ECONOMIE CREATIVĂ.

SISTEME EUROPENE DE
INOVARE
TEMA 3

Aspecte economice privind

proprietatea intelectuală
 PLANUL PRELEGERII
• Raţiunile economice ale instituirii de drepturi legale
de proprietate intelectuală:
– stimularea pecuniară a creatorilor de bunuri intelectuale
– recuperarea cheltuielilor suportate de creatori pentru
elaborarea bunurilor intelectuale
• Monopolurile legale temporare – modalităţi de
implementare a drepturilor de proprietate intelectuală
– drepturile de autor
– brevetele de invenţie
– mărcile înregistrate
• Costurile sociale şi private, respectiv beneficiile
sociale şi private ale aplicării de reglementări legale
privind proprietatea intelectuală
• Provocările generate de tehnologiile digitale în
aplicarea reglementărilor juridice privind proprietatea
intelectuală
• Aspecte economice referitoare la pirateria informatică
 PREMISE
• Producerea de informaţie nouă reprezintă un proces a cărui
“materie primă” (“input”) este informaţie pre-existentă
(informaţia se produce tot din informaţie, aceasta fiind atât
“input” cât şi “output” al procesului de creaţie intelectuală)
• Creşterea bunăstării sociale presupune desfăşurarea, pe o
scară cât mai largă, a proceselor de:
– creare de noi bunuri intelectuale
– utilizare de bunuri intelectuale
• Atât sub-producţia, cât şi sub-utilizarea bunurilor
intelectuale reprezintă eşecuri latente ale pieţei
• Bunurile publice pure şi cele quasi-publice, deci inclusiv
bunurile intelectuale, reprezintă o formă de eşec al pieţei
concurenţiale de a asigura o ofertă suficientă, în condiţii de
eficienţă economică
• În aceste condiţii, pentru a contrabalansa eşecul pieţei
devin necesare alte aranjamente instituţionale, cum sunt:
– drepturile de proprietate intelectuală
– subvenţiile guvernamentale pentru crearea de bunuri
intelectuale
– acordarea de recompense sau premii pentru creatori
 SUB-PRODUCŢIA DE INFORMAŢIE –
EŞEC LATENT AL PIEŢEI
• Problema “pasagerului clandestin” :
imposibilitatea de a exclude de la consumul unui
bun intelectual pe cei care nu contribuie la
acoperirea cheltuielilor de producere a bunului
respectiv
• Dacă s-ar permite accesul fără plată la bunurile
intelectuale, creatorii nu şi-ar mai putea recupera
cheltuielile şi, deci, nu ar mai fi stimulaţi economic
să furnizeze bunurile respective
• Sub-producţia de bunuri intelectuale conduce la
diminuarea bunăstării sociale
 SUB-UTILIZAREA INFORMAŢIEI –
EŞEC LATENT AL PIEŢEI
• Bunurile intelectuale sunt caracterizate prin non-
rivalitate între consumatori, costul marginal al
adăugării unui consumator suplimentar fiind zero
• În condiţiile în care creatorii impun beneficiarilor
să plătească pentru a utiliza bunurile intelectuale
create de cei dintâi, utilizarea bunurilor
respective va fi restrânsă în mod artificial;
• Deci, numai cei dispuşi să plătească vor putea
beneficia de bunurile respective; cei care nu
sunt dispuşi să plătească vor fi excluşi de la
consum, deşi costul marginal al servirii lor este
zero
• În aceste condiţii, bunăstarea socială nu este
maximă
 DE CE ESTE DIFICILĂ EXERCITAREA
DE DREPTURI DE PROPRIETATE
ASUPRA BUNURILOR INTELECTUALE ?
“If nature has made any one thing less
susceptible than all others of exclusive property,
it is the action of the thinking power called an
idea, which an individual may exclusively
possess as long as he keeps it to himself; but
the moment it is divulged, it forces itself into the
possession of every one, and the receiver
cannot dispossess himself of it. Its peculiar
character, too, is that no one possesses the
less, because every other possesses the whole
of it. He who receives an idea from me, receives
instruction himself without lessening mine; as
he who lights his taper at mine, receives light
without darkening me.”
Thomas Jefferson, 1813
Sursa: https://tjrs.monticello.org/letter/293
 RAŢIUNILE ECONOMICE
ALE INSTITUIRII DE DREPTURI LEGALE
DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ (1)
"Informaţia nou generată nu prezintă raritate în
sens pur economic. Acest fapt face dificil ca
informaţia să devină obiect de proprietate. De
regulă, este mult mai ieftin de a reproduce
informaţie existentă decât de a produce
informaţie originală… În acest caz, raritatea
neexistând de la sine, este rolul a două inovaţii
sociale, brevetele de invenţie şi drepturile de
autor, de a o crea în mod artificial, însă numai
pentru o durată limitată. O asemenea formă de
raritate este necesară pentru a genera
stimulente în efortul de producere de informaţie
originală".

