină şi
aierisire, în fiecare din părţile clădirii.

4
NCM C.02.00:2015 (МСН 31-04-2014)

4.6 Clasificarea tehnico-incendiară a materialelor constructive, a construcţiilor, a încăperilor


clădirii, a elementelor şi părţilor clădirii de specificat conform NCM E.03.04-2004, МСН 21-
01-20.

4.7 Conform pericolului de incendiu şi explozii, clădirile, construcţile şi încăperile se clasifică


pe categorii respective (A, Б, В Г, Д) şi (А, Б, B1-B4,Г,Д ) în funcţie de repartizarea în ele a
procesele tehnologice şi a capacităţiilor sudstanţelor, şi materialelor, a producţiei, a materiei
prime şi ambalajului lor, aflate sau rotate în ele.
Categoria clădirilor, construcţiilor şi încăperilor se indică în setul tehnologic al proiectului în
corespundere cu codul de legi

4.8 Instalaţiile automatice de stingere a incendiului, semnalizării antiincendiare, înştiinţare şi


dirijare a evacuării persoanelor în cazul incendiului, trebuie de prevăzut în corespundere cu
codul de legi. NCM E.03.05-2004

5 Clădiri şi ăncăperi de producere şi depozitare


5.1 Cerinţe de protecţie mecanică

5.1.1 Construcţiile trebuie să posede de longivitate şi securitate cu contul infracţiunelor


posibile, şi de asemenea de rigiditate la prăbuşire progresivă, justificate prin calcule
corespunzătoare.
Construcţiile treduie să fie calculate la acţiunea sarcinilor de la greutatea proprie şi de la
construcţii care se sprijină pe ele, de la sarcinele de zăpadă şi vânt, sarcinele de la utilajul
tehnologic, ztilajul de transport şi ingeneresc, cu contul preluării acţiunilor de la procese
geologice periculoase în regiunea construcţiei.
În cadrul proiectării, cflculele elementelor constructive trebuie execiutate în corespundere cu
documentele normative şi să nu limiteze utilizarea materialelor şi tehnologiilor,
corespunzătoare cerinţelor de securitate, siguranţă şi longivitate.
Temeliile şi construcţiile portante ale clădirii în procesul de construcţie şi expluatare nu
trebuie să aibă fisuri, liziuni şi deformaţii care provoacă deminuarea calităţiilor de expluatare
a clădirilor şi construcţiilor.

5.1.2 În clădiri de extindere mare trebuie prevăzute rosturi de dilatare şi tasare, de tasare
sau antiseismice în funcţie de soluţiile lor spaţial-volumetrice şi condiţiile natural-climaterice a
regiunii construcţiei
5.1.3 Coloanele şi construcţiile de ancadrament în clădiri în locurile traficului intensiv al
transportului pe pardosea trebuie să fie protejate de la deteriorări mecanice
5.1.4 Încăperile de categoria A şi Б trebuie amplasate, de regulă, lângă pereţii exteriori, iar în
clădirile cu multe etaje – la etajele superioare
În încăperile de categoria A şi Б (NCM E. 03.04-2004 ) trebuie prevăzut construcţii uşoare
de închidere exterioară uşor delestate. În calitate de construcţii uşor delestate trebuie
utilizate, de regulă, vitrarea într-un geam a ferestralor şi supraluminătoarelor. În cazul ariei
vitrate neândestulătoare se admite în calitate de construcţii uşor delestate, de utilizat
construcţiile acoperişurilor cu învelitoarea din foi profilate de oşel, aluminiu, hrizotilciment şi
bituminoase, din ţiglă flexibilă, ţiglă ceramică, plăci din hrizotilciment şi şist (ardezie) şi
protector termic efectiv necombustibil. Aria construcţiilor uşor delestate trebuie trebuie
determinată prin calcul. În cazul lipsei datelor de calcul, aria construcţiilor uşor delestate
trebuie să constituie minim 0,05 m2 на 1 m3 din volumul încăperii de categoria A şi minim 0,03 m2
– a încăperii de categoria Б.

NOTE:
1. Geamul de fereastră se referă la construcţii uşor delestate în cazul grosimii de 3, 4 şi 5 mm şi ariei
minime (corespunzător) 0,8, 1 şi 1,5 m 2

5
NCM C.02.00:2015 (МСН 31-04-2014)

Sticla armată, geamuri pachet, triplaxul, stalinitul (sticlă călită) şi policarbonatul nu se referă la
construcţii uşor delestate.
2. Covorul (învelitoarea) în rulou pe sectoarele construcţiilor uşor delestate, trebuie tăiat în
parcele cu aria minimă de 180 m 2 fiecare.
3. Sarcina de calcul de la masa construcţiilor uşor delestate a acoperişului trebuie să constituie
maxim 0,7 kPa.

5.2 Cerinţe de protecţie antiincendiară

5.2.1 Evacuarea din clădiri şi încăperi

5.2.1.1 Nu mai puţin de două ieşiri de evacuare trebuie să fie în:


- încăperile de categoria A şi Б cu cantitatea lucrătorilor în cel mai numeros schimb
maxim 5 pers., de categoria Б – peste 25 pers, sau aria peste 1000 m2 ;
- etajere deschise şi podeste destinate pentru deservirea utilajului, în cazul ariei
pardoselei nivelului peste 100 m2 – pentru încăperi de categoria A şi Б şi peste 400 m2 ;
- pentru încăperi de alte categorii.

5.2.1.2 Nu mai puţin de două ieşiri de evacuare trebuie să aibă etajele de categoria A şi Б la
cantitatea lucrătorilor în cel mai numeros schimb heste 5 pers., categoria Б – 25 pers.

5.2.1.3 Lăţimea curată a ieşirilor de evacuare trebuie să fie minim 1,2 m la cantitatea
evacuanţilor peste 50 pers.

5.2.1.4 În încăperile de categoria A, Б şi B1, în care se produc, se utilizează sau se


păstrează lichidele uşor inflamabile, pardoselele trebuie executate din materiale
incombustibile sau materiale grupei combustibile Г1.
Nu se admite amplasarea încăperilor de categoria A şi Б sub încăperi destinate pentru
şederea concomitentă peste 50 persoane, şi deasemenea în etajele subsol şi soclu.
Nu se admite executarea tavanelor suspendate în încăperi de categoria A şi Б.

5.2.1.5 În cazul construţiei în clădiri de categoria A şi Б a casei scării de tip S1, ieşirile în
coridor la fiecare etaj din încăperile de categoria A şi Б trebuie prevăzute prin vestibul-eclută
cu suprapresiunea permanentă a aerului.

5.2.1.6 Ieşirile de evacuare nu se admit prevăzute prin încăperile de producere în clădiri de


categoria antiincendiară IV şi V şi clasa pericolului incendiar constructiv C2 şi C3.
Distanţa de la cel mai depărtat punct al încăperii fără locuri de lucru permanente cu utilaj
ingieresc, destinat deservirii încăperilor de categoria A şi Б, şi cu o singură ieşire de
evacuare prin încăperea de categoria A şi Б, nu trebuie să depăşească 25 m.
Căile de evacuare din încăperile de categoria A şi Б nu trebuie să includeă sectoare de
trecere prin vestibul-eclută a încăperilor de categoria A şi Б.

5.2.1.7 Căile de evacuare din casele scării, amplasate în încorporări şi încadrări cu înălţimea
minim de patru etaje cu încăperi de categoria В4, Г şi Д, se admite de prevăzut prin
încăperile de categoria В4, Г sau Д în extrior, cu condiţia executării ieşirilor din două părţi ale
încorporărilor şi încadrărilor (dacă încorporarea sau încadrarea divizează clădirea în părţi
izolate.)

5.2.1.8 Căile de evacuare din încăperi de categoria В4, Г şi Д, amplasate pe antresole şi


încadrări (încorporări) în clădirile de categoria rezistenţei la foc I, II, III и IV şi clasei
pericolului antiincendiar С0 şi С1, deasemenea pe antresolele clădirilor mobile monoetajate
de categoria rezistenţei la foc IV, şi pericol antiincendiar С2 şi C3, destinate pentru
amplasarea utilajului ingieneresc al clădirilor, în cazul lipsei în ele a locurilor de lucru

6
NCM C.02.00:2015 (МСН 31-04-2014)

permanente, se admite de prevăzut pe scările de tip 2 din materiale incombustibile,


amplasate în încăperile de categoria В, Г şi Д. În acest caz, distanţa de la cel mai depărtat
punct al încăperii cu utilaj ingineresc până la ieşirea de evacuare din clădire nu trebuie să
depăşească indicii, specificaţi în tаbelul 1. Se admite de prevăzut o ieşire (fără executarea
ieşirii a doua) pe scările de tip 2 şi 3, executate din materiale incombustibile, din încăprile
menţionate, în care distanţa de la cel mai depărtat punct al încăperii până la ieşirea pe scară
nu depăşeşte 25 m.

5.2.1.9 Scările de tip 3 pot fi utilizate în caliotate de a doua ieşire de evacuare de pe etaj în
clădirile cu înălţimea (conform NCM E. 03.04-2004, МСН21-01-2014) maxim 28 m, dacă
cantitatea lucrătorilor la fiecare etaj (cu exepţia primului) în schimbul maxim numeros nu
depăşeşte:
- 15 pers. – în clădiri multeetajate cu încăperi de orice categorie;
- 50 pers. – în clădiri cu două etaje cu încăperi de categoria В1 – В3;
- 100 pers. idem. de categoria В4, Г şi Д.

5.2.1.10 Din fiecare parte a subsolului, conform 5.35 trebuie de prevăzut minim două ieşiri
de evacuare.

5.2.1.11 Distanţa de la cel mai depărtat loc de lucru în încăpere până la cea mai apropiată
ieşire de evacuare din încăpere, nemijlocit în exterior şau în casa scării, nu trebuie să
depăşească indicii expuşi în tаbelul 1. Pentru încăperile cu aria peste 1000 m2 distanţa
indicată în tаbelul 1, include lungimea căii pe coridor până la ieşirea în exterior sau în casa
scării.
Dacă ieşirea de evacuare din încăpere duce în coridor, în exterior sau în casda scării prin
încăperea adiacentă, atunci distanţa de la cel mai depărtat loc de lucru al acestei încăperi
până la ieşire din încăperea adiacentă se alege conform celei mai periculoase categorii a
uneia din încăperile adiacente.
Densitatea fluxului de oameni se determină ca relaţia din cantitatea de oameni care se
evacuată prin trecerea comună la aria acestei treceri.
Distanţele pentru încăperile de categoria A şi Б sunt stabilite cu contul ariei de revărsare a
lichidelor uşor inflamabile sau combustibile, egală cu 50 m2; în cazul altor indici numerici a
ariei de revărsare, distanţele indicate în tаbelul 1 se înmulţesc cu coeficientul 50/F, unde
F – aria posibilă de revărsare, determinată în setul tehnologic al proiectului.
În cazul indicilor intermediari ai volumului încăperii, distanţele se determină prin interpolarea
liniară.
Distanţele sunt stabilite pentru încăperi cu înălţimea până la 6 m (pentru clădiri monoetajate
înălţimea se stabileşte până la cota inferioară a fermelor); la înălţimea încăperilor peste 6 m,
distanţele se măresc, la înălţimea încăperii 12 m – cu 20%, 18 m – cu 30%, 24 m – cu 40%,
dar nu mai mult de 140 m pentru încăperi de categoria A şi Б şi 240 m - pentru încăperi de
categoria C; în cazul indicilor intermediari de înălţime a încăperilor, mărirea distanţelor se
determină prin interpolarea liniară.
În tаbelele 1 - 4 sunt stabilite norme pentru categoriile clădirilor şi secţiilor incendiare, pentru
îmbinările prevăzute a categoriei de rezistenţă la foc şi a clasei pericolului incendiar al
clădirii. La alte îmbinări, neprevăzute de tabelele indicate, distanţa şi cantitatea de persoane
se stabilesc după cel mai rău din aceşti indici pentru categoria dată a încăperii sau se acordă
în ordinea stabilită.

5.2.1.12 Etajerele interioare şi podestele trebuie să aibă, de regulă, minim două scăpi
metalice deschise. Se admite de proiectat o singură scară în cazul ariei pardoselei al fiecărui
nivel a etajerei sau a podestului, ce nu depăşeşte 108 m pentru încăperile de categoria В1-
В4, Г şi Д.

7
NCM C.02.00:2015 (МСН 31-04-2014)

Distanţa de la punctul cel mai depărtat pe podeste şi etajere până la cea mai apropiată ieşire
de evacuare din clădire trebuie de primit conform tаbelului 1 сu contul lungimii căii de
evacuare pe scara de tip 2.
Ieşirile de evacuare de pe podestele şi nivelele etajerelor, aria cărora la orice cotă depăşeşte
40% din aria etajului, în cazul existenţei pe ele a locurilor de lucru permanente, trebuie
prevăzute prin casele scării.
Se admite una din ieşirile de evacuare de prevăzut pe scara de tip 3.

Tabelul 1
Clasa de pericol Distanţa m, la densitatea fluxului de
Categoria de
Categoria incendiar oameni în trecerea comună, pers/m
Volumul rezistenţă la
3 încăperii constructiv al
încăperii, mii m foe a clădiri
clădirii. Peste 1, Peste 3,
Până la 1
până la 3 până la 5
А, Б I, II, III, С0 40 25 15
IV
I, II, III, С0 100 60 40
Până la 15
IV
В1 - В3
III, IV С1 70 40 30
V С2, С3 50 30 20
А, Б I, II, III, С0 60 35 25
IV
30 I, II, III, С0 145 85 60
В1 - В3 IV
III, IV С1 100 60 40
А, Б I, II, III, С0 80 50 35
IV
40 I, II, III, С0 160 95 65
В1 - В3 IV
III, IV С1 110 65 45
А, Б I, II, III, С0 120 70 50
IV
50 I, II, III, С0 180 105 75
В1 - В3 IV
III, IV С1 160 95 65
А, Б I, II, III, С0 140 85 60
IV
60 şi mai mult
I, II, III, С0 200 110 85
В1 - В3 IV
III, IV С1 180 105 75
I, II, III, С0 240 140 100
80 şi mai mult
В1 - В3 IV
III, IV С1 200 110 85
I, II, III, С0 Nu se limitează Nu se Nu se
IV limitează limitează
Independent de
obiect В4, Г
III, IV С1 160 95 65
V Nu se norm. 120 70 50

I, II, III, С0, С1 Nu se limitează Nu se Nu se


Idem. IV limitează limitează
Д
IV, V С2, С3 160 95 65

8
NCM C.02.00:2015 (МСН 31-04-2014)

5.2.1.13 Distanţa de la cel mai depărtat loc de lucru până la cea mai apropiată ieşire de
evacuare din clădiri cu unul sau două etaje de categoria IV a rezistenţei la foc, clasele de
pericol incendiar C2 şi C3 trebuie de stabilit minim:
- în clădiri monoetajate cu încăperile de categoria В1 – В3 – 50 m, categoria В4, Г şi Д –
80 m;
- în clădiri cu două etaje cu încăperile de categoria В1 – В3 – 40 m, categoria В4, Г şi Д
– 60m.
Distanţele indicate se admite de mărit cu 50%, dacă aria pardoselei neocupată cu utilaj
constituie în încăpere 75 m şi mai mult la un lucrător în cel mai numeros schimb.
În clădiri monoetajate cu încăperile de categoria В1 - В4, Г şi Д, în cazul în care este
imposibil de respectare distanţele indicate, ieşirile de evacuare trebuie de amplasat în pereţi
exterior pe perimetrul clădirilor peste 72 m.
Lăţimea rampei scării, în funcţie de cantitatea de oameni care se evacuiază pe ea de la
etajul doi, şi deasemenea lăţimea uşilor şu trecerilor pe căile de evacuare trebuie stabilită din
calcului 0,6 m la 100 oameni.

5.2.1.14 Distanţa pe coridor de la uşa celei mai depărtate încăperi cu aria maxim 1000 m 2
până la cea mai apropiată ieşire în exterior sau în casa scării nu trebuie să depăşească
indicii, prezentaţi în tаbelul 2.
La repartizarea pe un etaj a încăperilor de diferite categorii, distanţa pe coridor de la uşa
celei mai depărtate încăperi până la ieşirea în exterior sau în cea mai apropiată casa scării
se determină prin cea mai periculoasă categorie.
Densitatea fluxului de oameni în coridor se determină ca relaţia cantităţii de oameni care se
evacuiază din încăperi în coridor, la aria acestui coridor. În cazul uşilor cu deschidere din
încăperi în coridoare comunne, lăţimea coridorului comun trebuie stabilită minorat:
- la jumătatea din lăţimea tăbliei uşii – la repartizarea uşilor dintr-o parte;
- la jumătatea tăbliei uşii – la repartizarea uşilor din două părţi.

5.2.1.15 În clădiri monoetajate a terminalelor şi a categoriei II de rezistenţă la foc cu clasa


pericolului incendiar constructiv C0, se admite în caz necesar executarea coridoarelor de
evacuare, delimitate cu ecrane de protecţie contra incendiului de tip 1, şi înzestrate cu
suprapresiunea aerului la incendiu. În acest caz, lungimea coridodului nu intră în calculul
lungimii căii de evacuare.

5.2.1.16 Lăţimea căii de evacuare (a uşii) din încăperi trebuie de stabilit dependenţă de
cantitatea de oameni, care se evacuează prin această cale şi cantitatea de oameni la 1 m
lăţime a ieşirii (a uşii), stabilită în tаbelul 3, dar nu mai mică de 0,9 m, în cazul de persistare
în cadrul lucrătorilor a invalizilor cu dereglări al aparatului locomotor.
Cantitatea de oameni la 1 m lăţime a ieşirii la indicii intermediari de volum al încăperilor, se
determină prin interpolare.
Cantitatea de oameni la 1 m lăţime a ieşirii de evacuare (a uşii) din încăperile cu înălţimea
peste 6 m se măreşte la înălţimea încăperii 12 m – cu 20%, 18 m – cu 30%, 24 m – cu 40%.
La indicii intermediari de înălţime a încăperilor, mărirea cantităţii de oameni la 1 m lăţime a
ieşirii se determină prin interpolare.

9
NCM C.02.00:2015 (МСН 31-04-2014)

Tabelul 2
Distanţa pe coridor, m până la ieşirea în
Categoria de Clasa de
exterior sau în casa scării cea mai apropiată, la
Categoria rezistenţă la pericol
Amplasarea ieşirii densitatea fluxului de oameni în coridor
încăperii foc a incendiar
pers/m.
clădirilor. constructiv
paste 2 paste 3 Paste 4
până la 1
până la 3 până la 5 până la 5
А, Б I, II, III, С0 60 50 40 35
IV
I, II, III, С0 120 95 80 65
Între două ieşiri în IV
В1 - В3
exterior sau casele III, IV С1 85 65 55 45
scării Nu se norm. С2, С3 60 50 40 35
I, II, III, С0 180 140 120 100
В4, Г, IV
Д III, IV С1 125 100 85 70
Nu se norm. С2, С3 90 70 60 50
Indiferent I, II, III, IV С0 30 25 20 15
În coridor fundat.
de categorie III, IV С1 20 15 15 10
Nu se norm. С2, С3 15 10 10 8

5.2.1.17 Lăţimea căii de evacuare (a uşii) din coridor în exterior sau în casa scării trebuie de
stabilit în dependenţă de cantitatea totală de oameni, care se evacuează prin această ieşire
şi cantitatea de oameni la 1 m lăţime a ieşirii (a uşii) stabilit în tаbelul 4, dar nu mai puţin de
0,8 m, valoarea şi unitatea de măsură se scriu fceloşi vînd a lucrătorilor invalizi cu dereglări
ale aparatului locomotor – nu mai puţin de 0,9 m.

Tabelul 3
Gradul de
Volumul Categoria Clasa de pericol incendiar Cantitatea de oameni la 1 m
rezistenţă la
încăperii, mii încăperii constructiv lăţime a ieşirii de evacuare (uşii).
foc
м2
Până la 15 А, Б I, II, III, С0 45
IV
I, II, III, С0 110
IV
В1 - В3 III, IV С1 75
Не С2, С3 55
норм.
30 А, Б I, II, III, С0 65
IV
I, II, III, С0 155
В1 - В3 IV
III, IV С1 110
40 А, Б I, II, III, С0 85
IV
I, II, III, С0 175
В1 - В3 IV
III, IV С1 120
50 А, Б I, II, III, С0 130
IV

10
NCM C.02.00:2015 (МСН 31-04-2014)

Gradul de
Volumul Categoria Clasa de pericol incendiar Cantitatea de oameni la 1 m
rezistenţă la
încăperii, mii încăperii constructiv lăţime a ieşirii de evacuare (uşii).
foc
м2
I, II, III, С0 195
В1 - В3 IV
III, IV С1 135
60 şi mai mult А, Б I, II, III, С0 150
IV
I, II, III, С0 220
В1 - В3 IV
III, IV С1 155
80 şi mai mult I, II, III, С0 260
В1 - В3 IV
III, IV С1 220
Indiferent de I, II, III, С0 260
volum IV
В4, Г
III, IV С1 180
Nu se norm. С2, С3 130
Idem. Д Nu se normează.

Tabelul 4
Categoria îcăperii cu cel mai Categoria de
Clasa de pericol incendiar Cantitatea de oameni la 1 m
mare pericol incendiar, cu ieşire rezistenţă la foc
constructiv al clădirii lăţime a ieşirii de evacuare (uşii).
în coridor. a clădirii

А, Б I, II, III, IV С0 85
I, II, III, IV С0 173
В1 - В3 IV С1 120
Nu se normează С2, С3 85
I, II, III, IV С0 260
IV С1 180
В4, Г, Д
Nu se norm. С2, С3 130

5.2.1.18 La existenţa lucrătorilor cu dereglări ale aparatului locomotor, lăţimea pantei scării
trebuie de stabilit minim 1,2 m.

5.2.1.19 În clădirile monoetajate ale terminalelor de categoria rezistenţei la foc I şi II şi a


clasei de pericol incendiar constructiv C0, se admite în caz necesar executarea coridoarelor
de evacuare, delimitate cu bariere antiincendiare de tip 1 şi înzestrate cu suprapresiunea
aerului în cazul incendiului. În acest caz, lungimea coridorului nu se ia în calcului lungimii căii
de evacuare.

5.2.1.20 Scările cu protecţie antifum de tip 2 – H2, trebuie separate la înălţimea de două
rampe cu perete despărţitor antiincendiar orb, peste fiecare 30 m înălţime, în clădiri de
categoriile Г şi Д şi 20 m – în clădiri de categoria C (cu trecerea dintr-o parte a casei scării în
cea laltă, în exteriorul volumului căsei scării).

5.2.1.21 În stelajuri trebuie prevăzute treceri transversale cu înălţimea de minim 2 m şi


lăţimea minimă de 1,5 m. Trecerile în cadrul stelajelor trebuie despărţite de construcţiile
stelajelor cu pereţi despărşitori antiincemdiari. În pereţii exteriori, în locurile de executare a
trecerilor transversale în stilaje, trebuie prevăzute golurile uşilor.

11
NCM C.02.00:2015 (МСН 31-04-2014)

5.2.1.22 În depozite de produse forestiere căile de evacuare din galerii şi estacade trebuie
prevăzute maxim peste 100 m. Punţile de trecere peste conveere trebuie să fie de lăţimea de
minim 1 m, cu podină continuă cu bordurare la înălţimea de 0,15 m şi îngrădite cu mâna
curentă la înălţimea de minim 1 m. Scările de evacuare trebuie prevăzute de tit 3.
În locurile de adiacenţă a scărilor de evacuare la galerii şi estacade perpendicular panglicilor
de conveere, trebuie prevăzute perdele de apă cu ţevi uscate cu diametru 77 mm, utilate cu
racorduri de incendiu pentru racordarea maşinilor de incendiu.

5.2.1.23 În încăperi şi coridoare trebuie prevăzută evacuarea fumului în caz de incendiu.

5.2.1.24 Supraluminatoarele zenitare cu deschidere, considerate în calculul de evacuare a


fumului, trebuie repartizate uniform pe suprafaţa acoperişului.

5.2.1.25 Rampele de încărcare-descărcare şi platformele trebuie să aibă minim două scări


sau pante desconcentrate.

5.2.1.26 Scările de tip 3, destinate accesului unităţilor de pompieri, trebuie să fie cu lăţimea
de minim 0,7 m.

5.2.2 Preîntâmpinarea extinderii incendiului

5.2.2.1 Gradul de rezistenţă la foc, clasa de pericol incendiar constructiv, înălţimea clădirilor
şi aria etajului în limite seţiei de incendiu, trebuie de primit conform tаbelului 5.
În caz de existenţă a podestelor, etajerelor şi antresolelor, aria cărora la orice cotă
depăşeşte 40% din aria pardoselei încăperii, aria etajului se determină ca aria clădirii
polietajate cu cantitatea de etaje, determinată după tabelul 4.4.
La utilarea încăperilor cu instalaţii de stingere automată a focului indicate în tаbelul 5 , ariile
se admite de mărit la 100%, cu exepţia clădirilor de categoria a IV de rezistenţă la foc cu
clasa pericolului incendiar C0 şi C1, şi deasemenea a clădirilor de categoria a V de
rezistenţă la foc.
L a existenţa golurilor tehnologice deschise în planşeele etajelor adiacente, aria sumară a
acestor etaje nu trebuie să depăşească aria etajului, indicată în tаbelul 5.
În clădirea de categoria В, în cazul existenţei încăperii de categoria В1, înălţimea clădirii şi
aria etajului în limita secţiei de incendiu, indicate în tabelul tаbelul 5, ntrebuie de micşorat cu
25%.
Îm tabelul tаbelul 5 sunt stabilite normele pantru categoriile clădirilor şi a secţiilor de
incendiu în cazul combinărilor prevăzute a gradului de rezistenţă la foc şi clasei de pericol
incendiar a clădirii. La alme combinări neprevăzute de prezentul table, aria etajului şi
înălţimea clădirii se stabilesc după cel mai rău din aceşti indici, pentru categoria dată a
clădirii, sau se acordă în ordinea stabilită.

5.2.2.2 În clădiri monoetajate de categoria a IV de rezistenţă la foc cu clasa pericolului


incendiar C2, se admite de amplasat încăperile de categoria A şi Б cu aria comună maxim
300 m2. În acest caz încăperile indicate trebuie delimitate cu pereţi despărţitori antiincendiari
de tip 1 şi planşee de tip 3. Pereţii exteriori ai acestor încăperi trebuie să fie de clasele K0 şi
K1.
Se admite proiectarea clădirilor monoetajate mobile de categoria a IV de rezistenţă la foc cu
clasa pericolului incendiar С2 şi С3 de categoria A şi Б, cu aria maxim 75 m2.

5.2.2.3 La amplasarea într-o singură clădire sau încăpere a proceselor tehnologice cu diferit
perilol de incendiu şi explozii, trebuie de prebăzut acţiuni pentru prevederea exploziei şi
extinderea incendiului.
Efectivitatea acestor măsuri trebuie să fie argumentată în setul tehnologic al proiectului.
Dacă acţiunile indicate sunt neîndestilator efective, atunci procesele tehnologice acu diferit

12
NCM C.02.00:2015 (МСН 31-04-2014)

perilol de incendiu şi explozii trebuie amplasate în îmcăperi aparte, ţi încăperile de categorii


diferite A, Б,B1, B2, B3 trebuie despărţite na de alta, şi deasemenea, acste încăperi de la
încăperile de categoria В4, Г, şi Д şi coridoare cu pereţi despărţitori antiincendiari şi planşee
antiincendiare de următorul tip:
- în clădiri de categoria I de rezistenţă la foc - cu pereţi despărţitori antiincendiari de tip
1, cu planşee antiincendiare (interetajate şi peste subsol) de tip 2;
- în clădiri de categoria II şi III de rezistenţă la foc - cu pereţi despărţitori antiincendiari de
tip 1, în clădiri de categoria antiincendiară С0, С1 – de tip 2, în clădiri de categoria IV de
rezistenţă la foc de categoria antiincendiară С2, С3 încăperile de categoria В1 - В3 - cu
pereţi despărţitori antiincendiari de tip 2, С3 încăperile de categoria А şi Б – în
corespundere сu 5.2.2.2; cu planşee antiincendiare (interetajate şi peste subsol) de tip 3.
Se admite de încorporat etajul de destinaţie depozitară sau administrativă în clădirea de
producere, deasemenea etajul de destinaţie de producere sau administrativă în clădirea
depozitului, prin respectarea în clădire a cerinţeleor privind aceste clădiri.

Tabelul 5
Categoria Aria etajului м2, în limitele secţiei de
Categoria de Clasa de pericol
clădirilor sau a Înălţimea incendiu.
rezistenţă la antiincendiar
secţiilor de clădirii, m.
foc a clădirii. constructiv. În două etaje. În trei şi mai
incendiu. Monoetajate
multe etaje.
А, Б 36 I С0 Nu se limit. 5200 3500
36 II С0 Nu se limit 5200 3500
А 24 III С0 7800 3500 2600
- IV С0 3500 - -
36 II С0 Nu se limit. 10400 7800
Б 24 III С0 7800 3500 2600
- IV С0 3500 - -
25000 10400
48 I, II С0 Nu se limit.
7800** 5200**
10400 5200
24 III С0 25000
В 5200** 3600**
18 IV С0, С1 25000 10400 -
18 IV С2, С3 2600 2000 -
12 V Nu se norm. 1200 600*** -
54 I, II С0 Nu se limitează.
36 III С0 Не огр. 25000 10400
Г 30 III С1 То же 10400 7800
24 IV С0 -»- 10400 5200
18 IV С1 6500 5200 -
54 I, II С0 Nu se limitează.
36 III С0 Nu se limit 50000 15000
30 III С1 Nu se limit 25000 10400
Д
24 IV С0, С1 Nu se limit 25000 7800
18 IV С2, С3 10400 7800 -
12 V Nu se norm. 2600 1500 -

 *
Înălţimea clădirii în acest tabel se măsoară de la pardoseala 1-liu etaj până la tavanul rtajului superior,
inclusiv tehnic; la înălţimea variată a tavanului se aplică înălţimea medie a etajului. Înălţimre clădirilor
monoetajate de clasa pericolului incendiar С0 şi С1 nu se normează.
**
Pentru întreprinderi de prelucrare a lemnului.
***
Pentru ateliere de tăiere a lemnului cu cantitatea ramelor până la patru, ateliere de prelucrare brută a
lemnului şi staţii de mărunţire a lemnului.

13
NCM C.02.00:2015 (МСН 31-04-2014)

5.2.2.4 Subsolurile, la amplasarea în ele a încăperilor de categoria В1- В3, trebuie despărţite
cu pereţi despărţitori antiincendiari de tip 1, pe porţiuni de maxim 3000 m 2 fiecare, lăţimea
fiecării porţiuni (contând de la peretele exterior), de regulă, nu trebuie să depăşească 30 m.
În încăperile nominalizate trebuie de prevăzut ferestre cu lăţimea minim 0,75 m şi lungimea
minimă de 1,8 m pentru instalarea aspiratorului de fum. Aria sumară a ferestrelor trebuie de
primit de minim 0,2% a ariei pardoselei încăperilor. În încăperile cu aria peste 1000 m 2
trebuie de prevăzut minim două ferestre. Planşeele peste subsol trebuie să aibă limite de
rezistenţă la foc minim de REI 45.
Coridoarele trebuie să fie de lăţimea de minim 2 m cu ieşirile nemijlocit în exterior sau prin
casele scărilor separate.
Pereţii despărţitori, de delimitare a încăperilor de la coridoare, trebuie să fie antiincendiari de
tip 1.
Subsolurile cu încăperi de categoria В1 – В3, care după cerinţele tehnologiei de producere
nu pot fi amplasate lângă pereţii exteriori, trebuie de despătţit cu pereţi despărţitori
antiincendiari pe porţiuni cu aria maxim de 1500 m2 fiecare cu instalaţie de evacuare a
fumului.

5.2.2.5 Nu trebuie de prevăzut accesul locomotivelor de toate tipurile în încăperile de


categoria A şi Б, iar a locomobilelor cu aburi şi a combinelor – deasemenea în încăperile cu
construcţiile acoperişurilor de clasa REI 45.

5.2.2.6 În faţa ascensoarelor, în încăperile de categoria A şi Б pe toate etajele, trebuie de


prevăzut ecluze de tip 1 cu suprapresiunea permanentă a aerului. În maşinăriile
ascensoarelor clădirilor de categoria A şi Б trebuie de prevăzut suprapresiunea permanentă
a aerului.
În cazul imposibil de executare a ecluzei în bariere antiincendiare, care despart încăperile de
categoria A şi Б de încăperile de alte categorii, şi deasemenea de la uşi, porţi, guri de acces
şi clapete în bariere antiincendiare, care despart încăperile de categoria В de alte categorii,
trebuie de prevăzul un complex de măsuri privind prevenirea extinderii incendiului şi
pătrunerii gazelor arzătoare, a aburilor lichidelor combustibile şi uşor inflamabile, colbului,
fibrelor, care contribuie la formarea concentraţiilor explozibile, în etaje şi încăperi adiacente.
În golurile barierelor antiincendiare, care nu pot fi închise cu uşi sau porţi antiincendiare,
pentru comunicare între încăperile de categorii В, Г şi Д se admite de prevăzut marchize
deschise, utilate cu instalaţii de stigere automată a focului. Elementele de închidere ale
acestor marchize trebuie să fie antiincendiare.

5.2.2.7 Porţiunele plenşeelor şi a podestelor tehnologice pe care sunt amplasate aparate,


instalaţii şi utilaj, dispunând în ele de lichide uşor inflamabile, combustibile şi toxice, trebuie
să aibă borduri oarbe din materiale incombustibile sau suporturi de fund. Înălţimea bordurilor
şi aria între borduri sau suporturi de fund se determină în setul tehnologic al proiectului.

5.2.2.8 Supraluminile zenitare cu elemente transparente de grupe Г3 şi Г4, se admite de


aplicat numai în clădirile de categoria de rezistenţă la foc I, II şi III clasa de pericol incendiar
C0, în încăperile de categorie В4, Г şi Д cu învelişuri din materiale de pericol incendiar НГ şi
Г1 şi acoperiş în rulou cu acoperire de protecţie din prundiş. Aria totală a elementelor
transparente ale acestor supralumini nu trebuie să depăşească 15% a ariei acoperişului, aria
unei supralumini – maxim de 12 m2 cu massa specifică a elementelor transparente maxim 10
kg/m2. Acoperişul în rulou trebuie să aibă acoperire de protecţie din prundiş.
Distanţa (în lumină) între aceste supralumini trebuie să constituie minim 6 m la aria golurilor
de la 6 până la 18 m2.
La combinarea supraluminelor în grupe, ele se constituie ca un singură supralimină, la care
se referă toate restricţiile menţionate.

