CAPITOLUL 4

STATICA GRINZILOR CONTINUE

4.1 Elemente şi ansambluri structurale

Elementul de grindă continuă (obişnuit, component al grinzilor continue plane) este elementul
structural cu o dimensiune geometrică mult mai mare decât celelalte două, lungimea L, cu
momentul de inerţie la încovoiere al secţiunii transversale, constant I, constituit dintr-un material
caracterizat de modulul de elasticitate, constant E, la care deplasările extremităţilor şi forţele
corespunzătoare se manifestă într-un plan ce conţine axa longitudinală (figura 4.1).
Studiul deformării elementului structural începe cu identificarea parametrilor proprii, d1, d2,
d3, d4, f1, f2, f3, f4, raportaţi la reperul propriu, definit de axa x dispusă longitudinal elementului şi axa
y dispusă normal la axa longitudinală a acestuia (figura 4.1).

Figura 4.1 Element structural tip grindă continuă în sistemul de axe propriu xy

Ecuaţia de echilibru static a elementului structural tip grindă continuă aflată într-un spaţiu
bidimensional, stabilită prin metodele staticii structurilor, este dată de relaţia 4.1.1,

 12 6 L  12 6 L   d1   f1 
 6 L 4 L2  6 L 2 L2  d   f 
EI     2    2 
L  12  6 L 12  6 L  d 3   f 3 
3

 
 6L 2L
2
 6 L 4 L2  d 4   f 4 

sau în exprimare matriceală compactă, de forma (4.1.1)

k  d   f 

unde:  k  este matricea de rigiditate a elementului structural tip grindă continuă plan raportată la
parametrii proprii d1, d2, d3, d4, f1, f2, f3, f4;
 d  - vectorul deplasărilor extremităţilor elementului structural tip grindă continuă plan sau al
parametrilor proprii principali d1, d2, d3, d4;
 f  - vectorul forţelor ce acţionează la extremităţile elementului structural tip grindă continuă
plan sau al parametrilor proprii secundari f1, f2, f3, f4.

31
 Structurile cu elemente tip grindă continuă se organizează după o direcţie, obişnuit
deformându-se într-un plan (figura 4.2); se pot imagina şi structuri cu elemente tip grindă continuă
care se pot deforma în spaţiu.

Figrura 4.2 Structură cu elemente tip grindă continuă plană în sistemul de axe structural XY

Pentru fiecare nod i al unei structuri cu elemente tip grindă plană se definesc câte doi
parametri principali D2i-1 şi D2i, primul fiind definit ca translaţie după a doua axă a reperului
structurii (obişniut Y) şi al doilea ca rotire în planul reperului structurii (obişnuit XY); pentru o
structură cu n noduri se definesc 2n parametri principali. Parametrii secundari corespunzători sunt
forţele nodale F2i-1 şi F2i; pentru o structură cu n noduri se definesc 2n parametri secundari.
Parametrii sunt pozitivi dacă vectorii ce îi definesc au acelaşi sens cu sensul pozitiv al axei cu care
sunt paraleli sau rotesc în sens antiorar. Din aceste considerente se poate aprecia că ecuaţia de
echilibru mecanic a structurii plane va fi constituită din 2n ecuaţii.
Compatibilitatea deplasărilor extremităţilor elementului cu deplasările nodurilor de conectare
ale structurii este asigurată.

4.2 Statica matriceală clasică pentru analiza structurilor cu elemente tip grindă continuă
plane
4.2.1 Ecuaţia matriceală de echilibru static a elementului structural de tip grindă continuă

Stabilirea ecuaţiei matriceale de echilibru static, pentru elemental structural curent e al unei
structuri plane cu elemente tip grindă continuă, implică parcurgerea unui proces etapizat.

