Tema 5: Noţiuni generale privind execuţia terasamentelor. Profile transversale de debleu.

Executarea manuale şi mecanizate a săpăturilor.

Lucrările de terasamente cuprind următoarele operații:
săpături la deblee, gropi de imprumut, şanțuri, drenuri, fundațiile lucrărilor de artă și finisarea
lor;
- transportul pămîntului săpat la locul de folosire sau depozitare;
-punerea în operă a pămîntului, adică răspîndirea în straturi, compactarea fiecărui strat, finisarea.
Lucrările de terasamente pot fi concentrate pe suprafețe reduse dar cu volum mare (10 000 ... 15
000 m³), cum sînt umpluturile și săpăturile mari, realizarea depozitelor sau a gropilor de
împrumut etc. sau liniare, în tot lungul traseului. In acest caz, volumul de terasamente este relativ
mic, cum sînt rambleele mici executate din gropi de împrumut, săpături de şanțuri în profile
simple, taluzări, precum şi toate lucrările de finisare.
Organizarea lucrărilor de terasamente trebuie astfel coordonată încît lucrările liniare (fig. 2. să se
desfăşoare continui, de la un capăt la altul al şantierului și să găsească terminate lucrările
concentrate pe care le întîlnesc.

Lucrările de terasamente pot fi executate manual sau mecanizat.

Execuția manuală este slab productivă (săparea unui metru cub de pămînt necesitind de la 0,85
ore la 15 ore, după cum pămîntul este uşor sau foarte tare), impune termene de execuție
îndepărtate și consumă un volum ridicat de forță de muncă. De aceea se aplică pentru volume
mici de terasamente sau în cazul terenurilor foarte accidentate unde nu este posibil accesul
utilajelor. De asemenea, unele luсrări de finisare la şanțuri, canale, taluzuri sau lucrările de
pregătire a frontului de lucru pentru utilaje, se realizează manual.
Majoritatea lucrărilor de terasamente se execută mecanizat. Utilajele se aleg din considerente
tehnico-economice, stabilindu-se cele care pot asigura realizarea lucrării la termenul impus și cu
costul cel mai redus. Ritmul de execuție îl impune utilajul care sapă, în funcție de el alegîndu-se
celelalte utilaje (de transport, compactare, finisare etc.). Totalitatea utilajelor alese pentru
execuția lucrărilor de terasamente formează aşa-numitul atelier de terasamente.
La alegerea utilajelor se ține seama de următoarele criterii generale:
- volumul lucrărilor și termenul de execuție, care indică numărul şi capacitatea maşinilor.
Pentru volume mari şi concentrate se intrebuințează utilaje de mare capacitate (excavatoare cu
cupă mare), iar pentru volume mici, utilaje care sapă și transportă (buldozere, screpere) etc.;
- natura pămîntului, astfel în terenurile stîncoase este necesară săparea cu explozive și încărcarea
materialelor derocate în vehicule cu ajutorul unor utilaje de mare capacitate (excavatoare). Dacă
pămînturile care trebuie săpate pot fi spălate cu uşurință și există condiții favorabile, se poate
aplica hidromecanizarea;
- cota de execuție a profilului transversal; săpăturile cu înălțime mare trebuie executate cu
excavatoare cu lingură dreaptă, deoarece cupa se poate umple dintr-o dată cu pămînt; la
săpăturile de înălțime mică pentru umplerea cupei sînt necesare mai multe mişcări, care reduc
productivitatea maşinii şi măresc costul și de aceea se folosește buldozerul sau screperul;
- relieful terenului care impune alegerea utilajelor astfel încît să fie posibilă uşoara lor deplasare
în timpul lucrului; distanțele de transport între frontul de săpătură și cel de împlinire, care
determină felul mijloacelor de transport şi capacitatea lor, astfel încit utilajul de săpat să lucreze
continuu.
Alegerea definitivă a celor mai potrivite utilaje de terasamente se face prin stucturarea şi
compararea tehnico-economică a mai multor variante în aşa fel încît:
operațiile dintr-un proces tehnologic să se desfășoare in lant, fără pierdere de timp, respectiv cînd
un utilaj a terminat lucrul, utilajul următor să intre imediat în funcțiune; toate utilajele să fie
solicitate uniform, iar caracteristicile lor constructive să fie folosite la maximum,
- productivitatea fiecărui utilaj trebuie să fie stabilită conform condițiilor locale de lucru, astfel
încît să fie respectate termenele de execuție;
- costul lucrărilor să fie minim. Execuția manuală necesită unelte obişnuite (lopată, rangă, mai
manual etc.) şi mijloace de transport de capacitate redusă (roabe, căruțe, vagonete etc.).
Execuția mecanizată necesită utilaje specializate (excavatoare, screpere, buldozere, compactoare
etc.) şi mijloace de transport de mare capacitate: tractoare cu remorci, autobasculante etc.
Numărul de mijloace de transport necesare N se determină din condiția ca la frontul de săpat să
sosească continuu vehicule pentru încărcat. Lucrările de terasamente se pot executa în principiu
prin două metode: frontal sau longitudinal.

