Tema 4 

: EXECUȚIA LUCRĂRILOR DE TERASAMENTE

Lucrări pregătitoare pentru execuția terasamentelor
Lucrările de terasamente sînt precedate întotdeauna de o serie de lucrări pregătitoare pentru
asigurarea unei execuții corecte, continue şi cu productivitate sporită. Cele mai importante
lucrări pregătitoare sînt:
-verificarea și restabilirea traseului;
-defrişarea zonei de arbuşti și tufişuri;
doborîrea arborilor și scoaterea rădăcinilor;
asanarea zonei;
extragerea brazdelor şi decaparea pămîntului vegetal;
pichetarea profilelor transversale; amenajarea drumurilor de acces.
Verificarea și restabilirea traseului
Pe baza planului de situație și a profilului în lung se restabileste aliniamentele și curbele traseului
proiectat, cu ajutorul reperelor care au servit la întocmirea proiectului cu ocazia studiilor pe
teren. Pentru a putea reconstitui poziția punctelor principale ale traseului (vîrfurile de unghi,
tangentele de intrare şi ieşire din curbe, bisectoarele, punctele intermediare ale aliniamentelor
lungi etc.) în cazul distrugerii picheților în timpul execuției, aceștia se reperează lateral amprizei
cu martori (fig. 2.1).
Martorii se fixează pe obiective fixe aflate în apropierea traseului (socluri de copaci mari etc.),
sau prin borne de beton. Axa traseului astfel materializată este înscrisă într-o tabelă care se predă
constructorului.

Defrişarea zonei de arbuşti și tufișuri

Pentru a uşura circulația vehiculelor de transport şi lucrul maşinilor care execută terasamentele,
suprafața ce reprezintă ampriza drumului, a gropilor de împrumut și a depozitelor, a drumurilor
de acces, se curăță de arbuşti și tufişuri, înlesnind astfel şi uscarea acestor suprafețe.
Această operație se poate executa manual, dacă volumul de lucrări este mic sau terenul foarte
accidentat. In celelalte cazuri se folosesc maşini speciale, numite tăietoare de tufişuri (fig. 2.2).
Rădăcinile tufişurilor şi arbuştilor, care nu au dimensiuni prea mari, pot fi scoase cu mașini
speciale pentru scos rădăcini (fig. 2.3).
Frunzele, ramurile uscate și toate resturile vegetale rămase în urma utilajelor se string cu grebla
şi se depozitează în afara zonei drumului.
 Doborîrea arborilor și scoaterea buturugilor
Doborîrea arborilor este o operație care se execută de echipe de muncitori specialişti.
Materialul lemnos doborît se scoate în afara amprizei, se stivuiește și se inventariază în vederea
valorificării. Arborii cu diametru mic se doboară cu ajutorul unui buldozer, prin împingerea cu
lama ridicată la maximum, pentru a împiedica răsturnarea lor peste buldozer (fig. 2.4, a).
Cînd arborele a fost dezrădăcinat, se coboară lama buldozerului sub rădăcină după care,
concomitent, se ridică lama și se împinge spre locul de depozitare (fig. 2.4, b).
Arborii de diametru mare se taie cît mai aproape de nivelul terenului;
buturugile şi rădăcinile se scot ulterior, dacă este necesar.
Astfel:
- la ramblee mai mici de 1 m înălțime se scot atît buturugile, cît şi rădăcinile;

- la ramblee de 1 .. 2 m se scot numai buturugile, iar rãdăcinile pot rămîne în pămînt;

- la ramblee peste 2 m nu se scot nici buturugile şi nici rădăcinile;
- la deblee se scot obligatoriu atît buturugile, cît şi rădăcinile.
Buturugile se pot extrage atit manual, cît și mecanizat. Obişnuit, buturugile se extrag cu ajutorul
unui cablu şi al unei maşini puternice (buldozer, excavator etc.).
Prin această metodă se pot scoate arbori întregi, dacă au diametrul mic. Dacă buturuga este
puternic ancorată în pămînt prin rădăcini, atunci îndepărtarea ei se realizează numai cu ajutorul
explozivilor. Buturugile arborilor mari se scot de obicei cu ajutorul explozivilor (fig. 2.5).
Se execută sub buturugă o gaură de mină înclinată la 45° şi adîncimea de 1,5 .. 2 ori diametrul D
al buturugii.
Artificierul introduce în gaura de mină exploziv şi fitil, apoi burează și provoacă explozia,
Buturugile arborilor mai mici (diametrul sub 30 cm) se scot introducînd lama buldozerului sub
buturugă și manevrînd dispozitivul de ridicare a lamei.
Lemnul rezultat din scoaterea buturugilor și rădăcinilor se adună și se depozitează în afara
amprizei.
Este indicat ca doborîrea arborilor şi mai ales scoaterea buturugilor să fie făcută în perioada cînd
pămîntul nu este înghețat. Deoarece pădurile constituie o avuție națională și, în plus, contribuie
mult la apărarea drumurilor împotriva înzăpezirii şi a mediului înconjurător împotriva poluării
este necesar să fie indepărtați numai arborii de pe zona strict necesară, legate de specialitate.