14
NCM C.02.00:2015 (МСН 31-04-2014)

Între supraluminile zenitare cu umputuri transparente din materiale de grupa Г3 şi Г4, în


direcţia longitudinală şi transversală a acoperişului peste fiecare 54 m trebuie executate
întreruperi cu lăţimea de minim 6 m. Distanţa pe orizontală de la pereţi antiincendiari până la
supraluminile zenitare menţionate trebuie să constituie minim 5 m.

5.2.2.9 Construcţia rampelor şi copertinelor, anexate la clădirile cu gradul de rezistenţă le foc


I, II, III şi IV, clasa pericolului incendiar C0 şi C1, trebuie de ales din materiale incombustibile.

5.2.2.10 Clădirile de depozit multietajate de categoria Б şi В trebuie de proiectat cu lăţimea


maxim de 60 m.

5.2.2.11 La divizarea din condiţii sanitare şi tehnologice prin pereţi despărţitori a încăperilor
de depozit cu încărcături identice privind pericolul incendiar, cerinţele pentru pereţii
despărţitori se determină în setul tehnologic al proiectului.
Conform cerinţelor tehnologiei de păstrare a încărcăturilor, se admite expedierea, primirea,
sortarea şi completarea încărcăturilor de amplasat nemijlocit în depozite, fără despărţirea lor
cu pereţi despărţitori. Astfel, locurile de lucru a merciologilor, experţilor, magazionerilor,
rebutorilor, pontatorilor şi operatorilor se admite de delimitat cu pereţi despărţitori cu limite
nenormate de rezistenţă la foc şi clasa de pericol incendiar (vitrate sau cu plasă, cu înălţimea
părţii oaree maxim de 1,2 m, demontabile sau pliante).

5.2.3. Cerinţe privind igiena, protecţia sănătăţii omului şi protecşia mediului


ambiant

5.2.3.1 Soluţii spaţial-volumetrice şi constructive a sistemului de aprovizionare ingenerească


trebuie de elaborat cu contul cerinţelor ecologice, corespunzătoare actelor legislative,
deasemenea cu contul necesităţii de micşorare a acţiunilor dinamice asupra construcţiilor,
proceselor tehnologice şi lucrătorilor, provocate de utilajul vibroactiv sau de surse externe de
oscilaţii.

5.2.3.2 Aria golurilor de lumină trebuie de prevăzut în corespundere cu normele de


proiectare a iluminatului natural şi artificial.

5.2.3.3 Amplasarea în clădirile de producere a depozitelor de chectuială (intermediare) de


materie primă şi semifabricate în cantitatea stabilită de normele proiectării tehnologice pentru
asigurarea procesului tehnologic neîntrerupt, se admite nemijlocit în încăperile de producere,
deschis sau după îngrădiri de plasă. În lipsa datelor respective în normele proiectării
tehnologice, cantitatea de sarcini indicate trebuie să fie, de regulă, maxim necesar pentru un
schimb şi jumate.

5.2.3.4 Securitatea persistării oamenilor trebuie asigurată de condiţii sanitar-epidemiologice


şi microclimatice, lipsa consentrării substanţelor poluante în aierul zonelor de liucru, peste
niveluri maximal admise; degajarea minimă de căldură şi umezeală în încăperi; lipsa peste
indici maximal admisibili a zgomotului, vibraţiilor, nivelului zltrasunetului, undelor
electrimagnetice, radiofrecvenţelor, elictricităţii statice şi radiaţiilor ionizatoare, desemenea
prin limitarea sarcinilor fizice, intensificarea atenţiei şi preîntâmpinarea oboselei lucrătorilor.

5.2.3.5 În clădiri se admite de întrebuinţat în construcţii a materialelor polimerice şi cu


conţinut polimeric, permise pentru utilizarea în construcţii prin decizia sanitar-epidemiologică.

5.2.3.6 Pentru excluderea influenţei negative asupra mediului ambiant a obiectivelor de


producere, trebuie de executat măsuri pentru purificarea şi neutralizarea poluanţilor a s
curgerilor industriale, filtrarea şi purificarea refulărilor tehnologice şi de ventilare,
întroducerea tehnologiilor fără deşeuri şi cu deşeuri puţine, lichidarea, decontaminarea şi
utilizarea la timp a deşeurilor de producere.

15
NCM C.02.00:2015 (МСН 31-04-2014)

5.2.3.7 Necisitatea executării supraluminelor şi tipul lor (zenitare, în formă de П, luminatorii,


de aierisire şi iluminare etc.) se decide prin proiect în funcţie de particularităţile procesului
tehnologic, cerinţelor sanitaro-igienice şi ecologice cu contul condiţiilor climaterice a regiunii
de construcţie.
Supraluminile trebuie să fie accesibile la vânt. Lungimea supraluminelor trebuie să constituie
maxim 120 m. Distanţa între capetele supraluminelor şi între capătul supraluminei şi peretele
exterior trebuie să fie minim de 6 m. Deschiderea cercevelelor supraluminelor trebuie să fie
mecanizată (cu cuplarea mecanismelor de deschidere lângă intrările în încăperi), dublate
prin dirijare manuală.

5.2.3.8 Pentru înbrăcămintea pardoselelor a încăperilor de depozit, destinate pentru


păstrarea produselor de hrană, nu se admite folosirea gudroanelor, masticurilor cu gudrom şi
a altor materiale ecologic nefaste.
La depozitarea încărcăturilor, temperatura cărora depăşeşte 60 оС, trebuie de prevăzut
pardoseli rezistente la temperaturi înalte.

5.2.4 Cerinţe de securitate şi accesibilitate la întrebuinţare

5.2.4.1 Soluţiile spaţial-volumetrice şi constructive trebuie să contribuie la lichidarea


posibilităţilor de traumare a oamenilor în procesul de deplasare, lucru, folosinţa instalaţiilor
de deplasare, a utilajului tehnologic şi ingineresc.

5.2.4.2 În încăperi înălţimea de la pardosea până la cota inferioară a construcţiilor


proeminente a planşeului (acoperişului) trebuie să fie minim de 2,2 m, înălţimea de la
pardosea până la cota inferioară a comunicaţiilor şi utilajului în locurile trecerilor regulate a
oamenilor – minim de 1,8 m. La necisitatea accesului în clădire a automobilulelor, înălţimea
trecerii trebuie să fie minim de 4,5 m până la cota inferioară a construcţiilor, părţilor
proeminente a comunicaţiilor şi utilajului, pentru automobile incendiare – minim de 4,5 m..

5.2.4.3 Panta rampelor în casele scărilor trebuie de stabilit minim de 1:2 cu lăţimea treptei
0,3 m, pentru etajele subsol şi pod se admite de stabilit panta rampelor scărilor 1:1,5 cu
lăţimea treptei 0,26 m,

5.2.4.4 Scările interioare deschise (în lipsa pereţilor caselor scărilor) trebuie să aibă panta
maxim de 1:1. Panta scărilor deschise pentru trecerea la locurile de lucru individuale se admite de
mărit până la 2:1. Pentru examinarea utilajului la înălţimea maxim de 10 m se admite de proiectat
scările verticale cu lăţimea de 0,6 m.

5.2.4.5 La existenţa lucrătorilor invalizi cu dereglări a aparatului locomotor, panta scării la


căile de evacuare trebuie să fie maxim de 1:2.

5.2.4.6 În clădiri polietajate cu înălţimea peste 15 m de la cota de planificare a pămîntului


până la cota pardoselei nete a etajului superior (cu exepţia celui tehnic), trebuie de prevăzut
ascensoare de pasageri. Ascensoarele pentru încărcături trebuie prevăzure în corespundere
cu setul tehnologic al proiectului. Cantitatea şi sarcina de încărcătură a ascensoarelor trebuie
stabilite în funcţie de fluxul de pasageri şi încărcături.

5.2.4.7 Ieşirile din subsol trebuie de prevăzut în afara zonei de lucru a utilajului de ridicare şi
transport.

5.2.4.8 Lăţimea marchizelor şi ecluzelor trebuie de stabilit mai mare de lăţimea golurilor
minim cu 0,5 m (câte 0,2 m din fiecare parte a golului), iar adâncimea mai mare de lăţimea
tabliei uşii sau a porţii cu 0,2 m şi mai mult, dar minim de 1,2 m.

16
NCM C.02.00:2015 (МСН 31-04-2014)

La existenţa lucrătorilor invalizi, utilizatori de cărucioare, adâncimea marchizelor şi ecluzelor


trebuie de stabilit minim de 1,8 m.

5.2.4.9 Galeriile şi podestele scărilor pentru deservirea macaralelor pentru încărcături trebuie
de proiectat în conformitate cu cerinţele construcţiei şi a exploatării cu siguranţă a
macaralelor pentru încărcături.

5.2.4.10 Pentru reparaţia şi curăţirea geamurilor de fereastă şi supralumine, în cazuri când


utilizarea utilajului inventar de pardosea portabil sau transmutabil (scărilor mobile, podestelor
pe role, dispozitivelor de ridicare telescopice) nu este posibilă din condiţia amplasării
utilajului tehnologic sau a înălţimii totale a clădirii, trebuie de prevăzut instalaţii staţionare,
care asigură executarea fără pericol a lucrărilor nominalizate.

5.2.4.11 Sub geamurile supraluminelor zenitare executate folii de stică silicată şi gemuri-
pachet, la fel şi de-a lungul părţii interioare a vitrării felinarelor de lumină şi aierare
poligonale trebuie de prevăzut instalarea plasei metalice de protecţie.

5.2.4.12 În clădirile cu scurgerile de apă interioare, în calitate de bariera de protecţie a


acoperişului se admite de folosit parapetul. La înălţimea parapetului sub 0,6 m, el trebuie de
completat prin bariera cu gratar până la 0,6 m de la suprafaţa acoperişului.

5.2.4.13 La deschiderea porţilor distanţionată sau automată trebuie asigurată deasemenea


posibilitatea deschiderii lor manuale în toate cazurile. Dimensiunile porţilor în lumină pentru
transport de suprafaţă trebuie de stabilit cu extinderea gabaritelor surselor de transport (în
stare încărcată) minim cu 0,2 m la înălţime şi 0,6 m la lăţime.

5.2.4.14 Pe acoperişuri cu panta până la 12% inclusiv, în clădirile cu înălţimea până la


cornişă sau partea superioară a parapetului peste 10 m, deasemenea pe acoperişuri cu
panta peste 12% în clădirile cu înălţimea până la partea de jos a cornişei peste 7 m, trebuie
de prevăzut bariera de protecţie. Indiferent de înălţimea clădirii, bariera de protecţie trebuie
prevăzută pe acoperişuri exploatate.

5.2.4.15 Acoperişurile clădirilor încălzite trebuie de executat cu scurgere de apă interioară.


Se admite executarea acoperişurilor cu scurgere organizată de apă exterioară în clădirile
încălzite şi neîncălzite cu condiţia executării măsurilor de prevenire a formării ţurţurilor şi
gheţei.

5.2.4.16 În încăperile de depozit pentru păstrarea produselor de hrană este necesar de


prevăzut: construcţii de îngrădire fără nervuri proeminente din materiale nedistrugătoare de
animale rozătoare; tăbliile uşilor exterioare, porţilor şi capacelor la guri de acces, oarbe şi
fără goluri; instalaţii pentru închiderea golurilor canalelor sistemelor de ventilare; îngrădirea
cu plasă de oţel (cu ochiuri maxim 12 x 12 mm) a golurilor de ventilare în pereţi şi conducte
de aier, instalate în limita de înălţime 1,2 m peste nivelul pardoselei şi a ferestrelor ale
etajelor subsol (construcţiile de îngrădire cu plasă de oţel a ferestrelor trebuie să fie cu
deschidere sau demontabile).
Pentru învelitoarea pardoselelor a încăperilor de depozit destinate pentru păstrarea
produselor de hrană nu se admite utilizarea gudronului, masticurilor cu gudron şi a altor
materiale ecologic dăunătoare.
Încăperile de depozit destinate pentru păstrarea produselor de hrană, pot fi utilate cu sisteme
de deratizare.

5.2.4.17 Rampele de încărcare-descărcare şi platformele trebuie de proiectat cu contul


cerinţelor de protecţie o încărcăturilor şi a mecanismelor de încărcare-descărcare de la
depuneri atmosferice.

17
NCM C.02.00:2015 (МСН 31-04-2014)

Copertina peste rampele şi platformele de încărcare-descărcare ale căii ferate trebiue să


acopere axa căii ferate minim la 0,5 m, iar peste rampe pentru automobile trebuie să
acopere rute automobilelor minim la 1,5 m de la margina rampei.

5.2.4.18 Cota marginei rampei de încărcare-descărcare pentru transportul cu automobile, din


partea accesului automobilelor trebuie să fie egală cu 1,2 m de la nivelul suprafeţei părţii
carosabile a drumului sau a terenului de încărcare-descărcare.

5.2.4.19 Lăţimea pantelor pentru rularea surselor de transport la suprafaţă trebuie cu minim
de 0,6 m şi să depaşească lăţimea maximă a transportului încărcat. Panta pantelor trebuie
de primit maxim de 16% la amplasarea lor în încăperi închise şi maxim 10% la amplasarea
în exteriorul clădirii.

5.2.4.20 Pentru clădiri cu înălţimea de la cota de sistematizare a terenului până la cornişă


sau partea de sus a parapetului 10 m şi mai mult trebue de proiectat o ieşire pe acoperiş (la
fiecare 40 000 м2 , întregiţi sau neîntregiţi), inclusiv a clădirilor:
- monoetajate - prin scara metalică exterioară deschisă;
- polietajate – din casa scării.
În cazuri când este raţional de avut în limita înălţimii etajului siperior casa scării pentru
ieşirea pe acoperiş, se admite pentru clădirile cu înălţimea de la cota de sistematizare a
terenului până la cota pardoselei nete a etajului superior maxim 30 m de proiectat scara
metalică exterioară deschisă pentru ieşirea pe acoperiş din casa scării prin podestul acestei
scări.

5.2.5 Cerinţe de economie a energiei şi micşorarea consumului de căldură.

5.2.5.1 Realizarea procesului tehnologic şi executarea cerinţelor pentru microclima


încăperilor trebuie executate cu conoliţia asigurării consumului econom de resurse
energetice.
Se admite micşorarea temperaturii încăperilor în timpul nelucrător, dacă aceasta este
coordonat în tema tehnică sau regulament.
Sistemele inginereşti trebuie să aibă reglarea aierului automată sau manuală. Sistemele de
încălzire a clădirii trebuie utilate cu dispozitive de reglare a fluxului de căldură.
În intrările în clădiri în regiunile cu temperatura calculată a aierului exterior minus 15 оС şi
mai joasă trebuie de prevăzut executarea ecluzelor şi perdelelor de aier cald.

5.2.5.2 În încăperile de depozit temperatura, umiditatea relativă şi viteza de mişcare a


aierului este necesar de stabilit în corespundere cu cerinţele tehnologice a păstrării
încărcăturilor.
În golurile porţilor în pereţii exteriori trebuie de montat docşelteri, izolând spaţiul intern al
depozitului de la influenţa mediului exterior.

5.2.5.3 În golurile de fereastră a clădirilor de depozit trebuie de instalat supraluminile


ferestrelor cu deschidere cu aria totală determinată prin calcul de evacuare a fumului în caz
de incendiu.
Se admite în încăperile de păstrare neexecutarea golurilor de fereastră la asigurarea
evacuării fumului.

5.2.6 Cerinţe de protecţie, prezentate materialelor şi confecţiilor de construcţie

5.2.6.1 Construcţiile şi materialele temeliilor şi îmbrăcămintea pardoselelor clădirilor şi


încăperilor trebuie de stabilit cu conoliţia suportării sarcinilor de la încărcăturile depozitate,
tipului şi intensităţii acţiunilor mecanice a transportului de suprafaţă şi dezmembrarea
colbului, acumularea electricităţii statice şi formării de scântei.

18
NCM C.02.00:2015 (МСН 31-04-2014)

6 Construcţii

6.1 Cerinţe de igienă, protecţia sănătăţii omului şi protecţia mediului ambiant

6.1.1 La proiectarea construcţiilor trebuie de respectat cerinţele de protecţie a mediului


ambiant, luând măsuri pentru micşorarea poluării atmosferei cu refulări din coşurile de fum şi
turnuri de aierisire, cu produse de evaporare a naftei şi a produselor petroliere, deasemenea
contra penetrării în sol, scurgerii lichidelor din rezervoare şi conducte.

7 Construcţii subterane.

7.1 Tuneluri şi canale

7.1.1 Cerinţe de securitate mecanică

7.1.1.1 Normele acestui capitol trebuie de respectat la proiectarea tunelurilor (de conveere,
sub stive, pietonale, de comunicare, pentru cabluri şi combinate) cu înălţimea peste 1700
mm şi a canalelor de înălţime mai mică edificate prin metoda deschisă.

7.1.1.2 Înălţimea şi lăţimea tunelurilor, canalelor (între părţile proeminente ale construcţiilor
portante) trebuie stabilită multiplu la 300 mm.
Tunelurile şi canalele, amplasate în afara limitei clădirilor şi drumurilor se adâncesc mai jos
de nivelul cotei de sistematizare a terenului până la partea de sus a planşeului minim de 300
mm.
Sub căile ferate distanţa de pe verticală de la partea de sus a planşeului canalului pînă la
talpa şenileii şi cota inferioară a traverselor trebuie să fie minim de 1000 mm, iar pînă la cota
superioară a îmbrăcămintei rutiere a drumurilor de automobile minim de 500 mm.

7.1.1.3 Tunelurile şi canalele trebuie de proiectat prefabricate din elemente unificate de


beton armat sau din beton monolit.
Pentru finisarea tunelurilor pietonale trebuie de folosit materiale incombustibile, longevitale,
economice, comode în exploatare, care permit curăţirea şi spălarea uşoară.

7.1.2 Cerinţe de securitate incendiară

7.1.2.1 Subsolurile, tunelurile şi canalele nu se admit de prevăzut în clădiri de categoria A şi


Б şi pe teritorile unde sunt amplasate instalaţii exterioare, în care se utilizează sau se
formează gaze cu pericol de explozie sau toxice cu densitatea peste 0,8 în raport cu aierul,
deasemenea praf cu perilor de explozie.
În calitate de excepţie, se admit de executat cămine şi jgheaburi deschise în încăperi şi pe
teritorii cu produceri de categoria A şi Б, dacă fără aceste cămine şi jgheaburi nu poate fi
aprovizionat procesul tehnologic.
În aceste cazuri căminele şi jgheaburile trebuie să fie aprovizionate cu cu ventilarea prin
refulare sau prin refulare şi aspirare, sigură cu acţiune continuă; cantitatea de scări din
cămine deschise cu aria lor peste 50 m2 sau lungimea peste 30 m trebuie să fie minim două.
Ieşirile din căminele deschise trebuie să fie executate la nivelul pardoselei încăperilor în
părţile opuse ale căminelor.

NOTĂ: În produsele în care folosesc sau se prelucrează substanţele cu densitatea vaporilor şi


gazelor sub 0,8 în raport la aierul, se admite (dacă aceasta este necesar pentru cerinţele procesului
tehnologic) de executat canale neventilate cu adâncimea maxim de 0,5 m.

19
NCM C.02.00:2015 (МСН 31-04-2014)

7.1.2.2 În tuneluri pietonale şi galerii nu se admite de trasat conducte care transportă lichide
otrăvitoare, uşor inflamabile şi combustibile, gaze otrăvitoare şi combustibile, conductele
reţelelor de aburi şi căldură, deasemenea a cablurilor tranzit de orice destinaţie.

7.1.2.3 Nu se admite de prevăzut evacuarea oamenilor din încăperi prin construcţii de


cabluri (camere), deasemenea trasarea tranzit a coductelor de aier prin construcţii de cabluri.
Construcţii de cabluri trebuie să fie echipate cu sisteme de evacuare a fumului.

7.1.2.4 Ieşirile din tunelurile de conveier, de comunicaţii (cu exepţia celor de cablu) trebuie
prevăzute nu mai rar decât peste 100 m, dar nu mai puţin de două, în afară de cazurile
prevăzute de documentele normative pentru proiectarea construcţiilor a întreprinderilor a
ramurilor aparte ale industrie.

NOTE:
1. Ca ieşiri ale tunelurilor de comunicare pot servi gurile de acces utilate cu capace şi elemente
de fixare cu deschidere uşoară din interior, cu scări staţionare sau etriere.

2. În tunelurile de cablu se admite mărirea distanţei între ieşiri până la 120 m cu cabluri umplute
cu ulei şi până la 150 m la alte cabluri.

3. Îeşirile din tuneдuri de cablu între ateliere, de regulă, trebuie de executat cu partea de
suprafaţă comună cu camere de ventilare. Scările din aceste ieşiri trebuie de executat verticale, uşile
părţii lor supraterane trebuie să se deschidă în exterior. Camera de intrare trebuie despărţită de la
partea principală a tunelului (secţiei) cu perete despărţitor antiincendiar incombustibil.

4. Ieşirile din tunelurile de cabluri din interiorul atelierelor trebuie de prevăzut prin casele scărilor
(care duc deasemenea la etajele superioare a clădirii) sau prin scări aparte, care duc numai la primul
etaj. Scările şi casele scărilor treduie să albă ieşire nemijlocit în exterior sau în încăperea primului etaj
cu contul cerinţelor МСН 2.02.01.

La folosirea pentru ieşire din tuneluri de cablu a casei scării comune (care duce
deasemenea la etajele superioare), trebuie de executat în casa scării o ieşire separată în
exterior, despărţită de restul casei scării cu perete despărţitor necombustibil cu limita de
rezistenţă la foc E 160. Dacă pentru ieşire este prevăzută o scară aparte, care duce la primul
etaj al clădirii, ea trebuie închisă cu pereţi despărţitor antiincendiari, şi la ieşirea din tunel în
scară trebuie de prevăzut o marhiză, dacă la nivelul primului etaj se execută un gol deschis.
Podestele scărilor, prin care se execută ieşirea din tuneluri de cablu, pot fi utilizate
deasemenea pentru organizarea ieşirilor şi din alte încăperi la subsol.

7.1.2.5 Ieşirile din tuneluri de conviere, de comunicare şi de cablu trebuie prevăzute în


exterior (pe teritoriul întreprinderii localităţii populate etc.) sau în încăperile de categoria Г şi
Д.
Uşille la ieşirile din tuneluri de cablu trebuie de prevăzut cu deschidere în direcţia ieşirii din
tunel şi echipate cu lăcăţi cu autoînchidere.
Dacă ieşirile duc în exterior, uşile se admit de executat din material combustibil, gradul de
rezistenţă la foc nu se normează.
Dacă ieşirile duc în încăpere, uşile trebuie să fie cu autoînchidere cu garnitură în joncţiuni şi
să aibă rezistenţa la foc minim de E 130.
În tunelurile în interiorul atelierelor (în interiorul clădirilor) lăcăţile atât din tunnel, cât şi din
încăpere, trebuie să se deschidă fără cheie, dacă aceasă încăpere este electrotehnică sau
de cabluri; în cazul în care ieşirea din tunelul de cablu duce în altă încăpere adiacentă de
producere, lăcăţile trebuie să se deschidă fără chee numai din tunel.

7.1.2.6 Ieşirile din tuneluri sub stive, destinate pentru transportarea materialelor
incombustibile şi a minereului, trebuie de prevăzut se vai rar decît peste 100 m, dar nu mai
puţin de două, amplasate în capetele depozitului. Pentru executarea ieşirilor intermediare,

20
NCM C.02.00:2015 (МСН 31-04-2014)

trebuie de prevăzut tuneluri transversale cu treceri sub conveiere longitudinale sau deasupra
lor şi cu ieşiri din limitele depozitului.

7.1.2.7 Distanţa de la partea de capăt a tunelului înfundat (înclusiv de cablu) până la ieşirea
apropiată trebuioe de stabilit maxim de 25 m.
În tunelurile cu lungimea până la 50 m se admite de prevăzut o ieşire cu condiţia asigurării
distanţei de la partea de capăt a tunelului înfundat până la ieşire maxim de 25 m.

7.1.2.8 Capacele tunelurilor nu trebuie de amplasat pe părţile rulante, lipit de clădiri,


construcţii, alte clapete şi cămine şi mai aproape de 2 m de la şenila de cale ferată.

7.1.2.9 Pe sectoare dreptliniare a tunelurilor de comunicare, destinate pentru trasarea


conductelor, nu mai rar de 300 m trebuie de prevăzut goluri de montaj cu lungimea minim de
4 m şi lăţimea egală cu diametru maxim al ţevii trasate plus 0,1 m, dar minim de 0,7 m.
Golurile de montaj trebuie de acoperit cu plăci de beton armat monolit.

7.1.2.10 În canale, sub pereţii exteriori sau antiincendiari şi pereţi (pereţi despărţitori) care
dispart încăperile adiacente de categoria A, Б şi В, trebuie de executat diafragme oarbe din
materiale incombustibile cu gradul de rezistenţă la foc respectiv rezistenţei la foc a pereţilor,
de minim EI45,conform NCM E.03.02-2014 (МСН 21.01-2014).
În canale prevăzute pentru trasarea conductelor cu lichide uşor inflamabile şi combustibile
sau cu gaze combustibile sub pereţii care impart încăperile adiacente, trebuie executată
umplerea cu nisip pe toată înălţimea canalului la lungimea minim de 1 m în fiecare parte de
la axa peretelui. Peste fiecare 80 m pe lungimae canalului e necesar de executat timpane de
nisip (batardouri) cu lungimea minim de 2 m.

NOTĂ: În canalele sub pardosea a conductelor de aier instalarea clapetelor de reţinere a focului în
locul diafragmerlor nu se admite.

7.1.2.11 În tuneluri (cu exepţia celor pietonale şi de cablu) se admite trasarea conductelor de
uleiuri (de exemplu, în ateliere de laminare a uzinelor de metalurgie neagră) cu condiţia
despărţirii tunelurilor pe secţiuni cu lungimea maxim de 150 m. Pereţii despărţitori între
secţiuni trebuie să aibă limita de rezistenţă la foc minim de EI45, iar uşile în pereţii
despărţitori - minim de EI30.

7.1.2.12 Tunelurile şi canalele de cablu este necesar de executat din materiale


incombustibile cu limita de rezistenţă la foc minim de EI45.
Tunelurile de cablu trebuie despărţite pe secţiuni cu pereţi despărţitori antiincendiari
necombustibili. Lungimea secţiunii tunelului trebuie să fie maxim de 150 m, iar cu cabluri
umplute cu ulei – maxim de 120 m.
Uşile între secţii trebuie să fie antiincendiare, cu autoânchidere fără lăcăţi, să aibă garnitură
în joncţiuni şi să se deschidă în direcţia ieşirii apropiate.

7.1.2.13 Cu instalaţii de stingere automată a focului trebuie echipate următoarele tuneluri în


interiorul atelierelor cu volumul intern peste 100 m3:
- tuneluri de cablu;
- combinate (cu trasarea cablurilor) tunelurile în care sunt trasate peste 12 cabluri;
- semnalizarea de iuncendiu automată trebuie de prevăzut:
- în tuneluri de cablu din interiorul atelierelor, cu volum intern de la 20 până la 100 m3;
- în tuneluri combinate din interiorul atelierelor, în care sunt trasate de la 5 până la 12
cabluri;
- în tuneluri de cablu între ateliere cu volum intern peste 50 м3;
- în tuneluri combinate între ateliere, în care sunt trasate peste 12 cabluri.

21
NCM C.02.00:2015 (МСН 31-04-2014)

7.1.2.14 Incendiile în tuneluri de cablu între ateliere trebuie de stins cu ajutorul surselor
mobile – automobilelor de incendiu, care aduc apa sau spuma multiplă nemijlocit la la
epicentrul incendiului, sau sisteme cu ţevi uscate cu pulverizatoare de apă sau generatoare
de spumă instalate staţionar.
Pentru aducerea surselor de stifere a incendiului în interiorul fiecărei secţii de la tehnisa
mobilă de incendiu, trebuie de folosit ieşirile din tuneluri şi puţuri de ventilare.
Dacă distanţa între ieşirile din tunel şi puţurile de ventilare depăşeşte 30 m, trebuie
prevăzute chepenguri suplimentare, amplasate astfel, încât distanţa între locurile de aducere
a substanţei de stingere a focului în interiorului sinelului să nu derăşească 30 m.
Chepengurile de transmitere a surselor de stingere a focului trebuie să aibă dimensiuni
700х700 mm sau diametru de 700 mm; chepengurile trebuie să se închidă cu capace duble
de metal dintre care cea inferioară trebuie să aibă la exterior dispozitiv de închidere cu lacăt.
Sub capacele chepengului destinat numai pentru aducerea surselor de stingere a focului, nu
trebuie să fie scări sau scoabe.
La instalarea în tunel a sistemelor cu ţevi uscate şi sistemelor staţionare de stingere a
incendiului executarea chepengurilor suplimentare nu se cere.

7.1.3 Cerinţe de securitate şi accesibilitate la folosire

7.1.3.1 Pe teritorii îngrădite, admisibile numai pentru pesonalul de deservire, cota


superioară a planeurilor canalelor de cablu se admite de prevăzut la nivelul cotei de
sistematizare a terenului.

7.1.3.2 La amplasarea tunelurilor şi canalelor în interiorul atelierelor, adâncimea minimă a


părţii superioare a planşeelor de la cota pardoselei nete trebuie de stabilit, de regulă:
- pentru tuneluri – 0,3 m;
- pentru canale se admite cota superioară planşeului canalului de stabilit egală cu cota
pardoselei nete.
O canalele deschise – tranşeile, trebuie îngrădite cu balustrade cu înălţimea minim de
600 mm.

7.1.3.3 În proiectele subsolurilor, tunelurilor, canalelor, pereţilor de sprijin şi a altor construcţii


subterane, trebuie aduse indicaţii de necisitate a umplerii lor cu sol cu compasare.

7.1.3.4 Dimensiunile tunelurilor pietonale trebuie stabilite:


- înălţimea tunelurilor şi galeriilor de la nivelul pardoselei până la inferiorul construcţiiloe
proeminente – minim de 2,0 m (în tuneluri cu pantă şi galerii înălţimea trebuie de măsurat cu
normale la pardosea);
- lăţimea tunelurilor, galeriilor şi estacadelor – conform calculelor conform capacităţii de
tranzacţie într-o direcţie 2000 oameni/oră la 1 m lăţime, dar minim 1,5 m.

7.2 Cămine de coborăre

7.2.1 Cerinţe de securitate mecanică

7.2.1.1 Normele prezentului capitol trebuie respectate la proiectarea căminelor de coborâre,


care după destinaţie se împart în două tipuri:
- cămine de coborâre pentru executarea fundaţiilor clădirilor şi construcţiilor responsabile
şi construcţii subterane de coborâre pentru amplasarea în ele a utilajului divers tehnologic şi
a încăperilor de serviciu (staţii de captare a apei şi de pompare a canalizării;
- camere de mărunţire a combinatelor metalurgice de îmbogăţire a zăcămintelor
muntoase de caliu; gropi de schip ale cuptoarelor de furnal; depozite şi locurilor de păstrare
de diferită destinaţie şi alte obiecte subterane).

22
NCM C.02.00:2015 (МСН 31-04-2014)

7.2.1.2 În plan, căminele de coborâre, de regulă, trebuie să aibă forma de cerc sau a figurii
multilatere înscrise în el. Căminele monolite se admite de proiectat de formă dreptunghiulară.
La configuraţia dreptunghiulară a căminului, colţurile trebuie de rotungit.

8. Construcţii volumetrice pentru lichide şi gaze

8.1 Rezervoare pentru naftă şi produse petroliere

8.1.1 Cerinţe de securitate mecanică

8.1.1.1 Normele pretentului capitol trebuie de respectat la proiectarea rezervoarelor din oţel
şi beton armat pentru naftă şi produse petroliere.

N O T Ă : Normele prezente nu se extind asupra proiectării rezervoarelor:


- pentru naftă şi produse petroliere de destinaţie specială;
- pentru produse petroliere cu elasticitatea vaporilor peste 93,3 kPa (700 mm a coloanei de mercur)
la temperatura 200С;
- pentru naftă şi produse petroliere, păstrate sub presiunea de lucru internă mai mare de cea
atmosferică cu 70 кPа (0,7 кgf/cm2);
- pentru naftă şi produse petroliere, instalate în excavări de munte şi în rezervoare de tip cazemat;
care intră în componenţa instalaţiilor tehnologice.

8.1.1.2 În cadrul proiectării trebuie de ales rezervoare de următoarele tipuri:


- pentru păstrarea la suprafaţă – de oţel şi beton armat, verticale cilindrice cu acoperiş
flotant şi cu acoperiş staţionar (cu pontoane şi fără pontoane); orizontale cilindrice (de oţel);
- pentru păstrarea subterană – din beton armat (cilindrice şi dreptunghiulare); de tip tranşei;
de oţel, orizontale cilindrice.

NOTĂ:
1. Volumul util al rezervoarelor se determină prin înmulţirea secţiunii orizontale a rezervorului, la
înălţime de la fund până la nivelul umplerii maxime; pentru rezervoare cu acoperiş staţionar, până la
ridicarea maximă a construcţiilor flotante pentru rezervoare cu acoperiş flotant sau ponton.
2. Volumul geometric al rezervoarelor trebuie de determinat prin înmulţirea secţiunii orizontale a
rezervorului, la înălţimea peretelui.
3. La alegerea surselor de stingere a incendiului şi determinarea capacităţii grupului de rezevoare,
trebuie de considerat volumul geometric al rezervoarelor.

8.1.1.3 În rezervoare trebuie de prevăzut instalaţii pentru stingerea incendiului şi răcire îb


corespudere cu codul de ceriţe

8.1.2 Cerinţa de securitate şi accesibilitate la folosire

8.1.2.1 Construcţiile rezervoarelor trebuie să prevadă posibilitatea de curăţire de resturile


produsului păstrat, aieresirii şi degazării rezervoarelor la reparaţia şi vopsirea lor.

8.1.2.2 Pentru deservirea utilajului (aparaturii de respiraţie, dispozitivelor şi a altor instalaţii)


toate rezervoarele trebuie să aibă scări staţionare, podeste şi treceri cu lăţimea minim de
0,7 m cu îngrădiri pe tot perimetru de înălţime minim de 1,25 m.

8.1.2.3 Rezervoarele trebuie să aibă cămine tehnologice, de lumină, de montare,


desemenea şi cămine de acces.

23
NCM C.02.00:2015 (МСН 31-04-2014)

În pereţii rezervoarelor cu pontoane sau acoperişuri flotante, trebuie de executat cămine de


acces (diametrul minim al tubulurii de racordare 600 mm), care asigură accesul personalului
pe construcţiile flotante, la amplasarea lor inferioară.
Cămine de acces pereţii rezervoarelor trebuie de amplasat la distanţa maxim de 6 m de la
scara exterioară, care trebuie unită prin podestul de trecere cu podestul de examinare lângă
căminul de acces.
Cantitatea căminelor de acces şi tipul lor se determină prin proiect.