În cazul metodei frontale (fig. 2.9) lucrările încep de la un capăt sau de la ambele capete.
Utilajele trec o singură dată, executînd terasamentele pe toată secțiunea. Această metodă se
aplică pe lungimi scurte și cînd înălțimea debleului satisface anumite condiții legate de
productivitate și de tehnica securității muncii şi anume: la execuția manuală, dacă înălțimea nu
depăşeşte 1,50 m;
- la execuția mecanizată, dacă înälțimea nu depășeşte 8 m, impunîndu-se o înălțime minimă din
condiția ca utilajul să lucreze productiv.
Metoda longitudinală (fig. 2.10) este utilizată la lucrărle de terasamente desfăşurate pe lungimi
mari. Lucrările se atacă pe toată lungimea şi, în funcție de condițiile locale și de înălțimea
lucrărilor, execuția se poate realiza în trepte sau pe toată înălțimea.
Profile transversale de debleu
Profilul transversal de debleu este caracterizat de faptul că platforma drumului se găseşte sub
linia terenului natural, iar pentru asigurarea scurgerii apelor ce se colectează în tranşeea astfel
realizată trebuie să se prevadă dispozitive de evacuare a apelor din precipitații.
Forma și dimensiunile profilelor transversale se stabilesc în funcție de categoria drumului, de
formele de relief, precum și de natura şi proprietățile fizico-mecanice ale pămîntului.
De regulă acestea sînt specificate în profilul transversal tip, care este valabil pentru un anumit
sector de drum şi care cuprinde elementele geometrice standard.
In condiții speciale de teren, atunci cînd panta transversală este mai mare de 30°, cînd adîncimea
debleului depășeşte 8..10 m, cînd se traversează zone cu lunecări active, sau natura pămîntului
impune adoptarea unor metode deosebite de lucru, execuția debleelor se face după profile
transversale individuale, proiectate pentru fiecare caz în parte.
Pentru a se ajunge la nivelul platformei drumului prevăzut în profilul în lung, trebuie să se
execute săpături pe adîncimi variabile în funcție de cotele de execuție.
Pămîntul rezultat din execuția săpăturilor se transportă de regulă în lungul drumului pentru
execuția umpluturilor, iar cînd există un prisos de debleu se transportă în depozite.
De multe ori, depozitele pot folosi în acelaşi timp la umplerea unor rîpe, supralărgirea platformei
drumului și realizarea terenurilor înconjurătoare (fig.3.1).
Debleele prezintă o serie de dezavantaje și anume:
sînt puțin însorite şi se aerisesc greu păstrînd umezeală, sînt uşor înzepezibile dacă nu sînt
orientate în direcția vînturilor dominante, iar dacă au adîncimi mari, pot intercepta straturi
acvifere și instabile necesitînd măsuri speciale de consolidare și susținere. Pentru aceste motive,
adoptarea debleelor şi în special a celor adînci trebuie pe cît posibil evitată.