Asanarea amprizei
Înainte de începerea execuției lucrărilor de terasamente, pe ampriză și zonele din imediata
apropiere trebuie prevăzute lucrări pentru menținerea terenului în stare uscată.
Locurile mlăştinoase se asanează cu ajutorul unei rețele de şanțuri, de evacuare și drenuri, care
evacuează apele în aval de limitele amprizei. Lucrările de asanare se execută din timp, deoarece
procesul de evacuare a apelor și uscare a pămintului este, în general, lent. Totodată, se vor lua
măsuri pentru asigurarea scurgerii apelor de suprafață interceptate de terasamente, spre a evita
stagnarea și băltirea apelor pe terenurile agricole.
Extragerea brazdelor și decaparea pămîntului vegetal
Pămîntul vegetal conține un procent ridicat de particule fine şi vegetale, ceea ce îl face puternic
compresibil şi deci mai puțin recomandabil la executarea terasamentelor. El este îndepărtat de pe
ampriză atît la ramblee (fig. 2.6, a), cît şi la deblee (fig. 2.6, b), urmînd să fie folosit la
îmbrăcarea taluzurilor, în vederea brăzduirii sau pămîntul vegetal se decapează pe o grosime de
10 .. 30 cm cu lama buldozerului sau a autogrederului și se depozitează în afara amprizei
drumului, pentru a fi folosit la îmbrăcarea taluzurilor, la punerea în valoare și ameliorarea unor
terenuri slab productive sau neproductive.
Dacă suprafața amprizei este înierbată, se pot extrage brazde cu ajutorul unor cuțite speciale care
execută tăieturi verticale în sens transversal şi longitudinal. Se obțin fişii de 2 ... 3 m lungime cu
latura de 20 .. 40 cm și grosimea de 6 .. 10 cm care se stivuiesc cu iarba în jos, se udă și se
acoperă cu rogojini ca să nu se usuce. Brazdele se folosesc la protejarea taluzurilor, dar sistemul
este din ce în ce mai rar folosit, deoarece comportă un volumn sporit de muncă manuală.

Pichetarea profilului transversal

Pentru realizarea corectă a lucrărilor de terasamente şi pentru a înlesni controlul execuției, este
necesar ca înainte de începerea lucrărilor de terasamente să fie pichetate profilele transversale de
pe traseu, precum şi lucrările de artă aferente.
Operația de pichetare are la bază elementele ce rezultă din planul de situație, profilul transversal
tip, profilul longitudinal, profile transversale curente, precum şi reperele de ax şi de nivel
restabilite pe teren. In aliniament picheții se amplasează la distanțe de 20 ... 50 m, după gradul de
denivelare a terenului, iar în curbe la distanțe de 5 ... 10 m. Metoda cea mai simplă de pichetare a
profilului transversal constă în materializarea pe teren cu tăruşi simpli de lemn a marginilor
amprizei şi cu ajutorul şabloanelor care dau şi înclinarea taluzurilor şi nivelul platformei (fig.
2.7). Şabloanele de nivel şi cele care indică înclinarea taluzurilor se realizează simplu, din şipci
de lemn.
 Amenajarea drumurilor de acces
Pentru a face posibilă circulația în bune condiții a vehiculelor care transportă pămînt și alte
materiale, precum şi pentru accesul utilajelor necesare executării terasamentelor, trebuie
amenajate unele drumuri provizorii.
Deseori se execută o simplă nivelare a pamîntului de pe platformă, luîndu-se măsuri de scurgere
și evacuare, a apei. Platforma poate fi îmbunătățită fie prin realizarea unui strat de pămînt
stabilizat cu ciment, var, bitum etc., fie prin acoperirea cu un strat de nisip, pietriş sau balast în
grosime de 10 .. 15 cm. Lāțimea platformei drumurilor de acces se recomandă a fi de 4 m la cele
simple şi de 7 m la cele duble. După terminarea lucrărilor de terasamente, drumurile de acces vor
fi imediat desființate, terenurile respective urmînd a fi redate circuitului agricol sau altei
destinații productive.