8.1.3 Cerinţe de igienă, protecţia sănătăţii omului şi protecţia mediului ambiant

8.1.3.1 Distanţa de la nivelul superior al rezervorului cu acoperiş flotant sau inelului de


sprijin cu conton, până la nivelul maxim al lichidului trebuie de primit minim de 0,6 m.
În rezervoarele cu acoperiş staţionar distanţa minimă de la nivelul inferior de joncţiune a
camerelor de spumă, până la nivelul maxim al lichidului trebuie de determinat cu contul
delatării termice al produsului şi se permit minim de 100 mm.

8.1.3.2 Acoperişurile flotante trebuie să aibă instalaţii de înlăturarea a apelor torenţiale şi de


dezgheţ din limita rezervorului. Colectorul apelor torenţiale a acoperişului flotant cu o singură
placă trebuie să fie echipat cu clapetă, care exclude nimerirea produsului pe acoperiş la
deteriorarea ermicităţii canalului de scurgere a apei.

8.1.3.3 Acoperişurile flotante, pontoanele şi glisierele lor trebuie să aibă garnituri (închideri)
de asigurare a ermitizării. Garniturile pentru naftă, răcită la temperatura indicată în proiect,
trebuie să aibă instalaţii de preîntâmpinare a scurgerii naftei de pe pereţi pe acoperiş flotant
sau ponton. Materialul vanelor se alege cu contul compatibilităţii cu produsul păstrat,
impermiabilităţii gazoase, învechirii, durităţii la uzura prin frecare, temperatură.

8.1.3.4 La proiectarea rezervoarelor cu acoperişuri nestandarte, trebuie că fie evitată siuaţia


de avarie, prin calarea acoperişurilor flotante şi a pontoanelor pe glisiere şi peretele
rezervorului, al sarcin şi acţiuni deosebite (sarcina de zăpadă neuniformă, deplasarea locală
a vanei spre perete, sarcini seismice şi rezistenţa neuniformă a mişcării acoperişului,
(pontonului) pe suprafaţa de contact a vanei cu peretele).

8.1.3.5 Pe acoperişul flotant trebuie instalată bariera de oţel inelară pentru reţinerea spumei
de înălţimea maxim de 25-30 cm peste elmentele proeminente a vanei, dar minim de 1 m.
Bariera inelară trebuie amplasată nu mai aproape de 2 m de la peretele rezervorului şi în
partea lui inferioară de asigurat alipirea strânsă de suprafaţa acoperişului flotant.
Pentru scurgerea apelor atmosferice şi a soluţiei de formare a spumei din spaţiul inelar
format de barieră şi peretele rezervorului după stingerea incendiului, în partea inferioară a
barierei trebuie de prevăztut orificii de drenare de diametru 30 mm, amplasate pe perimetru
la distanţa de 1 m între ele.

8.1.3.6 Stâlpii de sprijin din oţel a acoperişurilor flotante cu o nervură şi a pontoanelor trebuie
proiectaţi cu posibilitatea de schimbare a îhălţimii lor sub construcţii flotante în perioada de
exploatare a rezervorului.
Înălţimea stâlpilor de sprijin nrebuie de stabilit, respectând următoarele condiţii:
- distanţa minimă de la fundul rezervorului până la acoperişul flotant sau ponton în perioda
de expluatare trebuie să garanteze un rost de 100 mm între utilaj, instalat în interiorul
rezervorului sau între diversorul conductei de primire-livrare şi fundul rezervorului
acoperişului flotant sau racleta vanei;
- distanţa de la fundul rezervorului până la acoperişul flotant sau ponton lângă peretele
rezervorului în perioada de reparaţie trebuie să fie minim de 2 m.

8.1.3.7 În proiectele rezervorarelor este necesar de prevăzut limitarea maximă a pierderilor


naftei păstrate şi a produselor petroliere de la evaporare în perioada de exploatare.

24
NCM C.02.00:2015 (МСН 31-04-2014)

8.2 Rezervoare de oţel

8.2.1 Cerinţe de securitate mecanică

8.2.1.1 Dimensiunile de bază a rezervoarelor cilindrice verticale şi orizontale (diametrul,


înălţimea, lungimea) trebuie de stabilit cu contul consumului specific minim de oţel, a
metodelor industriale de fabricare şi montare şi respectarea divizibilităţii lungimii şi lăţimii
plăcilor de oţel laminat pentru rezevoarele verticale şi orizonzale.
Dimensiunile de bază geometrice - raza Rk şi înălţimea H ale acoperişurilor sferice de oţel şi
aluminiu trebuie stabilite în funcţie de diametru D al rezervorului după formule Rк = 0,64D,
H = 0,24D.

8.2.1.2 La proiectarea rzervoarelor de oţel cu capacitatea de 5000 m3 şi mai mică, se


recomandă de prevăzut posibilitarea utilizării la executarea lor a metodei de rulonare cu
fixarea plăcilor cap la cap.

8.2.1.3 Calculul construcţiilor rezervoarelor trebuie de executat în conformitate cu cerinţele


documentului normativ СНиП II-23-81* Стальные конструкции.
Rezervoarele cilindrice verticale cu acoprişuri staţionare metalice, în funcţie de tipul
produsului, condiţiile lui de păstrare, se proiectează în varianta de protecţie antiexplozibilă.

8.2.1.4 La calculul rezervoarelor de oţel cilindrice verticale trebuie de ţinut cont de sarcini
care apar în construcţii la interacţiunea cu baza.
Sarcina de la vânt asupra pereţilor verticali a rezervoarelor cilindrice în cadrul calcului la
stabilitate se stabileşte uniformă în direcţia circulară cu coeficientul de siguranţă la sarcină,
egal cu 0,5.

8.2.1.5 În proiectele rezervoarelor de oţel trebuie să fie indicaţia despre necisitatea instalării
înainte de ermetizare a clapetelor, care exclud posibilitatea de majorare a sarcinei asupra
fundului, planşeelor şi pereţilor de la influenţa de deviere a presiunii şi temperaturii aierului
în interiorul şi exteriorul rezervorului.

8.2.2 Cerinţe de securitate şi accesibilitate la folosinţă

8.2.2.1 Rezervoare de oţel subterane trebuie să aibă pe acoperiş cămine de acces,


proeminente asupra nivelului solului minim de 0,2 m.

8.2.2.2 La proiectarea rezervoarelor subterane cilindrice orizontale de oţel şi rezervoarelor


de tip tranşee, trebuie de prevăzut scări staţionare (mobile). Scările trebuie să fie fixate de
racordul căminului de acces. Între partea inferioară a scării şi fundul rezervorului trebuie
prevăzut un spaţiu minim de 0,5 m.

8.2.3 Cerinţe de igienă, protecţia sănătăţii omului şi protecţia mediului ambiant

8.2.3.1 Sub rezervoare subterane cilindrice orizontale de oţel şi rezervoare de tip tranşee,
ecte necesar de prevăzut un jgheab cu panta spre puţul de control pentru posibilitatea de
depistare a scurgerilor produsului petrolier la decalarea ermecităţii rezervorului.

8.2.3.2 Rezervoarele destinate pentru petroale etilate, trebuie să aibă sub fund o plită
integră de beton sau beton armat cu panta de la centru spre pereferie.

25
NCM C.02.00:2015 (МСН 31-04-2014)

8.3 Rezervoare de beton armat

8.3.1 Cerinţe de securitate mecanică

8.3.1.1 Prezentele norme se extind asupra proiectării rezervoarelor sunterane de beton


armat pentru naftă şi produse petroliere întunecate.

8.3.1.2 Rezervoarele trebuie să aibă de regulă următoarele dimensiuni modulare:


- diametrul rezervorrului cu capacitatea 500 m3 şi mai mare – divizibil la 3 m;
- dimensiunea pereţilor rezervoarelor poligonale divizibilă la 6 m şi pasul coloanelor 6,6
sau 3,6 m.

8.3.1.3 În rezervoarele cilindrice, fundul, pereţii şi planşeele trebuie proiectate cu


preîntindere în două direcţii, iar rosturile verticale între elemente prefabricate se admite de
stabilit comprimate într-o singură direcţie (perpendicular lungimii rostului) cu condiţia
preîntinderii prealabile a panourilor în direcţia verticală. În rezervoare pentru păstrarea
păcurii se admite utilizarea pereţilor necomprimaţi

8.3.1.4 În construcţiile rezervoarelor se admit (la contul combinaţiei celei mai nefavorabile a
sarcinilor normative, inclusiv acţiunea termică) la comprimarea extracentrală, fisuri
nestrăpunse până la 0,1 mm. În acest caz, în elementele de închidere (pereţi, fundul şi
planşee) intensitatea de comprimare în fibra maxim comprimată trebuie să fie minim de
0,05Rb,ser.

8.3.2 Cerinţe de igienă, protecţia sănătăţii omului şi protecţia mediului ambiant

8.3.2.1 Cota de amplasare a fundului rezervorului trebuie să fie la 1 m mai sus de nivelul
maximal al apelor subterane în timpul construcţiei şi exploatării.
Prin argumentarea specială se admite amplasarea tălpii fundaţiei rezervorului sub nivelul
apelor freatice. În acest caz trebuie efectuat calculul rezervorului la emersiune şi verificarea
rgidităţii şi rezistenţei la fisurare a fundului şi a pereţilor de la presiunea apelor freatice în
cazul rezervorului deşert cu rambleu de sol.

8.3.2.2 La suprafaţa solului trebuie de prevăzut pireu, care preîntâmpină scurgerea apelor
de suprafaţă între umplutura şi peretele rezervorului.

8.4 Rezervoare de gaz

8.4.1 Cerinţe de securitate mecanică

8.4.1.1 Normele prezentului capitol trebuie de respectat la proiectarea rezervoarelor de gaz


din oţel, destinate pentru păstrarea, amesticarea, nivelarea concentraţiilor şi reglarea
presiunii şi repartizarea gazelor.

8.4.1.2 La proiectarea rezervoarelor de gaz trebuie de prevăzut posibilitatea metodei în lanţ


de executare şi montare a construcţiilor şi accesibilitatea lor la examinare, curăţire, reparaţie,
protecţiei de coroziune, vopsire, deasemenea aierisirii şi degazificării rezervoarelor de gaz în
perioada reparaţiei.

8.4.1.3 Rezervoarele de gaz trebuie de proiectat: de tensiune joasă – sub 4 kPa (400 mm a
coloanei de mercur) şi de presiune înaltă – supra 70 kPa (0,7 kg/cm2 ).

26
NCM C.02.00:2015 (МСН 31-04-2014)

8.4.1.4 Capacitatea rezervoarelor de gaz trebuie de stabilit m3:


- umede – până la 50000;
- uscaue cu secţie flexibilă - până la 10000;
- sferice – de la 600 [ pentru produse cu presiunea până la 1,8 MPa (18 kgf/cm2)] până la
2000 [ pentru produse nearzătoare cu presiunea până la 1,2 MPa (12 kgf/cm2)] şi până la
40000 [ pentru produse uşor inflamabile şi combustibile cu presiunea până la 0,25 MPa (2.5
kgf/cm2)];
- orizontale cilindrice – de la 50 până la 3000;
- verticale cilindrice – de la 50 până la 200.

8.4.2 Cerinţe de protecţie incendiară

8.4.2.1 Limita de rezistenţă la foc a construcţiilor portante sub rezervoarele de gaz de volum
constant trebuie să fie minim de R120.

8.4.3 Cerinţe de protecţie incendiară şi accesibilitate la utilizare

8.4.3.1 Pentru servirea armaturii de fixare, uşiţelor de acces, dispozitivelor şi altor instalaţii,
rezervoarele de gaz trebuie echipate cu scări staţionare, podeste, treceri cu lăţimea minim
de 0,7 m cu bariere de înălţimea 1,25 m.

8.4.3.2 Partea superioară a rezervoarelor de gaz, supusă încălzirii cu razele solare, trebuie
să aibă vopsirea cu coeficientului de reflecţie minim 50%. Se admite amplasarea pe
rezervoare de gaz a semnelor, cifrelor şi altor indici ale materialelor păstrate sau a
emblemelor întreprinserilor.

9 Construcţii volumetrice pentru materiale friabile.

9.1 Silozuri.

9.1.1 Cerinţe de securitate mecanică

9.1.1.1 Normele prezentului capitol trebuie de respectat la proiectarea silozurilor deschise


pentru păstrarea materialelor friabile şi cu bucata.

9.1.1.2 Silozurile se admite de amplasat în clădiri şi pe terenuri deschise, adâncite în sol sau
la suprafaţă, de regulă, blocate, multicelulare.

9.1.1.3 Mărimea celulelor silozurilor în plan trebuie de stabilit, de regulă, 6x6, 6x9 şi 9x9 m.
Se admite de decis mărimi mai mari, divizibile la 3 m, dacă acesta se codiţionează de cerinţe
tehnologice.

9.1.1.4 Înălţimea pereţilor silozurilor trebuie de stabilit egală cu 3,6; 4,8 sau 6 m.
Adâncirea minimă a pereţilor silozurilor de la nivelul pardoselei sau a cotei de nivelare a
terenului trebuie de stabilit egală cu 0,6 m, iar a pardoselei – 0,3 m, supraînălţimea minimă
părţii superioare a pereţilor silozurilor asupra nivelului pardoselei sau a cotei de nivelare a
terenului – egală cu 1,2 m.

9.1.1.5 Coeficientul de securitate la sarcină pentru determinarea greutăţii de calcul a


materialelor de umplere a silozurilor trebuie de primit с = 1,2. Unghiul de calcul de frecare
interioară se determină prin împârţirea indicelui al unghiului normative de frecare interioară
la coeficientul de securitate la sarcină f = 1,1.

27
NCM C.02.00:2015 (МСН 31-04-2014)

9.2 Buncăre

9.2.1Cerinţe de securitate mecanică

9.2.1.1 Buncăre se numesc construcţiile volumetrice cu autodescărcare cu înălţimea părţii


verticale ce nu depăşeşte de unu şi jumătate a dimensiunii minime în plan, care sunt
destinate pentru păstrarea de scurtă durată şi reâncărcarea materialelor friabile.
În plan buncărele pot fi pătrate, dreptunghiulare şi rotunde. În dependenţă de situarea golului
de evacuare, cele mai răspândite buncăre piramidale se subdivizează în simetrice, parţial
simetrice şi asimetrice.
Buncărele pot fi amplasate în interiorul clădirii şi legate cu construcţiile ei portante.

9.2.1.2 La exploatarea buncărelor în mediul gazos agresiv, suprafeţele lor exterioare trebuie
protejate de coroziune.

9.2.1.3 La proiectarea buncărelor pentru materiale fiabile umede, amplasate în încăperi


neâncălzite, trebuie de prevăzută încălzirea efectivă a pereţilor buncărelor cu scopul
prevenirii îngheţarii materialelor în buncăr.

9.2.1.4 La proiectarea buncărelor pentru materiale liante, aduse în stare încălzită sau
îngheţată, trebuie de prevăzut izolarea termică a pereţilor buncărelor în conformitate cu
calculul tehnologic, care exclude condensarea vaporilor de apă la matrialul încălzit,
deasemenea alipirea de pereţi a materialului îngheţat.

9.2.1.5 Buncărele trebuie echipate cu dispozitiv pentru curăţirea mecanică a pereţilor şi


îmlăturarea materialului fiabil suspendat, pentru a evita necisitatea de coborâre a oamenilor
în buncăr.

9.3 Silozuri şi corpuri de silozuri pentru păstrarea materialelor


friabile

9.3.1 Cerinţe de securitate mecanică

9.3.1.1 Silozuri se numesc construcţiile volumetrice cu autodescărcare cu înălţimea părţii


verticale care depăşeşte de unu şi jumătate a dimetrului sau a mărimii minime în plan,
destinate pentru păstrarea şi reîncărcarea materialelor fiabile industriale.
Depozite de silozuri pot fi concepute în formă de silozuri aparte sau grupei de silozuri,
asamblate în corp de siloz. Forma silozurilor, dimensiunile lor, amplasarea în plan şi
cantitatea se determină de cerinţele procesului tehnologic, condiţiilor solului şi de
temperatură, deasemenea pornind de la rezultatele comparaţiilor tehnico-economice şi cu
contul cerinţelor arhitectural-compoziţionale.
Silozurile pentru păstrarea cerealelor şi a produselor de prelucrarea lor trebuie de proiectat
în corespundere cu codul de cerinţe.

9.3.1.2 Forma pâlniei silozului, unghiurile ei de înclinare, deasemenea mărimile golului de


evacuare, trebuie determinate cu contul condiţiilor vărsării sigure a materialului friabil.

9.3.1.3 După caracterul şi construcţia de sprijinire pe fundaţie silozurile se împart în două


geupe generale: fără etajele sub silozuri şi cu etajele sub silozuri. În silosuri fără etajele sub
silozuri descărcarea materialului se execută prin golurile în pereţi în exterior sau prin golurile
în fund, în galerii speciale afundate, echipate cu şnecuri şi transportoare.

28
NCM C.02.00:2015 (МСН 31-04-2014)

9.3.1.4 În proiecte trebuie prevăzute măsuri de asigurare a protecţiei joncţiunilor elementelor


prefabricate de la pătrunderea depunerilor atmosferice şi pulberea materialelor păstrate fin
despersionate.

9.3.1.5 Suprafeţele interioare ale pereţilor şi fundului nu trebuie să aibă muchii proeminente
şi fundături orizontale.

9.3.1.6 Fundul silozurior în dependenţă de diametrul silozului şi a materialului păstrat trebuie


de proiectat sub formă de plită de beton armat cu semipâlnie de oţel şi umplutură de betin
sub formă de pâlnie de beton armat sau oţel pe toată secţiunea silozului.

9.3.1.7 Pereţii şi fundul silozurilor pentru materiale abrazive şi în bucăţi trebuie de protejat de
la uzură prin frecare şi deteriorare în cadrul încărcării.
Materialul pentru protecţia pereţilor şi a fundului silozurilor trebuie de ales în funcţie de
proăprietăţiile fizico-mecanice a materialului păstrat. La proiectarea silozurilor este necesar
de ţinut cont deasemenea de agresiunea chimică a materialului păstrat şi a mediului
atmosferic.

9.3.1.8 La utilizarea în cadrul încărcării silozurilor a transportului prin conducte pneumatice


de conteer pe planşeul peste siloz, trebuie de prevăzut clapete de protecţie pentru
prevenirea suprapresiunii în silozuri.

9.3.1.9 La calculul silozurilor trebuie să se ţină cont de sarcini şi influenţe:


- temporale de lungă durată – de la greutatea materialelor friabile, o parte de presiunea
orizontală şi de frecarea materialelor friabile de pereţii silosurilor, greutatea utilajului
tehnologic [minim de 2 кPа (200 kgf/m2)], contracţia şi curgerea lentă a betonului, înclinării şi
tasărilor neuniforme.
- de scurtă durată – care provin la fabricarea, transportarea şi montarea construcţiilor
prefabricate, la schimbarea temperaturilor aierului exterior, de la partea sarcinei orizontale
neuniforme a materialelor friabile, de la presiunea aierului, injectat în silos, la ventilarea
activă şi omogenizarea;
- deosebite - de la presiunea provocată de explozie.

9.3.1.10 Coeficientii aerodinamici la sarcina vântului în calculul silozurilor, se stabilesc


conform codului de reguli.
Coeficientii aerodinamici a rezistenţei frontale totale a silozurilor la calculul zonei inferioare a
silozurilor (a coloanelor şi fundaţiilor) se admite de stabilit: pentru silozuri unice, amplasate
faţă de celelalte la distanţa peste 3 diametre a silozurilor (între centre), с = 0,7; pentru
distanţa mai mică с = 1,3; pentru silosuri blocate с = 1,4.

9.3.1.11 La calculul de compresie a zonei inferioare a silozurilor (coloanelor etajului sub silos
şi a fundamentelor) sarcina de calcul a devierii pe verticală a materialeloe friabile se
înmulţeşte cu coeficientul 0,9.

9.3.1.12 Pereţii silozurilor rotunde cu diametru până la 12 m inclusiv, silozurilor pătrate şi


multilaterale în afară de calcului la rigiditate trebuie de calculat rezistenţă la oboseală cu
coeficenţii de asimetrie a cilului ps и pb:
- în pereţi pretensionaţi ps = 0,85;
- în pereţi netensionaţi рs = рb= 0,7.

9.3.1.13 Silozurile care se încarcă cu material friabil ferbinte (cu temperatura peste 100ºС pe
contact cu betonul), trebuie calculate cu contul acţiunii termice de scurtă şi lungă durată în
starea de limită de grupele întâia şi a doua.

29
NCM C.02.00:2015 (МСН 31-04-2014)

9.3.1.14 Pentru silozuri de amastic cu formarea stratului flotant (omogenizare) sarcina


normativă asupra fundului şi pereţi (în limita înălţimii stratului flotant) de la materiale friabile şi
aier comprimat, se determinnă ca presiunea hidrostatică a lichidului uniformă pe aria fundului
şi perimetrul pereţilor cu greutatea specifică egală cu 0,6,с cu contul creşterii nivelului
materialului friabil în procesul de omogenizare. În calculul se consideră maximul presiunilor
calculate fără omogenizare sau cu contul ei.
La îjectarea aierului fără formarea stratului flotant, presiunea excesivă a aierului se contează
în corelare cu presiunea materialului friabil.

9.3.1.15 La încărcarea şi descărcarea extracentrică a silozului cu diametru de 12 m şi mai


mare, pereţii lui trebuie de controlat la acţiunea presiunii nesimetrice a materialului friabil.

9.3.1.16 Lăţimea limită de deschidere a fisurilor verticale în pereţii silozurilor de beton armat
se determină conform codului de drepturi, în acest caz se stabileşte  = 1,2 pentru silosuri
rotunde şi  = 1 pentru pătrate.

9.3.1.17 Săgeata de la sarcini normative temporale de lungă durată pentru pereţii silozurilor
pătrate şi multilaterale nu trebuie să depăşească 1/200 din pasul în axa pereţilor.

9.3.2 Cerinţe de protecţie incendiară

9.3.2.1 Scările de evacuare trebuie de proiectat cu lăţimea rampei minim de 0,8 m şi cu


panta maxim de 1:1. Scările de oţel exterioare cu rampe, utilizate pentru evacuarea
oamenilor, trebuie de proiectat, de regulă, cu lăţimea minim de 0,7 m cu panta maxim de 1:1,
cu bariera de înălţimea 1,0 m şi podestele, amplasate pe înălţime la distanţa maxim de 8 m.

9.3.2.2 A doua ieşire de evacuare se admite de prevăzut prin scara de oţel exterioară
deschisă, care trebuie să ajungă până la acoperişul încăperii deasupra silozului, să aibă
lăţimea minim de 0,7 m, panta 1:1 şi bariera de protecţie de înălţimea 1,0 m.
A doua ieşire deasemenea se admite de prevăzut prin galerii de conveiere ce duc spre
clădiri şi construcţii ehipate cu ieşiri de evacuare. În acest caz galeriile de conveiere şi
materialele transportate pe ele trebuie să fie incombustibile.
Din încăperi deasupra silozurilor cu aria până la 300 m, în care lucrează maxim 5 oameni pe
schimb, la păstrarea în silozuri a materialelor incombustibile se admite de prevăzut o singură
ieşire de evacuare (fără executarea celei de a două) pe scara de oţel exterioară deschisă cu
panta 1:1. Elementele de protecţie a scării trebuie executate din materiale incombustibile.
La aria încăperilor deasupra silosurilor peste 300 m, în calitate de una din ieşirile de
evacuare, trebuie de proiectat casa scării.

9.3.2.3 În toate blocurile de silos trebuie prevăzut ascensorul pentru ridicarea oamenilor pe
galeria deasupra silozurilor.

9.3.2.4 Distanţa de la cea mai depărtată parte a încăperii deasupra silozului până la cea mai
apropiată ieşire pe scara exterioară sau casa scării, trebuie să fie maxim se 75 m. La
păstrarea în silozuri a materialelor necombustibile, această distanţă se admite de extins
până la 100 m.

9.3.2.5 Pe perimetrul pereţilor exteriori a blocurilor de siloz cu înălţimea până la partea


superioară a cornişei peste 10 m trebuie de prevăzut pe acoperiş grila barierelor de protecţie
din materiale incombustibile, de înălţime minim 0,6 m.

9.3.2.6 La proiectarea silozurilor pentru materiale friabile, pulberea cărora poate forma în
cadrul încărcării şi descărcării silozurilor concentrări cu pericol de explozie, trebuie prevăzute
măsuri, de excludere a posibilităţii exploziilor, desemenea, de prevenire a formării
descărcărilor electrostatice.

30
NCM C.02.00:2015 (МСН 31-04-2014)

9.3.2.7 Blocurile de siloz, silozurile unicate, galeriile deasupra silozurilor, construcţii


supraetajate (peste nivelul planşeului deasupra silozului) se admite de proiectat din
construcţii de oţel cu lomota de rezistenţă la foc minim de 0,25 ore şi limite zero de
propagare a focului.

NOTĂ: Pentru coloanele şi planşeele de oţel a supraetajărilor, cu exepţia a două etaje superioare,
deasemenea pentru construcţii portante ale etajelor sub siloнuri (coloanelor şi grinzilor sub pereţii
silosurilor) trebuie prevăzută protecţia termică, cu garanţia a limitei de rezistenţă la foc a acestor
construcţii minim de 0,75 ore.

9.3.3 Cerinţe de securitate şi accesibilitate la utilizare

9.3.3.1 Pe perimetrul pereţilor exteriori a blocurilor de silosuri până la partea superioară a


cornişei peste 10 m, trebuie de prevăzut pe acoperiş grila barierelor de protecţie din
materiale incombustibile, de înălţime minim 0,6 m.

9.3.3.2 La proiectarea silosurilor pentru materiale friabile, pulberea cărora poate forma în
cadrul încărcării şi descărcării siloнurilor conсentrări cu pericol de explozie, trebuie prevăzute
măsuri, de excludere a posibilităţii exploziilor, desemenea, de prevenire a formării
descărcărilor electrostatice.

10. Construcţii supraterane

10.1 Etajere şi platforme

10.1.1 Cerinţe de securitate mecanică

10.1.1.1 Normele prezentului capitol trebuie respectate al proiectarea etajerelor destinate


pentru sprijinul utilajului tehnologic şi trasarea conductelor, desemenea platformelor pentru
deservirea utilajului şi amplasarea materialelor necesare pentru reparaţie, exterioare şi
dislocate în interiorul clădirilor.

10.1.1.2 Etajerele trebuie proiectate cu prevederea ca ariile planşeelor să fie utilizate, de


regulă, minim la 70-80 % (in aria utilizată trebuie incluse aria utilajului în plan cu anexarea în
jurul lui a aierul pentru asigurarea trecerii cu lăţimea minim de 1,0 m pentru deservirea
permanentă a utilajului şi 0,8 m pentru deservirea lui periodică, deasemenea aria podestelor
de montare, golurilor de montare şi scărilor).

10.1.1.3 Etajerele trebuie proiectate, de regulă cu pasul coloanelor 6x6, 9x6, 12x6 m.
Înălţimea nivelelor etajerelor se allege reeşind din cerinţe tehnologice.
Cotele podestelor trebuie să fie divizibile la 0,6 m.

10.1.1.4 Construcţiile etajerelor şi platformelor (coloane, grinzi, planşee) trebuie de proiectat


din beton armat prefabricat, din profiluri de oţel, plăci şi platelaj profilat.

10.1.2 Cerinţe de securitate incendiară

10.1.2.1 Podestele şi planşeele etajerelor pe care se instalează utilajul tehnologic, cu


conţinerea lighidelor uşor inflamabile şi combustibile, gaze arzătoare lichefiate, trebuie

31
NCM C.02.00:2015 (МСН 31-04-2014)

prevăzute oarbe, impermiabile pentru lichide şi de îngrăditi pe perimetru şi în locul golurilor


cu bordură integră de înălţimea minim 150 mm cu executarea pantelor şi ieşirilor pe scări.
Se admite executarea cuvelor de fund metalice sub unul sau un grup de aparate.

10.1.2.2 În etajere de oţel, pentru care se cere betonarea elementelor acestora, betonul
trebuie să fie inclus în lucru comun cu carcasa.

10.1.2.3 Coloanele şi planşeele etajerelor şi platformelor amplasate în clădiri de categoria


de rezistenţă la foc I, II, III şi IV, trebuie de proiectat din materiale necombustibile.

10.1.2.4 Pentru construcţiişle etejerelor din oţel, amplasate în clădiri cu încăperile de


categoria A, Б şi В, trebuie de prevăzut protecţia de garanţie a limitei de rezistenţă la foc
minim de R 45 ore. La aceasta, trebuie prevăzute surse de stingere automată a incendiului.

NOTĂ: În încăperile de categoria A şi Б trebuie de prevăzut preotecţia construcţiilor de oţel aparte de


la formarea scânteelor.

10.1.2.5 La amplasarea utilajului pe etajere exterioare, trebuie de prewvăzut pentru


personalul de serviciu incăperi închise (din materiale necombustibile), minim distanţate de
locuri de lucru, cu aceasta, distanţa până la ele nu trebuie să depăţească 150 m. Ariile,
volumele şi parametrele mediului atmosferic în aceste încăperi trebuie să corespundă cu
codul de cerinţe.
La existenţa producerilor, situate în încăperi de categoria A, Б şi В, sau a utilajului care
degajă substanţe nocive, pentru încăperile indicate trebuie de prevăzut măsuri speciale care
garantează protecţia la explozie şi incendiu, cu excluderea influenţei substanţelor nocive
asupra lucrătorilor (ermetizarea, suprapresiunea aierului, executarea ecluzelor, semnalizarea
etc.)
NOTĂ: Se admite folosirea pentru personalul de serviciu a încăperilor auxiliare sau de producere
cu condiţia că ele satisfac cerinţele prezentului articol şi destinaţia lor admite prezenţa în ele a
personalului de serviciu.

10.1.2.6 Etajerele exterioare pe care se amplasează utilajul cau conductele care conţin
lighide uşor inflamabile şi combustibile şi gaze arzătoare trebuie, de regulă, de executat din
beton armat. În etajerele din oţel primul nivel, cu includerea planşeului, dar la înălţimea
minim de
4 m trebuie de protejat de la acţiunea temperaturii înalte. Limita de rezistenţă la foc a
construcţiilor protejate trebuie să fie minim de REI45 ore.

NOTĂ: Se admite folosirea construcţiilor de oţel neprotejate a etajerelor la echiparea lor cu instalaţii
automate de stingere a incendiului.

10.1.2.7 Aria unui nivel a etajerei exterioare amplasate aparte, sau a ariei cu utilajul de
produceri, amplasat în încăperile de categoria A, Б, şi В, nu trebuie să depăşească:
- la înălţimea etajerei sau a platformei până la 30 m – 520 m2;
- la înălţimea 30 m şi mai mult – 3000 m2;
- La aria mai mare a etajerei sau a platformei trebuie de divizat pe secţii cu ruperile între
ele minim de 15 m.
Aria etajerelor şi platformelor cu utilajul producerilor amplasat în încăperi de categoria Г şi Д,
nu se limitează.

NOTE:
1. Drept înălţimea etajerei şi a platformei cu utilaj trebuie de considerat înălţimea maximă a
utilajului sau nemijlocit a etajerei, care ocupă minim 30% din aria totală a etajerei sau a platformei.

32
NCM C.02.00:2015 (МСН 31-04-2014)

2. Ariile limită a etajerelor şi platformelor se referă la etajere şi platforme cu aparate şi rezervoare


cu conţinutul lichidelor şi gazelor lichifiate uşor inflamabile şi combustibile. Pentru etajere şi platforme
cu utilaj cu conţinutul gazelor arzătoare în stare nelichifiată, aria limită se măreşte de 1,5 ori.
3. Lăţimea etajerei sau a platformei situate aparte trebuie să fie pentru înălţimea etajerei sau a
platformei împreună cu utilaj pe ea sub 18 m inclusiv – maxin 48 m, peste 18 m – maxim 36 m.

10.1.2.8 Etajerele şi platformele exterioare destinate pentru amplasarea utilajulu cu lichide şi


gaze uşor inflamabile şi combustibile, deasemenea şi podestele de deservire, inclusiv fixate
de utilajul tehnologic, trebuie să aibă de pe fiecare nivel scări deschise:
- la lungimea etajerei sau a platformei până la 18 m şi ariei până la 108 m2 – o scară;
- la lungimea etajerei sau a platformei peste 18 m, dar nu mai mult de 80 m – minim două
scări;
- la lungimea etajerei sau a platformei peste 80 m, cantitatea scărilor se determină din
calculul amplasării lor la distanţa maxim 80 m una de alta, indeferent de cantitatea nivelelor
etajerei.
Cantitatea scărilor deschise de pe planşeele etajerelor şi platformelor exterioare, destinate
pentru amplasarea utilajulu cu produseri fără pericol de explozii şi incendiu, trebuie să fie:
- la lungimea etajerei sau a platformei sub 180 m – o scară;
- la lungimea etajerei sau a platformei peste 180 m, cantitatea scărilor se determină din
calculul amplasării lor la distanţa maxim 180 m una de alta, indiferent de cantitatea nivelelor
etajerei.

10.1.2.9 Etajerele şi platformele interioare trebuie să aibă, de regulă, minim două scări
deschise de oţel. Se admite de proiectat o singură scară la aria pardoselei fiecărui nivel al
etajerelor sau platformei ce nu depăşeşte 108 m pentru încăperile de categoria A şi Б, 400
m2 pentru încăperile de categoria В, Г şi Д.
Distanţa de la cel mai depărtat loc de lucru până la cea mai apropiată ieşire de evacuare,
deasemenea cerinţele pentru scări, trebuie stabilite în conformitate du capitolul 5.

NOTĂ: Etajerele şi platformele se admite de proiectat cu a doua ieşire de evacuare pe scările


exterioare ale clădiri.

10.1.2.10 Scările deschise ale etajerelor şi a platformelor, destinate pentru evacuarea


oamenilor, trebuie de repartizat pe perimetrul exterior al etajerelor şi platformelor. Se admite
pentru un grup de aparate de tip coloană, de amplasat scările între aparate.
Scările trebuie de proiectat din oţel.
Pentru amplasarea pe etajere şi platforme exterioare a utilajului cu lichide şi gaze uşor
inflamabile şi combustibile, scările deschise trebuie să aibă ecrane de protecţie incendiară,
cu proeminenţa minim de 1 m în fiecare parte de la muchia scării (din partea utilajului tehnic),
din materiale necombustibile cu limita de rezistenţă la foc minim de EI15.