Kenneth Arrow, 1994

 RAŢIUNILE ECONOMICE
ALE INSTITUIRII DE DREPTURI LEGALE
DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ (2)
RAŢIUNILE CARE INTERVIN EX-ANTE vizează crearea de
stimulente economice care să influenţeze comportamentele
dinaintea intrării în vigoare a drepturilor de proprietate
intelectuală:
• stimularea creatorilor de a elabora noi opere de creaţie
• anticiparea, de către companii, a obţinerii a unor profituri de
monopol le motivează să creeze noi bunuri intelectuale
RAŢIUNILE CARE INTERVIN EX-POST vizează crearea de
stimulente adresate deţinătorilor de drepturi de proprietate
intelectuală de a administra bunurile intelectuale care au fost
deja create:
• stimularea deţinătorilor de drepturi de proprietate intelectuală
de a investi, în continuare, în îmbunătăţirea şi comercializarea
bunurilor intelectuale deja create
• prevenirea “tragediei bunurilor comune” (“tragedy of
commons”), care constă în supra-utilizarea bunurilor
intelectuale, de exemplu, prin utilizarea acestor bunuri pe
scară largă, dar fără plată
 ASPECTE INSTITUȚIONALE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
Regimul proprietăţii intelectuale presupune recunoaşterea
oficială, de către stat, a unor drepturi pentru creatori (autori,
inventatori, cercetători etc.) sau pentru persoane juridice
autorizate (edituri, case de filme, posturi de radio sau de
televiziune etc.), asupra unor opere de creaţie ştiinţifică,
literară sau artistică.

Aceste drepturi sunt instituite şi protejate prin reglementări

juridice speciale (de exemplu, legea drepturilor de autor).

Instituţiile publice abilitate (de exemplu, în România, Oficiul

Român pentru Drepturile de autor şi Oficiul de Stat pentru
Invenţii şi Mărci) asigură, fiecare în domeniul propriu de
competenţă, aplicarea şi urmăresc respectarea acestor
drepturi, intervenind în situaţiile în care constată încălcarea
unor norme legale.
 SISTEMUL DREPTURILOR DE
PROPRIETATE INTELECTUALĂ
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ CUPRINDE DOUĂ
CATEGORII :
- proprietatea literară, artistică şi ştiinţifică
- proprietatea industrială

CATEGORII DE DREPTURI DE PROPRIETATE

INTELECTUALĂ:
• Drepturile de autor (“copyright”)
• Brevetele de invenţie (“patents”)
• Mărcile înregistrate (“trademarks”)
• Secretele de firmă (trade secrets”)

Notă: Unele tipuri de rezultate ale creaţiei intelectuale sunt dificil

sau imposibil de protejat prin regimul proprietăţii intelectuale
şi, în practică, ele sunt exceptate de la acest regim; ca
exemple pot fi citate: principiile ştiinţifice, algoritmii
matematici, noile idei de afaceri, precum şi, în unele ţări,
produsele farmaceutice sau biotehnologiile.
 ARIA DE VALABILITATE
A DREPTURILOR DE PROPRIETATE
INTELECTUALĂ
Drepturile de proprietate intelectuală se referă
numai la utilizările directe ale ideilor conţinute în
lucrări ştiinţifice sau artistice, invenţii etc. pentru
realizarea de noi bunuri corporale sau
informaţionale, fără a se putea extinde şi asupra
utilizărilor ulterioare ale acestor din urmă bunuri.
De exemplu, protejarea prin drepturi de autor a
unui manual publicat de o editură impune
interdicţia copierii şi difuzarii manualului
respectiv, în intregime sau în parte, fără acordul
scris al editurii sau, după caz, al autorilor; dar
protecţia juridică nu se extinde şi asupra
rezultatelor aplicării în practică, de către cititori, a
ideilor conţinute în manualul respectiv.
 CATEGORII DE DREPTURI ASOCIATE
DEŢINERII PROPRIETĂŢII INTELECTUALE
• drepturi juridice asupra obiectului propriu-zis al
proprietăţii intelectuale:
– dreptul de a obţine profit din utilizarea acestui obiect
– dreptul de a exclude pe alţii de la utilizarea bunului
informaţional deţinut în proprietate
– dreptul de a ceda, în totalitate sau în parte, aceste
drepturi către terţi, în scop de profit

