ECONOMIE CREATIVĂ.

SISTEME EUROPENE DE
INOVARE
TEMA 2

Regimul economic
al bunurilor intelectuale
produse de industriile creative
 PLANUL PRELEGERII
• Bunuri vs. servicii
• Bunurile intelectuale – produse ale
industriilor creative
• Caracteristici economice ale bunurilor
intelectuale:
– Structura tipică a costurilor de producţie
– Caracterul de bunuri durabile
– Caracterul de bunuri de experienţă; paradoxul
inspecţiei al Kenneth Arrow
– Caracterul de bunuri (quasi)publice
 GENERALITĂŢI DESPRE BUNURI
• În termenii teoriei economice reprezintă “bun” orice
entitate, tangibilă sau intangibilă, care întruneşte, în
mod cumulativ, următoarele caracteristici:
– are o existenţă de-sine-stătătoare
– poate fi deţinută în proprietate
• Se disting:
– bunuri libere: disponibile fără plată, în cantităţi
nelimitate (de ex.: lumina solară în deşertul Sahara”)
– bunuri economice:
• obţinerea lor implică eforturi şi costuri
• sunt, de regulă, disponibile în cantităţi limitate
(raritate)
• Sub aspectul cantitativ al abundenţei resurselor de
informaţii disponibile, bunurile informaţionale reprezintă
un caz de excepţie de la condiţia rarităţii - condiţie
specifică celorlalte tipuri de bunuri economice
 SFERA DE CUPRINDERE
A INDUSTRIILOR CREATIVE
• activitatea editorială (“publishing”): cărţi, reviste
• producţia de programe de calculator (“software”)
• producţia cinematografică şi de înregistrări video
• producţia de înregistrări muzicale
• proiectarea tehnologică
• activitatea din domeniul presei şi audiovizualului
• producţia de jocuri electronice interactive
• creaţia de arhitectură şi de design
• publicitatea comercială (“advertising”)
• producţia artizanală, comerţul cu obiecte de artă şi antichităţi
• creaţia de modă
• prezentarea de spectacole de artă interpretativă (“performing
arts”): teatru, operă, concerte

Sursa: The Work Foundation (2007). Staying ahead: the economic

performance of the UK’s creative industries. Department for Culture, Media
and Sport, London
https://static.a-n.co.uk/wp-content/uploads/2013/11/4175593.pdf
CREŞTEREA PONDERII LATURII INTANGIBILE
A ACTIVITĂŢII ECONOMICE
• “Terţiarizarea” economiilor:
– sectorul primar: industriile extractive, agricultura,
silvicultura şi pescuitul
– sectorul secundar: industriile prelucrătoare
(“manufacturing”)
– sectorul terţiar: serviciile
• Digitizarea pe scară largă a activităţilor
economice:
– se extind producerea, comercializarea şi utilizarea de
bunuri intangibile în format digital
– activităţile economice tradiţionale migrează în mod
progresiv din mediul offline în cel online
– apar noi activităţi, special concepute pentru mediul
online
TANGIBILITATE VS. INTANGIBILITATE (1)
Abordarea tradiţională:
• consideră că între bunuri şi servicii există o dihotomie
• sunt considerate bunuri propriu-zise numai entităţile
tangibile
• serviciile sunt considerate intangibile

Abordarea caracteristică noii economii: între tangibilitate şi

intangibilitate există un continuum
• bunurile materiale pot avea anumite trăsături tangibile, în
paralel cu alte trăsături, care sunt intangibile