NOTE:
1. Pentru aparate de tip coloană, care nu cer deservire permanentă, la lungimea platformelor de
unire a aparatelor până la 24 m, se admote construcţia unei scări cu rampă şi a unei verticale. Panta
scării cu rampă în acest caz, trebuie de stabilit maxim de 2:1.
2. În cazuri în care în grupul aparatelor de tip coloană sunt unele aparate mai înalte ca cele lalte,
deasemenea şi pentru aparate de tip coloană amplasate aparte, se admite pe podestul acestor
aparate de executat scări verticale, care trebuie îngrădite cu plasă şi podeste peste fiecare 6 m pe
înălţime.
3. Pentru scări şi podeste a aparatelor de tip coloană, ecranul de protecţie contra focului trebuie de
prevăzut în acele cazuri, dacă scara este de evacuare (dacă pe ea umblă personalul minim o dată pe
schimb), şi numai la înălţimea de deservire.
4. Ieşirea din scară pe sol şi ecranul de protecţie contra focului trebuie să fie în afara limitei
suportului de fund.
5. Pentru utilajul unical cu existenţa produselor cu pericol de explozie şi incendiu şi înălţimea
podestului de deservire maxim de 2 m, scările pentru coborâre de pe podest se admite de executat
verticale fără construcţia ecranelor de protecţie contra focului.

33
NCM C.02.00:2015 (МСН 31-04-2014)

10.1.3 Cerinţe de securitate şi accesibilitate la exploatare

10.1.3.1 Pe perimetrul exterior al etajerelor şi platformelor, a golurilor deschise în planşee, a


scărilor şi podestelor de scări (inclusiv podestele pe aparate de tip coloană) trebuie de
prevăzut bariere de protecţie de înălţimea 1 m.
Partea inferioară a barierei trebuie să aibă bordură integră de înălţime 0,14 m.

10.2 Estacade deschise pentru macarale

10.2.1 Cerinţe de securitate mecanică

10.2.1.1 Cerinţele prezentului capitol trebuie respectate la proiectarea estacadelor deschise


pentru macarale, destinate pentru deservirea depozitelor şi a producerilor, care pot fi situate
pe aier deschis şi au necesitate de utilaj de ridicare şi transport de tip pod rulant.

10.2.1.2 Estacade deschise pentru macara, inclusiv cu coloane situate liber, se admite de
prevăzut în acele cazuri când procesul tehnologic nu poate fi asigurat fără ajutorul
macaralelor-capră rulante.

10.2.1.3 Estacadele de macarale deschise pot fi echipate cu macarale tip pod electrice cu
sprijin şi specializate (magnetice, cu graifar, cu graifar-magnetice).

10.2.1.4 Estacadele de macarale deschise trebuie proiectate cu următorii parametri:


categoria de sarcina maximă, pasuri de deschidere, gabaritele de asociere a macaralei la
sistemul constructiv.

10.2.1.5 Estacadele de macarale deschise trebuie de proiectat cu un singur pas de


deschidere şi cu mai multe pasuri.
În estacada cu mai multe pasuri de deschidere se admite folosirea diferitor pasuri.

10.2.1.6 Estacadele de macarale deschise se admite de proiectat alăturate de partea


laterală a clădirilor neîncălzite cu ieşirea macaralelor-pod din clădiri pe estacade, în acest
caz trebuie de racordat:
- axele de trasare longitudinale a coloanelor estacadelor şi a clădirilor;
- fundamentele coloanelor estacadelor şi a clădirilor, dacă aceasta se admite de soluţii
constructive.
La proiectarea estacadelor de macarale deschise, anexate la pereţii longitudinali a clădirilor,
scurgerea apei de pe acoperişul clădirii la şenilele macaralei, troleuri şi platforme de
deservire nu se admite.

10.2.1.7 Estacadele de macarale deschise trebuie de amplasat pe teren orizontal, cu


prevederea înlăturării apelor atmosferice de pe teren în baza executării pantelor locale.

10.2.1.8 Estacadele de macarale deschise trebuie de proiectat cu coloane situate liber (în
direcţia transversală).
Estacada cu coloane fixate mai sus de gabaritul macaralei cu construcţii trensversale rigide,
se admite de soluţionat în cazurile deformărilor neregulate a temeliei şi în caz de sarcina
normativă la pardoseala estacadei peste 0,2 MPа (20 tf/м2). La aceasta, trebuie de asigurat
gabaritele de asociere a macaralelor la sistemul constructiv.
În direcţia longitudinală stabilitatea estacadei trebuie de asigurat cu grinzile podului rulant al
macaralei şi legături verticale, amplasate în fiecare bloc de temperatură.

34
NCM C.02.00:2015 (МСН 31-04-2014)

10.2.2 Cerinţe de securitate şi accesibilitate la exploatare

10.2.2.1 Dea-lungul şenilelor da macara, pe fiecare rând longitudinal al coloanelor pentru


personalul de deservire trebuie prevăzute treceri de lăţime minim 0,5 m (în lumină), iar în
locurile de ocolire a coloanelor (în cazul executării construcţiilor perpendiculare rigide
deasupra gabaritului macaralei) de lăţimea minim 0,4 m sau de executat trecere de mărimea
0,4х1,8 m în corpul coloanei. Trecerile treduie să aibă îngrădiri permanente (bariera) de
înălţime minim 1 m.
Barierele de protecţie pe rânduri extreme ale coloanelor trebuie de instalat numai din
partea exterioară, iar pe rândurile medii – din două părţi, cuexecutarea în fiecare pas al
coloanelor a sectorului demontabil pentru ieşire pe macara.
Pe toată lungimea şi lăţimea trebuie de prevăzut podest, alipitde centura superioară a
grinzilor podului rulant.

10.2.2.2 Fiecare pas al estacadei trebuie utilat cu podeste de aşezare şi reparaţie şi cu scări
peentru ridicarea pe estacadă în corespundere cu „Regulile de construcţie şi esploatare fără
pericol a macaralelor de ridicarea încărcăturilor”.

10.2.2.3 Pentru fiecare trecere dea-lungul şenilelor de macara şi podest de aşezare trebuie
proiectate scări permanente de oţel de lăţimea minim 0,7 m cu unghiul pantei minim de 60º
cu ieşirea pee le prin uşiţi de mărimea minim 0,5х0,5 m. Capacele uşiţelor trebuie fixate
cubălămăli, săse deschidă şi să se închidă liber. Scările trebuie prevăzute pe părţile de capăt
a estacadei maxim peste 200 m pe lungimea ei. La lugimea estacadei sub 200 m se admite
de prevăzut o singură scară la trecere. L adeterminarea cantităţii scărilor nrebuie de ţinut
cont de scări pe platformele de aşezare, reparaţie şi altele.

10.2.2.4 Pe platfoema estacadei macaralei se admite trasarea rutelor de automobil şi cale


ferată dea-lungul şi dea-curmezişul estacadei.
În cazul executării pe platforma estacadei aliniilor ferate, macaraua-pod trebiuioe să fie
echipat cu cabina de conducere în aşa fel, ca din ea să fie asigurată vizionarea procesului de
încărcare şi descărcare, inclusib şi a pardoselei semivgonului.

10.2.2.5 La proiectarea estacadelor deschise de macarale şi de descărcare la cale ferată,


trebuie prevăzute încăperi pentru protecţia lucrătorilor de la acţiunile meteorologice nefaste.
Se admite de utilizat pentru aceste scopuri încăperile clădirilor vecine, la care se alăturează
estacadele, dacă distanţa de la locurila de lucru maxim depărtate până la la aceste încăperi
nu depăşeşte 300 m.

10.2.2.6 Podina platformelor de deservire a estacadelor de descărcare a căii ferate,


estacadelor deschise ale macaralelor, turnurilor de aspiraţie şi a altor construcţii trebuie de
proiectat cu contul excluderii alunecării în cadrum mersului (în cazul podinelor de oţel trebuie
de prevăzut gratar) şi garantării scurgerii apei pluviale şi de dezgheţ. La podina de lemh
trebuie prevăzute rostui între scânduri, egale cu 20 mm.

10.2.2.7 Mărimea tunelurilor pietonale, galeriilor şi estacadelor thebuie stabilite:


Înălţimea tunelurilor şi galeriilor de la nivelul pardoselei pânî la inferiorul construcţiilor
proeminente a planşeelor şi acoperişului – minim de 2,0 m (în
tuneluri şi galerii cu pantă înălţimea trebuie măsurată referitor pardiselei);
lăţimea tunelurilor, galeriilor şi estacadelor – conform calculului din comdiţia capacităţii de
acces într-o direcţie 2000 oameni/oră la 1 m lăţime, dar minim de 1,5 m.

35
NCM C.02.00:2015 (МСН 31-04-2014)

10.3 Stălpi de sprijin situaţi separat şi estacade sub conducte


tehnologice

10.3.1 Cerinţe de protecţie mecanică

10.3.1.1 Normele prezentului capitol trebuie respectate la proiectarea stâlpilor de sprijin


joase şi înalte stuate separat, deasemenea şi estacadelor sub conducte tehnologice.

NOTĂ: Înălţimea (distanţa de la cota de sistematizare a terenului până la partea superioară a


traversei) a stâlpişorilor de sprijin situaţi separat şi a estacadelor, trebuie de stabilit:
- sprijinilor joase – de la 0,3 pţnă la 1,2 m – divizibile la 0,3 m în dependenţă de sistematizarea
terenului şi pantelor conductelor;
- sprijinilor înalte situate separat şi estracadelor - divizibile la 0,6 m, garantând trecerea sub
conducte şi estacade a trensportului feroviar şi auto în corespundere cu gabarite de apropiere a
construcţiilor.

10.3.1.2 La proiectarea stâlpilor de sprijin situaţi separat şi estacadelor, panta conductelor


trebuie de creat din contul schimbării cotei părţii superioare a fundaţiei sau a lungimii
coloanelor cu contul reliefului suprafeţei solului dealungul traseului.

10.3.1.3 Distanţa între stâlpii de sprijin sub conducte situaţi separat trebuie de stabilit
reeşind din calculul ţevilor la rigiditate şi duritate.

10.4 Galerii şi estacade

10.4.1 Cerinţe de secutitate mecanică

10.4.1.1 Normele prezentului capitol trebuie respectate la proiectarea galeriilor şi


estacadelor exterioare de conveiere (continuie şi cu noduri de reîncărcare), pietonale, pentru
cabluri, combimate.

NOTE:
1. Galeriile şi estacadele combinate sunt destinate pentru instalarea conveierilor cu bandă, trasarea
cablurilor tranzit şi a altor comunicaţii.
2. Branşamentele de cablu trebuie, de regulă, situate pe estacade deschise. Executarea galeriilor
de cablu de admite prin argumentarea tehnico-economică respectivă.

10.6.1.2 Distanţele între axele elementelor de sprijin ale galeriilor şi estacadelor trebuie de
stabilit egale cu 12, 18, 24 şi 30 m. Se admite prin argumentare de stabilit aceste distanţe
egale cu 6 şi 9 m, deasemenea 36 m şi mai mult, divizibile la 3 m.
Distanţele menţionate pentru sectoarele cu pantă trebuie stabilite pe pantă

10.4.2 Cerinţe de securitate şi accesibilitate la exploatare

10.4.2.1 La proiectarea estacadelor deschise de macara şi de descărcare la cale ferată


trebuie prevăzute încăperi pentru protecţia lucrătorilor de la influenţe meteriologice nefaste.
Se admite de folosit în acest scop încăperile clădirilor vecine sau a clădirilor la care se
alăturează estacadele, dacă distanţa de la cele mai depărtate locuri de lucru până la aceste
încăperi nu depăşeşte 30 m. Încăperile trebuie să corespundă cerinţelor capitolului 5.

10.4.2.2 Construcţiile din beton şi beton armat, care sunt influenţate sistematic prin umezire
de la depuneri atmosferice, trebuie să aibă pe elemenele orizontale (cornişe, poliţi etc.)
hidroizolarea şi scurgeri care asigură scurgerea liberă a apei.

36
NCM C.02.00:2015 (МСН 31-04-2014)

10.4.2.3 Podina platformelor de deservire a estacadelor de descărcare a căii ferate,


estacadelor deschise a macaralelor, a turnurilor de aerisire şi a altor construcţii, trebuie
proiectată cu contul excluderii alunecării pietonale (la podine de oţel trebuie de prevăzut
gratar) şi asigurării scurgerii apelor pluviale şi de deugheţ (la podina din lemn trebuie
prebăzute rosturi între scânduri, egale cu 20 mm.).

10.5 Galerii de containere şi pietonale şi estacade

10.5.1 Cerinţe de secutitate mecanică


10.5.1.1 Dimensiunile interioare ale galeriilor şi estacadelor trebuie de stabilit în conformitate
cu art. 15.33. Lăţimea galeriilor trebuie să fie divizibilă la 0,6 m.

10.5.1.2 Construcţii cu travee şi elementele de sprijin a galeriilor şi estacadelor trebuie


calculate la:
- acţiuni atmosferice (zăpada, vântul, devierea de temperaturin);
- sarcinile verticale de la greutatea proprie a galeriilor, conveierului, încărcăturii
transportate pe conveier, greutatea depunerilor solide, materialelor de reparaţie şi oamenilor;
- sarcinile longitudinale, transmise de conveierile cu bandă;
- sarcinile dinamice, create de părţile mobile ale conveierului.

10.5.2 Cerinţe de securitate la incendiu

10.5.2.1 Galeriile şi estacadele destinate pentru transportarea materialelor necombustibile şi


materialelor nesupuse încălzirii sau a materialelor combustibile în bucăţi (turbei, lemnului), la
înălţimea galoriei sau estacadei maxim 10 m, se admite de proiectat din materiale
combustibile.

10.5.2.2 Pentru galerii pietonale şi estacade construcţiile trebuie prevăzute din materiale
necombustibile.
Ieşirile din galerii pietonale trebuie prevăzute maxim peste 120 m.

10.5.2.3 La alipirea galeriilor la nodurile de reîncărcare care comunică cu zonele


antiincendiare, trebuie de prevăzut pereţi despărţitori antiincendiari necombustibili cu uşi
antiincendiare.
În galeriile încălzite, destinate pentru transportarea materialelor combustibile, trebuie
prevăzută construcţia perdelei de apă.

10.5.2.4 Ieşirile de evacuare din galerii cu construcţii din materiale combustibile trebuie
prevăzute maxim peste 100 m. Pentru galerii cu construcţii din materiale necombustibile,
deasemenea pentru galerii cu construcţii din materiale combustibile dar destinate pentru
transportarea încărcăturilor neconbustibile, distanţa între ieşirile de evacuare se admite de
mărit pînă la 100 m. Distanţa de la terminaţia galeriei până la ieşire nu trebuie să
depăşească 25 m.
Scările exterioare se admit de executat deschise din oţel cu panta maximă 1,7:1, lăţimea
minimă 0,7 m.

10.5.2.5 Ieşirile din galerii se admite de combinat cu nodurile de reâncărcare. În volumele


libere ale nodurilor de reâncărcare se admite de amplasat încăperi auxiliare, destinate
lucrătorilor acestui nod de reâncărcare.
Pentru încăperile nodurilor de reâncăercare cu aria până la 300 m2 în care lucrează maxim 5
oameni în schimb, se admite de prevăzut o ieşire de evacuare pe scara exterioară de oţel cu

37
NCM C.02.00:2015 (МСН 31-04-2014)

rampă cu panta maxim de 1:1, lăţimea minimă 0,7 m. Barierele de protecţie a scării trebuie
să fie necombustibile.

10.6 Galerii şi estacade de cablu şi combinate

10.6.1 Cerinte de protecţie incendiară

10.6.1.1 La trasarea în galerii a cablurilor umplute cu ulei, galeriile trebuie să fie îmcălzite.

10.6.1.2 Lăţimea trecerilor în galerii de cablu şi estacade circulabile trebuie stabilită minim de
0,9 m la amplasarea monolaterală a cablurilor, 1 m – la bilaterală.

10.6.1.3 La proiectarea galeriilor şi estacadelor de cablu cu cantitatea de cabluri minim 12,


deasemenea galeriilor şi estacadelor combinate, destinate pentru trasarea în afară de alte
comunicaţii a cablurilor tranzit pentru alimentarea aparatelor electrice de categoriile I şi II,
trebuie de prevăzut construcţiile principare din beton armat cu limita de rezistenţă la foc
minim R45, sau din oţel cu limita de rezistenţă la foc minim R15.
Elementele de închidere a galeriilor trebuie prevăzute din materiale necombustibile cu limita
de rezistenţă la foc minim EI15.

10.6.1.4 Galeriile de cabluri şi combinate închise în locurile de racordare între ele şi în


locurile de alăturare la încăperile construcţiilor de producere trebuie de despărţit cu pereţi
despărţitori antiincendiari necombustibili orbi sau cu uşi antiincendiare.

10.6.1.5 La amplasarea galeriilor şi estacadelor de cabluri şi combinate paralel clădirilor şi


construcţiilor cu pereţi necombustibili orbi cu limita de rezistenţă la foc minim de 0,75 ore
distanţa între ele nu se normează. În acest caz peretele clădirii poate fi folosit ca element de
închidere a geleriei. La amplasarea estacadei nemijlocit lângă pereţii clădirii, cablurile trebuie
protejate de la scurgerea apei de pe acoperiş şi de la zăpada aruncată de pe el.

10.6.1.6 La comasarea cablurilor şi a conductelor într-o singură galerie sau pe estacadă,


distanţa între conducte şi construcţii de cabluri trebuie să fie minim de 0,5 m. Condiţia trasării
în comun a cablurilor cu conducte cu gaze combustibile, cu lichide combustibile şi uşor
inflamabile trebuie să corespundă cerinţelor ПУЭ în zone cu pericol de explozii.

10.6.1.7 Galeriile şi estacadele pentru cabluri exterioare trebuie asigurate cu protecţia


antifulger.

10.6.1.8 Galeriile de cabluri şi combinate (cu trasarea cablurilor) trebuie împărţite pe secţii cu
pereţi despărţitori antiincendiari necombustibili cu limita rezistenţei la foc minim EI45 ore.
Uşile în aceşti pereţi despărţitori trebuie să aibă limita rezistenţei la foc minim EI30 ore.
Lungimea maximă a secţiilor – 150 m, iar în galerii pentru cabluri cu umplutură de ulei
– 120 m.
Aşa pereţi despărţitori trebuie prewvăzuţi deasemenea în locul de alipire a galeriilor la clădiri.

10.6.1.9 Distanţa între ieşirile în galeriile de cabluri şi combinate treduie să fie minim de
150 m, iar pe estacade maxim de 300 m. Distanţa de la capătul estacadelor şi geleriilor până
la ieşire nu trebuie să depăşească 25 m.

10.6.1.10 Pentru ieşire din galerii şi estacade trebuie de prevăzut scări deschise de oţel cu
panta maximă de 1:1.
Ieşirile trebuie să aibă uşi care limitează accesul liber pe galerie sau estacadă a persoanelor
neîncadrate în deservirea gospodăriei de cabluri. Uşile trebuie să se deschidă în exterior şi

38
NCM C.02.00:2015 (МСН 31-04-2014)

echipate cu lăcăţi cu autoînchidere, care se deschid fără chee din interiorul galeriei sau
estacadei.
Uşile ce duc în exterior (pe teritoriul întreprinderii aşezării populate etc.), se admite de
executat din materiale combustibile.
Uşile interioare trebuie să fie antiincendiare, cu autoânchidere, cu garnitura în goncţiuni.

10.6.1.11 În caz de deviere a înălţimii galeriei sau a estacadei, trebuie de prevăzut în trecere
panta cu înclinarea maxim 12° sau scară cu panta maximă de 1:1. Distanţa de la începutul
sau sfârşitul pantei sau a scării pînă la uşă trebuie să fie minim 1,5 m.

10.6.1.12 Alegerea metodei de stingere a incendiului, executarea semnalizării de incendiu


automate, instalarea stingerii automate a incendiului în galeriile de cabluri trebuie de stabilit
conform art. 9.16.

10.7 Estacade de descărcare la cale ferată

10.7.1 Cerinţa de protecţie mecanică

10.7.1.1 Normele prezentului capitol trebuie respectate la proiectarea estecadelor sub calea
ferată cu ecartament 1520 mm, destinate pentru descărcarea din vagoane a materialelor
friabile.

10.7.1.2 Estacadele pot fi folosite ca de capăt şi străpunse. La sfârşitul estacadelor de capăt


trebuie de prevătut sprijin de ecartament.

10.7.1.3 Traseul de cale ferată pe estacade de descărcare trebuie de amplasat în profil


longitudinal pe tern orizontal, în plan – pe sector drept liniar.

11. Construcţii de înălţimi mari

11.1 Cerinţe de securitate şi accesibilitate la utilizare.

11.1.1 În proiectele construcţiilor de înălţimi mari (silozurilor, castelelor de apă, turnurilor de


aerişire) trebuie prevăzute măsuri (bariera de lumină, vopsirea de marcare), care asigură
securitatea zborului navelor aieriene în conformitate cu regulile pentru transportului aerian.

11.1.2 Coşurile de fum şi turnurile de aierisire, turnurile de răcire şi alte construcţii de


înălţimi mari trebuie, de regulă, de amplasat din partea celor mai extinşi pereţi orbi ale
clădirii. De la pereţii clădirilor cu goluri de lumină, aceste construcţii trebuie amplasate la
distanţa nu mai mică decât diametrul lor sau extinderea în plan a părţii orientate spre clădire,
cu respectarea cerinţelor antiincendiare şi sanitar-igienice.

11.2 Turnuri de răcire

11.2.1 Cerinţe de securitate mecanică

11.2.1.1 Turnurile de răcire sunt destinate pentru răcirea apei în sistemele de cшrculaţie
retur, în care apa este sursa de înlăturare a cantităţilor mari de căldură de la agregate
energetice şi industriale.

39
NCM C.02.00:2015 (МСН 31-04-2014)

Normele prezentului capitol trebuie de respectat la peroiectarea construcţiilor de răcire


ventilatorii şi tip turn.
N O T Ă : Normele nu se extind la proiectarea turnurilor de răcire cu sirculaţie perpendiculară şi cu
radiatoare (uscate).

11.2.1.2 Forma turnurilor de răcire în plan trebuie de ales:


- pentru cele cu ventilatoare secţionate – pătrată sau dreptunghiulară cu raportul laturilor
maxim de 4:3;
- pentru cele cu turn, şi monosecţionate – rotundă, multilaterală sau pătrată.

11.2.1.3 Adâncimea apei în rezervoare de acumulare a turnurilor de răcire trebuie de stabilit


minim de 1,7 m, iar distanţa de la cota maximă a apei în rezervor până la partea superioară
a peretelui acestuia – minim de 0,3 m.
Pentru turnuri de răcire, amplasate pe acoperişurile clădirilor se admite executarea
suporturilor de fund cu adâncimea apei minim de 0,15 m.

11.2.1.4 Ppartea superioară a fundaţiilor turnurilor de răcire, deasemenea a pereţilor pentru


colectarea apei trebuie de stabilit mai sus de cota de sistematizare în jurul gradierului minim
de 0,20 m.

11.2.1.5 Construcţiile de oţel a gradierelor trebuie să fie accesibile pentru examinări


periodice, deasemenea pentru tratarea repetată cu acoperiri anticorozive fără demontarea
utilajului.

11.2.1.6 În jurul gradierelor trebuie de prevăzut pireu cu lăţimea ninim 2,5 m şi cuve pentru
colectarea şi înlăturarea apelor atmosferice, eliminate de vânt din ferestre de acces al aerului
a gradierelor. Teritoriul adiacent gradierelor trebuie sistematizat, să fie acoperit cu iarbă şi
îmbrăcăminte de prundiş.

11.2.2 Cerinţe de protecţie incendiară

11.2.2.1 La gradiere trebuie prevăzute accese de transport şi terenuri pentru amplasarea


automobilelor de incendiu, cu scopul folosirii apei gradierelor în calitate de sursă de rezervă
pentru aprovizionarea cu apă în cadrul incendiilor.

11.3 Sonete turn a întreprinderilor de extragere a resurselor


minerale
11.3.1 Încăperile de categoria A, B şi C se despart de celelalte încăperi cu pereţi despărţitori
antiincendiari conform art. 5,37, iar încăperile de categoria A şi B conform pericolului de
explozie cu incendiu şi incendiu – deasemenea cu pereţi despărţitori impenetrabili la colb şi
gaze.

11.3.2 Construcţiile şi materialul pereţilor şi pereţilor despărţitori, care împart încăperile aflate
sub diferită presiune a aerului, trebuie să asigure ermeticitatea acestor încăperi.

11.3.3 În sonete cu turn pe coloane cu flux excensiv al aerului, intrarea în încăperile ermetice
trebuie prevăzută prin ecluze.

11.3.4 Scările trebuie de stabilit din beton armat sau de oţel cu protecţie de garanţie a limitei
necesare de rezistenţă la foc. Panta scărilor de oţel trebuie de stabilit minim de 1:1. În
locurile strâmtorate se admite mărirea unghiului de înclinare a scărilor până la 1,7:1.

40
NCM C.02.00:2015 (МСН 31-04-2014)

Elementele de închidere a caselor scărilor trebuie proiectate din materiale necombustibile cu


limita de rezistenţă la foc minim de EI45.

11.3.5 Comunicarea între etajele sonetelor turn trebuie prevăzută cu ajutorul ascensorului şi
scărilor. În afară de aceasta, sonetele turn trebuie proiectate cu scări incendiare de evacuare
exterioare cu ieşirile din încăpere la fiecare etaj.
11.3.6 Ieşirile din casa scării în încăperile de categoria A şi B trebuie prevăzute prin vestibul-
ecluză cu uşi antiincendiare cu autoînchidere.

11.3.7 Lăţimea trecerilor între utilaj cu elemente imobile sau barierele de protecţie a utilajului
cu elemente mobile, deasemenea între utilaj şi perete trebuie să fie minim de 0,7 m.

11.3.8 În sonete trebuie de prevăzut ieşirea pe acoperiş. Acoperişul trebuie să aibă bariera
de protecţie.

11.3.9 În sonete cu turn trebuie de prevăzut apeduct antiincendiar cu debit şi cantitatea de


işvoae în conformitate cu cerinţele codului de legi.

11.4 Coşuri de fum

11.4.1 Cerinţe de securitate mecanică

11.4.1.1 Normele prezentului capitol trebuie respectate la proiectarea coşurilor de fum cu


corpuri portante din cărămidă, beton armat, metal şi din masă plastică cu fibre de sticlă, care
asigură difuzarea efectivă a gazelor fumului de diferită temperatură, umeditate şi
agresivitate, în limite normative admise de concentrare la nivelul solului conform normelor
sanitare în vigoare.

11.4.1.2 Alegerea materialului şi a construcţiei coşului de fum, inclusiv construcţia cu


calmarea oscilaţiilor, trebuie executată în baza argumentării tehnico-economice cu contul
regimului de exploatare, a utilajului special pentru edificare, deasemenea din consideraţii
arhitectural-compoziţionale.

11.4.1.3 Diametrul golurilor de ieşire şi înălţimea coşurilor de fum trebuie determinate în


baza calculelor aerodinamice, termotehnice şi sanitar-igienice.
Diametrul trebuie de stabilit conform următorului rând unificat: 1,2; 1,5; 1,8; 2,1; 2,4; 2,7; 3,0;
3,3; 3,6 m şi mai departe peste 0,6 m.
Diametrul minim al coşurilor trebuie de stabilit cu contul utilajului folosit la edificarea
coşurilor, dar minim de 1,3 m – pentru coşuri de cărămidă (în lumină pe căptuşeală) şi 3,6 m
– pentru cele de beton armat monolit.

N O T Ă : Diametrul coşurilor de oţel se admite de micşorat până la 0,4 m pentru înălţimea lor până la
45 m.

11.4.1.4 Înălţimea coşurilor de fum trebuie de stabilit conform următorului rând unificat: 30,
45, 60, 75, 90, 105, 120 m şi mai departe peste 30 m şi de primit pentru cele de cărămidă,
cărămidă armată, şi de oţel situate liber (coşuri fără carcasă) maxim de 120 m.

N O T Ă : Pentru coşuri de oţel în carcase portante, coşuri anexate, coşuri cu mai multe canale, se
admit alte înălţimi cu respectarea normelor sanitare în vigoare şi conform cu calculul termotehnic.

11.4.1.5 Distanţa între coşurile de fum vecine, cu exepţia coşurilor din metal şi masă plastică
cu fibre de sticlă, trebuie să fie egală minim cu cinci diametre medii a coşurilor.

41
NCM C.02.00:2015 (МСН 31-04-2014)

Coşurile din metal şi masă plastică cu fibre de sticlă pot forma o construcţie din câteva
corpuri.
În cazul unirii constructive a coşurilor de fum, se admite distanţa între ele de stabilit reeşind
din consideraţii tehnologice şi constructive. La distanţa între coşuri de la trei până la cunci
diametri medii exterioare a coşurilor trebuie de ţinut cont de bafting.

11.4.1.6 În locurile de racordare a conductelor de gaze cu coşul trebuie de prevăzut rosturi


de tasare şi compensatore.

11.4.1.7 Devierile de temperatură în peretele coşului de la acţiunea gazelor evacuate trebuie


de determinat în baza calculelor termotehnice pentru fluxul stabilizat de căldură la idicele
maxim de temperarură a gazelor evacuate şi temperaturii calculate a aerului exterior
(temperaturii medii celor mai reci cinci zile) şi indicele maxim al coeficientului de transfer al
căldurii prin suprafaţa exterioară.

11.4.1.8 Cercetarea termovizorie a coşurilor de fum trebuie de executat cu scopul


determinării stării lor tehnice în procesul de exploatare, prognozării perioadei de lucru fără
refuz până la următorul control, determinarea volumului şi locului de aplicare a reparaţiei,
deasemenea pentru estimarea calităţii lucrărilor executate.
Cercetarea coşurilor de fum se execută în orice timp al anului, fiindcă presiunea termică, de
regulă, depăşeşte 1000С.

11.4.1.9 Termovizionarea este un remediu efectiv pentru depistarea defectelor ascunse a


corpului coşului şi căptuşeala coşurilor de fum, acele ca: deteriorarea rosturilor între secţii,
fisurile în corpul portant cu deschiderea parţială sau totală, deteriorarea izolării termice şi
căptuşelei, defectele în rostul ventilat, racordarea incomplectă a conductelor de gaze etc.

11.4.1.10 Coşurile de fum şi conductele de gaze trebuie supuse examinării exterioare 1 dată
pe an – primăvara. Examinarea interioară a coşurilor de fum trebuie executată peste 5 ani
după primitea lor în exploatare, iar pe parcurs în măsura necesităţii, dar nu mai rar de 1 dată
în 15 ani. Examinarea interioară a coşurilor cu căptuşeala de cărămidă şi monolită poate fi
înlocuită prin termovizionare, cu frecvenţa examinării minim de 1 dată în 5 ani.

11.4.1.11 Coşurile de fum cer deservire permanentă. Curăţirea coşurilor de fum trebuie de
executat până la sau după sezonului de încălzire, în timpul în care ele nu funcţionează.
Examinarea la timp a coşurilor permite depistarea defectelor apărute asigurarea circulării
normală a aerului în construcţia încălzită. Îngrijirea coşului de fum presupune controlul
racordărilor (tubulurii, manşonului) şi faptului dacă nu există unele ieşituri, care împedică
debitarea oxigenului. La depistatea fisurilot în coş, ele trebuie înlăturate, fiindcă pătrunderea
în ele a umezelei poate aduce la distrugerea totală a coşurilor în perioada rece prin lăţirea
rosturilor dilatându-se la îngheţ. Mortarul din rosturi se înlocueşte la fiecare cinci-zece ani, ce
se include în reparaţia capitală a coşurilor. Profilactica şi curăţirea coşurilor presupune
evacuarea din canal a cenuşii şi funinginii, depuse pe pereţii lui.

11.5 Turnuri de ventilare

11.5.1 Cerinţe de securitate mecanică

11.5.1.1 Normele prezentului capitol trebuie respectate la proiectarea turnurilor de aspiraţie


destinate pentru înlăturarea gazelor nearzăroare dăunătoare, purificate, dar păstrând un
anumit grad de agresivitate, cu umiditatea 80-90 %, conţinând condens şi, de regulă,
neavând temperatura înaltă.

42
NCM C.02.00:2015 (МСН 31-04-2014)

Turnurile de ventilare pot fi destinate pentru înlăturarea gazelor şi aerului cu temperatura


înaltă (până la 3000С). În acest caz trebuie de contat pe modificările posibile a
caracteristicilor de calcul a materialelor ţevilor.
Conductele de înlăturare a gazelor trebuie de proiectat din metal şi materiale constructive
necombustibile.

11.5.1.2 Forma turnului gratar portant şi dimensiunile acestuia trebuie determinate cu contul
asigurării economiei de oţel, optimizării tehnologice de executare, condiţiilor metodei alese
de montare, amplasarea raţională a turnului pe planul general şi comoditatea exploatării.

11.5.2 Cerinţe de securitate şi accesibilitate la exploatare

11.5.2.1 Pentru reparaţia şi montarea corpului de evacuare a gazelor trebuie de prevăzut


posibilitatea suspendării lui pe diafragma superioară a turnului portant, iar la înălţimea lui
peste 150 m – deasemenea pe una din diafragmele intermediare.

11.5.2.2 Pentru ridicarea pe turn trebuie prevăzută scara.


Scara trebuie proiectată verticală cu treceri pe podeste-diafragme. La distanţa între
diafragme peste 12 m trebuie de prevăzut podeste speciale intermediare.
Scara şi podestele de trecere trebuie să aibă bariere de protecţie.

11.5.2.3 La temperatura suprafeţei exterioare a corpului de evacuare a gazelor peste 50ºС,


podestele alăturate la el, golurile de scară şi trecerile trebuie să aibă bariera specială de
protecţie de înălţimea minim 1 m, o parte a căreia la înălţimea minim 100 mm de la nivelul
podinei trebiue să fie intefră.

11.6 Castele de apă

11.6.1 Cerinţe de securitate mecanică

11.6.1.1 Normele prezentului capitol trebuie respectate la proiectarea castelurilor de apă,


destinate pentru utilizare în sistemele gospodăriilor de alimentare cu apă menajeră, de
producere şi antiincendiară a întreprinderilor industriale, complexelor de gospodărie
sătească şi aşezărilor locuibile.
Castelurile de apă se proiectează, de regulă, fără acoperişuri piramidale, cu grinui de oţel,
construcţii de sprijin din beton armar, cărămidă sau oţel, fundaţii din beton prefabricat sau
monolit.

11.6.1.2 Schemele de gabarit ale castelurilor de apă se determină prin două parametri –
capacitatea rezervorului şi înăţimii până la partea inferioară a rezervorului.
Castelurile de apă se proiectează cu rezervoarele de capacitatea 15, 25, 50, 100, 150, 200,
300, 500 şi 800 m3. Înălţimea construcţiilor de sprijin (de la nivelul solului până la cota
superioară a elementului de sprijin al rezervorului) pentru turnuri cu capacitatea de la 15
până la 30 m3 trebuie stabilită divizibil la 3 m, cu rezervoare cu capacitatea 100 m3 şi mai
mult – divizibil la 6 m.

N O T Ă : La argumentarea respectivă tehnico-economică se admite proiectarea turnurilor cu


rezervoare de capacitate mai mare, de exemplu, pentru aprovizionarea de avarie cu apă a uzinelor
metaliurgice cu cuptoare furnale şi marten.

