CAPITOLUL 6

STATICA STRUCTRILOR CONTINUE TIP ŞAIBĂ

6.1 Elemente şi ansambluri structurale

6.1.1 Parametri proprii şi structurali

Cazul structurilor modelabile cu şaibe triunghiulare

Şaiba (plană) triunghiulară este elemental structural plan (creat fictiv), de

grosime, constantă, t, având modulul de elasticitate, constant, E, şi coeficientul lui
Poisson ν, la care deplasările extremităţilor se produc, sub acţiunea forţelor
corespunzătoare, în planul median al acestuia (figura 6.1).
Comportarea la deformare elastică a şaibei triunghiulare poate fi studiată prin
raportarea parametrilor proprii, d1, d2, d3, d4, d5, d6, f1, f2, f3, f4, f5, f6 la un reper propriu,
definit de axele ortogonale x şi y, dispuse în planul median al acestuia, posibil, cu
originea în extremitatea 1 (figura 6.1).

Figura 6.1

Ecuaţia de echilbru static a şaibei triunghiulare este dată de relaţia 6.1.1

 k1,1 k1, 2 k1,3 k1, 4 k1,5 k1,6   d1   f 1 

k k 2, 6  d 2   f 2 
 2,1 k 2, 2 k 2 ,3 k 2,4 k 2, 5
   
 k 3,1 k 3, 2 k 3, 3 k 3, 4 k 3, 5 k 3,6  d 3   f 3 
     
k 4,1 k 4, 2 k 4 ,3 k 4,4 k 4, 5 k 4 , 6  d 4   f 4 
 k 5,1 k 5, 2 k 5, 3 k 5, 4 k 5, 5 k 5, 6  d 5   f 5 
     
k 6,1 k 6, 2 k 6,3 k 6, 4 k 6 ,5 k 6, 6  d 6   f 6 

sau în exprimare matriceală, compactă, de forma (6.1.1)

k  d   f 

65
unde:  k  este matricea de rigiditate a şaibei triunghiulare raportată la parametrii
proprii d1, d2, d3, d4, d5, d6, f1, f2, f3, f4, f5, f6;
 d  - vectorul deplasărilor extremităţilor şaibei triunghiulare sau al parametrior
proprii principali d1, d2, d3, d4, d5, d6;
 f  - vectorul forţelor ce acţionează la extremităţile şaibei triunghiulare sau al
parametrilor proprii secundari f1, f2, f3, f4, f5, f6.

Componenetele matricei de rigiditate a şaibei triunghiulare se stabilesc aplicând

principiile metodei elementului finit.
Structurile cu elemente de şaibă (plană) triunghiulară se pot organiza după
două direcţii (cazul diafragmelor) şi după trei direcţii (în spaţiu), figura 6.2.

Figrura 6.2 Structură continuă plană cu elemente de şaibă triunghiulară

în sistemul de axe structural XY

Pentru fiecare nod i, al unei structuri plane cu elemente de şaibă triunghiulară

(cazul diafragmelor plane) se definesc câte doi parametri principali D2i-1 şi D2i, primul
fiind definit ca deplasare după prima axă a reperului structurii (obişniut X), al doilea
ca deplasare după cea de a doua axă a reperului structurii (obişnuit Y); pentru o
structură cu n noduri se definesc 2n parametri principali. Parametrii secundari
corespunzători sunt forţele nodale F2i-1 şi F2i; pentru o structură cu n noduri se
definesc 2n parametri secundari.
Compatibilitatea deplasărilor extremităţilor elementului cu deplasările nodurilor
de conectare ale structurii este asigurată.

6.1.2 Stabilirea prin MEF a ecuaţiei matriceale de echilibru static a şaibei cu

raportare la parametrii proprii

În MEF, stabilirea ecuaţiei matriceale de echilibru static, raportată la parametrii

proprii, pentru elementul de şaibă triunghiulară, implică un proces de calcul etapizat:

Etapa 1.1.1. Identificarea problemei.