Etapa 1.1. Stabilirea ecuaţiei maticeale de echilibru static prin raportare la parametrii proprii,
cu proiecţia acestora în sistemul de referinţă propriu xy (în această etapă notaţiile utilizează
minuscule şi indicele p pentru sistemul de referinţă propriu), relaţia E1.1,

 12 6 L  12 6 L   d1   f1 
 6 L 4 L2  6 L 2 L2  d   f 
EI     2    2 
L  12  6 L 12  6 L  d 3   f 3 
3

 
 6L 2L
2
 6 L 4 L2  d 4   f 4 
sau (E1.1)

k  p  d p   f  p

Etapa 1.2. Stabilirea ecuaţiei matriceale de echilibru static prin raportare la parametrii
structurali aferenţi, cu proiecţia acestora în sistemul de referinţă unic XY (în această etapă notaţiile
utilizează majuscule şi indicele S pentru sistemul de referinţă structural), relaţia E1.2,

32
  k1,1 k1, 2 k1,3 k1, 4   D2i 1,e   F2ei 1,e 
 
k
 2,1 k 2, 2 k 2, 3 k 2, 4   D2i ,e   F2ei ,e 
  
 k 3,1 k 3, 2 k 3,3 k 3, 4   D2 j 1,e   F2ej 1,e 
 
k 4,1 k 4, 2 k 4, 3 k 4, 4   D2 j ,e   F2ej ,e 

sau (E1.2)

 k  S   De  S   Fee  S
unde, indicele inferior e arată apartenenţa parametrului la elementul curent, iar indicele superior e
cota de participare a elementului curent.
Parametrii proprii ai extremităţilor elementului structural de grindă continuă plan sunt
proiectaţi pe direcţiile parametrilor structurali aferenţi ai nodurilor de conectare cu ajutorul matricei
de transformare prin rotire T, care are ca elemente componente cosinsul director al axei proprii (x)
definit funcţie de reperul structurii (XY). În acest caz matricea de transformare prin rotire este de
forma:

cos( ) 0 0 0
 0 1 0 0
T 
 0 0 cos( ) 0
 
 0 0 0 1

unde: α este unghiul măsurat, în sens pozitiv, de la axa de referinţă X către axa de referinţă x
(antiorar).

Matricea T este o matrice ortogonală şi are proprietatea că inversa este identică cu transpusa:

T  1  T  T

Relaţiile de legătură dintre parametrii proprii şi parametrii structurali aferenţi sunt:

 d  p   T    De  S  f  p  T    Fee  S

care, înlocuite în relaţia E1.1 şi operat corespnzător, conduc la stabilirea matricei de rigiditate a
elementului structural tip grindă continuă plan raportată la parametrii structurali aferenţi:

 k  S  T  T   k  p  T 

Unghiul α poate fi ales totdeauna egal cu zero, prin faptul că totdeauna poate fi găsit un sistem
de referinţă al structurii unic (XY) care să coincidă cu sistemul propriu al fiecărui element de grindă
continuă (xy).

Etapa 1.3. Stabilirea ecuaţiei matriceale de echilbru static prin raportare la parametrii
structurii, obţinută prin completarea cu ecuaţii fictive corespunzătoare parametrilor structurii ce nu
sunt aferenţi sau nu aparţin elementului structural tip grindă continuă plan (în această etapă notaţiile
utilizează majuscule sau indici referitori la apartenenţa la elemental structural curent):

33
  K 1,1 . . . K 1, 2 n   D1   F1e 
 .
 . . . .   .    . 


 
  
 . . . . .  .    . 
 
 . . . . .   .   . 
   
 K 2 n ,1 . . . K 2 n , 2 n   D 
 2n   2n 
 F e
 

sau (E1.3)

 K  S   D S   F e  S
unde: [K] este matricea de rigiditatea a elementului de grindă continuă raportată la parametrii
structurali.

4.2.1 Analiza statică a grinzii continue plane

Enunţarea problemei: să se efecteze analiza statică a structurii cu elemente tip grindă continuă
plane (determinarea deplasărilor nodurilor, forţelor din reazeme şi eforturilor din elementele
structurale), caracteristicile geometrice şi mecanice, precum schema statică şi încărcările fiind
precizate pe figura 4.3.

Figura 4.3 Structura de grindă continuă şi modelul discret corespunzător

Rezolvarea problemei: aplicaţia utilizează notaţii pentru variabile şi operatori corespunzând

programului de calcul matematic Mathcad (simbolul := are înţelesul de atribuire).

Etapa 1, stabilirea ecuaţiei maticeale de echilibru static pentru fiecare element de grindă
continuă.