11.6.1.3 Forma rezervoarelor trebuie de ales în corespundere cu consideraţii arhitectural-


compoziţionale şi tehnico-economice.

43
NCM C.02.00:2015 (МСН 31-04-2014)

În planseul rezervorului este necesar de prevăzut clapetă de acces cu scara verticală pentru
coborâre în rezervor şi ţevi de ventilare

11.6.1.4 Fundul rezervorului trebuie proiectat cu panta minim de 5 % către conducta de tur-
retur sau de deşertare.

11.6.1.5 Elementele de sprijin a castelelor de apă trebuie de proiectat, de regulă, în formă de


cilindru, sau în sistem de stâlpi prefabricaţi de beton armat.
Se admite de prevăzut pentru elemente de sprijin beton armat monolit, cărămidă sau oţelul
în dependenţă de condiţii locale, calcule tenico-economice şi cu contul cerinţelor
arhitecturale.

11.6.1.6 În cazul folosirii construcţiilor integre a elementelor de sprijin (beton armat monolit
sau cărămida) spaţiul sub rezervoare se admite de folosit pentru amplasarea încăperilor de
serviciu şi birou, depozitelor, încăperilor de producere, care exclud formarea colbului, fumului
şi eliminarea gazelor.

11.6.1.7 Fundamentul castelului de apă, de regulă, trebuie proiectat din beton armat monolit,
în interiorul căruia trebuie prevăzute încăperi protejate termic dar neâcălzite, cu ventilarea
naturală prin aspiraţie şi refulare, pentru instalarea vanelor pe ţevile conductelor şi
aparatelor de control-măsurare.

11.6.1.8 Nodurile de intersecţie a coloanei de admisiune-evacuare cu planşee şi podeste


trebuie să asigure libertatea deplasărilor termice verticale a coloanei.

11.6.1.9 Calculul turnurilor trebuie executat pentru două cazuri: cu rezervorul plin şi deşert
Înclinarea turnului trebuie să fie  0,004.

11.6.1.10 Turnurile trebuie echipate cu scări de oţel pentru ridicarea spre rezervor şi pe
acoperişul lui, deasemenea cu podeste de examinare şi deservire a comstrucţiilor şi a
conductelor. Scările se admite de proiectat verticale, cu arcuri de garanţie a protecţiei
utilizării lor. Distanţa între podeste nu trebuie să depăşească 8 m.
Podestele trebuie să aibă bariere de protecţie cu mâna curentă.

Bibliografia

44
NCM C.02.00:2015 (МСН 31-04-2014)

Traducerea autentică a prezentului document normativ


în limba rusă
Начало перевода
1 Область применения

1.1 Настоящие нормы и правила предназначены для проектирования, строительства и


эксплуатации производственных зданий и сооружений, лабораторных зданий,
производственных и лабораторных помещений, мастерских (класс функциональной
пожарной опасности Ф5.1), а также складских зданий, сооружений и помещений,
предназначенных для хранения веществ, материалов, продукции и сырья (грузов)
(класс функциональной пожарной опасности Ф5.2), в том числе встроенных в здания
другой функциональной пожарной опасности.

1.2.Настоящий документ не распространяется на здания, сооружения и помещения для


производства и хранения взрывчатых веществ и средств взрывания, военного
назначения, подземные сооружения метрополитенов, горных выработок, на складские
здания и помещения для хранения сухих минеральных удобрений и химических средств
защиты растений, взрывчатых, радиоактивных и сильнодействующих ядовитых веществ,
горючих газов, негорючих газов в таре под давлением более 70 кПа, нефти и
нефтепродуктов, каучука, целлулоида, горючих пластмасс и кинопленки, цемента, хлопка,
муки, комбикормов, пушнины, мехов и меховых изделий, сельскохозяйственной
продукции, а также на проектирование зданий и помещений для холодильников и
зернохранилищ.

1.3 В случаях, когда на предприятиях или складах предусматривается возможность


использования труда инвалидов, следует соблюдать дополнительные требования,
оговоренные в соответствующих нормах, в зависимости от вида инвалидности.
При создании на предприятии специализированных цехов или специализированных складов
(участков), предназначенных для использования труда инвалидов, следует
руководствоваться также едиными санитарными правилами для предприятий
(производственных объединений), цехов и участков, предназначенных для использования
труда инвалидов и пенсионеров по старости.
Не допускается создание таких цехов или складов (участков), размещаемых в
помещениях категорий А и Б по NCM E.03.04-2004 (МСН 21-01).

2. Номативные ссылки

NCM C.01.06-2014 «Cerinţe generale de securitate pentru obiectele de construcţie la


folosirea şi accesibilitatea lor pentru persoane cu dizabilităţi »
NCM E.03.02-2014 «Protecţia împotriva incendiilor a clădirilor şi instalaţiilor »
NCM E.03.04-2004 Determinarea categoriilor de pericol de explozie – incendiu şi de
incendiu a încăperilor şi clădirilor.
NCM E.03.05-2004 Instalaţii automate de stingere şi semnalizare a incendiilor. Normativ
pentru proiectare.
NCM C.01.06-07 (МСН 3.02-05-03) Accebibilitatea clădirilor şi construcţiilor pentru
persoanele cu dizabilităţi

45
NCM C.02.00:2015 (МСН 31-04-2014)

СНиП II-23-81* „Стальные конструкции”


CP C.01.02-2003 „Reguli pentru proiectarea accesului persoanelor cu handicap în
clădirile industriale şi civile”.

3. Понятия и определения

В настоящем нормативном документе использованы следующие термины и


определения:
антресоль: Площадка внутри здания, на которой размещены помещения различного
назначения (производственные, административно-бытовые или для инженерного
оборудования).
вставка (встройка) в одноэтажном производственном здании: Двух- или
многоэтажная часть здания, размещенная в пределах одноэтажного здания по всей его
высоте и ширине (вставка) или части высоты и ширины (встройка), выделенная
ограждающими конструкциями.
инженерное оборудование здания: Система приборов, аппаратов, машин и
коммуникаций, обеспечивающая подачу и отвод жидкостей, газов, электроэнергии
(водопроводное, газопроводное, отопительное, электрическое, канализационное,
вентиляционное оборудование).
площадка: Одноярусное сооружение (без стен), размещенное в здании или вне его,
опирающееся на самостоятельные опоры, конструкции здания или оборудование и
предназначенное для установки, обслуживания или ремонта оборудования.
этажность здания: Число этажей здания, включая все надземные этажи,
технический и цокольный, если верх его перекрытия находится выше средней
планировочной отметки земли не менее чем на 2 м.
этаж надземный: Этаж при отметке пола помещений не ниже планировочной
отметки земли.
этаж подвальный: Этаж при отметке пола помещений ниже планировочной отметки
земли более чем на половину высоты помещения.
этаж цокольный: Этаж при отметке пола помещений ниже планировочной отметки
земли не более чем на половину высоты помещения.
этаж технический: Этаж для размещения инженерного оборудования и прокладки
коммуникаций; может быть расположен в нижней (техническое подполье), верхней
(технический чердак) или в средней части здания.
этажерка: Многоярусное каркасное сооружение (без стен), свободно стоящее в
здании или вне его и предназначенное для размещения и обслуживания
технологического и прочего оборудования.
фонари: Часть покрытия здания в виде остекленной, как правило, надстройки,
предназначенная для аэрации и(или) верхнего освещения производственных
помещений.
рампа: Сооружение, предназначенное для производства погрузочно-разгрузочных
работ. Рампа одной стороной примыкает к стене склада, а другой располагается вдоль
железнодорожного пути (железнодорожная рампа) или автоподъезда (автомобильная
рампа). Рампа может располагаться внутри склада. Высота рампы над уровнем пола
определяется видом транспорта.
платформа: Сооружение аналогичного с рампой назначения. В отличие от рампы
проектируется двусторонней: одной стороной располагается вдоль железнодорожного
пути, а противоположной — вдоль автоподъезда.

46
NCM C.02.00:2015 (МСН 31-04-2014)

высотное стеллажное хранение: Хранение на стеллажах с высотой складирования


свыше 5,5 м
терминал: Сооружение складского назначения, предусматривающее оптимальное
размещение груза на складе и автоматизированное управление взаимосвязями с
внешней средой, включающее входящие, исходящие и внутренние потоки.
докшелтер: Система герметизации проема между стеной складского помещения и
кузовом транспортного средства.
сооружение: Наземная, надземная или подземная система строительных конструкций,
служащая, прежде всего, массой для сугубо технических процессов.
опускной колодец: Полая цилиндрическая оболочка (чаще круговая в плане),
погружаемая в грунт. Опускные колодцы применяются главным образом для
устройства глубоких опор, передающих давление на нижние, более прочные слои
грунта, и строительства заглубленных в грунт помещений. Материалом для опускных
колодцев служит преимущественно железобетон (сборный и монолитный). Стены
опускных колодцев делают вертикальными гладкими или уступчатыми со скосом снизу
изнутри, облегчающим погружение его в грунт.
тоннель: Горизонтальное или наклонное подземное сооружение, служащее для
транспортных целей, перемещения воды, прокладки подземных коммуникаций и т.п.
канал: Вытянутое, искусственно ограниченное пространство, предназначенное для
организации связи, передачи или перемещения чего-либо.
газгольдер: Стационарное сооружение для приёма, хранения и выдачи газов в
распределительные газопроводы или установки по их переработке и применению. В
зависимости от избыточного давления хранимых газов газгольдеры выполняются
постоянного и переменного объема.
закрома: Отсек, отгороженное место в зернохранилище, амбаре или на складе в виде
ларя, служащее для хранения зерна, муки и др. сыпучих (мела, извести, минеральных
удобрений и т.д.) и штучных материалов.
бункер: Саморазгружающееся емкостное сооружение с высотой вертикальной части,
не превышающей полуторного минимального размера в плане, которое предназначено
для кратковременного хранения и перегрузки сыпучих материалов. Бункера
компенсируют неравномерность подачи или забора топлива, сырья, полуфабрикатов
или готового продукта.
силос: Саморазгружающееся емкостное сооружение с высотой вертикальной части,
превышающей полуторную величину диаметра или меньшего размера в плане, в
большинстве случаев цилиндрические; группируются в основном в корпуса,
предназначенные для долговременного хранения и перегрузки сыпучих материалов.
Силосы, как правило, выполняются из монолитного и сборного железобетона.
силосный корпус: Постройка, состоящая из системы силосов, объединенных общим
фундаментом, под силосным этажом для заезда транспорта, общими стенками при
четырех- и шестигранных банках и над силосной галереей с подающими грузы
механизмами.
конвейерная галерея: Надземное горизонтальное или наклонное сооружение
мостового типа, преимущественно большой протяженности, расположенное, как
правило, между зданиями.
Галереи состоят из пролетных строений и опор. Внутри пролетных строений
размещаются ленточные конвейеры для транспортировки сыпучих материалов. При
необходимости в пролетных строениях могут быть размещены также технологические
коммуникации различного назначения.

47
NCM C.02.00:2015 (МСН 31-04-2014)

градирня: Устройство, предназначенное для охлаждения воды в системах оборотного


водоснабжения, в которых вода является средством отведения больших количеств
тепла от энергетических и промышленных агрегатов. Принцип охлаждения
заключается в том, что проходящая сквозь градирню вода разделяется на тонкие
пленки или капли, благодаря чему увеличивается поверхность охлаждения, и
продувается потоком воздуха.
вентиляторная градирня: Тяга воздуха создается приточной или вытяжной
вентиляцией.
башенная градирня: Естественная тяга воздуха создается благодаря наличию
вытяжной башни.
башенный копер: Постоянное сооружение, возводимое над устьем ствола глубокой
(обычно св. 500 м) шахты. Башенный копер предназначен для размещения подъёмной
машины, электрического и другого оборудования, обеспечивающего движение в
стволе подъёмных сосудов (клетей и скипов). Башенные копры возводят из
монолитного железобетона, сборных железобетонных, металлических, смешанных
строительных конструкций.
вытяжная башня: Специальное высотное сооружение, предназначенное для
создания тяги и выноса отходов производства, сохраняющих после очистки остаточное
содержание вредных веществ, в верхние слои атмосферы.

4. Общие положения

4.1 Здания и сооружения на всех этапах жизненного цикла должны отвечать требованиям
безопасности в соответствии с техническими регламентами Республики Молдова.

4.2 Объемно-планировочные и конструктивные решения следует принимать в


соответствии с технологической частью проекта, разрабатываемой согласно нормам
технологического проектирования.
Объемно-планировочные решения зданий должны обеспечивать возможность их
реконструкции, изменения технологии производств или складирования грузов без
существенной перестройки зданий;

4.3 При проектировании зданий и сооружений следует разрабатывать объемно-


планировочные и конструктивные решения в соответствии с требованиями
соответствующих стандартов;

4.4 Общая площадь здания определяется как сумма площадей всех этажей
(надземных, включая технические, цокольного и подвальных), измеренных в пределах
внутренних поверхностей наружных стен (или осей крайних колонн, где нет наружных
стен), тоннелей, внутренних площадок, антресолей, всех ярусов внутренних этажерок,
рамп, галерей (горизонтальной проекции) и переходов в другие здания. В общую
площадь здания не включаются площади технического подполья высотой менее 1,8 м
до низа выступающих конструкций (в котором не требуются проходы для
обслуживания коммуникаций), над подвесными потолками, проектируемыми согласно
5.3, а также площадок для обслуживания подкрановых путей, кранов, конвейеров,
монорельсов и светильников.

48
NCM C.02.00:2015 (МСН 31-04-2014)

Площадь помещений, занимающих по высоте два этажа и более в пределах


многоэтажного здания (двухсветных и многосветных), следует включать в общую
площадь в пределах одного этажа.
При определении этажности здания учитываются площадки, ярусы этажерок и
антресоли, площадь которых на любой отметке составляет более 40 % площади этажа
здания.
Площадь этажа здания в пределах пожарного отсека определяется по внутреннему
периметру наружных стен этажа, за исключением площади лестничных клеток. При
наличии площадок и этажерок в площадь этажа включаются в одноэтажном здании
площадь всех площадок, ярусов этажерок и антресолей, в многоэтажном здании —
площадь площадок, ярусов этажерок и антресолей в пределах расстояния по высоте
между отметками площадок, ярусов этажерок и антресолей площадью на каждой
отметке более 40 % площади пола этажа. В площадь этажа здания в пределах
пожарного отсека не включаются наружные рампы для автомобильного и
железнодорожного транспорта.
Площадь застройки определяется по внешнему периметру здания на уровне цоколя,
включая выступающие части, проезды под зданием, части здания без наружных
ограждающих конструкций.

4.5. Строительный объем здания определяется как сумма строительного объема


надземной части от отметки ±0.00 и подземной части от отметки чистого пола до
отметки ±0.00.
Строительный объем надземной и подземной частей здания определяется в пределах
наружных поверхностей ограждающих конструкций, включая световые и аэрационные
фонари, каждой из частей здания.

4.6 Пожарно-техническую классификацию строительных материалов, конструкций,


помещений, зданий, элементов и частей зданий следует принимать по NCM E.03.04-
2004 (МСН 21-01).

4.7 По взрывопожарной и пожарной опасности здания, сооружения и помещения


подразделяются на категории соответственно (А, Б, В, Г, Д) и (А, Б, В1 — В4, Г, Д) в
зависимости от размещаемых в них технологических процессов и свойств
находящихся (обращающихся) или хранимых веществ и материалов, продукции, сырья
и их упаковки.
Категории зданий, сооружений и помещений устанавливаются в технологической части
проекта в соответствии со сводами правил.

4.8 Автоматические установки пожаротушения, пожарной сигнализации, оповещения


и управления эвакуацией людей при пожаре следует предусматривать в соответствии
с требованиями NCM E.03.05-2004.

49
NCM C.02.00:2015 (МСН 31-04-2014)

5. Производственные и складские здания и помещения


5.1 Требования механической безопасности

5.1.1 Строительные конструкции должны обладать долговечностью и надежностью с


учетом возможных опасных воздействий, а также устойчивостью к прогрессирующему
обрушению, подтвержденных соответствующими расчетами.
Конструкции должны быть рассчитаны на действие нагрузок от собственного веса и
конструкций, которые на них опираются, снеговых и ветровых нагрузок, нагрузок от
технологического оборудования, транспортного и инженерного оборудования с учётом
восприятия воздействия от опасных геологических процессов в районе строительства.
При проектировании расчеты строительных конструкций должны выполняться в
соответствии с нормативными документами, и не ограничивать применение материалов
и технологий, отвечающих требованиям безопасности, надежности и долговечности.
Основания и несущие конструкции здания в процессе строительства и эксплуатации не
должны иметь трещин, повреждений и деформаций, ведущих к снижению
эксплуатационных свойств зданий и сооружений.

5.1.2 В зданиях большой протяженности должны предусматриваться температурно-


усадочные, осадочные или антисейсмические швы в зависимости от их объемно-
планировочных решений и природно-климатических условий района строительства.

5.1.3 Колонны и конструкции обрамления проемов в зданиях в местах интенсивного


движения напольного транспорта должны быть защищены от механических
повреждений.

5.1.4 Помещения категорий А или Б следует, как правило, размещать у наружных стен, а в
многоэтажных зданиях – на верхних этажах.
В помещениях категорий А и Б следует предусматривать наружные легкосбрасываемые
ограждающие конструкции. В качестве легкосбрасываемых конструкций следует, как правило,
использовать одинарное остекление окон и фонарей. При недостаточной площади
остекления допускается в качестве легкосбрасываемых конструкций использовать
конструкции покрытий с кровлей из стальных, алюминиевых, хризотилцементных и битумных
волнистых листов, из гибкой черепицы, металлочерепицы, хризотилцементных и сланцевых
плиток и эффективного негорючего утеплителя. Площадь легкосбрасываемых конструкций
следует определять расчетом. При отсутствии расчетных данных площадь
легкосбрасываемых конструкций должна составлять не менее 0,05 м2 на 1 м3 объема
помещения категории А и не менее 0,03 м2 — помещения категории Б.

П р и м е ч а н и я:
1 Оконное стекло относится к легкосбрасываемым конструкциям при толщине 3, 4 и 5 мм и
площади не менее (соответственно) 0,8, 1 и 1,5 м2. Армированное стекло, стеклопакеты,
триплекс, сталинит и поликарбонат к легкосбрасываемым конструкциям не относятся.
2 Рулонный ковер на участках легкосбрасываемых конструкций покрытия следует разрезать на
карты площадью не более 180 м2 каждая.
3 Расчетная нагрузка от массы легкосбрасываемых конструкций покрытия должна составлять
не более 0,7 кПа.

50
NCM C.02.00:2015 (МСН 31-04-2014)

5.2 Требования пожарной безопасности

5.2.1 Эвакуация из зданий и помещений

5.2.1.1 Не менее двух эвакуационных выходов должны иметь:


- помещения категорий А и Б с численностью работающих в наиболее
многочисленной смене более 5 чел., категории В - более 25 чел. или площадью более
1000 м2;
- открытые этажерки и площадки, предназначенные для обслуживания
оборудования, при площади пола яруса более 100 м2 - для помещений категорий А и Б
и более 400 м2 ;
- для помещений других категорий.

5.2.1.2 Не менее двух эвакуационных выходов должны иметь этажи категорий А и Б


при численности работающих в наиболее многочисленной смене более 5 чел.,
категории В - 25 чел.

5.2.1.3 Ширина эвакуационных выходов в свету должна быть не менее 1,2 м при числе
эвакуирующихся более 50 чел.

5.2.1.4 В помещениях категорий А, Б и В1, в которых производятся, применяются или


хранятся легковоспламеняющиеся жидкости, полы следует выполнять из негорючих
материалов или материалов группы горючести Г1.
Не допускается размещать помещения категорий А или Б под помещениями,
предназначенными для одновременного пребывания более 50 человек, а также в
подвальных или цокольных этажах.
Не допускается устраивать подвесные потолки в помещениях категорий А или Б.

5.2.1. Ширина горизонтальных участков путей эвакуации и пандусов в свету должна


быть не менее 1,2 м - для общих коридоров, по которым могут эвакуироваться из
помещений более 50 чел.

5.2.1.5 При устройстве в зданиях категорий А и Б лестничной клетки типа Л1 выходы в


поэтажный коридор из помещений категорий А и Б должны предусматриваться через
тамбур-шлюзы с постоянным подпором воздуха.

5.2.1.6 Эвакуационные выходы не допускается предусматривать через


производственные помещения в зданиях IV и V степеней огнестойкости, класса
конструктивной пожарной опасности С2 и С3.
Расстояние от наиболее удаленной точки помещения без постоянных рабочих мест с
инженерным оборудованием, предназначенным для обслуживания помещения
категорий А и Б, и имеющего один эвакуационный выход через помещение категорий А
и Б, не должно превышать 25 м.
Эвакуационные пути из помещений категорий В, Г и Д не должны включать участки,
проходящие через тамбур-шлюзы помещений категории А и Б.

5.2.1. Эвакуационные выходы из лестничных клеток, расположенных во встройках и


вставках высотой не более четырех этажей с помещениями категорий В4, Г и Д,

51
NCM C.02.00:2015 (МСН 31-04-2014)

допускается предусматривать через помещение категории В4, Г или Д наружу при


условии расположения выходов с двух сторон встроек и вставок (если встройка или
вставка разделяет здание на изолированные части).

5.2.1.8 Эвакуационные выходы из помещений категорий В4, Г и Д, расположенных на


антресолях и вставках (встройках) в зданиях I, II, III и IV степеней огнестойкости класса
пожарной опасности С0 и С1, а также на антресолях одноэтажных мобильных зданий
IV степени огнестойкости классов пожарной опасности С2 и С3, предназначенных для
размещения инженерного оборудования зданий, при отсутствии в них постоянных
рабочих мест допускается предусматривать на лестницы 2-го типа из негорючих
материалов, размещенные в помещениях категорий В, Г и Д. При этом расстояние от
наиболее удаленной точки помещения с инженерным оборудованием до
эвакуационного выхода из здания не должно превышать значений, установленных в
таблице 1. Допускается предусматривать один выход (без устройства второго) на
выполненные из негорючих материалов лестницы 2-го и 3-го типов из указанных
помещений, в которых расстояние от наиболее удаленной точки помещения до выхода
на лестницу не превышает 25 м.

5.2.1.9 Лестницы 3-го типа могут применяться в качестве второго эвакуационного


выхода с этажа в зданиях высотой (по NCM E.03.04-2004 МСН 21-01-20) не более 28
м, если численность работающих на каждом этаже (кроме первого) в наиболее
многочисленной смене не превышает:
- 15 чел. - в многоэтажных зданиях с помещениями любой категории;
- 50 чел. - в двухэтажных зданиях с помещениями категорий В1 - В3;
- 100 чел. - то же, категорий В4, Г и Д.

5.2.1.10 Из каждой части подвала по 5.35 следует предусматривать не менее двух


эвакуационных выходов.

5.2.1.11 Расстояние от наиболее удаленного рабочего места в помещении до


ближайшего эвакуационного выхода из помещения непосредственно наружу или в
лестничную клетку не должно превышать значений, приведенных в таблице 1. Для
помещений площадью более 1000 м2 расстояние, указанное в таблице 1, включает
длину пути по коридору до выхода наружу или в лестничную клетку.
Если эвакуационный выход из помещения ведет в коридор, наружу или в лестничную
клетку через смежное помещение, то расстояние от наиболее удаленного рабочего
места этого помещения до выхода из смежного помещения принимается по наиболее
опасной категории одного из смежных помещений.
Плотность людского потока определяется как отношение количества людей,
эвакуирующихся по общему проходу, к площади этого прохода.
Расстояния для помещений категорий А и Б установлены с учетом площади разлива
легковоспламеняющихся или горючих жидкостей, равной 50 м2; при других числовых
значениях площади разлива указанные в таблице 1 расстояния умножаются на
коэффициент 50/F, где F - возможная площадь разлива, определяемая в
технологической части проекта.
При промежуточных значениях объема помещений расстояния определяются
линейной интерполяцией.

52
NCM C.02.00:2015 (МСН 31-04-2014)

Расстояния установлены для помещений высотой до 6 м (для одноэтажных зданий


высота принимается до низа ферм); при высоте помещений более 6 м расстояния
увеличиваются:, при высоте помещения 12 м - на 20 %, 18 м - на 30 %, 24 м - на 40 %,
но не более 140 м для помещений категорий А, Б и 240 м - для помещений категории
В; при промежуточных значениях высоты помещений увеличение расстояний
определяется линейной интерполяцией.
В таблицах 1 - 4 установлены нормы для категорий зданий и пожарных отсеков при
предусмотренных сочетаниях степени огнестойкости и класса пожарной опасности
здания. При других сочетаниях, не предусмотренных указанными таблицами,
расстояние и численность людей принимаются по худшему из этих показателей для
данной категории помещения или согласовываются в установленном порядке.

5.2.1.12 Внутренние этажерки и площадки должны иметь, как правило, не менее двух
открытых стальных лестниц. Допускается проектировать одну лестницу при площади
пола каждого яруса этажерки или площадки, не превышающей 108 м для помещений
категорий А и Б, 400 м для помещений категорий В1-В4, Г и Д.
Расстояние от наиболее удаленной точки на площадках и этажерках до ближайшего
эвакуационного выхода из здания следует принимать по таблице 1 с учетом длины
эвакуационного пути по лестнице 2-го типа.
Эвакуационные выходы с площадок и ярусов этажерок, площадь которых на любой
отметке превышает 40 % площади этажа, при наличии на них постоянных рабочих
мест, следует предусматривать через лестничные клетки.
Допускается один из эвакуационных выходов предусматривать на лестницу 3-го типа.

Таблица 1
Расстояние, м, при плотности
Класс
Объем Степень людского потока в общем проходе,
Категори конструктивной
помещения, огнестойкости чел/м
я помещения пожарной
тыс. м3 зданий св.1 до св. 3
опасности зданий до 1
3 до 5
А, Б I, II, III, IV С0 40 25 15
I, II, III, IV С0 100 60 40
До 15
В1 - В3 III, IV С1 70 40 30
V С2, С3 50 30 20
А, Б I, II, III, IV С0 60 35 25
30 I, II, III, IV С0 145 85 60
В1 - В3
III, IV С1 100 60 40
А, Б I, II, III, IV С0 80 50 35
40 I, II, III, IV С0 160 95 65
В1 - В3
III, IV С1 110 65 45
А, Б I, II, III, IV С0 120 70 50
50 I, II, III, IV С0 180 105 75
В1 - В3
III, IV С1 160 95 65
А, Б I, II, III, IV С0 140 85 60
60 и
I, II, III, IV С0 200 110 85
более В1 - В3
III, IV С1 180 105 75
80 и I, II, III, IV С0 240 140 100
В1 - В3
более III, IV С1 200 110 85
Независ I, II, III, IV С0 Не огр. Не Не огр.
имо от В4, Г огр.
объекта III, IV С1 160 95 65

53
NCM C.02.00:2015 (МСН 31-04-2014)

Расстояние, м, при плотности


Класс
Объем Степень людского потока в общем проходе,
Категори конструктивной
помещения, огнестойкости чел/м
я помещения пожарной
тыс. м3 зданий св.1 до св. 3
опасности зданий до 1
3 до 5
V Не норм. 120 70 50
I, II, III, IV С0, С1 Не огр. Не Не огр.
То же Д огр.
IV, V С2, С3 160 95 65

5.2.1.13 Расстояние от наиболее удаленного рабочего места до ближайшего


эвакуационного выхода из одно- или двухэтажных зданий IV степени огнестойкости
классов пожарной опасности С2 и С3 следует принимать не более:
в одноэтажных зданиях с помещениями категории В1 - В3 - 50 м, категорий В4, Г и
Д - 80 м;
в двухэтажных зданиях с помещениями категорий В1 - В3 - 40 м, категорий В4, Г и
Д – 60 м.
Указанные расстояния допускается увеличивать на 50 %, если площадь пола, не
занятая оборудованием, в помещениях составляет 75 м и более на одного
работающего в наиболее многочисленной смене.
В одноэтажных зданиях с помещениями категорий В1 - В4, Г и Д при
невозможности соблюдения указанных расстояний эвакуационные выходы
необходимо располагать в наружных стенах по периметру зданий через 72 м.
Ширина марша лестницы в зависимости от количества людей, эвакуирующихся по
ней со второго этажа, а также ширина дверей, коридоров или проходов на путях
эвакуации должны приниматься из расчета 0,6 м на 100 чел.

5.2.1.14 Расстояние по коридору от двери наиболее удаленного помещения площадью


не более 1000 м2 до ближайшего выхода наружу или в лестничную клетку не должно
превышать значений, приведенных в таблице 2.
При размещении на одном этаже помещений различных категорий расстояние по
коридору от двери наиболее удаленного помещения до выхода наружу или в
ближайшую лестничную клетку определяется по более опасной категории.
Плотность людского потока в коридоре определяется как отношение количества
людей, эвакуирующихся из помещений в коридор, к площади этого коридора, при этом
при дверях, открывающихся из помещений в общие коридоры, ширина общего
коридора должна приниматься уменьшенной:
- на половину ширины дверного полотна-при одностороннем расположении
дверей;
- на ширину дверного полотна - при двустороннем расположении дверей.

5.2.1.15 В одноэтажных зданиях терминалов I и II степеней огнестойкости класса


конструктивной пожарной опасности С0 допускается при необходимости устройство
эвакуационных коридоров, выгороженных противопожарными преградами 1-го типа и
обеспеченных подпором воздуха при пожаре. В этом случае длина коридора не
учитывается при расчете протяженности пути эвакуации.

5.2.1.16 Ширину эвакуационного выхода (двери) из помещений следует принимать в


зависимости от общего количества людей, эвакуирующихся через этот выход, и
количества людей на 1 м ширины выхода (двери), установленного в таблице 3, но не
менее 0,9 м при наличии в числе работающих инвалидов с нарушениями опорно-

54
NCM C.02.00:2015 (МСН 31-04-2014)

двигательного аппарата.
Количество людей на 1 м ширины выхода при промежуточных значениях объема
помещений определяется интерполяцией.
Количество людей на 1 м ширины эвакуационного выхода (двери) из помещений
высотой более 6 м увеличивается: при высоте помещений 12 м - на 20 %, 18 м - на 30
%, 24 м - на 40 %; при промежуточных значениях высоты помещений увеличение
количества людей на 1 м ширины выхода определяется интерполяцией.

Таблица 2
Расстояние по коридору, м, до
Класс
выхода наружу или в ближайшую
Кате- Степень конструктивной
Расположе- лестничную клетку при плотности
гория огнестойкости пожарной
ние выхода людского потока в коридоре, чел/м
помещения зданий опасности
св.2 св. 3 св. 4
зданий до 1
до 3 до 5 до 5
А, Б I, II, III, IV С0 60 50 40 35
Между I, II, III, IV С0 120 95 80 65
двумя выходами В1 - В3 III, IV С1 85 65 55 45
наружу или Не норм. С2, С3 60 50 40 35
лестничными I, II, III, IV С0 180 140 120 100
клетками В4, Г, Д III, IV С1 125 100 85 70
Не норм. С2, С3 90 70 60 50
Незави I, II, III, IV С0 30 25 20 15
В тупиковый
симо от III, IV С1 20 15 15 10
коридор
категории Не норм. С2, С3 15 10 10 8

5.2.1.17 Ширину эвакуационного выхода (двери) из коридора наружу или в


лестничную клетку следует принимать в зависимости от общего количества людей,
эвакуирующихся через этот выход, и количества людей на 1 м ширины выхода (двери),
установленного в таблице 4, но не менее 0,8 м, при наличии работающих инвалидов с
нарушениями опорно-двигательного аппарата - не менее 0,9 м.

Таблица 3
Объем Категор Степень Количество людей на 1 м
Класс конструктивной
помещения, ия огнестойкости ширины эвакуационного
пожарной опасности здания
тыс. м2 помещения здания выхода (двери), чел.
До 15 А, Б I, II, III, IV С0 45
I, II, III, IV С0 110
В1 - В3 III, IV С1 75
Не норм. С2, С3 55
30 А, Б I, II, III, IV С0 65
I, II, III, IV С0 155
В1 - В3
III, IV С1 110
40 А, Б I, II, III, IV С0 85
I, II, III, IV С0 175
В1 - В3
III, IV С1 120
50 А, Б I, II, III, IV С0 130
I, II, III, IV С0 195
В1 - В3
III, IV С1 135
60 и А, Б I, II, III, IV С0 150

55
NCM C.02.00:2015 (МСН 31-04-2014)

Объем Категор Степень Количество людей на 1 м


Класс конструктивной
помещения, ия огнестойкости ширины эвакуационного
пожарной опасности здания
тыс. м2 помещения здания выхода (двери), чел.
более I, II, III, IV С0 220
В1 - В3
III, IV С1 155
80 и I, II, III, IV С0 260
В1 - В3
более III, IV С1 220
Независ I, II, III, IV С0 260
имо от В4, Г III, IV С1 180
объема Не норм. С2, С3 130
То же Д Не нормируется

Таблица 4
Класс Количество людей на 1 м
Категория наиболее Степень
конструктивной шири
пожароопасного помещения, огнестойкости
пожарной опасности ны эвакуационного выхода
выходящего в коридор здания
здания (двери) из коридора, чел.
А, Б I, II, III, IV С0 85
I, II, III, IV С0 173
В1 - В3 IV С1 120
Не норм. С2, С3 85
I, II, III, IV С0 260
В4, Г, Д IV С1 180
Не норм. С2, С3 130

5.2.1.18 При наличии работающих инвалидов с нарушениями опорно-двигательного


аппарата ширину марша лестницы следует принимать не менее 1,2 м.

5.2.1.19 В одноэтажных зданиях терминалов I и II степеней огнестойкости класса


конструктивной пожарной опасности С0 допускается при необходимости устройство
эвакуационных коридоров, выгороженных противопожарными преградами 1-го типа и
обеспеченных подпором воздуха при пожаре. В этом случае длина коридора не
учитывается при расчете протяженности пути эвакуации.

5.2.1.20 Незадымляемые лестничные клетки 2-го типа - Н2 должны разделяться на


высоту двух маршей глухой противопожарной перегородкой через каждые 30 м по
высоте в зданиях категорий Г и Д и 20 м - в зданиях категории В (с переходом из одной
части лестничной клетки в другую вне объема лестничной клетки).

5.2.1.21 В стеллажах должны быть предусмотрены поперечные проходы высотой не


менее 2 м и шириной не менее 1,5 м через каждые 40 м. Проходы в пределах
стеллажей необходимо отделять от конструкций стеллажей противопожарными
перегородками. В наружных стенах в местах устройства поперечных проходов в
стеллажах следует предусматривать дверные проемы.

5.2.1.22 В складах лесоматериалов эвакуационные выходы из галерей и эстакад


следует принимать не реже чем через 100 м. Переходные мостики над конвейерами
должны иметь ширину не менее 1 м, сплошной настил с отбортовкой понизу на высоту
0,15 м и ограждаться перилами высотой не менее 1 м. Эвакуационные лестницы
следует предусматривать 3-го типа.