66
 Fie elementul de tip şaibă triunghiulară de grosime, constantă, t, caracterizat de
modulul de elasticitate, constant, E, şi coeficientul lui Poisson ν, cu planul median
identic cu planul sistemului de referinţă propriu, xy cu originea în extremitatea 1,
deplasările şi forţele acţionând la extremităţile sale în acest plan (figura 6.1).

Problema constă în găsirea, în sistemul propriu de referinţă, a unei relaţii de

legătură între deplasărilor extremităţilor şaibei, d1, d2, d3, d4, d5, d6, şi forţele
corespunzătoare, f1, f2, f3, f4, f5, f6, de forma dată de relaţia E.1.1.1.

k  d   f  (E1.1.1)

Etapa 1.1.2. Găsirea funcţiei, convenabile, de aproximare a deplasărilor, d(x,y).

Se face ipoteza că pe toată suprafaţa şaibei deplasările punctuale dx(x,y) şi

dy(x,y) sunt funcţii cu variaţie liniară (polinomială) de forma dată de relaţia E1.1.2

 1 
 
 2
 d ( x, y )   1   2  x   3  y  1 x y 0 0 0   3 
 d ( x, y)   x   
d y ( x, y )   4   5  x   6  y  0 0 0 1 x y   4 
 5 
 
 6 

sau în formă compactă, (E1.1.2)

 d ( x, y )   ( x, y )   

unde  ( x, y ) este matricea funcţiilor de aproximare;

i sunt coordonatele generalizate ale deplasărilor.

Etapa 1.1.3. Stabilirea relaţiei matriceale dintre deplasările punctuale şi

deplasările extremităţilor şaibei.

Se face afirmaţia că relaţia E1.1.2 este valabilă inclusiv în extremităţile şaibei;

aceasta se poate scrie simultan sub formă matriceală:

 d1   d x ( x1 , y1 )  1 x1 y1 0 0 0   1 
 d   d ( x , y )  0 0 0 1 x1 y1   2 
 2  y 1 1  
 d   d ( x , y )  1 x y2 0 0 0   3 
 d    3    x 2 2    2       A   
 d 4  d y ( x 2 , y 2 )   0 0 0 1 x2 y 2   4 
 d 5   d x ( x 3 , y 3 )  1 x 3 y3 0 0 0   5 
       
 d 6   d y ( x3 , y 3 )  0 0 0 1 x3 y 3   6 

de unde rezultă:

67
     A 1   d 

care prin înlocuire în relaţia E1.1.2 conduce la relaţia E.1.1.3

 d ( x)   ( x, y )   A 1   d  
 d1 
d 
 2
d 
 
  N 1 ( x, y ) N 2 ( x, y ) N 3 ( x, y ) N 4 ( x, y ) N 5 ( x, y ) N 6 ( x, y )    3 
d 4 
d 5 
 

d 6 


sau în formă compactă (E1.1.3)

 d ( x)   N ( x, y )   d 

unde N1(x,y), N2(x,y), N3(x,y), N4(x,y), N5(x,y), N6(x,y) sunt funcţiile de formă ale
şaibei triunghiulare.
Funcţiile de formă sunt funcţii de pondere, având proprietatea de a lua valoare
maximă (unitară) în extremitatea în care acţionează parametrul principal aferent,
restul funcţiilor de formă, aferente celorlalăţi parametri principali, având valoare
minimă (zero); suma tuturor funcţiilor de formă are valoare unitară.
În implementarea pe calculator a programelor bazate pe metoda elementului
finit este importantă exprimarea funcţiei deplasărilor prin intermediul funcţiilor de
formă.

Etapa 1.1.4. Stabilirea relaţiei matriceale dintre componentele ce definesc starea

de deformaţie punctuală şi deplasările extremităţilor şaibei.