Exemple:
• anumite bunuri, cum sunt programele de calculator
(“software”), sunt mai puţin tangibile decât anumite servicii
(servirea mesei la restaurant)
• unele bunuri tangibile sunt preferate şi cumpărate de către
utilizatori în virtutea caracteristicilor lor intangibile (de
exemplu, produsele vestimentare de marcă)
TANGIBILITATE VS. INTANGIBILITATE (2)
• Bunurile intangibile au toate caracteristicile
economice ale bunurilor tangibile, cu excepţia
atributelor fizice şi coordonatelor spaţiale
• Bunurile intangibile au căpătat o importanţă
economică majoră în contextul dezvoltării
economiei digitale
• Originalele/copiile bunurilor intangibile,
înregistrate pe suporturi fizice (de ex., suporturi
magnetice sau optice), pot fi stocate,
manipulate, reproduse în serie, distribuite
• Exemple: programele de calculator (“software”),
cărţile electronice
 SERVICIILE
Caracteristici ale serviciilor:
• serviciile sunt de natura unor procese (activităţi)
• prestarea serviciilor implică stabilirea unor relaţii:
– serviciile se prestează pe baza unei relaţii consimţite de
cooperare între prestatorii şi beneficiarii lor
– rezultatele prestării serviciilor nu au o existenţă independentă,
ci sunt inseparabile de beneficiarii lor
• în cazul serviciilor există simultaneitate între producere/furnizare,
pe de o parte, şi consum/utilizare, pe de altă parte
• în era digitală, o serie de servicii nu mai sunt condiţionate de o
anumită localizare în spaţiu; ele pot fi prestate online unor clienţi
aflaţi la distanţă, care au acces la reţeaua Internet
• totuşi, continuă să existe servicii în cazul cărora necesitatea
interacţiunii directe între furnizor şi beneficiar implică prezenţa
ambilor în aceaşi locaţie
Sursa: Glushko & Saxenian (2007)
http://courses.ischool.berkeley.edu/i210/f07/lectures/210-20070829.ppt
COMPARAŢIE ÎNTRE BUNURI ŞI SERVICII
Bunuri
Reprezintă entităţi
Îşi păstrează neschimbată
identitatea
Pot fi stocate şi deţinute în
proprietate
Sunt obiect al vânzării-
cumpărării pe piaţă
Servicii
Reprezintă procese
Conţinutul şi calitatea lor pot fi
apreciate indirect, pe baza
rezultatelor obţinute în urma
prestării lor
Nu pot fi stocate
Sunt obiect al vânzării-cumpărării
pe piaţă, dar sunt consumate în
timp real, pe măsură ce sunt
prestate/furnizate