56
NCM C.02.00:2015 (МСН 31-04-2014)

В местах примыкания эвакуационных лестниц к галереям и эстакадам поперек


конвейерных лент следует предусматривать дренчерные завесы с сухотрубами
диаметром 77 мм, оборудованными пожарными соединительными головками для
подключения пожарных машин.

5.2.1.23 В помещениях и коридорах следует предусматривать дымоудаление на


случай пожара.

5.2.1.24 Открывающиеся зенитные фонари, учитываемые в расчете дымоудаления,


должны быть равномерно размещены по площади покрытия.

5.2.1.25 Погрузочно-разгрузочные рампы и платформы должны иметь не менее двух


рассредоточенных лестниц или пандусов.

5.2.1.26 Лестницы 3-го типа, предназначенные для доступа пожарных подразделений,


должны иметь ширину не менее 0,7 м.

5.2.2 Предотвращение распространения пожара

5.2.2.1 Степень огнестойкости, класс конструктивной пожарной опасности, высоту


зданий и площадь этажа в пределах пожарного отсека следует принимать
по таблице 5
При наличии площадок, этажерок и антресолей, площадь которых на любой отметке
превышает 40 % площади пола помещения, площадь этажа определяется как для
многоэтажного здания с числом этажей, определенным по 4.4.
При оборудовании помещений установками автоматического пожаротушения
указанные в таблице 5 площади допускается увеличивать на 100 %, за исключением
зданий IV степени огнестойкости классов пожарной опасности С0 и С1, а также зданий
V степени огнестойкости.
При наличии открытых технологических проемов в перекрытиях смежных этажей
суммарная площадь этих этажей не должна превышать площади этажа, указанной в
таблице 5.
В здании категории В при наличии помещений категории В1 высоту здания и площадь
этажа в пределах пожарного отсека, указанные в таблице 5, необходимо уменьшить на
25 %.
В таблице 5 установлены нормы для категорий зданий и пожарных отсеков при
предусмотренных сочетаниях степени огнестойкости и класса пожарной опасности
здания. При других сочетаниях, не предусмотренных настоящей таблицей, площадь
этажа и высота здания принимаются по худшему из этих показателей для данной
категории здания или согласовываются в установленном порядке.

5.2.2.2 В одноэтажных зданиях IV степени огнестойкости класса пожарной опасности


С2 допускается размещать помещения категорий А и Б общей площадью не более 300
м2. При этом указанные помещения должны выделяться противопожарными
перегородками 1-го типа и перекрытиями 3-го типа. Наружные стены этих помещений
должны быть классов К0 или К1.
Допускается проектировать одноэтажные мобильные здания IV степени огнестойкости
класса пожарной опасности С2 и С3 категорий А и Б площадью не более 75 м2.

57
NCM C.02.00:2015 (МСН 31-04-2014)

5.2.2.3 При размещении в одном здании или помещении технологических процессов с


различной взрывопожарной и пожарной опасностью следует предусматривать
мероприятия по предупреждению взрыва и распространения пожара. Эффективность
этих мероприятий должна быть обоснована в технологической части проекта. Если
указанные мероприятия являются недостаточно эффективными, то технологические
процессы с различной взрывопожарной и пожарной опасностью следует размещать в
отдельных помещениях; при этом помещения разных категорий А, Б, В1, В2, В3
следует отделять одно от другого, а также эти помещения от помещений категорий В4,
Г и Д и коридоров противопожарными перегородками и противопожарными
перекрытиями следующих типов:
- в зданиях I степени огнестойкости - противопожарными перегородками 1-го типа,
противопожарными перекрытиями (междуэтажными и над подвалом) 2-го типа;
- в зданиях II и III степеней огнестойкости - противопожарными перегородками 1-го
типа, в зданиях IV степени огнестойкости классов пожарной опасности С0, С1 - 2-го
типа, в зданиях IV степени огнестойкости классов пожарной опасности С2, С3
помещения категории В1 - В3 - противопожарными перегородками 2-го типа,
помещения категорий А и Б - в соответствии с 5.33; противопожарными перекрытиями
(междуэтажными и над подвалом) 3-го типа.
Допускается встраивать этаж складского или административного назначения в
производственное здание, а также этаж производственного или административного
назначения в складское здание при соблюдении в здании требований к этим зданиям.

Таблица 5
Категор Площадь этажа, м2, в пределах
Класс
ия зданий Степень пожарного отсека зданий
Высота конструктивной
или огнестойкости
здания*, м пожарной одноэта в два в три
пожарных зданий
опасности зданий жных этажа этажа и более
отсеков
А, Б 36 I С0 Не огр. 5200 3500
36 II С0 Не огр. 5200 3500
А 24 III С0 7800 3500 2600
- IV С0 3500 - -
36 II С0 Не огр. 10400 7800
Б 24 III С0 7800 3500 2600
- IV С0 3500 - -
25000 10400
48 I, II С0 Не огр.
7800** 5200**
10400 5200
24 III С0 25000
В 5200** 3600**
18 IV С0, С1 25000 10400 -
18 IV С2, С3 2600 2000 -
12 V Не норм. 1200 600*** -
54 I, II С0 Не ограничивается
36 III С0 Не огр. 25000 10400
30 III С1 То же 10400 7800
Г
24 IV С0 -»- 10400 5200
18 IV С1 6500 5200 -

54 I, II С0 Не ограничивается
Д
36 III С0 Не огр. 50000 15000

58
NCM C.02.00:2015 (МСН 31-04-2014)

Категор Площадь этажа, м2, в пределах


Класс
ия зданий Степень пожарного отсека зданий
Высота конструктивной
или огнестойкости
здания*, м пожарной одноэта в два в три
пожарных зданий
опасности зданий жных этажа этажа и более
отсеков
30 III С1 То же 25000 10400
24 IV С0, С1 -»- 25000 7800
18 IV С2, С3 10400 7800 -
12 V Не норм. 2600 1500 -
*
Высота здания в данной таблице измеряется от пола 1-го этажа-до потолка верхнего этажа,
включая технический; при переменной высоте потолка принимается средняя высота этажа.
Высота одноэтажных зданий класса пожарной опасности С0 и С1 не нормируется.
**
Для деревообрабатывающих производств.
***
Для лесопильных цехов с числом рам до четырех, деревообрабатывающих цехов первичной
обработки древесины и рубильных станций дробления древесины.

5.2.2.4 Подвалы при размещении в них помещений категорий В1 - В3 должны


разделяться противопожарными перегородками 1-го типа на части площадью не более
3000 м2 каждая, при этом ширина каждой части (считая от наружной стены), как
правило, не должна превышать 30 м. В указанных помещениях следует
предусматривать окна шириной не менее 0,75 м и высотой не менее 1,2 м с приямками
шириной не менее 0,8 м и длиной 1,8 м для установки дымососа. Суммарную площадь
окон следует принимать не менее 0,2 % площади пола помещений. В помещениях
площадью более 1000 м2 следует предусматривать не менее двух окон. Перекрытия
над подвалами должны иметь предел огнестойкости не менее REI 45.
Коридоры должны быть шириной не менее 2 м с выходами непосредственно наружу
или через обособленные лестничные клетки. Перегородки, отделяющие помещения от
коридоров, должны быть противопожарными 1-го типа.
Подвалы с помещениями категорий В1 - В3, которые по требованиям технологии
производства не могут быть размещены у наружных стен, следует разделять
противопожарными перегородками на части площадью не более 1500 м2 каждая с
устройством дымоудаления.

5.2.2.5 Не следует предусматривать въезд локомотивов всех типов в помещения


категорий А и Б, а паровозов и тепловозов - также в помещения категорий В1 - В3 и в
помещения с конструкциями покрытий классов К2 и К3.

5.2.2.6 Перед лифтами в помещениях категорий А и Б на всех этажах следует


предусматривать тамбур-шлюзы 1-го типа с постоянным подпором воздуха. В
машинных отделениях лифтов зданий категорий А и Б следует предусматривать
постоянный подпор воздуха.
При невозможности устройства тамбур-шлюзов в противопожарных преградах,
отделяющих помещения категорий А или Б от помещений других категорий, а также
дверей, ворот, люков и клапанов в противопожарных преградах, отделяющих
помещения категории В от других категорий, следует предусматривать комплекс
мероприятий по предотвращению распространения пожара и проникновения горючих
газов, паров легковоспламеняющихся и горючих жидкостей, пылей, волокон,
способствующих образованию взрывоопасных концентраций, в смежные этажи и
помещения.

59
NCM C.02.00:2015 (МСН 31-04-2014)

В проемах противопожарных преградах, которые не могут закрываться


противопожарными дверями или воротами, для сообщения между помещениями
категорий В, Г, и Д допускается предусматривать открытые тамбуры, оборудованные
установками автоматического пожаротушения. Ограждающие конструкции этих
тамберов должны быть противопожарными.

5.2.2.7 Участки перекрытий и технологических площадок, на которых установлены


аппараты, установки и оборудование с наличием в них легковоспламеняющихся,
горючих и токсичных жидкостей, должны иметь глухие бортики из негорючих
материалов или поддоны. Высота бортиков и площадь между бортиками или поддонов
устанавливаются в технологической части проекта.

5.2.2.8 Зенитные фонари со светопропускающими элементами из материалов групп Г3


и Г4 допускается применять только в зданиях I, II и III степеней огнестойкости класса
пожарной опасности С0 в помещениях категорий В4, Г и Д с покрытиями из
материалов с пожарной опасностью НГ и Г1 и рулонной кровлей, имеющей защитное
покрытие из гравия. Общая площадь светопропускающих элементов таких фонарей не
должна превышать 15 % общей площади покрытия, площадь проема одного фонаря -
не более 12 м2 при удельной массе светопропускающих элементов не более 20 кг/м2 и
не более 18 м2 при удельной массе светопропускающих элементов не более 10 кг/м2.
При этом рулонная кровля должна иметь защитное покрытие из гравия.
Расстояние (в свету) между этими фонарями должно составлять не менее 6 м при
площади проемов от 6 до 18 м2 и не менее 3 м при площади проемов до 6 м2.
При совмещении фонарей в группы они принимаются за один фонарь, к которому
относятся все указанные ограничения.
Между зенитными фонарями со светопропускающими заполнениями из материалов
групп Г3 и Г4 в продольном и поперечном направлениях покрытия здания через
каждые 54 м должны устраиваться разрывы шириной не менее 6 м. Расстояние по
горизонтали от противопожарных стен до указанных зенитных фонарей должно
составлять не менее 5 м.

5.2.2.9 Конструкции рамп и навесов, примыкающих к зданиям I, II, III и IV степеней


огнестойкости классов пожарной опасности С0 и С1, следует принимать из негорючих
материалов.

5.2.2.10 Многоэтажные складские здания категорий Б и В следует проектировать


шириной не более 60 м.

5.2.2.11 При разделении по технологическим или санитарным условиям перегородками


складских помещений с грузами, одинаковыми по пожарной опасности, требования к
перегородкам определяются в технологической части проекта.
По требованиям технологии хранения грузов допускается экспедицию, приемку,
сортировку и комплектацию грузов размещать непосредственно в хранилищах, без
отделения их перегородками. При этом рабочие места товароведов, экспертов,
кладовщиков, отбраковщиков, учетчиков и операторов допускается ограждать
перегородками с ненормируемыми пределами огнестойкости и классом пожарной
опасности (остекленными или с сеткой при высоте глухой части не более 1,2 м,
сборно-разборными и раздвижными).

60
NCM C.02.00:2015 (МСН 31-04-2014)

5.2.3 Требования гигиены, защиты здоровья человека и охраны


окружающей среды

5.2.3.1. Объемно-планировочные и конструктивные решения системы инженерного


обеспечения следует разрабатывать с учетом экологических требований,
соответствующих законодательным актам, а также с учетом необходимости снижения
динамических воздействий на строительные конструкции, технологические процессы и
работающих, вызываемых виброактивным оборудованием или внешними источниками
колебаний.

5.2.3.2 Площадь световых проемов следует предусматривать в соответствии с


нормами проектирования естественного и искусственного освещения.

5.2.3.3 Размещение в производственных зданиях расходных (промежуточных) складов


сырья и полуфабрикатов в количестве, установленном нормами технологического
проектирования для обеспечения непрерывного технологического процесса,
допускается непосредственно в производственных помещениях открыто или за
сетчатыми ограждениями. При отсутствии таких данных в нормах технологического
проектирования количество указанных грузов должно быть, как правило, не более
полуторасменной потребности.

5.2.3.4 Безопасность пребывания людей должна обеспечиваться санитарно-


эпидемиологическими и микроклиматическими условиями: отсутствием вредных
веществ в воздухе рабочих зон выше предельно допустимых концентраций;
минимальным выделением теплоты и влаги в помещения; отсутствием выше
допустимых значений шума, вибрации, уровня ультразвука, электромагнитных волн,
радиочастот, статического электричества и ионизирующих излучений, а также
ограничением физических нагрузок, напряжения внимания и предупреждением
утомления работающих.

5.2.3.5 В зданиях допускается использовать в строительных конструкциях полимерные


и полимерсодержащие материалы, разрешенные к применению в строительстве
санитарно-эпидемиологическим заключением.

5.2.3.6 Для исключения отрицательного влияния производственных объектов на


окружающую среду следует выполнять мероприятия по очистке и обезвреживанию
промышленных стоков, улавливанию и очистке технологических и вентиляционных
выбросов, внедрению безотходной и малоотходной технологий; своевременному
удалению, обезвреживанию и утилизации отходов производства.

5.2.3.7 Необходимость устройства фонарей и их тип (зенитные, П-образные, световые,


светоаэрационные и пр.) устанавливаются проектом в зависимости от особенностей
технологического процесса, санитарно-гигиенических и экологических требований с
учетом климатических условий района строительства.
Фонари должны быть незадуваемыми. Длина фонарей должна составлять не более
120 м. Расстояние между торцами фонарей и между торцом фонаря и наружной
стеной должно быть не менее 6 м. Открывание створок фонарей должно быть

61
NCM C.02.00:2015 (МСН 31-04-2014)

механизированным (с включением механизмов открывания у выходов из помещений),


дублированным ручным управлением.

5.2.3.8 Для покрытий полов складских помещений, предназначенных для хранения


пищевых продуктов, не допускается применение дегтей и дегтевых мастик и других
экологически вредных материалов.
При складировании грузов, температура которых превышает 60 оС, следует
предусматривать жаропрочные полы.

5.2.4 Требования безопасности и доступности при пользовании

5.2.4.1 Объемно-планировочное и конструктивное решения должны способствовать


исключению возможности получения травм людей в процессе передвижения, работы,
пользования передвижными устройствами, технологическим и инженерным
оборудованием.

5.2.4.2 В помещениях высота от пола до низа выступающих конструкций перекрытия


(покрытия) должна быть не менее 2,2 м, высота от пола до низа выступающих частей
коммуникаций и оборудования в местах регулярного прохода людей и на путях
эвакуации - не менее 2 м, а в местах нерегулярного прохода людей - не менее 1,8 м.
При необходимости въезда в здание автомобилей высота проезда должна быть не
менее 4,2 м до низа конструкций, выступающих частей коммуникаций и оборудования,
для пожарных автомобилей - не менее 4,5 м.

5.2.4.3 Уклон маршей в лестничных клетках следует принимать не менее 1:2 при
ширине проступи 0,3 м; для подвальных этажей и чердаков допускается принимать
уклон маршей лестниц 1:1,5 при ширине проступи 0,26 м.

5.2.4.4 Внутренние открытые лестницы (при отсутствии стен лестничных клеток) должны
иметь уклон не более 1:1. Уклон открытых лестниц для прохода к одиночным рабочим
местам допускается увеличивать до 2:1. Для осмотра оборудования при высоте подъема не
более 10 м допускается проектировать вертикальные лестницы шириной 0,6 м.

5.2.4.5 При наличии работающих инвалидов с нарушениями опорно-двигательного


аппарата уклон лестниц на путях эвакуации должен быть не более 1:2.

5.2.4.6 В многоэтажных зданиях высотой более 15 м от планировочной отметки земли до


отметки чистого пола верхнего этажа (не считая технического) следует предусматривать
пассажирские лифты. Грузовые лифты должны предусматриваться в соответствии с
технологической частью проекта. Число и грузоподъемность лифтов следует принимать в
зависимости от пассажиро- и грузопотоков.

5.2.4.7 Выходы из подвалов следует предусматривать вне зоны работы подъемно-


транспортного оборудования.

5.2.4.8 Ширину тамбуров и тамбур-шлюзов следует принимать более ширины проемов


не менее чем на 0,5 м (по 0,25 м с каждой стороны проема), а глубину — более
ширины дверного или воротного полотна на 0,2 м и более, но не менее 1,2 м. При

62
NCM C.02.00:2015 (МСН 31-04-2014)

наличии работающих инвалидов, пользующихся креслами-колясками, глубину


тамбуров и тамбур-шлюзов следует принимать не менее 1,8 м.

5.2.4.9 Галереи, площадки и лестницы для обслуживания грузоподъемных кранов


следует проектировать в соответствии с правилами устройства и безопасной
эксплуатации грузоподъемных кранов.

5.2.4.10 Для ремонта и очистки остекления окон и фонарей, в случаях, когда


применение передвижных или переносных напольных инвентарных приспособлений
(приставных лестниц, катучих площадок, телескопических подъемников) невозможно
по условиям размещения технологического оборудования или общей высоты здания,
необходимо предусматривать стационарные устройства, обеспечивающие безопасное
выполнение указанных работ.

5.2.4.11 Под остеклением зенитных фонарей, выполняемых из листового силикатного


стекла и стеклопакетов, а также вдоль внутренней стороны остекления прямоугольных
светоаэрационных фонарей следует предусматривать устройство защитной
металлической сетки.
5.2.4.12 В зданиях с внутренними водостоками в качестве ограждения на кровле
допускается использовать парапет. При высоте парапета менее 0,6 м его следует
дополнять решетчатым ограждением до высоты 0,6 м от поверхности кровли.

5.2.4.13 При дистанционном и автоматическом открывании ворот должна быть обеспечена


также возможность открывания их во всех случаях вручную. Размеры ворот в свету для
наземного транспорта следует принимать с превышением габаритов транспортных средств (в
загруженном состоянии) не менее чем на 0,2 м по высоте и 0,6 м по ширине.

5.2.4.14 Ввод железнодорожных путей в здания допускается предусматривать в


соответствии с технологической частью проекта с учетом требований 5.36.
Верх головок рельсов железнодорожных путей должен быть на отметке чистого пола.
в рум тексте этого нет

5.2.4.14 На кровлях с уклоном до 12 % включительно в зданиях с высотой до карниза


или верха парапета более 10 м, а также на кровлях с уклоном более 12 % в зданиях
высотой до низа карниза более 7 м следует предусматривать ограждения. Независимо
от высоты здания ограждения следует предусматривать на эксплуатируемых кровлях.

5.2.4.15 Кровли отапливаемых зданий следует выполнять с внутренним водостоком.


Допускается устройство кровель с наружным организованным водостоком в
отапливаемых и неотапливаемых зданиях при условии выполнения мероприятий,
препятствующих образованию сосулек и наледей.

5.2.4.16 В складских помещениях для хранения пищевых продуктов необходимо


предусматривать: ограждающие конструкции без выступающих ребер и из
материалов, не разрушаемых грызунами; сплошные и без пустот полотна наружных
дверей, ворот и крышек люков; устройства для закрывания отверстий каналов систем
вентиляции; ограждения стальной сеткой (с ячейками размерами не более 12×12 мм)
вентиляционных отверстий в стенах и воздуховодах, расположенных в пределах

63
NCM C.02.00:2015 (МСН 31-04-2014)

высоты 1,2 м над уровнем пола, и окон подвальных этажей (конструкции ограждения
стальной сеткой окон должны быть открывающимися или съемными).
Для покрытий полов складских помещений, предназначенных для хранения пищевых
продуктов, не допускается применение дегтей и дегтевых мастик и других экологически
вредных материалов.
Складские помещения, предназначенные для хранения пищевых продуктов, могут
быть оборудованы дератизационными системами.

5.2.4.17 Погрузочно-разгрузочные рампы и платформы следует проектировать с


учетом требований защиты грузов и погрузочно-разгрузочных механизмов от
атмосферных осадков.
Навес над железнодорожными погрузочно-разгрузочными рампами и платформами
должен не менее чем на 0,5 м перекрывать ось железнодорожного пути, а над
автомобильными рампами должен перекрывать автомобильный проезд не менее чем
на 1,5 м от края рампы.

5.2.4.18 Отметка края погрузочно-разгрузочной рампы для автомобильного транспорта


со стороны подъезда автомобилей должна быть равной 1,2 м от уровня поверхности
проезжей части дороги или погрузочно-разгрузочной площадки.

5.2.4.19 Ширина пандусов для проезда напольных транспортных средств должна не


менее чем на 0,6 м превышать максимальную ширину груженого транспортного
средства. Уклон пандусов следует принимать не более 16 % при размещении их в
закрытых помещениях и не более 10 % при размещении снаружи зданий.

5.2.4.20 Для зданий высотой от планировочной отметки земли до карниза или верха
парапета 10 м и более следует проектировать один выход на кровлю (на каждые
полные и неполные 40 000 м2 кровли), в том числе зданий:
- одноэтажных - по наружной открытой стальной лестнице;
- многоэтажных - из лестничной клетки.
В случаях, когда нецелесообразно иметь в пределах высоты верхнего этажа
лестничную клетку для выхода на кровлю, допускается для зданий высотой от
планировочной отметки земли до отметки чистого пола верхнего этажа не более 30 м
проектировать наружную открытую стальную лестницу для выхода на кровлю из
лестничной клетки через площадку этой лестницы.

5.2.5 Требования экономии энергии и сокращению расхода тепла

5.2.5.1 Реализация технологического процесса и выполнение требований к


микроклимату помещений должны осуществляться с учетом обеспечения экономного
расходования энергоресурсов.
Допускается снижение температуры помещений во внерабочее время, если это
оговорено в техническом задании или регламенте.
Инженерные системы должны иметь автоматическое или ручное регулирование
воздуха. Системы отопления здания должны быть оснащены приборами для
регулирования теплового потока.

64
NCM C.02.00:2015 (МСН 31-04-2014)

Во входах в здания в районах с расчетной температурой наружного воздуха минус 15


о
С и ниже следует предусматривать устройство тамбуров-шлюзов или воздушно-
тепловых завес.

5.2.5.2 В складских помещениях температуру, относительную влажность и скорость


движения воздуха необходимо принимать в соответствии с требованиями технологии
хранения грузов.
В проемах ворот в наружных стенах следует монтировать докшелтеры, изолируя
внутреннее пространство склада от воздействий внешней среды.

5.2.5.3 В оконных проемах складских зданий следует устраивать открывающиеся


оконные фрамуги общей площадью, определяемой по расчету дымоудаления при
пожаре.
Допускается в помещениях хранилищ не устраивать оконные проемы при обеспечении
дымоудаления.

5.2.6 Требования безопасности, предъявляемые к строительным


материалам и изделиям

5.2.6.1 Конструкции и материалы оснований и покрытий полов зданий и помещений


следует назначать с учетом восприятия нагрузок от складируемых грузов, вида и
интенсивности механических воздействий напольного транспорта и пылеотделения,
накопления статического электричества и искрообразования.

6. Сооружения

6.1 Требования гигиены, защиты здоровья человека и охраны


окружающей среды

6.1.1 При проектировании сооружений необходимо соблюдать требования по


охране окружающей среды, принимая меры для уменьшения загрязнения атмосферы
выбросами из дымовых труб и вытяжных башен, продуктами испарения нефти и
нефтепродуктов, а также от проникания в грунт утечек жидкости из резервуаров и
трубопроводов.

7. Подземные сооружения
7.1 Тоннели и каналы

7.1.1 Требования механической безопасности

7.1.1.1 Нормы настоящего раздела надлежит соблюдать при проектировании тоннелей


(конвейерных, подштабельных, пешеходных, коммуникационных, кабельных и
комбинированных) высотой более 1700 мм и каналов меньшей высоты, сооружаемых
открытым способом.

7.1.2.2 Высота и ширина тоннелей, каналов (между выступающими частями несущих


конструкций) должны приниматься кратными 300 мм.

65
NCM C.02.00:2015 (МСН 31-04-2014)

Тоннели и каналы, располагаемые вне зданий и дорог, заглубляются ниже уровня


планировки земли до верха перекрытия не менее чем на 300 мм.
Под железнодорожными путями расстояние по вертикали от верха перекрытия канала
до подошвы рельса и низа шпал должно быть не менее 1000 мм, а до верха дорожного
покрытия автомобильных дорог – не менее чем 500 мм.

7.1.3.3 Тоннели и каналы следует проектировать сборными из унифицированных


железобетонных элементов или из монолитного железобетона.
Для отделки пешеходных тоннелей следует использовать долговечные, экономичные,
удобные в эксплуатации несгораемые материалы, допускающие легкую очистку и
промывку.

7.1.2 Требования пожарной безопасности

7.1.2.1 Подвалы, тоннели и каналы на допускается предусматривать в зданиях


категорий А и Б и на территориях, где расположены наружные установки, в которых
применяются или образуются взрывоопасные или токсичные газы плотностью более
0,8 по отношению к воздуху, а также взрывоопасная пыль.
В виде исключения допускается устраивать открытые приямки и лотки в помещениях и
на территориях с производствами категорий А и Б, если без этих приямков и лотков
нельзя обеспечить требования технологического процесса.
В этих случаях приямки и лотки должны быть обеспечены надежной, непрерывно
действующей приточной или приточно-вытяжной вентиляцией; число лестниц из
открытых приямков при площади их более 50 м2 или протяженности свыше 30 м
должно быть не менее двух.
Выходы из открытых приямков должны быть устроены на уровне пола помещений а
противоположных сторонах приямков.

Примечание. В производствах, в которых применяются или перерабатываются вещества с


плотностью паров и газов менее 0,8 по отношению к воздуху, допускается (если это
необходимо по требованиям технологического процесса) устраивать невентилируемые каналы
глубиной не более 0,5 м.

7.1.2.2 В пешеходных тоннелях и галереях не допускается предусматривать прокладку


трубопроводов, транспортирующих ядовитые, легковоспламеняющиеся и горючие
жидкости, ядовитые и горючие газы, трубопроводов паровых тепловых сетей, а также
транзитных кабелей любого назначения.

7.1.2.3 Не допускается предусматривать эвакуацию людей из помещений через


кабельные сооружения (помещения), а также транзитную прокладку, воздуховодов
через кабельные сооружения. Кабельные сооружения должны быть обеспечены
системами дымоудаления.

7.1.2.4 Выходы из конвейерных, коммуникационных (кроме кабельных) тоннелей


должны предусматриваться не реже чем через 100 м, но не менее двух, кроме
случаев, предусмотренных нормативными документами по строительному
проектированию предприятий отдельных отраслей промышленности.

66
NCM C.02.00:2015 (МСН 31-04-2014)

Примечания.
1. Выходами коммуникационных тоннелей могут служить люки, оборудованные легко
открывающимися изнутри крышками и запорными устройствами, стационарными лестницами
или скобами.
2. В кабельных тоннелях допускается увеличение расстояния между выходами до 120 м при
маслонаполненных кабелях и до 150 м при других кабелях.
3. Выходы из межцеховых кабельных тоннелей, как правило, следует выполнять с
надземной частью, совмещенной с вентиляционными камерами. Лестницы в этих выходах
следует выполнять вертикальными, двери их надземной части должны открываться наружу.
Камера выхода должна быть отделена от основной части тоннеля (отсека) несгораемой
противопожарной перегородкой.
4. Выходы из внутрицеховых кабельных тоннелей следует предусматривать через
лестничные клетки (ведущие также не верхние этажи здания) либо через отдельные лестницы,
ведущие только на первый этаж. Лестницы и лестничные клетки должны иметь выход
непосредственно наружу или в помещение первого этажа cс учетом требований МСН 2.02.01.
При использовании для выхода общей лестничной клетки (ведущей также на верхние этажи)
для кабельных тоннелей следует устраивать в лестничной клетке обособленный выход наружу,
отделенный от остальной лестничной клетки несгораемой перегородкой с пределом огне-
стойкостиEI60. Если для выхода предназначена отдельная лестница, ведущая на первый этаж
здания, она должна ограждаться противопожарными перегородками, при этом на выходе из
тоннеля на лестницу следует предусматривать тамбур, если в уровне первого этажа
устраивается открытый проем. Площадки лестниц, черед которые осуществляется выход из
кабельных тоннелей, могут использоваться также для организации выхода их других под-
вальных помещений.

7.1.2.5 Выходы из конвейерных, коммуникационных и кабельных тоннелей должны


предусматриваться наружу (на территорию предприятия, населенного пункта и т. п.)
или в помещения категорий Г и Д.
Двери на выходе из кабельных тоннелей следует предусматривать открывающимися в
направлении выхода из тоннеля и снабженными самозапирающимися замками.
Если выходы ведут наружу, двери допускается выполнять из сгораемого материала,
предел огнестойкости не нормируется.
Если выходы ведут в помещение, двери должны быть самозапирающимися с
уплотнением в притворах и иметь предел огнестойкости не менееEI30.
Во внутрицеховых (внутри зданий) тоннелях замки должны открываться без ключа как
из тоннеля, так и из помещения, если это помещение электротехническое или
кабельное; в случае, если выход из кабельного тоннеля ведет в другое смежное
производственное помещение, замки должны открываться без ключа только из
тоннеля.

7.1.2.6 Выходы из подштабельных тоннелей, предназначенных для транспортирования


негорючих материалов и руды, следует предусматривать не реже чем через 100 м, но
не менее двух, расположенных в торцах склада. Для устройства промежуточных
выходов следует предусматривать поперечные тоннели с переходами под
продольными конвейерами или над ними и выходами за пределы склада.

7.1.2.7 Расстояние от тупикового конца тоннеля (включая кабельные) до ближайшего


выхода следует назначать не более 25 м.
В тоннелях длиной до 50 м допускаются предусматривать один выход при условии
обеспечения длины от тупикового конца тоннеля до выхода не более 25 м.

67
NCM C.02.00:2015 (МСН 31-04-2014)

7.1.2.8 Люки тоннелей не следует располагать на проездах, вплотную к зданиям,


сооружениям, другим люкам и колодцам и ближе чем на 2 м от рельса
железнодорожного пути.

7.1.2.9 На прямолинейных участках коммуникационных тоннелей, предназначенных


для прокладки трубопроводов, не реже чем через 300 м следует предусматривать
монтажные проемы длиной не менее 4 м и шириной не менее наибольшего диаметра
прокладываемой трубы плюс 0,1 м, но не менее 0,7 м.
Монтажные проемы необходимо перекрывать сборными железобетонными плитами.

7.1.2.10 В каналах, под наружными или противопожарными стенами и стенами


(перегородками), разделяющими смежные помещения категорий А, Б и В, необходимо
устраивать глухие диафрагмы из несгораемых материалов с пределом огнестойкости,
соответствующим огнестойкости стен, но не менее EI45.
В каналах, предназначенных для прокладки трубопроводов с
легковоспламеняющимися и горючими жидкостями или горючими газами под стенами,
разделяющими смежные помещения, должна быть выполнена засылка леском на всю
высоту канала на длину не менее 1 м поверху в каждую сторону от оси стены. Через
каждые 80 м по длине канала необходимо устраивать песчаные отсыпки (перемычки)
длиной не менее 2 м.

Примечание. В подпольных каналах-воздуховодов установка огнезадерживающих клапанов


взамен диафрагм не допускается.

7.1.2.11 В тоннелях (кроме пешеходных и кабельных) допускается прокладка


маслопроводов (например, в прокатных цехах заводов черной металлургии) при
условии разделения тоннелей на отсеки длиной не более 150 м. Перегородки между
отсеками должны иметь предел огнестойкости не менееEI45, а двери в перегородках
— не менее EI30.

7.1.2.12 Кабельные тоннели и каналы необходимо выполнять из несгораемых


материалов с пределом огнестойкости не менееEI45.
Кабельные тоннели надлежит разделять на отсеки противопожарными несгораемыми
перегородками. Длина отсека тоннеля должна быть ив более 150 м, а при
маслонаполненных кабелях — не более 120 м.
Двери между отсеками должны быть противопожарными, самозакрывающимися без
замков, иметь уплотнение в притворах и открываться в направлении ближайшего
выхода.

7.1.2.13 Установками автоматического пожаротушения следует оборудовать


следующие внутрицеховые тоннели внутренним объемом более 100 м3:
- кабельные тоннели;
- комбинированные (с прокладкой кабелей) тоннели, в которых проложено более 12
кабелей.
Автоматическую пожарную сигнализацию надлежит предусматривать:
- во внутрицеховых кабельных тоннелях внутренним объемом от 20 до 100 м3;

68
NCM C.02.00:2015 (МСН 31-04-2014)

- во внутрицеховых комбинированных тоннелях, в которых проложено от 5 до 12


кабелей;
- в межцеховых кабельных тоннелях внутренним объемом более 50 м3;
- в межцеховых комбинированных тоннелях, в которых проложено болев 12
кабелей.

7.1.2.14 Пожары в межцеховых кабельных тоннелях следует тушить с помощью


передвижных средств — пожарных автомобилей, подающих воду или высокократную
пену непосредственно к очагу пожара, или систем с сухотрубами со стационарно
установленными распылителями воды или пеногенераторами.
Для подачи средств пожаротушения внутрь каждого отсека от передвижной пожарной
техники следует использовать выходы из тоннелей и вентиляционные шахты.
Если расстояние между выходами из тоннеля и вентиляционными шахтами превышает
30 м, должны быть предусмотрены дополнительные люки, расположенные таким
образом, чтобы расстояние между местами подачи огнегасящего вещества внутрь
тоннеля не превышало 30 м.
Люки для подачи средств пожаротушения должны иметь размеры 700х700 мм или
диаметр 700 мм; люки должны закрываться двойными металлическими крышками, из
которых нижняя должна иметь снаружи приспособление для закрывания на замок. Под
крышками люка, предназначенного только для подачи средств пожаротушения, не
должно быть лестниц или скоб.
При установке в тоннеле систем с сухотрубами и стационарных систем пожаротушения
устройство дополнительных люков не требуется.

7.1.3 Требования безопасности и доступности при пользовании

7.1.3.1 На огражденных территориях, доступных только для обслуживающего


персонала, отметку верха перекрытия кабельных каналов допускается
предусматривать на уровне планировочной отметки земли.

7.1.3.2 При расположении тоннелей и каналов внутри цехов минимальное заглубление


верха перекрытий от отметки чистого пола следует, как правило, принимать:
- для тоннелей - 0,3 м;
- для каналов допускается отметку верха перекрытия канала принимать равной
отметке чистого пола.
Открытые каналы – траншеи, должны быть ограждены перилами высотой не менее 600
мм.