Se pleacă de la definiţia stării de deformare din teoria elasticităţii aplicată şaibei,

relaţia E1.1.4

   1 
d x ( x, y )  
  x ( x, y )  
x    2  0 1 0 0 0 0   
2

 ( x, y)    y ( x, y ) 
d y ( x, y )       3 
    6   0 0 0 0 0 1    
 y      0 0 1 0 1 0  4 
 d y ( x, y ) d x ( x, y )   3 5    

 xy ( x , y )   5

 x y   
 6 
  C       C    A   d 
1

sau în formă compactă (E1.1.4)

 ( x)   B    d 

68
 Etapa 1.1.5. Stabilirea relaţiei matriceale dintre componentele ce definesc starea
de tensiune punctuală şi deplasările extremităţilor şaibei.

Se pleacă de la legea fizică a deformării din teoria elasticităţii aplicată şaibei,

relaţia E1.1.5:

- în cazul stării plane de tensiune

 E E 
 0 
  x ( x, y )  1   2 1  2    x ( x, y ) 
 ( x, y )   y ( x, y)    E 2 E 
0     y ( x, y )  

 ( x, y ) 1   1  2   
 xy   0 E   xy ( x, y )
 0
 2(1   ) 
  D    ( x)   D   B    d 

- în cazul stării plane de deformare

 E (1   ) E 
 (1   )  (1  2 ) 0 
  x ( x, y )   (1   )  (1  2 )    x ( x, y ) 
E E (1   )
 ( x, y)    y ( x, y)    
0     y ( x, y )  


 ( x, y )   (1   )  (1  2 ) (1   )  (1  2 )  
 xy  E   xy ( x, y )
 0 0 
 2(1   ) 
  D     ( x)   D    B    d 

sau în formă compactă, unitară (E1.1.5)

 ( x)   H    d 

Etapa 1.1.6. Stabilirea relaţiei matriceale dintre deplasările extremităţilor şaibei

şi forţele corespunzătoare.

Se pleacă de la definiţia lucrului mecanic virtual, exprimarea în deplasări

virtuale (aplicat întregului volum al şaibei), pentru cel interior:

  ( x)   ( x)  dV 
T
Lint  *

 d    B      D   B   d    dV 
* T T

V

T  
 d *    t    B   D    B   dA    d 
T

 A 

respectiv exterior:

   f 
Lext  d1*  f1  d 2*  f 2  d 3*  f 3  d 4*  f 4  d 5*  f 5  d 6*  f 6  d *
T

69
şi se impune egalitatea lor pentru existenţa echilibrului static (Lint = Lext).
După egalarea celor doi termeni şi efectuarea simplificărilor (considerând că
nu toate deplasările virtuale sunt egale cu zero), precum şi scoaterea ca factor comun a
grosimii t, considerată constantă pe toată suprafaţa şaibei, se obţine relaţia E1.1.6

 
t    B    D    B   dA   d    f 
T

 A 

sau în formă compactă (E1.1.6)

k   d   f 

Integralele, conţinute de relaţia E1.1.6, pot fi rezolvate fie aproximativ, prin

integrări numerice după două direcţii, fie exact (şi în această situaţie este posibil), prin
înlocuirea termenilor şi efectuarea operaţiilor indicate, în final obţinându-se:

 k     t   B  T   D   B 

unde:

1 x1 y1
1
  1 x2 y2
2
1 x3 y3

În felul acesta elementul structural de tip şaibă (plană) triunghiulară devine

element finit de tip şaibă (plană) triunghiulară, din categoria elementelor finite
bidimensionale (2D).

6.2 Statica matriceală pentru analiza diafragmelor

6.2.1 Stabilirea ecuaţiei matriceale de echilibru static a şaibei

Cazul structurilor modelabile cu şaibe triunghiulare

Stabilirea ecuaţiei de echilibru static, pentru elemental finit curent e al unei

diafragme, implică parcurgerea unui proces etapizat de calcul.