Bunurile pot fi asociate cu servicii şi oferite pe piaţă sub forma unor

“pachete” (“bundles”); de exemplu, unele produse software sunt
prevăzute cu interfaţă prietenoasă pentru utilizatori, având incluse
funcţii de asistare a acestora (“help”), care reprezintă servicii
 BUNURILE INTELECTUALE
• Bunurile intelectuale reprezintă rezultate ale activităţilor
creative:
– creaţie ştiinţifică şi tehnică
– creaţie artistică (literară, de arte plastice, de arte
interpretative etc.)
• Utilitatea bunurilor intelectuale este determinată de conţinutul
lor informaţional
• Conţinutul informaţional este transpus pe un mediu fizic
(suport) de stocare:
– suport analogic (tipărituri, înregistrări sonore pe bandă
magnetică, imagini înregistrate pe peliculă fotografică sau
cinematografică)
– suport digital: unităţi USB de memorie, discuri magnetice,
discuri optice, reţeaua Internet
• Exemple: o carte tipărită, o carte electronică, o revistă online,
o colecţie de înregistrări muzicale, un program de calculator
(“software”)
 FORMATUL NON-DIGITAL VS.
FORMATUL DIGITAL
AL BUNURILOR INTELECTUALE
FORMATUL NON-DIGITAL FORMATUL DIGITAL
Copiere dificilă din punct de vedere Copierea are costuri neglijabile (cvasi-nule) şi
tehnic şi costisitoare, bazată pe este facilă din punct de vedere tehnic;
tehnologii şi suporturi analogice echipamentele necesare copierii sunt larg
disponibile pe piaţă, la costuri rezonabile, şi sunt
uşor de folosit de către utilizatorii nespecializaţi
Numărul copiilor ce pot fi obţinute Reproductibilitatea în serie este, practic,
este limitat; există limitări ale nelimitată; se poate obţine în timp scurt un
capacităţii de reproducere în serie (de număr oricât de mare de copii (nu există limitări
ex. tirajul limitat al cărţilor, gazetelor de capacitate de producţie)
şi revistelor tipărite
Copiile sunt substitute imperfecte ale Toate copiile sunt substitute perfecte ale
originalului, având o calitate inferioară originalului, fiind identice cu acesta (“clone
acestuia
digitale”)
Copierea poate conduce la: Reproducerea în serie nu cauzează pierderi de
- pierderi de conţinut informaţional conţinut informaţional, nu deteriorează originalul
- deteriorarea originalului şi nu au o calitate inferioară acestuia
 ATRIBUTE ALE BUNURILOR
INTELECTUALE ÎN FORMAT DIGITAL
Choi, Stahl & Quah Wang, Wang
Whinston (1997) (2003) & Yao (2005)
Reproductibilitate Expansibilitate Reproducere
infinită prin difuzare facilă în serie
Maleabilitate Reconfigurabilitate Conţinutul lor
informaţional
poate fi uşor
modificat
Indestructibilitate Caracter discret, Nu se uzează
a-spaţial (intangibil) fizic
- Non-rivalitate între Bunuri publice
consumatori
 CLASIFICAREA PRODUSELOR
INFORMAȚIONALE DIGITALE
Atribute relevante pentru utilizatorii finali
Categorii de Mod de Granularitate Posibilitatea
produse furnizare (decompo- de testare
informaţionale zabilitate) înainte de
digitale cumpărare
Instrumente descărcare din
informatice Internet sau din scăzută ridicată
(“software”) alte reţele digitale
Conţinut digital descărcare din
Internet sau din ridicată scăzută
alte reţele digitale
Servicii interacţiune
informaţionale directă între
medie medie
online furnizori şi
beneficiari
Sursa: adaptat după Hui, K. L., and Chau, P. Y. K. (2002). Classifying digital products.
Communications of the ACM, 45(6), pp. 71-79
 REPREZENTĂRI POSIBILE CU PRIVIRE
LA PROGRAMELE DE CLACULATOR
“SOFTWARE”
Programele de calculator (“software”) pot fi
considerate ca:
• un text, scris într-un limbaj de programare, ceea
ce le aseamănă cu operele literare sau cu alte
tipuri de conţinuturi informaţionale rezultate din
activităţi de creaţie intelectuală
• o maşină imaterială, complementară
calculatorului electronic pe care se instalează
• un algoritm logico-matematic
 PRINCIPALELE CARACTERISTICI
ECONOMICE ALE BUNURILOR
INTELECTUALE

• Structura de cost tipică

• Caracterul de bunuri durabile

• Caracterul de bunuri de experienţă

• Caracterul de bunuri (cvasi-)publice

 GENERALITĂŢI REFERITOARE LA
COSTURI (1)
În funcţionarea firmei:
• pe termen scurt, un factor de producţie fix se combină cu alţi factori de
producţie, care sunt variabili
• pe termen lung, toţi factorii de producţie şi toate costurile de producţie sunt
variabile

Corelaţii între categoriile de cost şi, respectiv, între încasările totale, costul total
şi profitul firmei

CT = CF + CV

∏ = VT – CT

Legenda:
CT – costul total de producţie al firmei
CV – costul variabil total
CF – costul fix total
VT – încasările totale ale firmei
∏ – profitul total al firmei
 GENERALITĂŢI REFERITOARE LA
COSTURI (2)
costul mediu total: ctm = CT / Q
costul mediu variabil: cvm = CV / Q
costul mediu fix: cfm = CF / Q
costul marginal cost: cmg = Δ CT / Δ Q