Elementul structural tip grindă continuă 1 (figura 4.4.1)

34
Figura 4.4.1 Parametri şi sisteme de referinţă pentru elementul structural tip grindă continuă plan 1

Etapa 1.1 - prin raportare la parametrii proprii:

 12 6 L 12 6 L
  21.263 2126.25 21.263 2126.25 
E I   6 L 4 L 6 L 2 L 
2 2
2126.25 283500 2126.25 141750 
ke1   ke1  
 3    12 6 L 12 6 L
  21.263 2126.25 21.263 2126.25
L    2126.25 141750 2126.25 283500 
 6 L 2 2  
 2 L 6 L 4 L 

Etapa 1.2 - prin raportare la parametrii structurali aferenţi:

 cos    0 0 0
 
0 1 0 0
  0 T1   T
k1  T1  ke1 T1
 0 0 cos    0 
 0 
 0 0 1

 21.263 2126.25 21.263 2126.25 

2126.25 283500 2126.25 141750 
k1  
 21.263 2126.25 21.263 2126.25
 2126.25 141750 2126.25 283500 
 

Etapa 1.3 - prin raportare la parametrii structurali:

 k11  1 k1
1 2
k1
1 3
k1
1 4
0 0 0 0
 
 k12  1 k1
2 2
k1
2 3
k1
2 4
0 0 0 0
 
 k13  1 k1
3 2
k1
3 3
k1
3 4
0 0 0 0
 
K1   k14  1 k1
4 2
k1
4 3
k1
4 4
0 0 0 0
 0 0 0 0 0 0 0 0

 
 0 0 0 0 0 0 0 0
 0 0 0 0 0 0 0 0
 
 0 0 0 0 0 0 0 0

35
  21.263 2126.25 21.263 2126.25 0 0 0 0
 2126.25 283500 2126.25 141750 0 0 0 0

 
 21.263 2126.25 21.263 2126.25 0 0 0 0
 2126.25 141750 2126.25 283500 0 0 0 0
K1   
 0 0 0 0 0 0 0 0

 0 0 0 0 0 0 0 0
 0 0 0 0 0 0 0 0
 
 0 0 0 0 0 0 0 0

Elementul structural tip grindă continuă 2 (figura 4.4.2)

Figura 4.4.2 Parametri şi sisteme de referinţă pentru elementul structural tip grindă continuă plan 2

Etapa 1.1 - prin raportare la parametrii proprii:

 12 6 L 12 6 L
  42.525 4252.5 42.525 4252.5 
2 E I   6 L 4 L 6 L 2 L 
2 2
4252.5 567000 4252.5 283500
ke2   ke2  
 3    12 6 L 12 6 L
  42.525 4252.5 42.525 4252.5
 L    4252.5 283500 4252.5 567000
 6 L 2 2  
 2 L 6 L 4 L 

Etapa 1.2 - prin raportare la parametrii structurali aferenţi:

 cos    0 0 0
 
0 1 0 0
  0 T2   T
k2  T2  ke2 T2
 0 0 cos    0 
 0 
 0 0 1

 42.525 4252.5 42.525 4252.5 

4252.5 567000 4252.5 283500
k2  
 42.525 4252.5 42.525 4252.5
 4252.5 283500 4252.5 567000
 

36
 0 0 0 0 0 0 0 0
 
0 0 0 0 0 0 0 0

0 0 k2
1 1
k2
1 2
k2
1 3
k2
1 4
0 0
 
0 0 k2
2 1
k2
2 2
k2
2 3
k2
2 4
0 0
K2   
0 0 k2
3 1
k2
3 2
k2
3 3
k2
3 4
0 0

0 0 k2 k2 k2 k2 0 0
 4 1 4 2 4 3 4 4 
0 0 0 0 0 0 0 0
 
0 0 0 0 0 0 0 0

0 0 0 0 0 0 0 0
0 0 0 0 0 0 0 0

 
0 0 42.525 4252.5 42.525 4252.5 0 0
0 0 4252.5 567000 4252.5 283500 0 0
K2   
0 42.525 4252.5 42.525 4252.5 0
0 0

0 0 4252.5 283500 4252.5 567000 0 0
0 0 0 0 0 0 0 0
 
0 0 0 0 0 0 0 0

Elementul structural tip grindă continuă 3 (figura 4.4.3)

Figura 4.4.3 Parametri şi sisteme de referinţă pentru elementul structural tip grindă continuă plan 3

Etapa 1.1 - prin raportare la parametrii proprii:

 12 6 L 12 6 L
  21.263 2126.25 21.263 2126.25 
E I   6 L 4 L 6 L 2 L 
2 2
2126.25 283500 2126.25 141750 
ke3   ke3  
 3    12 6 L 12 6 L
  21.263 2126.25 21.263 2126.25
L    2126.25 141750 2126.25 283500 
 6 L 2 2  
 2 L 6 L 4 L 

Etapa 1.2 - prin raportare la parametrii structurali aferenţi:

 cos    0 0 0
 
0 1 0 0
  0 T3   T
k3  T3  ke3 T3
 0 0 cos    0 
 0 
 0 0 1

37
  21.263 2126.25 21.263 2126.25 
2126.25 283500 2126.25 141750 
k3  
 21.263 2126.25 21.263 2126.25
 2126.25 141750 2126.25 283500 
 

Etapa 1.3 - prin raportare la parametrii structurali:

0 0 0 0 0 0 0 0 
 
0 0 0 0 0 0 0 0

0 0 0 0 0 0 0 0 
0 0 0 0 0 0 0 0 
 
K3   0 0 0 0 k3
1 1
k3
1 2
k3
1 3
k3 
1 4
0 
0 0 0 k3 k3 k3 k3
 2 1 2 2 2 3 2 4 
0 0 0 0 k3 k3 k3 k3 
 3 1 3 2 3 3 3 4 
0 0 0 0 k3 k3 k3 k3 
 4 1 4 2 4 3 4 4 

0 0 0 0 0 0 0  0
0 0 0 0 0 0 0 0

 
0 0 0 0 0 0 0 0 
0 0 0 0 0 0 0 0 
K3   
21.263 2126.25 21.263 2126.25
0 0 0 0

0 0 0 0 2126.25 283500 2126.25 141750 
0 0 0 0 21.263 2126.25 21.263 2126.25
 
0 0 0 0 2126.25 141750 2126.25 283500 

Etapa 2, stabilirea ecuaţiei matriceale de echilibru static a structurii:

K  K1  K2  K3

 21.263 2126.25 21.263 2126.25 0 0 0 0 

 2126.25 283500 2126.25 141750 0 0 0 0

 
 21.263 2126.25 63.788 2126.25 42.525 4252.5 0 0 
 2126.25 141750 2126.25 850500 4252.5 283500 0 0 
K  K 0
42.525 4252.5 63.788 2126.25 21.263 2126.25
 0 0

 0 0 4252.5 283500 2126.25 850500 2126.25 141750 
 0 0 0 0 21.263 2126.25 21.263 2126.25
 
 0 0 0 0 2126.25 141750 2126.25 283500 

Etapa 3, introducerea condiţiilor la limită (cl):

38
  K3  3 K
3 4
K
3 5
K
3 6 
 
 K4  3 K
4 4
K
4 5
K
4 6 
Kcl   
 K5  3 K
5 4
K
5 5
K
5 6 
K K K K 
 6 3 6 4 6 5 6 6 

 63.788 2126.25 42.525 4252.5 

2126.25 850500 4252.5 283500 
Kcl   Kcl  601811761312464
 42.525 4252.5 63.788 2126.25
 4252.5 283500 2126.25 850500 
 

 600 
20000
Fcl  
 600 
 20000 
 

Etapa 4, determinarea deplasărilor necunoscute (nec):

 50.794
0.226 
Dnec  lsolve( Kcl  Fcl) Dnec  
 50.794
 0.226 
 

- generarea vectorului deplasărilor:

 0 
   0 
 0   0 
 Dnec1   
   50.794
 Dnec2   0.226 
D    D 
 Dnec3   50.794
 Dnec   0.226 
 4  0 
 0   
   0 
 0 

Etapa 5 (auxiliară), determinarea forţelor din reazeme:

1 T Fnec1  ( 600) 2 T Fnec2  ( 76000)

Fnec1  K D Fnec2  K D
7 T Fnec7  ( 600) 8 T Fnec8  ( 76000)
Fnec7  K D Fnec8  K D

- generarea vectorului forţelor:

39
  Fnec11 
 Fnec2   600 
1
   76000 
 Fcl1   
   600 
 Fcl2   20000
F    F 
 Fcl3   600 
 Fcl   20000 
 4   600 
 Fnec7   
 1  76000
 Fnec81 
 

Etapa 6 (auxiliară), determinarea eforturilor din bare:

Elementul structural tip grindă continuă 1

 D1 
   600 
 D2  76000
D1    fe1  ke1 T1 D1 fe1  
 D3   600 
D   44000
 
 4

Elementul structural tip grindă continuă 2

 D3 
   0 
 D4  64000
D2    fe2  ke2 T2 D2 fe2  
 D5   0 
D   64000 
 
 6

Elementul structural tip grindă continuă 3

40
  D5 
   600 
 D6  44000
D3    fe3  ke3 T3 D3 fe3  
 D7   600 
D   76000
 
 8

4.3 Stabilirea prin MEF - formularea directă

a ecuaţiei matriceale de echilibru static - cu raportare la parametrii proprii
a elementului finit tip grindă continuă plan

În MEF, stabilirea ecuaţiei matriceale de echilibru static raportată la parametrii proprii, pentru
elementul finit tip grindă continuă, implică un proces de calcul etapizat.

Etapa 1.1.1. Identificarea problemei.

Fie elementul finit tip grindă continuă plan de lungime L, caracterizat de momentul de inerţie
al secţiuni transversale, constant I, şi modulul de elasticitate, constant E, cu axa proprie x orientată
pozitiv de la extremitatea 1 către extremitatea 2, deplasările şi forţele acţionând la extremităţile sale
(figura 4.5).

Figura 4.5 Definirea elementul finit tip grindă continuă plan

Problema constă în găsirea, în sistemul propriu de referinţă, a unei relaţii între vectorul
parametrilor principali, constituit cu deplasările extremităţilor elementului finit tip grindă continuă
plan d1, d2, d3, d4, şi vectorul parametrilor secundari, constituit cu forţele corespunzătoare f1, f2, f3, f4,
de forma dată de relaţia E1.1.1.

k   d   f  (E1.1.1)

Etapa 1.1.2: găsirea funcţiilor, convenabile, de aproximare a deplasărilor în secţiunea curentă,

v( x ) şi  ( x ) .

41
 Se face ipoteza că pe toată lungimea elementului finit tip grindă continuă plan deplasarea
transversală v(x) este dată de o funcţie cu variaţie cubică (polinomială) şi rotirea θ(x) este dată de o
funcţie obţinută prin derivarea funcţiei deplasare transversală, totul putându-se scrie simultan în
forma matriceală dată de relaţia E1.1.2

 1 
 
 v( x )  1   2  x   3  x 2   4  x 3  1 x x 2 x 3   2 
 d ( x )       
2  
 ( x )   2  2 3  x  3 4  x  0 1 2 x 3 x   3 
2

 4 

sau compact, de forma: (E1.1.2)

 d ( x)    ( x)   

unde:  (x ) este matricea funcţiilor de aproximare;

i sunt coordonatele generalizate ale deplasărilor.

Etapa 1.1.3. Stabilirea relaţiei matriceale dintre vectorul deplasărilor în secţiunea curentă,
d(x), şi vectorul deplasărilor extremităţilor elementului finit tip grindă continuă plan,  d  .

Se face afirmaţia că relaţia E1.1.2 este valabilă, inclusiv în extremităţile elementului finit tip
grindă continuă plan şi aceasta se poate scrie simultan sub forma matriceală:

 v( x1 )   d1  1
 ( x )  d  
 d    1    2   
0
 v( x 2 )  d 3  1
 ( x 2 ) d 4  0
x1 x12 x13   1 
  
1 2 x1 3x12   2 
     A   
x 2 x 22 x 23   3 

1 2 x 2 3x 22   4 

de unde rezultă:

    A 1   d 

care prin înlocuire în relaţia E1.1.2 conduce la relaţia E1.1.3

 d1 
d 
 
 d ( x)   ( x)   A 1   d    N1 ( x) N 2 ( x) N 3 ( x) N 4 ( x )   2 
d 3 
d 4 

sau (E1.1.3)

 d ( x )   N ( x )   d   N 1 ( x )  d 1  N 2 ( x )  d 2  N 3 ( x )  d 3  N 4 ( x )  d 4

unde N1(x), N2(x), N3(x), N4(x) sunt funcţiile de formă ale elementului finit tip grindă continuă plan
şi pentru cazul în care originea sistemului de referinţă propriu se alege în extremitatea 1
(x1=0, x2=L) sunt date de relaţiile:

42
 2 3 3 2 1 3 2 2
N1 ( x)  x  2 x 1 N 2 ( x)  x  x x
L3 L L2 L
2 3 3 2 1 3 1 2
N 3 ( x)   3 x  2 x N 4 ( x)  2 x  x
L L L L

Funcţiile de formă sunt funcţii de pondere, având proprietatea de a lua valoare maximă
(unitară) în extremitatea în care acţionează parametrul principal aferent, restul funcţiilor de formă,
aferente celorlalţi parametri principali, având valoare minimă (zero); suma tuturor funcţiilor de
formă are valoare unitară.
În implementarea pe calculator a programelor bazate pe metoda elementului finit este
importantă exprimarea funcţiei deplasărilor prin intermediul funcţiilor de formă.