Etapa 1.1. Stabilirea ecuaţiei maticeale de echilbru static prin raportare la

parametrii proprii, cu proiecţia acestora în sistemul de referinţă propriu, xy (în această
etapă notaţiile utilizează minuscule şi indicele p pentru sistemul de referinţă propriu),
relaţia E1.1

70
  d1   f1 
d   f 
 2  2
  d   f 
  t   B   D   B   3    3 
T

d 4   f 4 
d 5   f 5 
   
d 6   f 6 
sau (E1.1)

k  p  d p   f  p

Etapa 1.2. Stabilirea ecuaţiei matriceale de echilibru static prin raportare la

parametrii structurali aferenţi, cu proiecţia acestora în sistemul de referinţă unic XY (în
această etapă notaţiile utilizează majuscule şi indicele S pentru sistemul de referinţă
structural), relaţia E1.2,

 k1,1 k1, 2 k1,3 k1, 4 k1,5 k1, 6   D2 h 1,e   F2eh 1,e 

 
k
 2,1 k 2 , 2 k 2 , 3 k 3, 4 k 2,5 k 2,6   D2 h,e   F2eh ,e 
 k 3,1 k 3, 2 k 3, 3 k 3, 4 k 3,5 k 3, 6   D2i 1,e   F2ei 1,e 
    
k 4,1 k 4 , 2 k 4, 3 k 4 , 4 k 4,5 k 4,6   D2i ,e   F2ei ,e 
 k 5,1 k 5, 2 k 5 , 3 k 5 , 4 k 5,5 k 5, 6   D2 j 1,e   F2ej 1,e 
     
k 6,1 k 6, 2 k 6 ,3 k 6 , 4 k 6,5 k 6, 6  S  D2 j ,e   F2ej ,e 

sau (E1.2)

 k  S   De  S   Fee  S
unde indicele inferior e arată apartenenţa parametrului la elemental curent iar indicele
superior e cota parte corespunzând elementului curent.
Parametrii proprii ai extremităţilor şaibei sunt proiectaţi pe direcţiile
parametrilor structurali aferenţi ai nodurilor corespunzătoare cu ajutorul matricei de
transformare prin rotire T, care are ca elemente componente cosinuşii directori ai
axelor proprii (xy) definiţi funcţie de reperul structurii (XY). În cazul diafragmelor
plane matricea de transformare prin rotire este de forma:

 cos( ) sin( ) 0 0 0 0 
 sin( ) cos( ) 0 0 0 0 
 
 0 0 cos( ) sin( ) 0 0 
T  
 0 0  sin( ) cos( ) 0 0 
 0 0 0 0 cos( ) sin( ) 
 
 0 0 0 0  sin( ) cos( )

unde α este unghiul măsurat de la axa de referinţă X către axa de referinţă x (antiorar).

71
 Matricea T este o matrice ortogonală şi are proprietatea că inversa este egală cu
transpusa:

T  1  T  T

Relaţiile de legătură pentru parametrii raportaţi la sistemul propriu şi parametrii

raportaţi la sistemul structurii sunt:

 d  p  T    De  S  f  p  T    Fee  S

care, înlocuite în relaţia E1.1 şi operat corespnzător, conduc la stabilirea matricei de

rigiditate a şaibei raportată la parametrii structurali aferenţi:

 k  S  T  T   k  p  T 

Etapa 1.3. Stabilirea ecuaţiei matriceale de echilbru static prin raportare la

parametrii structurii, completând cu ecuaţii fictive corespunzătoare parametrilor
structurii ce nu sunt aferenţi sau nu aparţin şaibei (în această etapă notaţiile utilizează
majuscule sau indici referitori la apartenenţa la elementul curent):

 K 1,1 . . . K 1,3n   D1   F1e 

 .
 . . . .   .    . 


 
  
 . . . . .  .    . 
 
 . . . . .   .   . 
   