7.1.3.3 В проектах подвалов, тоннелей, каналов, подпорных стен и других подземных


сооружений должны приводиться указания о необходимости засыпки грунтом с
уплотнением

7.1.3.4 Размеры пешеходных тоннелей должны быть приняты:


- высота тоннелей и галерей от уровня пола до низа выступающих конструкций
перекрытий или покрытий – не менее 2,0м (в наклонных тоннелях и галереях высоту
следует измерять по нормали к полу);
- ширина тоннелей, галерей и эстакад – по расчету из условия пропускной
способности в одном направлении 2000 чел/ч на 1 м ширины, но не менее 1,5м.

69
NCM C.02.00:2015 (МСН 31-04-2014)

7.2 Опускные колодцы

7.2.1 Требования механической безопасности

7.2.1.1 Нормы настоящего раздела должны соблюдаться при проектировании опускных


колодцев, которые по назначению разделены на два типа:
- опускные колодцы для устройства фундаментов ответственных зданий и
сооружений;
- опускные подземные сооружения для размещения в них разнообразного
технологического оборудования и служебных помещений (водозаборные и
канализационные насосные станции; камеры дробления горно-обогатительных,
металлургических и калийных комбинатов; скиповые ямы доменных печей; склады и
хранилища различного назначения и др. подземные объекты).

7.2.1.2. В плане опускные колодцы, как правило, должны иметь форму круга или
вписанного в него многоугольника. Монолитные колодцы допускается проектировать
прямоугольной формы. При прямоугольном очертании колодца углы необходимо
закруглять.

8. Емкостные сооружения для жидклстей и газов

8.1 Резервуары для нефти и нефтепродуктов

8.1.1 Требования механической безопасности

8.1.1.1 Нормы настоящего раздела следует соблюдать при проектировании стальных и


железобетонных резервуаров для нефти и нефтепродуктов.

П р и м е ч а н и е . Настоящие нормы не распространяются на проектирование резервуаров:


- для нефти и нефтепродуктов специального назначения;
- для нефтепродуктов с упругостью паров выше 93,3 кПа (700 мм рт. ст.) при температуре
200С;
- для нефти и нефтепродуктов, хранящихся под внутренним рабочим давлением выше
атмосферного на 70 кПа (0,7 кгс/см2);
- для нефти и нефтепродуктов, расположенных в горных выработках и в резервуарах
казематного типа;
- входящих в состав технологических установок.

8.1.1.2 При проектировании надлежит принимать резервуары следующих типов:


- для наземного хранения - стальные и железобетонные вертикальные
цилиндрические с плавающей крышей и со стационарной крышей(с понтонами и без
понтонов) ; горизонтальные цилиндрические (стальные);
- для подземного хранения - железобетонные (цилиндрические и прямоугольные);
траншейного типа; стальные горизонтальные цилиндрические.
Примечания:
1. Полезный объем резервуаров определяется произведением горизонтального сечения
резервуара на высоту от днища до уровня максимального заполнения для резервуаров со
стационарной крышей и до максимального подъема низа плавающих конструкций для
резервуаров с плавающей крышей или понтоном.
2. Геометрический объем резервуаров следует определять произведением
горизонтального сечения резервуара на высоту стенки.

70
NCM C.02.00:2015 (МСН 31-04-2014)

3. При выборе средств тушения и определении вместимости групп резервуаров следует


принимать геометрический объем резервуаров.

8.1.1.3 В резервуарах следует предусматривать установки пожаротушения и


охлаждения в соответствии со сводами правил.

8.1.2 Требования безопасности и доступности при пользовании

8.1.2.1 Конструкции резервуаров должны предусматривать возможность очистки от


остатков хранимого продукта, проветривания и дегазации резервуаров при их ремонте
и окраске.

8.1.2.2 Для обслуживания оборудования (дыхательной аппаратуры, приборов и прочих


устройств) все резервуары должны иметь стационарные лестницы, площадки и
переходы шириной не менее 0,7 м с ограждениями по всему периметру высотой не
менее 1 м, 25.

8.1.2.3 Резервуары должны иметь технологические, световые, монтажные люки, а


также и люки-лазы.
В стенах резервуаров с понтонами или плавающими крышами следует устраивать
люки-лазы (наименьший размер диаметра патрубка 600 мм), обеспечивающие доступ
персонала на плавающие конструкции при нижнем их положении.
Люки-лазы в стенах резервуаров необходимо размешать на расстоянии не более 6 м
от наружной лестницы, которую следует соединять переходной площадкой со
смотровой площадкой у люка-лаза.
Число люков-лазов и их тип устанавливаются проектом.

8.1.3 Требования гигиены, защиты здоровья человека и охраны


окружающей среды

8.1.3.1 Расстояние от верха стенки резервуара с плавающей крышей или опорного


кольца в резервуаре с понтоном до максимального уровня жидкости следует
принимать не менее 0,6 м.
В резервуарах со стационарной крышей минимальное расстояние от низа врезки
пенокамер до максимального уровня жидкости следует определять с учетом
температурного расширения продукта и принимать не менее 100 мм.

8.1.3.2 Плавающие крыши должны иметь устройства удаления ливневых и талых вод
за пределы резервуара. Ливнеприемное устройство однодечной плавающей крыши
должно быть оборудовано клапаном, исключающим попадание продукта на крышу при
нарушении герметичности водоспуска.

8.1.3.3 Плавающие крыши, понтоны и их направляющие должны иметь уплотнители


(затворы), обеспечивающие герметизацию. Уплотнители для нефти, застывающей при
температуре, указанной в проекте, должны иметь устройства, предотвращающие
стекание нефти со стен на плавающую крышу или понтон. Материал затворов
выбирают с учетом совместности с хранимым продуктом, газонепроницаемости,
старения, прочности на истирание, температуры.

71
NCM C.02.00:2015 (МСН 31-04-2014)

8.1.3.4 При проектировании резервуаров с нестандартными крышами должна быть


исключена аварийная ситуация, состоящая в заклинивании плавающих крыш и
понтонов на направляющих и стенке резервуара при особых нагрузках и воздействиях
(неравномерная снеговая нагрузка, локальное примерзание затвора к стенке,
сейсмические нагрузки и неравномерное сопротивление движению крыши (понтона) по
поверхности контакта затвора со стенкой).

8.1.3.5 На плавающей крыше должен быть установлен стальной кольцевой барьер для
удержания пены высотой не выше верха выступающих элементов затвора на 25-30 см,
но не менее 1 м. Кольцевой барьер следует располагать не ближе 2 м от стены
резервуара и в нижней его части обеспечивать плотное примыкание к поверхности
плавающей крыши.
Для стока атмосферных вод и раствора пенообразователя из кольцевого
пространства, образованного барьером и стеной резервуара, после пожаротушения в
нижней части барьера необходимо предусматривать дренажные отверстия диаметром
30 мм, расположенные на расстоянии 1 м одно от другого по периметру.

8.1.3.6 Опорные стальные стойки однодечных плавающих крыш и понтонов следует


проектировать с возможностью изменения их высоты под плавающими конструкциями
в период эксплуатации резервуара.
Высоту опорных стоек следует назначать, соблюдая следующие условия:
- минимальное расстояние от днища резервуара до плавающей крыши или понтона
в период эксплуатации должно обеспечивать зазор 100 мм между оборудованием,
установленным внутри резервуара, или патрубком приемо-раздаточного трубопровода
и днищем короба плавающей крыши или скребком затвора;
- расстояние от днища резервуара до плавающей крыши или понтона у стены
резервуара в период ремонта должно быть не менее 2 м.

8.1.3.7 В проектах резервуаров необходимо предусматривать максимальное


сокращение потерь хранимой нефти и нефтепродуктов от испарения в период
эксплуатации.

8.2 Стальные резервуары

8.2.1 Требования механической безопасности

8.2.1.1 Основные размеры вертикальных и горизонтальных цилиндрических


резервуаров (диаметр, высоту, длину) следует принимать с учетом минимального
удельного расхода стали, индустриальных методов изготовления и монтажа, а также
кратными длине и ширине листов прокатной стали для вертикальных и
горизонтальных резервуаров.
Основные геометрические размеры – радиус Rk и высота H стальных и алюминиевых
сферических крыш должны определяться в зависимости от диаметра Д резервуара по
формулам Rк = 0,64Д, H = 0,24Д.

72
NCM C.02.00:2015 (МСН 31-04-2014)

8.2.1.2 При проектировании стальных резервуаров вместимостью 5000 м3 и менее


рекомендуется предусматривать возможность применения при их изготовлении и
монтаже метода рулонирования с соединением листов встык.

8.2.1.3 Расчет конструкций резервуаров следует выполнять в соответствии с


требованиями СНиП II-23-81* «Стальные конструкции».
Вертикальные цилиндрические резервуары со стационарными металлическими
кровлями в зависимости от типа продукта и условий его хранения, проектируются во
взрывозащищенном варианте.

8.2.1.4 При расчете вертикальных цилиндрических стальных резервуаров необходимо


учитывать усилия, возникающие в конструкции при ее взаимодействии с основанием.
Ветровая нагрузка на вертикальные стены цилиндрических резервуаров при расчете
на устойчивость принимается равномерной в кольцевом направлении с
коэффициентом надежности по нагрузке, равным 0,5.

8.2.1.5 В проектах стальных резервуаров должно быть указание о том, что перед
герметизацией необходимо устанавливать клапаны, исключающие возможность
повышения нагрузки на днища, перекрытия и стены от воздействия перепада давления
и температуры воздуха внутри и снаружи резервуара..

2.2.2 Требования безопасности и доступности при пользовании

8.2.2.1 Подземные стальные резервуары должны иметь на крыше люки-лазы,


выступающие над уровнем земли не менее чем на 0,2 м.

8.2.2.2 При проектировании подземных горизонтальных стальных цилиндрических


резервуаров и резервуаров траншейного типа следует предусматривать стационарные
лестницы (стремянки). Лестницы должны быть прикреплены к патрубку люка-лаза.
Между низом лестницы (стремянки) и днищем резервуара должен предусматриваться
зазор не менее 0,5 м.

8.2.3 Требования гигиены, защиты здоровья человека и охраны


окружающей среды

8.2.3.1 Под подземными горизонтальными стальными цилиндрическими резервуарами


и резервуарами траншейного типа необходимо устраивать лоток с наклоном в сторону
контрольного колодца для возможности обнаружения утечек нефтепродукта при
нарушении герметичности резервуара.

8.2.3.2 Резервуары, предназначенные для этилированных бензинов, под днищем


должны иметь сплошную бетонную или железобетонную плиту с уклоном от центра к
периметру.

73
NCM C.02.00:2015 (МСН 31-04-2014)

8.3 Железобетонные резервуары

8.3.1 Требования механической безопасности

8.3.1.1 Настоящие нормы распространяются на проектирование подземных


железобетонных резервуаров для нефти и темных нефтепродуктов.

8.3.1.2 Резервуары должны иметь, как правило, следующие модульные размеры:


- диаметр резервуаров вместимостью 500 м3 и более - кратный 3 м;
- размер стен прямоугольных резервуаров - кратный 6 м и сетку колонн 66 или
36 м.

8.3.1.3 В цилиндрических резервуарах днища, стены и покрытия следует


проектировать предварительно напряженными в двух направлениях, а вертикальные
швы между сборными элементами стен допускается принимать обжатыми в одном
направлении (перпендикулярно длине шва) при условии предварительного
напряжения панелей в вертикальном направлении. В резервуарах для хранения
мазута допускается применение необжатых стен.

8.3.1.4 В конструкциях резервуаров допускаются (при учете невыгоднейшего


сочетания нормативных нагрузок, включая температурное воздействие) при
внецентренном сжатии несквозные трещины шириной до 0,1 мм. При этом в
ограждающих конструкциях (стенах, днище и перекрытии) напряжение сжатия в
крайнем сжатом волокне должно быть не менее 0,05Rb,ser.

8.3.2 Требования гигиены, защиты здоровья человека и охраны


окружающей среды

8.3.2.1 Отметка заложения днища резервуара должна находиться на 1 м выше


максимального уровня подземных вод во время строительства и эксплуатации.
При специальном обосновании допускается расположение подошвы фундамента
резервуара ниже уровня подземных вод. В этом случае должны производиться расчет
резервуара на всплытие и проверка прочности и трещиностойкости днища и стен от
давления подземных вод при пустом и обсыпанном грунтом резервуаре.

8.3.2.2 На поверхности земли необходимо предусматривать отмостку,


предотвращающую затекание поверхностных вод между засыпкой и стеной
резервуара.

8.4 Газгольдеры

8.4.1 Требования механической безопасности

8.4.1.1 Нормы настоящего раздела следует соблюдать при проектировании стальных


газгольдеров, предназначенных для хранения, смешения, усреднения концентраций и
выравнивания давления и распределения газов.

74
NCM C.02.00:2015 (МСН 31-04-2014)

8.4.1.2 При проектировании газгольдеров следует предусматривать возможность


поточного метода изготовления и монтажа конструкций и доступность их для
наблюдения, очистки, ремонта, антикоррозионной защиты, окраски, а также
проветривания и дегазации газгольдеров в период ремонта.

8.4.1.3 Газгольдеры следует проектировать: низкого давления – до 4 кПа (400 мм вод.


ст.) и высокого давления – от 70 кПа (0,7 кгс/см2).

8.4.1.4 Вместимость газгольдеров следует принимать, м3:


- мокрых – до 50000;
- сухих с гибкой секцией – до 10000;
- шаровых – от 600 [для продуктов с давлением до 1,8 МПа (18 кгс/см2)] до 2000
[для несгораемых продуктов с давлением до 1,2 МПа (12 кгс/см2)], и до 40000[ для
легковоспламеняющихся и горючих продуктов с давлением до 0,25 МПа (2.5 кгс/см2)];
- горизонтальных цилиндрических – от 50 до 3000;
- вертикальных цилиндрических – от 50 до 200.

8.4.2 Требования пожарной безопасности

8.4.2.1 Предел огнестойкости несущих конструкций под газгольдеры постоянного


объема должен быть не менее R120.

8.4.3 Требования безопасности и доступности при пользовании

8.4.3.1 Для обслуживания установленной арматуры, люков, приборов и прочих


устройств газгольдеры должны обеспечиваться стационарными лестницами,
площадками, переходами шириной не менее 0,7 м с ограждениями высотой 1,25 м.

8.4.3.2 Верхняя часть газгольдеров, подвергающаяся нагреванию солнечными лучами,


должна иметь цветовую окраску с коэффициентом отражения не менее 50 %.
Допускается размещение на газгольдерах знаков, цифр и других обозначений
хранимых материалов или эмблемы предприятия.

9. Емкостные сооружения для сыпучих материалов

9.1 Закрома

9.1.1 Требования механической безопасности

9.1.1.1 Нормы настоящего раздела следует соблюдать при проектировании открытых


закромов для хранения сыпучих и штучных материалов.

9.1.1.2 Закрома допускается располагать в зданиях и на открытых площадках


заглубленными или наземными, как правило, сблокированными, многоячейковыми.

75
NCM C.02.00:2015 (МСН 31-04-2014)

9.1.1.3 Размеры ячеек закромов в плане следует принимать, как правило, 66, 69 и
99 м. Допускается принимать большие размеры, кратные 3 м, если это
обусловливается технологическими требованиями.

9.1.1.4 Высоту стен закромов следует принимать равной 3,6; 4,8 или 6 м.
Минимальное заглубление стен закромов от уровня пола или планировочной отметки
земли следует принимать равным 0,6 м, а пола - 0,3 м, минимальное превышение
верха стен закромов над уровнем пола или планировочной отметки земли - равным 1,2
м.
9.1.1.5 Коэффициент надежности по нагрузке для определения расчетноговеса
материалов заполнения закромов следует принимать с = 1,2. Расчетный угол
внутреннего трения определяется делением значения нормативного угла внутреннего
трения на коэффициент надежности по нагрузке f = 1,1.

9.2 Бункера

9.2.1 Требования механической безопасности

9.2.1.1 Бункерами называются саморазгружающиеся емкостные сооружения с высотой


вертикальной части, не превышающей полуторного минимального размера в плане,
которые предназначены для кратковременного хранения и перегрузки сыпучих
материалов.
В плане бункера бывают квадратными, прямоугольными и круглыми. В зависимости от
расположения выпускного отверстия наиболее распространенные пирамидальные
бункера подразделяются на симметричные, частично симметричные и
несимметричные,
Бункеры могут располагаться внутри здания и быть связанными с его несущими
конструкциями.

9.2.1.2 При эксплуатации бункеров в агрессивной и газовой среде их наружные


поверхности следует защищать от коррозии.

9.2.1.3 При проектировании бункеров для влажных сыпучих материалов,


располагаемых в неотапливаемых помещениях, необходимо предусматривать
эффективный обогрев стен бункеров в целях предотвращения смерзания материала в
бункере.

9.2.1.4 При проектировании бункеров для связных материалов, поступающих в


нагретом или смерзшемся состоянии, необходимо предусматривать теплоизоляцию
стен бункеров в соответствии с теплотехническим расчетом, исключающую
конденсацию водяных паров при нагретом материале, а также примерзание к стенам
смерзшегося материала.

9.2.1.5 Бункера должны оснащаться устройствами для механической очистки стен и


удаления зависшего сыпучего материала, чтобы исключалась необходимость спуска
людей в бункера.

76
NCM C.02.00:2015 (МСН 31-04-2014)

9.3 Силосы и силосные корпуса для хранения сыпучих

9.3.1 Требования механической безопасности

9.3.1.1 Силосами называются саморазгружающиеся емкостные сооружения с высотой


вертикальной части, превышающей полуторную величину диаметра или меньшего
размера в плане, которые предназначены для хранения и перегрузки промышленных
сыпучих материалов.
Силосные склады могут быть решены в виде отдельных силосов или группы силосов,
объединенных в силосный корпус. Форма силосов, их размеры, расположение в плане
и количество определяются требованиями технологического процесса, грунтовыми и
температурными условиями, а также исходя из результатов технико-экономических
сопоставлений и с учетом архитектурно-композиционных требований.
Силосы для хранения зерна и продуктов его переработки следует проектировать в
соответствии с требованиями сводов правил.

9.3.1.2 Форма воронки силоса, углы ее наклона, а также размеры выпускного отверстия
должны определяться с учетом условий надежного истечения сыпучего материала.

9.3.1.3 По характеру и конструкции опирания на фундамент силосы делятся на две


основные группы: без подсилосных этажей и с подсилосными этажами. В силосах без
подсилосных этажей разгрузка материала осуществляется через отверстия в стенах
наружу или через отверстия в днище в специальные заглубленные галереи,
оборудованные шнеками и транспортерами.

9.3.1.4 В проектах должны предусматриваться мероприятия, обеспечивающие защиту


стыков сборных элементов от проникания атмосферных осадков и пыления
мелкодисперсных хранимых материалов.

9.3.1.5 Внутренние поверхности стен и днища силосов не должны иметь выступающих


горизонтальных ребер и впадин.

9.3.1.6 Днища силосов в зависимости от диаметра силоса и хранимого материала


следует проектировать в виде железобетонной плиты со стальной полуворонкой и
бетонной забуткой или в виде железобетонной или стальной воронки на все сечения
силоса.

9.3.1.7 Стены и днища силосов для абразивных и кусковых материалов следует


защищать от истирания и разрушения при загрузке.
Материал для защиты стен и днища силосов следует выбирать в зависимости от
физико-механических свойств хранимого материала. При проектировании силосов
необходимо учитывать также химическую агрессию хранимого материала и воздушной
среды.

9.3.1.8 При применении для загрузки силосов трубопроводного контейнерного


пневматического транспорта на надсилосном перекрытии следует предусматривать

77
NCM C.02.00:2015 (МСН 31-04-2014)

предохранительные клапаны для предупреждения возникновения избыточного


давления в силосах.

9.3.1.9 При расчете силосов должны быть учтены нагрузки и воздействия:


- временные длительные- от веса сыпучих материалов, части горизонтального
давления и трения сыпучих материалов о стены силосов, веса технологического
оборудования [не менее 2 кПа (200 кгс/м2)], усадки и ползучести бетона, крена и
неравномерных осадок;
- кратковременные - возникающие при изготовлении, перевозке и монтаже
сборных конструкций, при изменении температур наружного воздуха, от части
горизонтального неравномерного давления сыпучих материалов, от давления воздуха,
нагнетаемого в силос, при активной вентиляции и гомогенизации;
- особые - от давления, развиваемого при взрыве.

9.3.1.10 Аэродинамические коэффициенты при расчете силосов на ветровые нагрузки


принимаются по своду правил.
Аэродинамические коэффициенты общего лобового сопротивления силосов при
расчете нижней зоны силосов (колонн и фундаментов) допускается принимать: для
одиночных силосов, расположенных от других на расстоянии, большем 3 диаметров
силосов (по центрам), с = 0,7; при меньшем расстоянии с = 1,3; для сблокированных
силосов с = 1,4.

9.3.1.11 При расчете на сжатие нижней зоны силосов (колонн подсилосного этажа и
фундаментов) расчетная нагрузка отвеса сыпучих материалов умножается на
коэффициент 0,9.

9.3.1.12 Стены круглых силосов диаметром до 12 м включительно, квадратных и


многогранных силосов кроме расчета на прочность следует рассчитывать на
выносливость с коэффициентами асимметрии цикла ps и pb:
- в стенах с предварительным напряжением ps = 0,85;
- в ненапряженных стенах рs = рb= 0,7.

9.3.1.13 Силосы, загружаемые горячим сыпучим материалом (с температурой свыше


100 С на контакте с бетоном), должны быть рассчитаны с учетом кратковременного и
длительного действия температуры по предельным состояниям первой и второй групп.

9.3.1.14 Для смесительных силосов с образованием кипящего слоя (гомогенизация)


нормативное давление на днище и стены (в пределах высоты кипящего слоя) от
сыпучего материала и сжатого воздуха определяется как равномерное по площади
днища и периметру стен гидростатическое давление жидкости силоса с удельным
весом, равным 0,6,с учетом повышения уровня сыпучего материала в процессе
гомогенизации. В расчете учитывается большее из давлений, вычисленных без
гомогенизации или с ее учетом.
При нагнетании воздуха без образования кипящего слоя избыточное давление воздуха
учитывается в сочетании с давлением сыпучего материала.

78
NCM C.02.00:2015 (МСН 31-04-2014)

9.3.1.15 При внецентренной загрузке и разгрузке силоса диаметром 12 м и более его


стены следует проверять на действие несимметричного давления сыпучего
материала.

9.3.1.16 Предельная ширина раскрытия вертикальных трещин в стенах


железобетонных силосов определяется по своду правил, при этом принимается  = 1,2
для круглых и = 1 для квадратных силосов.

9.3.1.17 Прогиб от временных длительных нормативных нагрузок для стен квадратных


и многогранных силосов не должен превышать 1/200 пролета в осях стен.

9.3.2 Требования пожарной безопасности

9.3.2.1 Эвакуационные лестницы следует проектировать с шириной марша не менее


0,8 м и с уклоном не более 1:1. Наружные стальные маршевые лестницы,
используемые для эвакуации людей, следует проектировать, как правило, шириной не
менее 0,7 м с уклоном маршей не более 1:1, ограждением высотой 1,0 м и
площадками, расположенными по высоте на расстоянии не более 8 м.

9.3.2.2 Второй эвакуационный выход допускается предусматривать через наружную


открытую стальную лестницу, которая должна доходить до кровли надсилосного
помещения, иметь ширину не менее 0,7 м, уклон 1:1 и ограждающие перила высотой
1,0 м.
Второй выход также допускается предусматривать через конвейерные галереи,
ведущие к зданиям или сооружениям и обеспеченные эвакуационными выходами. В
этом случае конвейерные галереи и транспортируемые по ним материалы должны
быть несгораемыми.
Из надсилосных помещений площадью до 300 м , в которых работает не более 5 чел. а
смену, при хранении в силосах несгораемых материалов допускается предусматривать
один эвакуационный выход (без устройства второго) на наружную открытую стальную
лестницу с уклоном 1:1. Ограждающие конструкции лестниц должны выполняться из
несгораемых материалов.
При площади надсилосных помещений более 300 м в качестве одного из
эвакуационных выходов следует проектировать лестничную клетку.

9.3.2.3 Во всех силосных корпусах должен быть предусмотрен лифт для подъема
людей на надсилосную галерею.

9.3.2.4 Расстояние от наиболее удаленной части надсилосного помещения до


ближайшего выхода на наружную лестницу или лестничную клетку должно быть не
более 75 м. При хранении в силосах несгораемых материалов это расстояние допуска-
ется увеличивать до 100 м.

9.3.2.5 По периметру наружных стен силосных корпусов высотой до верха карниза


более 10 м следует предусматривать на кровле решетчатые ограждения высотой не
менее 0,6 м из несгораемых материалов.

79
NCM C.02.00:2015 (МСН 31-04-2014)

9.3.2.6 При проектировании силосов для сыпучих материалов, пыль которых способна
образовать при загрузке или разгрузке силосов взрывоопасные концентрации, должны
предусматриваться мероприятия, исключающие возможность взрывов, а также
предупреждающие появление электростатических разрядов.

9.3.2.7 Силосные корпуса, отдельно стоящие силосы, надсилосные галереи,


надстройки (выше уровня надсилосного перекрытия) допускается проектировать из
стальных конструкций с пределом огнестойкости не менее 0,25 ч и нулевым пределом
распространения огня

Примечание. Для стальных колонн и перекрытий надстроек, кроме двух верхних этажей, а
также для несущих конструкций подсилосных этажей (колонн и балок под стены силосов)
должна предусматриваться огнезащита, обеспечивающая предел огнестойкости этих
конструкций не менее 0,75 ч.

9.3.3 Требования безопасности и доступности при пользовании

9.3.3.1 По периметру наружных стен силосных корпусов высотой до верха карниза


более 10 м следует предусматривать на кровле решетчатые ограждения высотой не
менее 0,6 м из несгораемых материалов.

9.3.3.2 При проектировании силосов для сыпучих материалов, пыль которых способна
образовать при загрузке или разгрузке силосов взрывоопасные концентрации, должны
предусматриваться мероприятия, исключающие возможность взрывов, а также
предупреждающие появление электростатических разрядов.

10. Надземные сооружения

10.1 Этажерки и площадки

10.1.1 Требования механической безопасности

10.1.1.1 Нормы настоящего раздела следует соблюдать при проектировании наружных


и располагаемых внутри зданий этажерок, предназначаемых для опирания
технологического оборудования и прокладки трубопроводов, а также площадок для
обслуживания оборудования и размещения материалов, необходимых для ремонта.

10.1.1.2 Этажерки должны проектироваться с таким расчетом, чтобы площади


перекрытий использовались, как правило, не менее чем на 70-80 % (в используемую
площадь должны включаться площадь оборудования в плане с добавлением вокруг
него площади, обеспечивающей проход шириной не менее 1,0 м при постоянном
обслуживании оборудования и 0,8 м при его периодическом обслуживании, а также
площади монтажных площадок, монтажных проемов и лестниц).

80
NCM C.02.00:2015 (МСН 31-04-2014)

10.1.1.3 Этажерки должны, как правило, проектироваться с сетками колонн 66, 96,
126 м (шаг колонн 6 м). Высота ярусов этажерок выбирается исходя из
технологических требований.
Отметки площадок должны быть кратными 0,6 м.

10.1.1.4 Конструкции этажерок и площадок (колонны, балки, перекрытия) следует


проектировать из сборного железобетона, из стальных профилей, листов и
профилированного настила.

10.1.2 Требования пожарной безопасности

10.1.2.1 Площадки и перекрытия этажерок, на которых установлено технологическое


оборудование, содержащее легковоспламеняющиеся и горючие жидкости, сжиженные
горючие газы, следует предусматривать глухими, непроницаемыми для жидкости и
ограждать по периметру и в местах проемов сплошным бортом высотой не менее 150
мм с устройством пандусов у выходов на лестницы.
Допускается устройство металлических поддонов под одним или группой аппаратов.

10.1.2.2 В стальных этажерках, для которых требуется обетонирование их элементов,


бетон должен включаться в совместную работу с каркасом.

10.1.2.3 Колонны и перекрытия этажерок и площадок, размещаемых в зданиях I, II, III и


IV степеней огнестойкости следует проектировать из несгораемых материалов.

10.1.2.4 Для конструкций стальных этажерок, размещаемых в зданиях с помещениями


категорий А, В и С, следует предусматривать защиту, обеспечивающую предел
огнестойкости этих конструкций не менее R45 ч. При этом должны быть предусмот-
рены средства автоматического пожаротушения.
Примечание: В помещениях категорий А и Б следует предусматривать защиту отдельных
стальных конструкций от искрообразования.

10.1.2.5 При размещении оборудования на наружных этажерках для дежурного


персонала следует предусматривать закрытые помещения (из несгораемых
материалов),которые необходимо максимально приближать к рабочим местам, при
этом расстояние до них не должно превышать 150 м. Площади, объемы и параметры
воздушной среды в этих помещениях должны соответствовать требованиям сводов
правил.
При наличии производств, размещаемых в помещениях категорий А,Б и В, или
оборудования, выделяющего вредные вещества, для указанных помещений следует
предусматривать специальные мероприятия. обеспечивающие взрывопожарную безо-
пасности исключающие воздействие вредных веществ на работающих (герметизацию,
подпор духа, устройства шлюзов, сигнализацию и т. п.)

Примечание: Допускается использование для дежурного персонала вспомогательных или


производственных помещений при условии, что последние удовлетворяют требованиям
данного пункта и их назначение допускает пребывание в них дежурного персонала.

81
NCM C.02.00:2015 (МСН 31-04-2014)

10.1.2.6 Наружные этажерки, на которых располагаются оборудование или


трубопроводы, содержащие легковоспламеняющиеся и горючие жидкости и горючие
газы, следует, как правило, выполнять железобетонными. В стальных этажерках пер-
вый ярус, включая перекрытие, но на высоту не менее 4 м следует защищать от
воздействия высокой температуры. Предел огнестойкости защищенных конструкций
должен быть не менее REI45 ч.

Примечание: Допускается применять незащищенные стальные конструкции этажерок при


оборудовании их стационарными автоматическими установками пожаротушения.

10.1.2.7 Площадь одного яруса отдельно стоящей наружной этажерки или площадки с
оборудованием производств, размещаемых в помещениях категории А, Б и В, не
должна превышать:
- при высоте этажерки или площадки до 30 м — 5200 м2;
- при высоте 30 м и более 3000 м2.
- при большей площади этажерки или площадки следует разделять на секции с
разрывами между ними не менее 15 м.
Площадь этажерок и площадок с оборудованием производств, размещаемых в
помещениях категорий Г и Д, не ограничивается.

Примечания:
1. Высотой этажерки или площадки с оборудованием следует считать максимальную высоту
оборудования или непосредственно этажерки, занимающие не менее 30 % общей площади
этажерки или площадки.
2. Предельные площади этажерок или площадок относятся к этажеркам или площадкам с
аппаратами и емкостями, содержащими легковоспламеняющиеся и горючие жидкости и
сжиженные газы. Для этажерок и площадок с оборудованием, содержащим горючие газы в
несжиженном состоянии, предельная площадь увеличивается в 1,5 раза.
3. Ширина отдельно стоящей этажерки или площадки должна быть при высоте этажерки или
площадки вместе с оборудованием на ней 18 м и менее — не более 48 м, более 18 м — не
более 36 м.

10.1.2.8 Наружные этажерки и площадки, предназначаемые для размещения


оборудования с легковоспламеняющимися и горючими жидкостями и газами, а также
площадки обслуживания, в том числе прикрепляемые к технологическому оборудова-
нию, должны иметь с каждого яруса открытые лестницы:
- при длине этажерки или площадки до 18 м и площади до 108 м2 — одну лестницу;
- при длине этажерки или площадки свыше 18 м, но не более 80 м — не менее двух
лестниц;
- при длине этажерки или площадки свыше 80 м число лестниц определяется из
расчета расположения их на расстоянии не более 80 м одна от другой независимо от
числа ярусов этажерки.
Число открытых лестниц с перекрытий наружных этажерок и площадок,
предназначенных для размещения оборудования с невзрыво-, непожароопасными
производствами, должно быть:
- при длине этажерки или площадки до 180 м — одна лестница;
- при длине этажерки или площадки свыше 180 м число лестниц определяется из
расчета расположения их на расстоянии одна от другой не более 180 м независимо от
числа ярусов этажерки.

82
NCM C.02.00:2015 (МСН 31-04-2014)

10.1.2.9 Внутренние этажерки и площадки должны иметь, как правило, не менее двух
открытых стальных лестниц. Допускается проектировать одну лестницу при площади
пола каждого яруса этажерки или площадки, не превышающей 108 м для помещений
категорий А и Б, 400 м2 для помещений категорий В, Г и Д.
Расстояние от наиболее удаленного рабочего места до ближайшего эвакуационного
выхода, а также требования к лестницам должны приниматься в соответствии с
разделом 5.
Примечани:. Этажерки и площадки допускается проектировать со вторым эвакуационным
выходом на наружные лестницы зданий.

10.1.2.10 Открытые лестницы наружных этажерок и площадок, предназначаемые для


эвакуации людей, следует располагать по наружному периметру этажерок и площадок.
Допускается для группы аппаратов колонного типа располагать лестницы между аппа-
ратами.
Лестницы следует проектировать стальными.
При размещении на наружных этажерках и площадках оборудования с
легковоспламеняющимися, горючими жидкостями и горючими газами открытые
лестницы должны иметь огнезащитные экраны, выступающие не менее 1 м в каждую
сторону за грань лестницы (со стороны технологического оборудования), из
несгораемых материалов с пределом огнестойкости не менее EI15.

Примечания:
1. Для аппаратов колонного типа, не требующих повседневного обслуживания, при длине
площадок до 24 м, объединяющих аппараты, допускается устройство одной маршевой и одной
вертикальной лестниц. Уклон маршевых лестниц в этом случае следует принимать не более
2:1.
2. В случаях, когда в группе аппаратов колонного типа имеются отдельные аппараты выше
остальных, а также для отдельно стоящих аппаратов колонного типа допускается на площадки
этих аппаратов устраивать вертикальные лестницы, которые должны иметь ограждение с
сеткой и площадки через каждые 6 м по высоте.
3. Для лестниц с площадок аппаратов колонного типа огнезащитный экран следует
предусматривать в тех случаях, если лестница является эвакуационной (если по ней ходит
персонал не реже одного разав смену), и только на высоту обслуживания.
4. Выход с лестницы на землю и огнезащитный экран должны быть за пределами поддона.
5. Для единичного оборудования с наличием взрывопожароопасных и пожароопасных
продуктов и высотой площадки обслуживания не более 2 м лестницы для спуска с площадки
допускается выполнять вертикальными без устройства огнезащитных экранов.

10.1.3 Требования безопасности и доступности при пользовании

10.1.3.1 По наружному периметру этажерок и площадок, открытых проемов в


перекрытиях, лестниц и площадок лестниц (в том числе площадок на колонных
аппаратах) необходимо предусматривать ограждения высотой 1 м.
Нижняя часть ограждения должна иметь сплошной борт высотой 0,14 м.