Q este volumul fizic al producţiei firmei

Corelaţie:

ctm = cfm + cvm

GRAFICUL COSTURILOR ŞI ÎNCASĂRILOR TOTALE
VT, CT VT

CT

CV

CF
e
d er
er
Pi

Pragul de Q
rentabilitate (Q*)
 GRAFICUL COSTURILOR UNITARE
Costuri unitare
cmg
ctm

cvm

x
cfm

Q
 STRUCTURA DE COST TIPICĂ
A BUNURILOR INTELECTUALE
Caracteristicile de cost ale bunurilor intelectuale, enumerate în
continuare, sunt valabile atât pentru bunurile în format non-digital, cât
şi pentru cele în format digital:
• costul fix ridicat de producere a originalului
• costul marginal redus al exemplarelor reproduse în serie (costul
marginal este cvasi-nul în cazul formatului digital)
• singurele costuri variabile ale copiilor se referă la costul suportului
tehnic pe care sunt transpuse
• costul mediu total este întotdeauna superior costului marginal
• costul mediu total scade pe măsură ce creşte numărul de exemplare
reproduse în serie după original (se obţin economii de scară foarte
ridicate)

EXEMPLU: producerea unui film artistic poate costa cca 100 milioane $;
copierea filmului respectiv pe un DVD costă mai puţin de 1 $

REMARCĂ: structura de cost tipică a bunurilor intelectuale este similară

cu cea din domeniul utilităţilor publice (gaze naturale, apă,
electricitate etc.), care prezintă caracter de monopoluri naturale din
cauza costurilor extrem de ridicate ale infrastructurilor aferente
 COSTUL FIX RIDICAT AL PRODUCERII
ORIGINALULUI
• nivelul ridicat al costului fix al originalului este determinat de
faptul că producerea acestuia presupune prestarea unui
volum mare de muncă superior calificată (inginerie software,
cercetare ştiinţifică, inovare, creaţie literară etc.)
• costul originalului este constant, indiferent în câte exemplare
va fi reprodus în serie
• majoritatea costurilor fixe de producere a originalului sunt
costuri “scufundate” (“sunk costs”):
– costurile fixe respective nu pot fi recuperate dacă bunul
intelectual nu are succes pe piaţă
– bunul intelectual care înregistrează un insucces pe piaţă nu
poate fi dezmembrat în componente care să poată fi vândute
separat; ca urmare, în caz de insucces pe piaţă, sumele cheltuite
cu producerea originalului nu pot fi recuperate, pierderea lor fiind
definitivă
• apare o tendinţă de monopolizare a pieţelor de nişă, deoarece
nivelul ridicat al costurilor fixe descurajează intrarea altor
firme pe pieţele respective
 COSTUL MARGINAL REDUS AL
EXEMPLARELOR REPRODUSE ÎN SERIE
• costul marginal al unui exemplar reprodus în serie este
redus şi constant
• în cazul bunurilor intelectuale transpuse în format digital,
costul marginal al unei copii este neglijabil (cvasi-nul)
• nivelul cvasi-nul al costului marginal al unei copii
reprezintă un stimulent economic în direcţia de a copia
oricât de mult
• în cazul bunurilor intelectuale reproduse în serie, în
format digital, formarea preţului de vânzare pe baza
costului de producţie este inaplicabilă, deoarece ar
implica distribuirea gratuită a copiilor (preţul = costul
marginal = 0), deci costurile fixe de producere a
originalului nu ar mai putea fi recuperate
 BUNURILE INTELECTUALE -
BUNURI DURABILE (1)
• Numai informaţia şi terenul (solul) prezintă durabilitate
potenţial infinită
• Bunurile informaţionale au caracterul de bunuri durabile
deoarece informaţia, fiind intangibilă, este, implicit, şi perenă
(indestructibilă) sub aspectul conţinutului său
• Un bun intelectual în format digital are, în mod potenţial, o
durabilitate infinită
• Numai suportul fizic al informaţiei (hard disk, CD-ROM, DVD)
poate fi degradat sau chiar complet distrus prin manipulare
sau păstrare în condiţii improprii
• În condiţii normale, bunurile informaţionale digitale nu sunt
supuse uzurii fizice, indiferent cât de intensă le-ar fi utilizarea
• În cazul bunurilor intelectuale în format digital, durabilitatea
este determinată de posibilitatea tehnică a “clonării” lor, chiar
dacă mediile fizice de stocare nu sunt durabile
 BUNURILE INTELECTUALE -
BUNURI DURABILE (2)
• Odată creat, un bun informaţional poate avea o durată de
viaţă foarte lungă; dacă bunul are format digital şi este
prevăzut cu copii de siguranţă şi dacă este păstrat în mod
adecvat, acestă durată de viaţă devine, practic, nelimitată;
posibilitatea de reproducere facilă, rapidă şi cu costuri
neglijabile acţionează şi ea în aceeaşi direcţie, ca o
condiţie favorizantă
• Copiile de siguranţă permit ca, în cazul distrugerii unor
suporturi fizice cu informaţie înregistrată, să rămână
disponibil cel puţin un exemplar viabil care poate fi, apoi,
copiat
• Când apar noi tehnologii şi noi tipuri de medii de stocare,
bunurile intelectuale sunt transpuse pe noile generaţii de
suporturi tehnice
• Reteaua Internet rămâne cel mai cuprinzător mediu de
stocare pentru bunurile intelectuale în format digital
 CLASIFICAREA BUNURILOR ÎN FUNCŢIE DE
TRANSPARENŢA, PENTRU CONSUMATOR,
A CALITĂŢII ŞI UTILITĂŢII LOR
• “search goods”