 K 3n ,1 . K 3n ,3n  
 3n 
 
. .  F3n 
e
 D 

sau (E1.3)

 K  S   D S   F e  S
unde:[K] este matricea de rigiditatea a elementului finit de tip şaibă raportată la
parametrii structurali.

6.2.1 Analiza statică a diafragmei plane

Enunţarea problemei: Să se efecteze analiza statică a diafragmei plane modelată

cu elemente finite tip şaibă triunghiulară aflate în stare plană de tensiune
(determinarea deplasărilor, forţelor din rezemări şi tensiunilor), schema statică,
caracteristicile geometrice şi mecanice, precum şi încărcările fiind precizate pe figura
6.2.

Rezolvarea problemei:

Exceptând modul în care este stabilită ecuaţia de echilibru static a şaibei

raportată la parametrii proprii, Etapa 1, restul etapelor de calcul pentru rezolvarea
problemei, urmăresc procesul etapizat, al metodei staticii matriceale clasice, pentru

72
analiza structurilor cu bare, aşa cum se va putea observa parcurgând aplicaţia la
problema enunţată.
Aplicaţia utilizează notaţii pentru variabile şi operatori specifice programului de
calcul matematic Mathcad (simbolul := are înţelesul de atribuire).
Sistemul de referinţă propriu este ales acelaşi pentru toate elementele finite şi
identic cu sistemul de referinţă al întregii structuri.

 1  0 
0 1 0 0 0 0
E  1 
C   0 0 0 0 0 1 
0
DE  
  2  
0 0 1 0 1 0 1 0 0 1 
 2 

Figura 6.2

73
 Etapa 1, stabilirea ecuaţiei maticeale de echilbru static pentru fiecare şaibă.

Şaibă 1 (figura 6.3.1)

Figura 6.3.1

Nex1 1 x1  0 y1  100 Dex1  2 Nex1  1 Dex2  2 Nex1

Nex2 2 x2  100 y2  0 Dex3  2 Nex2  1 Dex4  2 Nex2
Nex3 3 x3  100 y3  200 Dex5  2 Nex3  1 Dex6  2 Nex3

unde Nex1, …, Nex3 sunt indecşii nodurilor corespunzând extremităţilor elementului

finit;
x1, y1, …, x3, y3 - coordonatele extremităţilor elementului finit;
Dex1, …, Dex1 - indecşii deplasărilor din nodurile corespunzătoare
extremităţilor elementului finit.

Etapa 1.1 - prin raportare la parametrii proprii

1 x1 y1 0 0 
0
0 0 0 1 x1 y1 
   1 x1 y1 
1 x2 y2 0 0 0 
A1   AUX1   1 x2 y2 
1 1
B1  C A1 1   AUX1
0 0 0 1 x2 y2    2
1   1 x3 y3 
x3 y3 0 0 0
 
0 0 0 1 x3 y3 

 T
ke1  1  t  B1  DE B1 

74
  2.188 106 0 1.094 10
6
2.188 10
5
1.094 10
6
2.188 10
5
 
 0 8.75  10
5
4.375 10
5
4.375 10
5
4.375 10
5
4.375 10
5
 
 1.094 106 4.375 10
5
7.656 10
5
3.281 10
5
3.281 10
5
1.094 10
5
ke1   
 2.188 105 4.375 10
5
3.281 10
5
7.656 10
5
1.094 10
5
3.281 10 5
 6 5 5 5 5 5

 1.094 10 4.375 10 3.281 10 1.094 10 7.656 10 3.281 10 
 5 5 5 5 5 5 
 2.188 10 4.375 10 1.094 10 3.281 10 3.281 10 7.656 10 

Etapa 1.2 - prin raportare la parametrii structurali aferenţi

 cos    sin   0 0 0 0 
 
 sin    cos    0 0 0 0 
 0 0 cos    sin    0 0 
  0 T1   
 0 0 sin    cos    0 0 
 0 0 0 0 cos    sin    
 0 
 0 0 0 sin    cos    