Etapa 1.1.4. Stabilirea relaţiei matriceale dintre vectorul deformaţiilor specifice în secţiunea
curentă,  (x ) , şi vectorul deplasărilor extremităţilor elementului finit tip grindă continuă plan,  d 
.

Se pleacă de la definiţia deformaţiei specifice pentru grinda continuă plan, relaţia E1.1.4

 1 
 
 1    2 v( x)    ( x)   2
 ( x)      2 
     0 0  2  6 x       C    
 R ( x)   x   x   3 
 4 
  C    A   d 
1

sau în formă compactă (E1.1.4)

 ( x)   B    d 

unde:

 6 12 x 4 6x 6 12 x 2 6x 
B 2  3    3 
L L L L2 L2 L L L2 

Etapa 1.1.5. Stabilirea relaţiei matriceale dintre vectorul eforturilor în secţiunea curentă,
 M ( x ) , şi vectorul deplasărilor extremităţilor elementului finit tip grindă continuă plan,  d  .

Se pleacă de la definiţia deformării elastice pentru grinda continuă plan, relaţia E1.1.5

 M ( x )   E  I   ( x )  I   D   B   d 
sau în formă compactă (E1.1.5)

 M ( x )  I   H    d 

unde [D] este matricea caracteristicilor mecanice-geometrice


a elementului finit tip grindă continuă plan;
[H] - notaţia consacrată a produsului [D] [B].

43
 Etapa 1.1.6. Stabilirea relaţiei matriceale dintre vectorul deplasărilor extremităţilor
elementului finit tip grindă continuă plan,  d  , şi vectorul forţelor extremităţilor elementului finit
tip grindă continuă plan,  f  .
.
Se pleacă de la definiţia lucrului mecanic, exprimarea în deplasări virtuale (aplicat pe toată
lungimea elementului finit tip grindă continuă plan), pentru cel interior:

  ( x )   M ( x )  dx 
T
Lint  *

 d    B     I   D   B   d    dx 
* T T

L

T  
  d *    I    B   D    B   dx    d 
T

 L 

respectiv exterior:

Lext  d1*  f1  d 2*  f 2  d 3*  f 3  d 4*  f 4  d *    f 
T

şi se impune egalitatea lor, pentru existenţa echilibrului mecanic (Lint,=Lext).

După egalarea celor doi termeni şi efectuarea simplificărilor (considerând că nu toate
deplasările virtuale sunt egale cu zero) se obţine relaţia E1.1.6

 
   B  T   D    B   dx    d    f 
 
L 

sau în formă compactă (E1.1.6)

k  d   f 

ceea ce coincide cu relaţia E1.1.1 şi care trebuia găsită.

Integrala ce defineşte matricea de rigiditate poate fi rezolvată fie aproximativ, prin integrare
numerică după o direcţie, fie exact (şi în această situaţie este posibil), prin înlocuirea termenilor şi
efectuarea operaţiilor indicate, în final obţinându-se:

 12 6 L  12 6 L   d1   f1 
 6 L 4 L2  6 L 2 L2  d   f 
EI     2    2 
L  12  6 L 12  6 L  d 3   f 3 
3

 
 6L 2L
2
 6 L 4 L2  d 4   f 4 

Ecuaţia de echilibru static de mai sus este identică cu cea cunoscută din statica matriceală
clasică (4.1.1). În felul acesta elementul structural tip grindă continuă a devinit element finit tip
grindă continuă, din categoria elementelor finite unidimensionale (1D).
În programele de calcul bazate pe metoda elementului finite acest tip de element finit se
obţine prin particularizarea elementului finit tip bară de cadru plan la care se elimină parametrii
proprii ce se manifestă pe direcţia longitudinală a barei.

44
45