• drepturi morale:
– dreptul autorului la recunoaşterea statutului de
creator al bunului respectiv
– dreptul la integritatea creaţiei, în sensul de a nu fi
trunchiată, modificată sau utilizată în modalităţi
inacceptabile sau dăunătoare pentru creator
MONOPOLURILE LEGALE TEMPORARE (1)
Deţinătorii de monopoluri legale temporare de natura drepturilor
de proprietate intelectuală dispun de mijloacele legale pentru:
• a exclude de la consum pe cei care nu sunt dispuşi să plătească,
sau a căror disponibilitate de a plăti este inferioară preţului pieţei
• a limita drepturile utilizatorilor legitimi, care au plătit pentrua
beneficia de bunurile intelectuale protejate juridic
Consecinţe economice:
• Introducerea excluziunii celor care nu sunt dispuşi să plătească este
de natură să conducă la sub-utilizarea bunurilor intelectuale şi la
limitarea difuzării lor
• Redevenţele plătite de utilizatorii bunurilor intelectuale protejate
reprezintă cheltuieli suplimentare pentru aplicarea în practică a
ideilor creative
• Apar costuri de tranzacţie legate de:
- perectarea contractelor, emiterea licenţelor de utilizare
- monitorizarea respectării contractelor şi a conformării la clauzele
licenţelor de utilizare
- penalizarea fraudelor
MONOPOLURILE LEGALE TEMPORARE (2)
• În lipsa monopolurilor legale temporare prin care
se asigură protecţia juridice a proprietăţii
intelectuale, creatorii:
– nu îşi pot acoperi costurile fixe de producere a
bunurilor intelectuale
– nu pot obţine recompense pentru creaţiile lor
– nu mai sunt stimulaţi de a continua activităţile creative
• Monoplurile legale temporare, deşi permit
obţinerea de venituri de către creatorii de bunuri
intelectuale, generează costuri suplimentare
care măresc preţurile ce trebuie plătite de
concumatori
• Creşterea continuă a numărului de invenţii poate
conduce la utilizarea mai redusă a fiecăeia
dintre invenţii
 INTERESUL PUBLIC VS. INTERESUL PRIVAT
ÎN MATERIE DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ (1)
• Regimul proprietăţii intelectuale este menit să
asigure un echilibru între interesul privat al
creatorilor de bunuri intelectuale, pe de o parte, şi
interesul public, de cealaltă parte
• Interesul privat al creatorilor este protejat prin faptul
că drepturile juridice de proprietate intelectuală
instituie monopoluri legale ale deţinătorilor
drepturilor respective asupra bunurilor intelectuale
create; dar, orice monopol generează costuri
sociale
• Interesul public este protejat prin faptul că
monopolurile legale sunt temporare; după
expriarea duratei legale de protecţie juridică,
bunurile intelectuale trec în domeniul public şi pot fi
folosite liber de către oricine
 INTERESUL PUBLIC VS. INTERESUL PRIVAT
ÎN MATERIE DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ (2)
• Din punctul de vedere al interesului privat al
creatorilor, este importantă existenţa
stimulentelor pecuniare prin care aceştia sunt
recompensaţi de fiecare dată când o lucrare
ştiinţifică, tehnică sau artistică este utilizată; ei
îşi pot recupera, astfel, cheltuielile efectuate şi,
totodată, sunt motivaţi să continue efortul de
creaţie şi să susţină aplicarea rezultatelor
obţinute
• Din punctul de vedere al interesului public se
urmăreşte facilitarea difuzării cât mai largi, în
societate, a noilor cunoştinţe, prin educaţie şi
cultură, şi obţinerea de beneficii sociale prin
aplicarea lor
 INTERESUL PUBLIC VS. INTERESUL PRIVAT
ÎN MATERIE DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ (3)
• Interesul public impune limitarea duratei de
valabilitate a dreturilor de autor şi a brevetelor de
invenţie
• Cu cât mai lungă este această durată, cu atât mai
largi sunt posibilităţile deţinătorilor drepturilor de
proprietate intelectuală de a obţine venituri pe
seama creaţiilor lor; dar, pe de altă parte, cu cât
este mai lungă această durată, cu atât este mai
mare costul social al monopolurilor legale temporare
reprezentate de drepturile de proprietate intelectuală
• În schimb, o durată prea scurtă a protecţiei juridice i-
ar descuraja pe creatori să inţieze proiecte de
cercetare-dezvoltare, iar unele invenţii nu ar mai fi
realizate deloc
 INTERESUL PUBLIC VS. INTERESUL PRIVAT
ÎN MATERIE DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ (4)
• Limitarea duratei monopolurilor legale temporare
reprezentate de drepturile de proprietate
intelectuală este justificată atât de raţiunil
juridice, cât şi de raţiuni economice:
– creatorii sunt stimulaţi economic să producă bunuri
intelectuale
– pe durata existenţei monopolurilor legale,
utilizatorii bunurilor respective trebuie să plătească
pentru a beneficia de ele
• Atunci când termenul de protecţie juridică
expiră, bunurile intelectuale trec în domeniul
public, ceea ce permite:
– accesul nelimitat şi fără plată pentru price utilizator
– obţinerea de beneficii sociale prin accesul şi
utilizarea neîngrădite a bunurilor intelectuale, ceea
ce contribuie la creşterea bunăstării sociale
 PROTECŢIA JURIDICĂ A BUNURILOR
INTELECTUALE VS. DOMENIUL PUBLIC
Bunuri intelectuale
nou create