T
k1  T1  ke1 T1

 2.188 106 0 1.094 10

6
2.188 10
5
1.094 10
6
2.188 10
5
 
 0 8.75  10
5
4.375 10
5
4.375 10
5
4.375 10
5
4.375 10
5
 
 1.094 106 4.375 10
5
7.656 10
5
3.281 10
5
3.281 10
5
1.094 10
5
k1   
 2.188 105 4.375 10
5
3.281 10
5
7.656 10
5
1.094 10
5
3.281 10
5

 6 5 5 5 5 5

 1.094 10 4.375 10 3.281 10 1.094 10 7.656 10 3.281 10 
 5 5 5 5 5 5 
 2.188 10 4.375 10 1.094 10 3.281 10 3.281 10 7.656 10 

Etapa 1.3 - prin raportare la parametrii structurali

i  1  8 j  1  8 K1  0
i j

K1  k1 K1  k1 K1  k1
Dex1 Dex1 1 1 Dex1 Dex2 1 2 Dex1 Dex3 1 3
K1  k1 K1  k1 K1  k1
Dex1 Dex4 1 4 Dex1 Dex5 1 5 Dex1 Dex6 1 6

K1  k1 K1  k1 K1  k1
Dex2 Dex1 2 1 Dex2 Dex2 2 2 Dex2 Dex3 2 3
K1  k1 K1  k1 K1  k1
Dex2 Dex4 2 4 Dex2 Dex5 2 5 Dex2 Dex6 2 6

K1  k1 K1  k1 K1  k1
Dex3 Dex1 3 1 Dex3 Dex2 3 2 Dex3 Dex3 3 3

75
 K1  k1 K1  k1 K1  k1
Dex3 Dex4 3 4 Dex3 Dex5 3 5 Dex3 Dex6 3 6

K1  k1 K1  k1 K1  k1
Dex4 Dex1 4 1 Dex4 Dex2 4 2 Dex4 Dex3 4 3
K1  k1 K1  k1 K1  k1
Dex4 Dex4 4 4 Dex4 Dex5 4 5 Dex4 Dex6 4 6

K1  k1 K1  k1 K1  k1
Dex5 Dex1 5 1 Dex5 Dex2 5 2 Dex5 Dex3 5 3
K1  k1 K1  k1 K1  k1
Dex5 Dex4 5 4 Dex5 Dex5 5 5 Dex5 Dex6 5 6

K1  k1 K1  k1 K1  k1
Dex6 Dex1 6 1 Dex6 Dex2 6 2 Dex6 Dex3 6 3
K1  k1 K1  k1 K1  k1
Dex6 Dex4 6 4 Dex6 Dex5 6 5 Dex6 Dex6 6 6

 2.188 106 0 1.094 10

6
2.188 10
5
1.094 10
6
2.188 10
5
0 0
 
 0 8.75  10
5
4.375 10
5
4.375 10
5
4.375 10
5
4.375 10
5
0 0

 
 1.094 106 4.375 10
5
7.656 10
5
3.281 10
5
3.281 10
5
1.094 10
5
0 0
 
K1   2.188 10 0
5 5 5 5 5 5
4.375 10 3.281 10 7.656 10 1.094 10 3.281 10 0
 
 1.094 106 4.375 10
5
3.281 10
5
1.094 10
5
7.656 10
5
3.281 10
5
0 0
 5 5 5 5 5 5

 2.188 10 4.375 10 1.094 10 3.281 10 3.281 10 7.656 10 0 0
 0 0 0 0 0 0 0 0
 
 0 0 0 0 0 0 0 0

Şaibă 2 (figura 6.3.2)