• “experience goods”

• “credence goods”

Distincţia dintre “search goods” şi

“experience goods” a fost introdusă de
Philip Nelson în 1970.
 CARACTERUL DE BUNURI DE EXPERIENŢĂ AL
BUNURILOR INTELECTUALE (1)
• Bunurile şi serviciile pot fi poziţionate într-un continuum sub aspectul
transparenţei, pentru potenţialul consumator, a însuşirilor acestora
(calitate, utilitate)
• Continuum-ul porneşte de la bunuri/servicii uşor de evaluat de către
consumatorii potenţiali şi ajunge la bunuri/servicii dificil de evaluat sub
aspectele menţionate; poziţionarea unui anumit bun/serviciu în interiorul
acestui continuum depinde de nivelul asimetriei informaţionale dintre
ofertanţi şi potenţialii consumatori
• “Search goods/services”: predomină însuşirile cu privire la care potenţialii
cumpărători pot obţine informaţii complete înainte de cumpărare (de ex.
mobilier, îmbrăcăminte, alimente de larg consum)
• “Experience goods/services”: predomină însuşirile care pot fi cunoscute
de către beneficiari numai prin utilizarea directă a produsului (de ex.
software)
• “Credence goods/services”: cunoştinţele înalt specializate necesare
furnizării acestor bunuri/servicii fac foarte dificilă, sau chiar imposibilă,
evaluarea însuşirilor produselor, chiar şi după cumpărare şi utilizare (de
ex., serviciile de consultanţă, chirurgia estetică)
 CARACTERUL DE BUNURI DE EXPERIENŢĂ
AL BUNURILOR INTELECTUALE (2)
• Un bun este considerat bun de experienţă atunci când :
– însuşirile şi calitatea acestui bun sunt necunoscute “ex ante” de
către potenţialul consumator (asimetrie informaţională)
– consumatorii trebuie să încerce, mai întâi, bunul pentru a-şi
putea da seama de însuşirile şi calitatea acestuia
– firmele furnizoare trebuie să stimuleze cumpărarea bunului
• Orice produs nou este, în faza de lansare pe piată, un bun de
experienţă
• Bunurile informaţionale prezintă noutate pentru orice
consumator (sunt bunuri de experienţă permanente)