Creaţii protejate prin drepturi Domeniul public

de proprietate intelectuală
(“Information
Expirarea
termenului de
Commons”)
protecţtie
DREPTURILE DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ:
CARACTERIZARE GENERALĂ (1)
• În general, drepturile de proprietate reprezintă
seturi de prerogative
• Componentele drepturilor de proprietate
intelectuală:
– dreptul de a deţine şi comercializa bunuri intelectuale
– dreptul de a controla utilizarea bunurilor intelectuale de
către beneficiarii lor, după achiziţie
• Drepturile de proprietate intelectuală sunt:
– exclusive (revin numai titularilor lor legali)
– transferable (pot fi cesionate)
• Drepturile de proprietate intelectuală previn
concurenţa neloială ce ar decurge din utilizarea
sau reproducerea şi redistribuirea, în mod
neautorizat, a creaţiilor originale
DREPTURILE DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ:
CARACTERIZARE GENERALĂ (2)
• Cadrul juridic special conceput pentru
exercitarea drepturilor de proprietate
intelectuală:
– reglementează utilizările autorizate ale
bunurilor intelectuale protejhate
– acţionează prohibitiv faţă de utilizările
neautorizate
– prevede modalităţi de soluţionare a
litigiilor
DREPTURILE DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ:
CARACTERIZARE GENERALĂ (3)
Drepturile de Brevetele Mărcile
Atribute autor de invenţie înregistrate
(“copyright”) (“patents”) (“Trademarks”)
Noutatea/ evaluată de la
ridicată redusă
originalitatea caz la caz
Costul moderat ridicat moderat
implementării
Durata 70 ani după
protecţiei decesul 20 ani nelimitată
legale autorului
Nivelul de riguros riguros instabiltă
protecţie
Dezvăluirea
la latitudinea
către public a
deţinătorilor obligatorie implicită
conţinutului
drepturilor
protejat
 COMPROMISUL LUI NORDHAUS
(“NORDHAUS TRADE-OFF”)
William Nordaus, laureat al Premiului Nobel pentru
economie (2018) a pus în evidenţă compromisul care îî
poartă numele, referitor la gradul de stricteţe a
reglementărilor juridice privind drepturile de proprietate
intelectuală:

• Un regim strict al proprietăţii intelectuale este stimulativ

pentru creatori, dar determină subutilizarea informaţiei,
afectând, astfel, bunăstarea socială

• Un regim relaxat al proprietăţii intelectuale favorizează

supra-utilizarea bunurilor intelectuale, dar conduce la
subproducţia de astfel de bunuri, prin lipsa unor
stimulente economice suficiente pentru creatori
DREPTURILE DE AUTOR (“COPYRIGHT”) (1)
OBIECTUL PROTECŢIEI JURIDICE PRIN
DREPTURI DE AUTOR:
• Drepturile de autor asigură protecţia juridică a
creaţiilor originale care sunt fixate într-o formă
concretă de exprimare, pe un suport tangibil,
(tipărituri, fişiere digitale etc.)
• Protecţia juridică prin drepturi de autor se referă
la forma concretă de exprimare a unor idei, şi nu
la ideile în sine
• Metafora sticlelor cu vin: vinul reprezintă ideea
în sine, iar sticla reprezintă forma concretă de
exprimare a ideii respective; deci, protecţia
juridică prin drepturi de autor se referă la sticla
umplută cu un anume vin, şi nu la vinul în sine
DREPTURILE DE AUTOR (“COPYRIGHT”) (2)
TITULARII PROTECŢIEI JURIDICE PRIN DREPTURI DE
AUTOR:
• Drepturile de autor sunt atribuite de către creatorii înşişi
sau de către edituri, redacţii de reviste, case de discuri,
studiouri cinematografice etc.
• În unele ţări funcţionează oficii pentru drepturile de autor,
care înregistrează drepturile de autor ale deţinătorilor lor