83
NCM C.02.00:2015 (МСН 31-04-2014)

10.2 Открытые крановые эстакады

10.2.1 Требования механической безопасности

10.2.1.1 Нормы настоящего раздела должны соблюдаться при проектировании


открытых крановых эстакад, предназначенных для обслуживания складов и
производств, которые могут располагаться на открытом воздухе и требуют подъемно-
транспортного оборудования в виде опорных мостовых кранов.

10.2.1.2 Открытые крановые эстакады, в том числе со свободно стоящими колоннами,


допускается предусматривать в тех случаях, когда технологический процесс не может
быть обеспечен с помощью подвижных козловых кранов.

10.2.1.3 Открытые крановые эстакады могут быть оборудованы мостовыми


электрическими опорными и специальными (магнитными, грейферными, магнитно-
грейферными) кранами.

10.2.1.4 Открытые крановые эстакады должны проектироваться со следующими


параметрами: ряд грузоподъемностей, пролеты, габариты приближения крана к
строительным конструкциям.

10.2.1.5 Открытые крановые эстакады следует проектировать однопролетными и


многопролетными.
В многопролетной эстакаде допускается применение различных размеров пролетов.

10.2.1.6 Открытые крановые эстакады допускается проектировать примыкающими к


торцам неотапливаемых зданий с выходом мостовых кранов из зданий на эстакады,
при этом в местах примыкания следует совмещать:
продольные разбивочные оси колонн эстакад и зданий;
фундаменты колонн эстакад и зданий, если это допускается конструктивными
решениями.
При проектировании открытых крановых эстакад, пристраиваемых к продольным
стенам зданий, сток воды с крыши здания на подкрановые пути, троллеи и
обслуживающие площадки не допускается.

10.2.1.7 Открытые крановые эстакады следует располагать на горизонтальной


площадке, при этом должен предусматриваться отвод атмосферных вод с площадки за
счет устройства местных уклонов.

10.2.1.8 Открытые крановые эстакады следует проектировать со свободно стоящими


(в поперечном направлении) колоннами.
Эстакады с колоннами, раскрепленными выше габарита крана жесткими поперечными
конструкциями, допускается принимать в случаях неравномерных деформаций
основания или при нормативной нагрузке на пол эстакады более 0,2 МПа (20 тс/м2).
При этом следует обеспечивать габариты приближения кранов к строительным
конструкциям.

84
NCM C.02.00:2015 (МСН 31-04-2014)

В продольном направлении устойчивость эстакады следует обеспечивать


подкрановыми балками и вертикальными связями, устанавливаемыми в каждом
температурном блоке.

10.2.2 Требования безопасности и доступности при пользовании

10.2.2.1 Вдоль подкрановых путей по каждому продольному ряду колонн для


обслуживающего персонала необходимо предусматривать проходы шириной не менее
0,5 м (в свету), а в местах обхода колонны (при устройстве жестких поперечных кон-
струкций над габаритом крана) шириной не менее 0,4 м либо устраивать проход
размером 0,4х1,8 м в теле колонны. Проходы должны иметь постоянные ограждения
(перила) высотой не менее 1 м.
Перильные ограждения по крайним рядам колонн следует устанавливать только с
наружной стороны, а по средним рядам — с двух сторон, с устройством в каждом шаге
колони съемного участка для выхода на кран.
По всей длине и ширине следует предусматривать настил, вплотную подходящий к
верхнему поясу подкрановых балок.

10.2.2.2. Каждый пролет эстакады должен быть оборудован посадочными и


ремонтными площадками и лестницами для подъема на эстакаду в соответствии с
требованиями Правил устройства и безопасной эксплуатации грузоподъемных
кранов".

10.2.2.3 На каждый проход вдоль подкрановых путей и посадочную площадку должны


быть запроектированы постоянные стальные лестницы шириной не менее 0,7 м с
углом наклона не более 60 с выходом на них через люки размером не менее 0,5х0,5 м.
Крышки люков должны быть шарнирно закреплены, легко и удобно открываться и
закрываться. Лестницы следует предусматривать по торцам эстакады и не реже чем
через 200 м по ее длине. При длине эстакады менее 200 м допускается
предусматривать одну лестницу на проход. При определении числа лестниц следует
учитывать лестницы на посадочные, ремонтные и другие площадки.

10.2.2.4 На площадке крановой эстакады допускается прокладка автомобильных и


железнодорожных путей вдоль и поперек эстакады.
В случае устройства на площадке эстакады железнодорожных путей мостовой кран
должен быть оборудован кабиной управления так, чтобы из кабины обеспечивался
обзор погрузки и разгрузки, в том числе пола полувагона.

10.2.2.5 При проектировании открытых крановых и разгрузочных железнодорожных


эстакад должны предусматриваться помещения для защиты работающих от
неблагоприятных метеорологических воздействий. Допускается использовать для этих
целей помещения соседних зданий или зданий, к которым примыкают эстакады, если
расстояние от наиболее удаленных рабочих мест до этих помещений не превышает
300 м.

10.2.2.6 Настил обслуживающих площадок разгрузочных железнодорожных эстакад,


открытых крановых эстакад, вытяжных башен и других сооружений следует

85
NCM C.02.00:2015 (МСН 31-04-2014)

проектировать с таким расчетом, чтобы исключалось скольжение при ходьбе (при


стальных настилах следует предусматривать решетку) и обеспечивался сток дождевой
и талой воды (при деревянном настиле должны быть предусмотрены зазоры между
досками, равные 20 мм).

10.2.2.7 Размеры пешеходных тоннелей, галерей и эстакад должны быть приняты:


- высота тоннелей и галерей от уровня пола до низа выступающих конструкций
перекрытий или покрытий – не менее 2,0м (в наклонных тоннелях и галереях высоту
следует измерять по нормали к полу);
- ширина тоннелей, галерей и эстакад – по расчету из условия пропускной
способности в одном направлении 2000 чел/ч на 1 м ширины, но не менее 1,5м.

10.3 Отдельно стоящие опоры и эстакады под технологические


трубопроводы

10.3.1 Требования механической безопасности

10.3.1.1 Нормы настоящего раздела следует соблюдать при проектировании низких и


высоких отдельно стоящих опор, а также эстакад под технологические трубопроводы.

П р и м е ч а н и е: Высоту (расстояние от планировочной отметки земли до верха траверсы)


отдельно стоящих опор и эстакад следует принимать:
- низких опор – от 0,3 до 1,2 м – кратной 0,3 м в зависимости от планировки земли и уклонов
трубопроводов;
- высоких отдельно стоящих опор и эстакад – кратной 0,6 м, обеспечивающей проезд под
трубопроводами и эстакадами железнодорожного и автомобильного транспорта в соответствии
с габаритами приближения строений.

10.3.1.2 При проектировании отдельно стоящих опор и эстакад уклон трубопроводов


следует создавать за счет изменения отметки верхнего обреза фундамента или длины
колонн с учетом рельефа поверхности земли вдоль трассы.

10.3.1.3 Расстояние между отдельно стоящими опорами под трубопроводы надлежит


назначать, исходя из расчета труб на прочность и жесткость.

10.4 Галереи и эстакады

10.4.1 Требования механической безопасности

10.4.1.1 Нормы настоящего раздела следует соблюдать при проектировании


наружных конвейерных (непрерывных и с перегрузочными узлами), пешеходных,
кабельных, комбинированных галерей и эстакад.
Примечания:

86
NCM C.02.00:2015 (МСН 31-04-2014)

1. Комбинированные галереи и эстакады предназначаются для установки ленточных


конвейеров, прокладки транзитных кабелей и других коммуникаций.
2. Кабельные разводки должны, как правило, располагаться на открытых эстакадах.
Устройство кабальных галерей допускается при соответствующем технико-экономическом
обосновании.

10.4.1.2 Расстояния между осями опор галерей и эстакад следует принимать равными
12, 18, 24 и 30 м. Допускается при обосновании принимать эти расстояния равными 6 и
9 м, а также 36 м и более, кратными 3 м.
Указанные расстояния для наклонных участков надлежит принимать по наклону.

10.4.2 Требования безопасности и доступности при пользовании

10.4.2.1 При проектировании открытых крановых и разгрузочных железнодорожных


эстакад должны предусматриваться помещения для защиты работающих от
неблагоприятных метеорологических воздействий. Допускается использовать для этих
целей помещения соседних зданий или зданий, к которым примыкают эстакады, если
расстояние от наиболее удаленных рабочих мест до этих помещений не превышает
300 м. Помещения должны отвечать требованиям раздела 5.

10.4.2.2 Бетонные и железобетонные конструкции сооружений, подвергающиеся


систематическому увлажнению атмосферными осадками, должны иметь на
горизонтальных элементах (карнизах, полках и т. д.) гидроизоляцию и сливы,
обеспечивающие свободный сток воды.

10.4.2.3 Настил обслуживающих площадок разгрузочных железнодорожных эстакад,


открытых крановых эстакад, вытяжных башен и других сооружений следует
проектировать с таким расчетом, чтобы исключалось скольжение при ходьбе (при
стальных настилах следует предусматривать решетку) и обеспечивался сток дождевой
и талой воды (при деревянном настиле должны быть предусмотрены зазоры между
досками, равные 20 мм).

10.5 Контейнерные и пешеходные галереи и эстакады

10.5.1 Требования механической безопасности

10.5.1.1 Внутренние размеры галерей и эстакад следует назначать в соответствии


с п. 5.2.2.2. Ширина галерей должна быть кратной 0,6 м.

10.5.1.2 Пролетные строения и опоры галерей и эстакад следует рассчитывать на:


- атмосферные воздействия (снег, ветер, перепад температур);
- вертикальные нагрузки от собственного веса галерей, конвейера,
транспортируемого - на ленте груза, веса просыпи, ремонтных материалов и людей;
- продольные нагрузки, передающиеся от ленточных конвейеров;
- динамические нагрузки, создаваемые подвижными частями конвейера.

87
NCM C.02.00:2015 (МСН 31-04-2014)

10.5.2 Требования пожарной безопасности

10.5.2.1 Галереи и эстакады, предназначенные для транспортирования несгораемых и


не подверженных нагреву материалов или кусковых сгораемых материалов (торфа,
древесины), при высоте галереи или эстакады не более 10 м допускается
проектировать из сгораемых материалов.

10.5.2.2 Для пешеходных галерей и эстакад конструкции следует предусматривать из


несгораемых материалов.
Выходы из пешеходных галерей следует предусматривать не реже чем через 120 м.

10.5.2.3 В примыканиях галерей к перегрузочным узлам, которые совмещаются с


противопожарными зонами, следует предусматривать несгораемые противопожарные
перегородки с противопожарными дверями.
В отапливаемых галереях, предназначенных для транспортирования горючих
материалов, следует предусматривать устройство водяной завесы.

10.5.2.4 Эвакуационные выходы из галерей с конструкциями из сгораемых материалов


следует предусматривать не реже чем через 100 м. Для галерей с конструкциями из
несгораемых материалов, а также для галерей с конструкциями из сгораемых
материалов, но предназначенных для транспортирования несгораемых грузов,
расстояние между эвакуационными выходами допускается увеличивать до 100 м.
Расстояние от торца галереи до выхода не должно превышать 25 м.
Наружные лестницы допускается выполнять открытыми стальными с уклоном не
более 1,7:1, шириной не менее 0,7 м.

10.5.2.5 Выходы из галерей допускается совмещать перегрузочными узлами. В


свободных объемах перегрузочных узлов допускается размешать вспомогательные
помещения, предназначенные для рабочих данного перегрузочного узла.
Для помещений перегрузочных узлов площадью до 300 м2, в которых работает не
более 5 чел. в смену, допускается предусматривать один эвакуационный выход на
наружную маршевую стальную лестницу с уклоном не более 1:1, шириной не менее 0,7
м. Ограждающие конструкции лестницы должны быть несгораемыми.

10.6 Кабельные и комбинированные галереии и эстакады

10.6.1 Требования пожарной безопасности

10.6.1.1 При прокладке в галереях маслонаполненных кабелей галереи должны быть


отапливаемыми.

10.6.1.2 Ширину проходов в проходных кабельных мереях и эстакадах следует


принимать не менее: 0,9 м при одностороннем расположении кабелей, 1 м — при
двустороннем.

88
NCM C.02.00:2015 (МСН 31-04-2014)

10.6.1.3 При проектировании кабельных эстакад и галерей с числом кабелей не менее


12, а также комбинированных галерей и эстакад, предназначенных для прокладки
кроме других коммуникаций транзитных кабелей для питания электроприемников I и II
категорий, необходимо предусматривать основные несущие строительные конструкции
из железобетона с пределом огнестойкости не менее R45 или из стали с пределом
огнестойкости не менее R15.
Ограждающие конструкции галерей должны приниматься из несгораемых материалов
с пределом огнестойкости не менееEI15.

10.6.1.4 Закрытые кабельные и комбинированные галереи в местах сопряжения между


собой и в местах примыкания их к производственным помещениям и сооружениям
следует разделять несгораемыми противопожарными глухими перегородками или
перегородками с противопожарными дверями.

10.6.1.5 При размещении кабельных и комбинированных галерей и эстакад


параллельно зданиям и сооружениям с глухими несгораемыми стенами с пределом
огнестойкости не менее 0,75 ч расстояние между ними не нормируется. В этом случае
стена здания может быть использована как ограждающая конструкция галереи. При
расположении эстакады непосредственно у стен здания кабели должны быть
защищены от стока воды с кровли и от сбрасываемого с нее снега.

10.6.1.6 При совмещении кабелей и трубопроводов в одной галерее или на эстакаде


расстояние между трубопроводами и кабельными конструкциями должно быть не
менее 0,5 м. Условия совмещенной прокладки кабелей с трубопроводами с горючими
газами, с горючими и легковоспламеняющимися жидкостями должны отвечать
требованиям ПУЭ во взрывоопасных зонах.

10.6.1.7 Наружные кабельные галереи и эстакады должны быть обеспечены


молниезащитой.

10.6.1.8 Кабельные и комбинированные (с прокладкой кабелей) галереи следует


разделять на от. секи несгораемыми противопожарными перегородками с пределом
огнестойкости не менее EI45 ч. Двери в этих перегородках должны иметь предел
огнестойкости не менее EI30 ч.
Предельная длина отсеков — 150 м, а в галереях для маслонаполненных кабелей —
120 м.
Такие перегородки должны предусматриваться также в местах примыкания галерей к
зданиям.

10.6.1.9 Расстояния между выходами в кабельных и комбинированных галереях


должны быть не более 150 м, а на эстакадах не более 300 м. Расстояние от торца
эстакад или галерей до выхода не должно превышать 25 м.

10.6.1.10 Для выхода с галерей и эстакад следует предусматривать открытые


стальные лестницы с уклоном не более 1:1.
Выходы должны иметь двери, предотвращающие свободный доступ на галерею или
эстакаду лицам, не связанным с обслуживанием кабельного хозяйства. Двери должны

89
NCM C.02.00:2015 (МСН 31-04-2014)

открываться наружу и снабжаться самозапирающимися замками, открываемыми без


ключа изнутри галереи или эстакады.
Двери, ведущие наружу (на территорию предприятия, населенного пункта и т. п.),
допускается выполнять из сгораемого материала.
Внутренние двери должны быть противопожарными, самозакрывающимися, с
уплотнением в притворах.

10.6.1.11 В случае перепада высоты галереи или эстакады необходимо в проходе


предусматривать пандус с уклоном не более 12° или лестницу с уклоном не более 1:1.
Расстояние от начала или конца пандуса или лестницы до двери должно быть не
менее 1,5 м.

10.6.1.12 Выбор способа тушения пожара, устройство автоматической пожарной


сигнализации, установки автоматического пожаротушения в кабельных галереях
следует принимать по пп.9.16.

10.7 Разгрузочные железнодорожные эстакады

10.7.1 Требования механической безопасности

10.7.1.1 Нормы настоящего раздела следует соблюдать при проектировании эстакад


под железную дорогу колеи 1520 мм, предназначенных для разгрузки из вагонов
сыпучих материалов.

10.7.1.2 Эстакады могут применяться как тупиковые, так и проходные. В конце


тупиковых эстакад необходимо предусматривать путевой упор.

10.7.1.3 Железнодорожные пути на разгрузочных эстакадах следует располагать в


продольном профиле на горизонтальной площадке, в плане - на прямом участке.

11 Высотные сооружения

11.1 Требования безопасности и доступности при пользовании

11.1.1 В проектах высотных сооружений (силосов, водонапорных башен, градирен,


дымовых труб, вытяжных башен) должны предусматриваться мероприятия (световое
ограждение, маркировочная окраска), обеспечивающие безопасность полета
воздушных судов в соответствии с правилами для воздушного транспорта.

11.1.2 Дымовые трубы, вытяжные башни, градирни и другие высотные сооружения


следует, как правило, располагать со стороны наиболее протяженных глухих стен
зданий. От стен зданий, имеющих световые проемы, эти сооружения должны
размещаться на расстоянии не меньшем, чем их диаметр в плане или протяженность

90
NCM C.02.00:2015 (МСН 31-04-2014)

стороны, обращенной к зданию, с соблюдением противопожарных и санитарно-


гигиенических требований.

11.2 Градирни

11.2.1 Требования механической безопасности

11.2.1.1 Градирни предназначены для охлаждения воды в системах оборотного


водоснабжения, в которых вода является средством отведения больших количеств
тепла от энергетических и промышленных агрегатов.
Нормы настоящего раздела следует соблюдать при проектировании строительных
конструкций вентиляторных и башенных градирен.
П р и м е ч а н и е : Нормы не распространяются на проектирование поперечно-точных и
радиаторных (сухих) градирен.

11.2.1.2 Форму градирен в плане следует принимать:


- для вентиляторных секционных - квадратную или прямоугольную с отношением
сторон не более 4:3;
- для башенных и односекционных - круглую, многоугольную или квадратную.

11.2.1.3 Глубину воды в водосборных резервуарах градирен надлежит принимать не


менее 1,7 м, а расстояние от наивысшего уровня воды в резервуаре до верха его
борта - не менее 0,3 м.
Для градирен, располагаемых на крышах зданий, допускается устройство поддонов с
глубиной воды не менее 0,15 м.

11.2.1.4 Верх фундаментов градирен, а также верх стен водосборных резервуаров


градирен следует принимать выше отметки планировки вокруг градирни не менее чем
на 0,20 м.

11.2.1.5 Стальные конструкции градирен должны быть доступными для периодических


осмотров, а также повторного нанесения антикоррозионных покрытий без демонтажа
оборудования.

11.2.1.6 Вокруг градирен необходимо предусматривать отмостку шириной не менее 2,5


м и кюветы для сбора и отвода атмосферных вод, выносимых ветром из
воздуховходных окон градирен. Территория, примыкающая к градирням, должна быть
спланирована, иметь травяной покров или щебеночное покрытие.

11.2.2 Требования пожарной безопасности

11.2.2.1 К градирням должны предусматриваться подъезды и площадки для установки


пожарных автомобилей с целью использования воды градирен в качестве резервного
источника водоснабжения при пожарах.

91
NCM C.02.00:2015 (МСН 31-04-2014)

11.3 Башенные копры предприятий по добыче полезных


ископаемых

11.3.1 Помещения категорий А, В и С отделяются от других помещений


противопожарными перегородками в соответствии с разделом п. 5.37, а помещения
категорий А и Б по взрывопожарной и пожарной опасности - также и
пылегазонепроницаемыми перегородками.

11.3.2 Конструкции и материал стен и перегородок, которые разделяют помещения,


находящиеся при различных давлениях воздуха, должны обеспечивать герметичность
этих помещений.

11.3.3 В башенных копрах на стволах с исходящей струей воздуха вход в


герметические помещения следует предусматривать через шлюзы.

11.3.4 Лестницы следует принимать железобетонными или стальными с зашитой,


обеспечивающей требуемый предел огнестойкости. Уклон стальных лестниц следует
принимать не менее 1:1. В стесненных местах допускается увеличение уклона
стальных лестниц до 1,7:1. Ограждающие конструкции лестничных клеток должны про-
ектироваться из несгораемых материалов с пределом огнестойкости не менееEI45.

11.3.5 Сообщение между этажами башенных копров следует предусматривать при


помощи лифта и лестниц. Кроме того, башенные копры должны проектироваться с
наружными пожарными эвакуационными лестницами с входами в помещения на каж-
дом этаже.

11.3.6 Выходы из лестничной клетки в помещения категорий А и Б следует


предусматривать через тамбур-шлюз с самозакрывающимися противопожарными
дверями.

11.3.7 Ширина проходов между оборудованием с неподвижными частями или


ограждениями оборудования с подвижными частями, а также между оборудованием и
стеной должна быть не менее 0,7 м.

11.3.8 В копрах следует предусматривать выход на кровлю. Кровля должна иметь


ограждение.

11.3.9 В башенных копрах надлежит предусматривать противопожарный водопровод с


расходом и числом струй в соответствии с требованиями cводов правил.

92
NCM C.02.00:2015 (МСН 31-04-2014)

11.4 Дымовые трубы

11.4.1 Требования механической безопасности

11.4.1.1 Нормы настоящего раздела следует соблюдать при проектировании дымовых


труб с несущими стволами из кирпича, железобетона, металла и стеклопластика,
обеспечивающих эффективное рассеивание дымовых газов различной температуры,
влажности и агрессивности до допустимых действующими санитарными нормами
пределов концентрации на уровне земли.

11.4.1.2 Выбор материала и конструкции дымовой трубы, включая конструкцию с


гасителем колебаний, следует осуществлять на основании технико-экономического
обоснования с учетом режима эксплуатации, специального оборудования для
возведения, а также архитектурно-композиционных соображений.

11.4.1.3 Диаметры выходных отверстий и высоту дымовых труб следует определять на


основании аэродинамических, теплотехнических и санитарно-гигиенических расчетов.
Диаметры надлежит принимать по следующему унифицированному ряду: 1,2; 1,5; 1,8;
2,1; 2,4; 2,7; 3,0; 3,3; 3,6 м и далее через 0,6 м.
Минимальные диаметры труб следует назначать с учетом оборудования,
применяемого при возведении труб, но не менее 1,2 м - для кирпичных труб (в свету по
футеровке) и 3,6 м - для монолитных железобетонных.
П р и м е ч а н и : Диаметры стальных труб допускается уменьшать до 0,4 м при высоте их до
45 м.

11.4.1.4 Высоту дымовых труб следует назначать по следующему унифицированному


ряду: 30, 45, 60, 75, 90, 105, 120 м и далее через 30 м и принимать для кирпичных,
армокирпичных и стальных свободно стоящих (бескаркасных) труб не более 120 м.

П р и м е ч а н и е: Для стальных труб в несущих каркасах, приставных труб, многоствольных


труб допускаются иные высоты при соблюдении действующих санитарных норм и в
соответствии с теплотехническим расчетом.

11.4.1.5 Расстояние между соседними дымовыми трубами, за исключением труб из


металла и стеклопластика, должно быть не менее пяти средних наружных диаметров
трубы.
Трубы из металла и стеклопластика могут образовывать конструкцию из нескольких
стволов.
В случае конструктивного объединения дымовых труб допускается расстояния между
ними назначать исходя из технологических и конструктивных соображений. При
расстояниях между трубами от трех до пяти средних наружных диаметров трубы
следует учитывать явление бафтинга.

11.4.1.6 В местах соединения газоходов с трубой надлежит предусматривать


осадочные швы или компенсаторы.

93
NCM C.02.00:2015 (МСН 31-04-2014)

11.4.1.7 Перепады температуры в стенке трубы от воздействия отводимых газов


надлежит определять на основании теплотехнических расчетов для установившегося
потока тепла при наибольшем значении температуры отводимых газов и расчетной
температуре наружного воздуха (средней температуре наиболее холодной
пятидневки) и наибольшем значении коэффициента теплоотдачи наружной
поверхности.

11.4.1.8 Тепловизионное обследование дымовых труб следует осуществлять с целью


определения их технического состояния в процессе эксплуатации, прогнозирования
периода безотказной работы до следующей проверки, определения объема и места
приложения ремонта, а также для оценки качества выполненных работ.
Обследования дымовых труб проводят в любое время года, поскольку температурный
напор, как правило, превышает 1000С.

11.4.1.9 Тепловидение является эффективным средством для обнаружения скрытых


дефектов ствола трубы и футеровки дымовых труб, таких как: разрушение
межсекционных швов, трещины несущего ствола с частичным или полным раскрытием,
разрушение теплоизоляции и футеровки, дефекты в вентилируемом зазоре, неплотное
примыкание газоходов и т.п.

11.4.1.10 Дымовые трубы и газоходы должны подвергаться наружному осмотру 1 раз в


год – весной. Внутреннее обследование дымовых труб следует производить через 5
лет после их ввода в эксплуатацию, а в дальнейшем по мере необходимости, но не
реже 1 раза в 15 лет. Внутреннее обследование труб с кирпичной и монолитной
футеровкой может быть заменено тепловизионным, с частотой обследования не реже
1 раза в 5 лет.

11.4.1.11 Дымовые трубы требуют постоянного ухода. Чистку дымовых труб


необходимо осуществлять до или после отопительного сезона, в то время, когда они
не функционируют. Своевременное обследование трубы позволяет выявить
возникшие дефекты и обеспечить нормальную циркуляцию воздуха в отопительном
сооружении. Уход за дымовой трубой предполагает проверку подсоединений
(патрубка, гильзы) и того, нет ли каких-либо выступлений, препятствующих подаче
кислорода. При обнаружении трещин в трубе их необходимо устранять, поскольку
попадание в них влаги может привести к полному разрушению труб в холодный
период, когда в них, замерзнув, расширит швы. Раствор из швов заменяют каждые
пять-десять лет, что входит в капитальный ремонт дымовых труб. Профилактическая
чистка труб предполагает выведение из канала пепла, сажи и копоти, осевших на его
стенах.

11.5 Вытяжные башни

11.5.1 Требования механической безопасности

94
NCM C.02.00:2015 (МСН 31-04-2014)

11.5.1.1 Нормы настоящего раздела следует соблюдать при проектировании


вытяжных башен, предназначенных для удаления вредных негорючих газов,
прошедших очистку, но сохраняющих определенную степень агрессивности,
влажностью 80-90 %, содержащих конденсат и, как правило, не имеющих высокой
температуры.
Вытяжные башни могут предназначаться для удаления газов или воздуха, имеющих
высокую температуру (до 3000С). При этом следует учитывать возможные изменения
расчетных характеристик материалов труб.
Газоотводящие стволы следует проектировать из металла и конструкционных
несгораемых или трудносгораемых полимерных материалов.

11.5.1.2 Форму несущей решетчатой башни и ее размеры следует определять с


учетом обеспечения экономии стали, технологичности изготовления, условий
принятого метода монтажа, рационального размещения башни на генплане и удобства
эксплуатации.

11.5.2 Требования безопасности и доступности при пользовании

11.5.2.1 Для ремонта и монтажа газоотводящего ствола следует предусмотреть


возможность подвески его на верхней диафрагме несущей башни, а при высоте его
более 150 м - также на одной из промежуточных диафрагм.

11.5.2.2 Для подъема на башню следует предусматривать лестницу.


Лестницу следует проектировать вертикальной с переходами на площадках-
диафрагмах. При расстояниях между диафрагмами более 12 м надлежит
предусматривать специальные промежуточные площадки. Лестница и переходные
площадки должны иметь ограждения.

11.5.2.3 При температуре наружной поверхности газоотводящего ствола более 50 С


примыкающие к нему площадки, лестничные проемы и подходы должны иметь
специальное ограждение высотой не менее 1 м, часть которого на высоту не менее
100 мм от уровня настила сплошная.

11.6 Водонапорные башни

11.6.1 Требования механической безопасности

11.6.1.1 Нормы настоящего раздела следует соблюдать при проектировании


водонапорных башен, предназначенных для использования в системах хозяйственно-
питьевого, производственного и противопожарного водоснабжения промышленных
предприятий, сельскохозяйственных комплексов и населенных мест.
Водонапорные башни проектируют, как правило, без шатров, со стальными баками,
опорами из железобетона, кирпича или стали, фундаментами из сборного или
монолитного железобетона.

95
NCM C.02.00:2015 (МСН 31-04-2014)

11.6.1.2 Габаритные схемы водонапорных башен определяются двумя параметрами -


емкостью бака и высотой до низа бака.
Водонапорные башни проектируют с баками вместимостью 15, 25, 50, 100, 150, 200,
300, 500 и 800 м3. Высоту опор (от уровня земли до верха опоры бака) для башен с
баками вместимостью от 15 до 50 м3 следует назначать кратной 3 м, с баками
вместимостью 100 м3 и более - кратной 6 м.
П р и м е ч а н и : При соответствующем технико-экономическом обосновании допускается
проектировать башни с баками большей вместимостью, например для аварийного
водоснабжения доменных и мартеновских цехов металлургических заводов.

11.6.1.3 Форму бака следует выбирать в соответствии с архитектурно-


композиционными и технико-экономическими соображениями.
В покрытии бака необходимо предусматривать люк со стремянкой для спуска в бак и
трубы для вентиляции.

11.6.1.4 Днища бака следует проектировать с уклоном не менее 5 % к подводяще-


отводящей или сливной трубе.

11.6.1.5 Опоры водонапорных башен следует, как правило, проектировать в форме


цилиндра или в виде системы сборных железобетонных стоек.
Допускается предусматривать для опор монолитный железобетон, кирпич или сталь в
зависимости от местных условий, технико-экономических расчетов и с учетом
архитектурных требований.

11.6.1.6 В случае применения сплошных конструкций опор (монолитный железобетон


или кирпич) пространство под баками допускается использовать для размещения
служебных и конторских помещений, складов, производственных помещений,
исключающих образование пыли, дыма и газовыделений.

11.6.1.7 Фундамент водонапорной башни, как правило, следует проектировать


железобетонным монолитным, внутри которого следует предусматривать утепленные,
но неотапливаемые помещения с естественной приточно-вытяжной вентиляцией для
размещения задвижек на водопроводных трубах и контрольно-измерительных
приборов.

11.6.1.8 Узлы пересечения подводяще-разводящего стояка с перекрытиями и


площадками должны допускать свободу вертикальных температурных перемещений
стояка.

11.6.1.9 Расчет башен следует выполнять для двух случаев: с заполненным или
незаполненным баком.
Крен башни должен быть  0,004.

11.6.1.10 Башни следует оборудовать стальными лестницами для подъема к баку и на


его покрытие, а также площадками для осмотра и обслуживания строительных
конструкций и трубопроводов. Лестницы допускается проектировать вертикальными,

96
NCM C.02.00:2015 (МСН 31-04-2014)

типа стремянок, с дугами, обеспечивающими безопасность пользования ими. При этом


расстояние между площадками не должно превышать 8 м.
Площадки должны иметь перильное ограждение.
Содержание

1 Область применения 45
2 Нормативные ссылки 45
3 Понятия и определения 46
4 Общие положения 48
5 Производственные и складские здания и помещения 50
6 Сооружения 65
7 Подземные сооружения 65
7.1 Тоннели и каналы 65
7.2 Опускные колодцы 70
8 Емкостные сооружения для жидкостей и газов 70
8.1 резервуары для нефти и нефтепродуктов 70
8.2 Стальные резервуары 72
8.3 Железобетонные резервуары 74
8.4 Газгольдеры 74
9 Емкостные сооружения для сыпучих материалов 75
9.1 Закрома 75
9.2 Бункера 76
9.3 Силосы и силосные корпуса для хранения сыпучих 77
10 Надземные сооружениия 80
10.1 Этажерки и площадки 80
10.2 Открытые крановые эстакады 84
10.3 Отдельно стоящие опоры и эстакады под технологические
трубопроводы 86
10.4 Галереи и эстакады 86
10.5 Контейнерные пешеходные галереи и эстакады 87
10.6 Кабельные и комбинированные галереи и эстакады 88
10.7 Разгрузочные железнодорожные эстакады 90
11 Высотные сооружения 90
11.1 Требования безопасности и доступности при пользовании 90
11.2 Градирни 91
11.3 Башенные копры предприятий по добыче полезных ископаемых 92
11.4 Дымовые трубы 93
11.5 Вытяжные башни 94
11.6 Водонапорные башни 95

97
NCM C.02.00:2015 (МСН 31-04-2014)

Membrii Comitetului tehnic pentru prospecţiuni geologice în construcţii CT-A 06


"Prospecţiuni geologice, teren de fundare şi fundaţii" care au acceptat proiectul
documentului normativ:

Preşedinte:
Povar Iurie Institutul Naţional de Cercetări şi Proiectări
„URBANPROIECT”
Secretar:
Eremeev Piotr Direcţia reglamentări tehnico+economece MDRC al RM
Membrii:
Ing.Barbineagră Mihail Şef secţie Expertiza construcţiilor. „Serviciul de Stat pentru
Verificarea şi Expertizarea Proiectelor şi Construcţiilor ”
MDRC al RM
Arh.Homa Stepan Director SRL ICŞ „Dolmen”

Ing,Liunenco Iurii Universitatea Tehnica al RM. Doctorconfer. Catedra


Construcţii arhitectorice.
Ing.Şevcenco Alexandru Şef secţie Direcţia salvatori şi pompieri, serviciul Protecţiei
civile şi Situaţiilor Exepţionale.
Ing.Zolotuhina Svetlana Institutul Naţional de Cercetări şi Proiectări „Urbanproiect”
Ing.Carlov Vladimir Institutul Naţional de Cercetări şi Proiectări „Urbanproiect”
Ing. Popov Grigore Expert Tehnic.

Ing.Alcaz Vasile Director al Institutului de geologie şi Seismologie al


Academiei de ştiinţe a RM
Laşcul Anatolii Şef Centru calcule tehnice INCP „Urbanproiect”
Met.Bunduchi Elena Centru Municipal de Sănătate Publică
Damaschin Igor Director-manajer SRL „Imoprpiect”.

98
NCM C.02.00:2015 (МСН 31-04-2014)

Utilizatorii documentului normativ sînt responsabili de aplicarea corectă a acestuia. Este


important ca utilizatorii documentelor normative să se asigure că sînt în posesia ultimei ediţii
şi a tuturor amendamentelor.

Informaţiile referitoare la documentele normative (data aplicării, modificării, anulării etc.) sînt
publicate în "Monitorul Oficial al Republicii Moldova", Catalogul documentelor normative în
construcţii, în publicaţii periodice ale organului central de specialitate al administraţiei publice
în domeniul construcţiilor, pe Portalul Naţional "e-Documente normative în construcţii"
(www.ednc.gov.md), precum şi în alte publicaţii periodice specializate (numai după publicare
în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, cu prezentarea referinţelor la acesta).

Amendamente după publicare:

Indicativul amendamentului Publicat Punctele modificate

99
NCM C.02.00:2015 (МСН 31-04-2014)

Ediţie oficială

NORMATIV ÎN CONSTRUCŢII
NCM С.02.00:2015”Construcţii industriale. Clădiri de producţie.”
Responsabil de ediţie ing.
Tiraj ex. Comanda nr.

Tipărit ICŞC ”INCERCOM” Î.S.


Str. Independenţei 6/1
www.incercom.md

100

S-ar putea să vă placă și