Situaţii în care bunurile sunt incluse în categoria bunurilor

de experienţă:
• fie situaţia în care însuşirile bunului nu pot fi cunoscute în detaliu
decât prin experienţa utilizării directe de către beneficiarul potenţial,
înainte de cumpărare
• fie situaţia în care obţinerea de informaţii detaliate despre însuşirile
bunului este mai costisitoare sau mai dificilă decât încercarea sa
directă de către beneficiarul potenţial
 CARACTERUL DE BUNURI DE EXPERIENŢĂ
AL BUNURILOR INTELECTUALE (3)
PARADOXUL INSPECȚIEI AL LUI KENNETH ARROW:

“If the potential buyer does not know the content of the
information, she cannot appreciate its value, but if she
knows it, she does not need to buy it any longer.”
Kenneth Arrow (1962)

Pentru a decide dacă să cumpere un bun intelectual sau nu,

potenţialul cumpărător trebuie ca, înainte de momentul
eventualei achiziţii, să cunoască bunul respectiv sub aspectul
conţinutului său informaţional; dar, din momentul în care a
cunoscut pe deplin conţinutul informaţional al bunului respectiv,
potenţialul cumpărător nu mai are nicio motivaţie de a plăti
pentru accesul la ceea ce cunoaşte deja.

IMPLICAȚIA ECONOMICĂ A PARADOXULUI LUI ARROW:

posibila sub-dimensionare a investiţiilor pentru crearea de noi
bunuri informaţionale de către agenţii economici care urmăresc
obţinerea de profit
 CARACTERUL DE BUNURI DE EXPERIENŢĂ
AL BUNURILOR INTELECTUALE (4)
Strategii de stimulare a potenţialilor cumpărători în vederea
achiziţionării de bunuri intelectuale:
• acordarea de acces online gratuit pentru o perioadă de probă:
este aplicabilă bunurilor informaţionale digitale cu conţinut
dinamic (publicaţii periodice: ziare, reviste, programe radio/TV de
ştiri)
• oferirea de exemplare gratuite de probă (“free sample copies”)
ale unor numere complete, sau doar ale anumitor articole,
publicate în reviste (în format tipărit sau digital) la care
abonamentul este cu plată
• oferirea gratuită de tutoriale sau de versiuni demonstrative de
software (“demos”), cu funcţionalitate limitată şi / sau pe o
perioadă de probă
• oferirea de mostre sau extrase (“previews”) gratuite (facilitată de
costul marginal neglijabil al copiilor digitale): este aplicabilă
bunurilor informaţionale digitale de natura conţinuturilor statice
(cărţi, filme)
• acţiuni ale furnizorilor de bunuri intelectuale în scopul de a-şi
consolida reputaţia în rândul publicului
EXEMPLE DE PRACTICI DE PROMOVARE
PE PIAŢĂ A BUNURILOR DE EXPERIENŢĂ
• Software package demo version: PDFComplete
https://www.pdfcomplete.com/cms/Downloads/DemoSoftware
.aspx

• Software package free trial version: MINITAB statistical

software
https://www.minitab.com/en-us/products/minitab/free-trial/

• Free journal sample issue: Journal of Human Resources

http://jhr.uwpress.org/site/subscriptions/sample.xhtml

• Free sample chapter from book: Barrows, D & Smithin, J.

(2008). Fundamental of Economics for Business, World
Scientific, Singapore
https://www.worldscientific.com/worldscibooks/10.1142/6794
 CARACTERUL DE BUNURI PUBLICE
AL BUNURILOR INTELECTUALE (1)
Posibilitatea furnizorilor de a-i
exclude de la consum pe
consumatorii care nu sunt
Caracteristici dispuşi să plătească pentru a
beneficia de bunuri
ale bunurilor
Prezentă Absentă