DURATA PROTECŢIEI JURIDICE PRIN DREPTURI DE

AUTOR:
• în România, 70 ani de la publicarea operei de creaţie sau
de la decesul autorului
• în practica internaţională există cazuri în care, prin lege,
s-a dispus prelungirea retroactivă a duratei de protecţie
juridică, prin drepturi de autor, a unor opere de creaţie
intelectuală (de exemplu, Sonny Bono Copyright Term
Extension Act, 1998)
DREPTURILE DE AUTOR (“COPYRIGHT”) (3)
Drepturile specifice care revin deţinătorilor de
drepturi de autor:
• să reproducă bunul intelectual protejat prin
drepturi de autor
• să elaboreze opere de creaţie derivate din cea
protejată
• să distribuie/comercializeze copii/exemplare ale
bunului intelectual protejat prin drepturi de autor
• să interpreteze, în reprezentaţii publice, opera
literare, muzicale, de artă dramatică, de operă şi
balet
• să expună pentru public opere de creaţie
(expoziţii/muzee de artă etc.)
 UTILIZAREA CU BUNA CREDINȚĂ
A BUNURILOR INTELECTUALE (“FAIR USE”)
Ca derogare de la restricţiile impuse de
drepturile de autor, pe plan internaţional s-a
impus doctrina utilizării cu bună credinţă a
informaţiei ("fair use"). Potrivit acesteia, se
consideră acceptabilă utilizarea directă, într-o
anumită operă ştiinţifică, literară etc., a ideilor
dintr-o altă operă, protejată prin drepturi de
autor, dacă referirile la aceasta din urmă se fac
în scopuri de evaluare (inclusiv critică),
dezvoltare sau corectare a ideilor iniţiale; o
asemenea utilizare legitimă a informaţiei nu
obligă la compensaţii financiare şi se justifică
prin beneficiile sociale ale extinderii sau
corectării unor idei dintr-o operă de creaţie
preexistentă.
BREVETELE DE INVENŢIE (“PATENTS”) (1)
• Brevetele de invenţie conferă inventatorilor, respectiv firmelor în
care se realizează invenţiile, un monopol legal temporar asupra
invenţiilor lor
• Brevetele de invenţie se acordă de către instituţii abilitate prin
lege, în urma examinării cererilor de brevetare depuse de către
inventatori sau de către firmele angajatoare ale acestora
• Un brevet de invenţie conţine un set de clauze/revendicări,
precum şi descrierea tehnică a procesului, dispozitivului,
materialului sau metodei inventate
• Descrierea tehnică a invenţiei brevetate este obligatoriu făcută
publică
• Brevetarea poate fi:
– naţională (brevet care asigură protecţia juridică a invenţiei
într-o singură ţară)
– internaţională (brevet care asigură recunoaşterea drepturilor
de proprietate intelectuală în mai multe ţări): de exemplu,
brevetele de invenţie emise de European Patent Office
• O alternativă la brevetare o reprezintă secretele de firmă, care
asigură deţinătorilor lor de drept un monopol determinat de
deţinerea, în exclusivitate, a unei tehnologii, reţete de fabricaţie,
prototip de produs etc.
BREVETELE DE INVENŢIE (“PATENTS”) (2)
Pentru a fi brevetabilă ca invenţie, o creaţie
tehnico-ştiinţifică trebuie să
îndeplinească, în mod cumulativ,
următoarele condiţii:
• să fie originală (să reprezinte o noutate)
• crearea sa trebuie să implice activitate
inventivă: să prezinte deosebiri suficiente faţă
de orice realizări pre-existente, astfel încât
noutatea adusă de invenţie să nu poată fi
dedusă de o persoană calificată în domeniul
tehnico-ştiinţific respectiv
• să poată fi aplicată, să aibă valoare practică
 AVANTAJELE BREVETELOR DE
INVENŢIE PENTRU AFACERI
Brevetele de invenţii servesc firmelor
deţinătoare în multiple modalităţi:
• le oferă instrumente de ofensivă împotriva
concurenţilor, pentru a-i depăşi pe aceştia şi a-şi
consolida poziţia pe piaţă
• reprezintă instrumente defensive pentru a-şî proteja
propriul portofoliu de rezultate ale creaţiei tehnico-
ştiinţifice originale
• adaugă la valoarea de piaţă a companiilor
• constituie un atractor pentru noi investiţii de capital
• permit colectarea de venituri sub formă de
redevenţe (“royalties”) pentru acordarea de licenţe
de utilizare a invenţiilor brevetate
Sursa: Ravindran, 2011
http://www.altacit.com/pdf/12-
REAL%20PROPERTY%20vs%20INTELLECTUAL%20PROPERTY.pdf
 MĂRCILE ÎNREGISTRATE
• Mărcile înregistrate (“trademarks”) sunt reprezentări
simbolice care servesc pentru recunoaşterea, de
către clientelă sau de către publicul larg, a unui
anumit producător sau a unui anumit produs oferit
pe piaţă. Ele sunt de natură grafică: embleme, logo-
uri sau alte elemente distinctive
• Mărcile înregistrate sunt atribuite, în mod oficial şi
unic, solicitanţilor interesaţi (persoane fizice sau
juridice).
• Mărcile înregistrate se află într-o legătură directă cu
imaginea publică şi cu reputaţia firmelor deţinătoare,
contribuind la prevenirea concurenţei neloiale din
partea altor firme, precum şi la prevenirea
contrafacerii bunurilor de marcă.
 CICLUL DE VIAŢĂ
AL PROPRIETĂŢII INTELECTUALE
• Identificarea şi evaluarea bunurilor intelectuale
create, susceptibile a deveni obiect de
proprietate intelectuală
• Obţinerea protecţiei juridice pentru bunurile
intelectuale generate
• Exploatarea comercială a obiectelor de
proprietate intelectuală generate şi a drepturilor
aferente
• Gestionarea eventualelor litigii în legătură cu
bunurile intelectuale protejate şi cu respectarea
drepturilor de proprietate intelectuală
COSTURILE MĂSURILOR DE PROTECŢIE
A PROPRIETĂŢII INTELECTUALE
• Din punct de vedere economic, sunt justificate numai acele măsuri
de impunere a respectării drepturilor de proprietate intelectuală al
căror cost nu depăşeşte valoarea bunului intelectual protejat
• Suportarea costurilor de impunere a respectării drepturilor de
proprietate intelectuală sunt împărţite între titularii drepturilor de
proprietate intelectuală, pe de o parte, şi stat, pe de altă parte:
– titularii drepturilor de proprietate intelectuală (autori, artişti,
edituri, redacţii de reviste etc.) suportă costuri private
– statul suportă costurile sociale ale protecţiei proprietăţii
intelectuale, referitoare la:
• atribuirea drepturilor de proprietate intelectuală (de exemplu,
a brevetelor de invenţie)
• crearea cadrului legal şi finanţarea funcţionării instituţiilor
care supervizează respectarea drepturilor de proprietate
intelectuală; în acest mod, statul facilitează:
– transferul, în condiţiile legii, a drepturilor de proprietate
intelectuală între agenţii economici interesaţi
– reducerea costurilor de tranzacţie pentru agenţii
economici care operează, pe baze comerciale, cu bunuri
intelectuale protejate prin drepturi de proprietate
intelectuală
 COSTURILE PRIVATE ALE MĂSURILOR DE
PROTECŢIE A PROPRIETĂŢII INTELECTUALE
Costurile private ale măsurilor de protecţie a proprietăţii intelectuale se
referă la:
• întocmirea cererilor de brevetare sau a celor de atribuire de mărci
înregistrate
• taxele de înregistrare a cererilor respective la instituţiile abilitate
• negocierea contractelor referitoare la drepturi de proprietate
intelectuală (contracte de cesiune, licenţe de utilizare etc)
• soluţionarea în justiţie a litigiilor privind drepturile de proprietate
intelectuală (asistenţă juridică, expertize etc.)