Figura 6.3.2

76
 Nex1 2 x1  100 y1  0 Dex1  2 Nex1  1 Dex2  2 Nex1
Nex2 4 x2  200 y2  100 Dex3  2 Nex2  1 Dex4  2 Nex2
Nex3 3 x3  100 y3  200 Dex5  2 Nex3  1 Dex6  2 Nex3

Etapa 1.1 - prin raportare la parametrii proprii

1 x1 y1 0 0 0 
0 0 0 1 x1 y1 
   1 x1 y1 
1 x2 y2 0 0 0 
A2   AUX2   1 x2 y2 
1 1
B2  C A2 2   AUX2
0 0 0 1 x2 y2    2
1   1 x3 y3 
x3 y3 0 0 0
 
0 0 0 1 x3 y3 

 T
ke2  2  t  B2  DE B2 
 7.656 105 3.281 10
5
1.094 10
6
4.375 10
5 5
3.281 10 
1.094 10
5
 
 3.281 105 7.656 10
5 5 5 5
2.188 10 4.375 10 1.094 10 3.281 10
5
 
 1.094 106 2.188 10
5
2.188 10
6
0
6
1.094 10 2.188 10
5 
ke2   
 4.375 105 4.375 10
5
0 8.75  10
5 5 5
4.375 10 4.375 10 
 5 5 6 5 5 5

 3.281 10 1.094 10 1.094 10 4.375 10 7.656 10 3.281 10 
 5 5 5 5 5 5 
 1.094 10 3.281 10 2.188 10 4.375 10 3.281 10 7.656 10 

Etapa 1.2 - prin raportare la parametrii structurali aferenţi

 cos    sin   0 0 0 0 
 
 sin    cos    0 0 0 0 
 0 0 cos    sin    0 0 
  0 T2   
 0 0 sin    cos    0 0 
 0 0 0 0 cos    sin    
 0 
 0 0 0 sin    cos    

T
k2  T2  ke2 T2

77
  7.656 105 3.281 10
5
1.094 10
6
4.375 10
5
3.281 10
5  1.094 10
5
 
 3.281 105 7.656 10
5 5 5 5
2.188 10 4.375 10 1.094 10 3.281 10
5
 
 1.094 106 2.188 10
5
2.188 10
6
0
6
1.094 10 2.188 10
5 
k2   
 4.375 105 4.375 10
5
0 8.75  10
5 5 5
4.375 10 4.375 10 
 5 5 6 5 5 5

 3.281 10 1.094 10 1.094 10 4.375 10 7.656 10 3.281 10 
 5 5 5 5 5 5 
 1.094 10 3.281 10 2.188 10 4.375 10 3.281 10 7.656 10 

Etapa 1.3 - prin raportare la parametrii structurali

i  1  8 j  1  8 K2  0
i j

K2  k2 K2  k2 K2  k2
Dex1 Dex1 1 1 Dex1 Dex2 1 2 Dex1 Dex3 1 3
K2  k2 K2  k2 K2  k2
Dex1 Dex4 1 4 Dex1 Dex5 1 5 Dex1 Dex6 1 6

K2  k2 K2  k2 K2  k2
Dex2 Dex1 2 1 Dex2 Dex2 2 2 Dex2 Dex3 2 3
K2  k2 K2  k2 K2  k2
Dex2 Dex4 2 4 Dex2 Dex5 2 5 Dex2 Dex6 2 6

K2  k2 K2  k2 K2  k2
Dex3 Dex1 3 1 Dex3 Dex2 3 2 Dex3 Dex3 3 3
K2  k2 K2  k2 K2  k2
Dex3 Dex4 3 4 Dex3 Dex5 3 5 Dex3 Dex6 3 6

K2  k2 K2  k2 K2  k2
Dex4 Dex1 4 1 Dex4 Dex2 4 2 Dex4 Dex3 4 3
K2  k2 K2  k2 K2  k2
Dex4 Dex4 4 4 Dex4 Dex5 4 5 Dex4 Dex6 4 6