Taluzurile debleelor, pentru adîncimi de pînă la 12 m se stabilesc în funcție de natura pămîntului.

Prescripțiile oficiale recomandă următoarele înclinări ale taluzurilor în debleu:
-in pămînturile argiloase sau argilo-nisipoase, cu umiditate normală și structură omogenă,
înclinarea 2:3, cu rotunjirea muchiei superioare (fig.3.2);
în păminturile nisipoase și nisipuri argiloase, în aceleași condiții, înclinarea 1:1, cu rotunjirea
muchiei superioare ;
- în materiale stîncoase, înclinări cu atît mai aspre, cu cît roca prezintă caracteristici fizico-
mecanice mai bune, ajungînd de la 1:0,5 pînă la 1:0,1 (fig.3.3);
-dacă roca este de foarte bună calitate, nu manifestă nici o formă de alterare și este perfect
stabilă, se admit taluzuri verticale sau chiar în consolă (semitunel) (fig.3.4).
În deblee mai adînci de l2 m sau amplasate în condiții hidrologice nefavorabile (zone umede,
instabile, infiltrații), sau pe versanți abrupți indiferent de adîncimea lor, înclinarea taluzurilor se
va determina printr-un calcul de stabilitate.
Debleele cu adîncimi pînă la 5...6 m se înzepezesc uşor în timpul viscolului dacă nu sînt orientate
în direcția vînturilor dominante.

Zăpada este așezată de vînt pe taluzuri cu înclinarea de 1:8...1:10. De aceea, debleele mici cu
adîncimea sub 1 m se vor executa sub formă de rambleu fals (fig.3.5).
Debleele mici situate pe coaste, pot fi scoase la zi, prin decaparea pămîntului din aval și
transformarea acestora sub forma unor profile mixte (fig.11.6).

Pentru colectarea și evacuarea apelor, profilele transversale de debleu sint prevăzute cu şanțuri
laterale care în general sint paralele cu axa drumului și au aceeași pantă de scurgere cu
declivitatea liniei roși. Şanțurile se execută pe ambele părți ale platformei drumului şi pot avea
secțiuni trapezoidală, triunghiulară sau dreptunghiulară (fig.3.7).
Dimensiunile adoptate pentru şanțuri rezultă în uma unui calcul hidraulie.

Execuția manuală a săpăturilor

Execuția manuală a săpăturilor se folosește cu totul izolat, la volume mici de lucrări sau în cazul
terenurilor foarte accidentate unde nu este posibil accesul utilajelor. De asernenea, se execută
manual lucrările de finisare la şanțuri, canale, taluzuri sau lucrările de pregătire a frontului de
lucru pentru utilaje.
Execuția manuală se mai poate folosi şi în cazul debleelor cu adîncimi mici executate în terenuri
cu rădăcini multe sau bolovani, unde deplasarea unor utilaje este ineficientă. Uneltele de săpat se
aleg în funcție de tăria pămintului, respectiv de rezisten- ța pe care acesta o opune la säpat.
Astfel:
-în păminturile nisipoase necoezive și în pămîntul vegetal se sapă cu lopata dreptunghiulară cu
tăiş drept;
-pietrişurile, mîlurile se sapă cu lopata-făraş;
- pămînturile coezive care au fost afinate în prealabil se sapă cu lopata cu muchie ascuțită în
formă de scut;
- pămînturile tari se sapă cu cazmaua sau cu hîrlețul și tîrmăcopul;
-pămînturile foarte tari și stîncile fisurate se dislocă cu ranga și ciocanul pneumatic.
Pămintul săpat manual este încărcat în roabe, vagonete sau pe bandă rulantă. Lucrările se
organizează ținînd seama că un muncitor poate arunca cu lopata pănîntul săpat la o distanță de
3..4 m sau la înălțimea de 1,20...2,00 m. Execuția manuală a săpăturilor impune respectarea cu
strictețe a normelor de tehnica securității muncii.