Costurile private nu adaugă valoare bunurilor protejate prin drepturi de

proprietate intelectuală; totuşi, aceste costuri sunt incluse în
preţurile bunurilor intelectuale respective şi sunt recuperate din
încasările obţinute din vânzarea acestora

Dacă măsurile de protecţie a drepturilor de proprietate intelectuală nu

sunt eficace, rezultă pierderi, şi anume:
• pierderi ce îi afectează pe deţinătorii drepturilor de proprietate
intelectuală
• pierderi de bunăstare socială, care se adaugă la costul social al
instituirii de monopoluri legale temporare
 COSTURILE SUPORTATE DE STAT ALE
MĂSURILOR DE PROTECŢIE A PROPRIETĂŢII
INTELECTUALE
Costurile suportate de stat ale măsurilor de protecţie a
proprietăţii intelectuale includ:
• cheltuielile de funcţionare a instituţiilor abilitate prin lege să asigure
atribuirea şi respectarea drepturilor de proprietate intelectuală
• cheltuielile efectuate pentru elaborarea politicilor publice şi a
legislaţiei privind proprietatea intelectuală

Deţinătorii drepturilor de proprietate intelectuală (agenţii

economic privaţi) sunt avantajaţi dacă statul suportă o cotă
mai ridicată din totalul costurilor de protecţie a proprietăţii
intelectuale:
• o cotă mai mare suportată de stat din totalul costurilor respective
face să scadă cota suportată de agenţii economici privaţi
• măsurile de protecţie a proprietăţii intelectuale impuse de către
instituţiile de stat asugură un grad de protecţie mai ridicat decât
măsurile adoptate individual de către agenţii economici privaţi
(secrete de firmă, protecţie tehnică prin parolarea accesului, criptare
etc.)
 PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
ÎN ERA DIGITALĂ
Reţeaua Internet prezintă o ambivalenţă a facilităţilor tehnice pe care le oferă:
• pe de o parte, ea extinde substanţial posibilităţile tehnice de accesare, copiere,
stocare, utilizare şi distribuire de bunuri intelectuale protejate prin drepturi de
proprietate intelectuală; astfel, furnizorii legitimi de bunuri intelectuale pot să
servească un număr foarte mare de clienţi, dar mediul de reţea digitală oferă,
inevitabil, şi posibilităţi tehnice de fraudă
• pe de altă parte, reţeaua Internet permite deţinătorilor de drepturi de proprietate
intelectuală să-i supravegheze pe utilizatorii bunurilor intelectuale protejate, prin:
– monitorizarea schimburilor de informaţie prin reţeaua Internet (“surveillance
bots”)
– marcajul virtual al fişierelor protejate (“watermarking”)
– sisteme digitale de management al drepturilor de proprietate intelectuală
(“digital rights management” – DRM)

