şi atunci fericirea dinlăuntrul meu e mai puternică decât mine, decât oasele mele, pe care mi le scrâşneşti într-o îmbrăţişare mereu dureroasă, minunată mereu. Ce bine că ești, Nichita Stănescu
Şi-acum, când tu-mi îneci obrajii, ochii
în părul tău, eu, ameţit de valurile-i negre şi bogate visez ca valul ce preface-n mister tot largul lumii e urzit din părul tău - şi strig, şi strig, şi-ntâia oară simt întreaga vrajă ce-a cuprins-o magul în povestea lui. Din părul tău, Lucian Blaga
Cu-ale tale brațe albe, moi, rătunde, parfumate,
Tu grumazul îmi înlănțui, pe-al meu piept capul ți-l culci; Ș-apoi ca din vis trezită, cu mânuțe albe, dulci, De pe fruntea mea cea tristă tu dai vițele-ntr-o parte. Noaptea, Mihai Eminescu
Să pot întinde mâna s-o pun pe fruntea ta
Încetul la o parte șuvițele le-aș da, Senină să rămâie, curată ca un crin, Icoană de iubire la care să mă-nchin. Să pot întinde mâna..., Veronica Micle
Ce proşti mai suntem amândoi!
Comori de plăceri dorm în noi, Şi cum le-ar putea deştepta O clipă din dragostea ta! E oare-o virtute-a răbda?... Cu zâmbetul tău mă-nfiori, Stăpâna atâtor comori: Eu ştiu că mi-ai da, dac-aş cere, Tu ştii c-aş primi, de mi-ai da, Şi totuşi răbdăm în tăcere, Privind cum viaţa se trece Pustie, şi tristă, şi rece. Nehotărâre..., Alexandru Vlahuță