K2  k2 K2  k2 K2  k2
Dex5 Dex1 5 1 Dex5 Dex2 5 2 Dex5 Dex3 5 3
K2  k2 K2  k2 K2  k2
Dex5 Dex4 5 4 Dex5 Dex5 5 5 Dex5 Dex6 5 6

K2  k2 K2  k2 K2  k2
Dex6 Dex1 6 1 Dex6 Dex2 6 2 Dex6 Dex3 6 3
K2  k2 K2  k2 K2  k2
Dex6 Dex4 6 4 Dex6 Dex5 6 5 Dex6 Dex6 6 6

78
 0 0 0 0 0 0 0 0 
0 0 0 0 0 0 0 0

 
0 0 7.656 10
5
3.281 10
5
3.281 10
5 5 6
1.094 10 1.094 10 4.375 10
5
 
0 0 3.281 10
5
7.656 10
5
1.094 10 3.281 10 2.188 10 4.375 10 
5 5 5 5

K2   5 5 5 5 6 5

0 0 3.281 10 1.094 10 7.656 10 3.281 10 1.094 10 4.375 10 
 5 5 5 5 5 5

0 0 1.094 10 3.281 10 3.281 10 7.656 10 2.188 10 4.375 10 
 6 5 6 5 6 
0 0 1.094 10 2.188 10 1.094 10 2.188 10 2.188 10 0 
 5 5 5 5 5 
0 0 4.375 10 4.375 10 4.375 10 4.375 10 0 8.75  10 

Etapa 2, stabilirea ecuaţiei matriceale de echilibru static a structurii:

K  K1  K2

 2187500 0 1093750 218750 1093750 218750 0 0 

 0 875000 437500 437500 437500 437500 0 0

 
 1093750 437500 1531250 0 656250 0 1093750 437500
 218750 437500 0 1531250 0 656250 218750 437500
K  K 0
 1093750 437500 656250 0 1531250 0 1093750 437500

 218750 437500 0 656250 0 1531250 218750 437500
 0 0 1093750 218750 1093750 218750 2187500 0 
 
 0 0 437500 437500 437500 437500 0 875000 

Etapa 3, introducerea condiţiilor la limită (cl):

 K3  3 K
3 4
K
3 5
K
3 6 
   1531250 0 656250 0 
 K4  3 K
4 4
K
4 5
K
4 6  0 1531250 0 656250
Kcl    Kcl  
 656250 
 K5  3 K
5 4
K
5 5
K
5 6 
0 1531250 0
 0 
K K K K   656250 0 1531250
 6 3 6 4 6 5 6 6 

Kcl  3663635253906250500000000

 0 
0 
Fcl  
 0 
 10000
 

Etapa 4, determinarea deplasărilor necunoscute (nec):

79
  0 
0.003
Dnec  lsolve( Kcl  Fcl) Dnec  
 0 
 0.008
 

- generarea vectorului deplasărilor:

 0 
   0 
 0   0 
 Dnec1   
   0 
 Dnec2   0.003
D    D 
 Dnec3   0 
 Dnec   0.008
 4  0 
 0   
   0 
 0 

Etapa 5 (auxiliară), determinarea forţelor din rezemări:

Fnec1  K
1 T
D  3
Fnec1  1  10 Fnec2  K
2 T
D
Fnec2  ( 5000)

Fnec7   1  10 
7 T 3 8 T Fnec8  ( 5000)
Fnec7  K D Fnec8  K D

- generarea vectorului forţelor:

 Fnec11 
 Fnec2   1000 
1
   5000 
 Fcl1   
   0 
 Fcl2   0 
F    F 
 Fcl3   0 
 Fcl   10000
 4   1000 
 Fnec7   
 1  5000 
 Fnec81 
 

Etapa 6 (auxiliară), determinarea eforturilor din elementele finite:

80
Şaibă 1

 1 
e1   5 
 
 5 

Şaibă 2

 1 
e2   5 
 
5 

81