Prezentă Bunuri private Bunuri comune

Rivalitatea
între
consumatori
Absentă Bunuri cvasi- Bunuri publice
publice pure
 CARACTERUL DE BUNURI PUBLICE
AL BUNURILOR INTELECTUALE (2)
• Bunurile publice reprezintă o formă de eşec al pieţelor
• Bunurile publice se caracterizează prin:
– non-rivalitatea dintre consumatori:
• cantitatea consumată de un beneficiar nu diminuează cantitatea
totală de bun disponibilă pentru ceilalţi beneficiari (“non-
subtractability”)
• bunul este indivizibil
• costul marginal al adăugării unui consumator suplimentar este
zero
– imposibilitatea excluderii de la consum a celor care nu
sunt dispuşi să plătească pentru bunul respectiv
• În furnizarea bunurilor publice de către firme private intervine
problema “pasagerului clandestin” (“free rider”)
• Exemple de bunuri publice: protecţia mediului, apărarea
naţională, iluminatul public, semnalele emise de farurile maritime
• Bunurile la care sunt prezente atât non-rivalitatea dintre
consumatori, cât şi imposibilitatea excluderii beneficiarilor
neplătitori sunt bunuri publice pure
• Bunurile la care este prezentă numai caracteristica de non-
rivalitate între consumatori sunt bunuri cvasi-publice
 CARACTERUL DE BUNURI PUBLICE
AL BUNURILOR INTELECTUALE (3)
• Un bun informaţional este bun public pur atunci când
şi mediul (suportul) tehnic pe care este transpusă
informaţia este, de asemenea, un bun public; de
exemplu, semnalele transmise de farurile maritime sunt
bunuri publice pure, deoarece folosesc, drept mediu de
transmitere, lumina, care, la rândul ei, este bun public
• Un bun informaţional este bun cvasi-public dacă:
– mediul (suportul) fizic pe care sunt transpuse este bun
privat (disc, hârtie)
– furnizorul deţine mijloace tehnice sau juridice de excludere
de la consum a celor care nu sunt dispuşi să plăteacă
pentru accesul la bunul respectiv; de ex.: parole de acces,
criptarea semnalului TV, licenţe de utilizare a produselor
software, drepturi de autor
 IMPACTUL DIGITIZĂRII ASUPRA
CONSUMULUI INFORMAȚIEI
• Inversarea ordinei fazelor pre- şi post-achiziţie: de la
“buy and try” se trece la “try and buy” (Wang & Zhang,
2007)
• Consumul presupune copierea informaţiei:
– copierea pe dispozitivul propriu al beneficiarului are loc în mod
implicit, pe măsură ce se derulează actul consumului (Rayna,
2006)
– datorită necesităţii tehnice a copierii, consumul informaţiei este
de tip multiplicativ, iar nu disipativ
• Accesul online înlocuieşte deţinerea efectivă a
suportului tehnic cu informaţie înregistrată (“access
replaces holdings”): de exemplu, revistele de pe
rafturile bibliotecilor sunt înlocuite de facilităţi de acces
online la colecţii electronice
 MALEABILITATE INFINITĂ A BUNURILOR
INTELECTUALE ÎN FORMAT DIGITAL
• Caracterul reconfigurabil al bunurilor
informationale digitale se reflectă în:
– posibilitatea tehnică a diferenţierii unui bun în mai
multe versiuni (“versioning”), fiecare versiune având o
anumită clientelă-ţintă
– posibilitatea tehnică a personalizării bunurilor pentru
necesităţi individuale de utilizare
• Bunurile informaţionale prezintă granularitate
• Bunuri conexe pot fi grupate în pachete
(“bundling”)
• Pachetele pot fi dezagregate în bunuri vandabile
separat (“unbundling”)
 CONCLUZII:
BUNURILE INTELECTUALE – BUNURI CU
CARACTERISTICI ECONOMICE EXTREME
Bunurile intelectuale prezintă:
• costuri fixe foarte ridicate de producere a originalulului
• costuri scăzute de reproducere în serie (cost marginal
scăzut al exemplarelor copiate după original, cvasi-nul în
cazul formatului digital)
• reproductibile infinită în serie (în cazul formatului digital):
copii identice cu originalul şi oricât de multe sunt cerute
• maleabilitate infinită, în cazul formatului digital (bunurile
informaţionale digitale sunt reconfigurabile)
• durabilitate: sunt conservabile şi stocabile pe perioade
oricât de lungi
• caracter permanent de bunuri de experienţă