Uniunile de creatori, editurile, redacţiile de ziare şi reviste, casele de discuri şi

studiourile cinematografice militează pentru un nivel cât mai ridicat de protecţie a
drepturilor lor de proprietate intelectuală, ca o condiţie a asigurării calităţii
bunurilor intelectuale oferite; în multe cazuri, aceste entităţi aplică, pe cont
propriu, măsuri de protecţie tehnică ce exced chiar restricţiilor legale în vigoare.
 IMPLICAŢIILE DIGITALIZĂRII
ASUPRA EXERCITĂRII DREPTURILOR
DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
• Protecţia drepturilor de proprietate intelectuală pentru bunurile intelectuale în
format digital este mult mai dificilă decât pentru bunurile intelectuale în format
non-digital
• Tehnologia de copiere a fişierelor digitale este uşor de folosit şi este larg
disponibilă pe piaţă, la preţuri accesibile, ceea ce permite copierea în masă
• Programele de navigare pe Internet (“browsers”) folosesc tehnologii care
presupun copierea, pe calculatorul-gazdă, a tuturor fişierelor accesate prin
Internet; teoretic, această situaţie este neconformă cu restricţiile de copiere
impuse de către deţinătorii drepturilor de autor
• În principiu, se consideră că orice conţinut informaţional disponibil pe Internet
este, în mod protejat prin drepturi de autor
• Accesul online devine alternativa la deţinerea efectivă, pe plan local, de
exemplare ale unui bun intelectual (“access replaces holdings”): de exemplu,
bibliotecile electronice
• Există o “cursă” între eficacitatea măsurilor de protecţie a proprietăţii
intelectuale (marcaje virtuale, conexiuni securizate, sisteme de management
al drepturilor digitale etc.) şi tehnicile de fraudare
• Furnizorii legitimi de bunuri intelectuale folosesc strategii care îi avantajează
pe consumatorii de bunuri originale, descurajând, în acelaşi timp, pe cei care
practică reproducerea şi distribuţia neautorizate; asemenea strategii sunt:
- diferenţierea şi personalizarea produselor
- lansarea frecventă pe piaţă a unor noi versiuni ale bunurilor intelectuale
originale
 PROPRIETATEA INTELECTUALĂ ASUPRA
PROGRAMELOR DE CALCULATOR (“SOFTWARE”)
• Programele de calculator (“software”) au o natură ambiguă care are
implicaţii în privinţa modaliăţilor de protejare a acestora prin drepturi de
proprietate intelectuală:
• Programele de calculator (“software”) pot fi considerate drept:
– un text, scris într-un limbaj de programare, ceea ce le aseamănă cu
operele literare sau cu alte tipuri de conţinuturi informaţionale
rezultate din activităţi de creaţie intelectuală
– o maşină imaterială, complementară calculatorului electronic pe
care se instalează
– un algoritm logico-matematic
• Implicaţii:
– ipostaza de text: textele reprezintă conţinuturi informaţiomnale care
se pretează la protecţia proprietăţii intelectuale prin drepturi de
autor
– ipostaza de maşină: este aplicabilă brevetarea (se practică în
S.U.A.; este în curs de dezbatere în Uniunea Europeană
– ipostaza de algoritm: algoritmii nu sunt brevetabili ca invenţii
• Unele pachete software complexe pot forma obiectul mai multor
brevete de invenţie; de asemenea, unele pachete software pot fi
protejate, simultan, şi prin brevete de invenţie şi prin drepturi de autor
 PIRATERIA INFORMATICĂ
• Constituie piraterie informatică actele ilicite de reproducere
(copiere), distribuire şi utilizare de bunuri intelectuale
(programe de calculator, publicaţii, baze de date, înregistrări
muzicale etc.); caracterul ilicit se referă la efectuarea acestor
operaţiuni fără acordul deţinătorilor drepturilor de proprietate
intelectuală asupra bunurilor respective sau fără a suporta
plăţile legale necesare pentru a beneficia de aceste bunuri.
• Forme de manifestare a pirateriei informatice (exemple):
– copierea neautorizată, pentru uz propriu, de conţinuturi
informaţionale protejate
– utilizarea de copii neînregistrate ale programelor de
calculator distribuite sub licenţe comerciale
– distribuirea neautorizată (inclusiv prin postarea pe Internet
sau pe reţele P2P) a unor conţinuturi informaţionale
(publicaţiii, înregistrări muzicale, filme etc.) sau programe
de calculator protejate prin drepturi de proprietate
intelectuală
– accesarea neautorizată, fără plată sau cu încălcarea
condiţiilor de acces, de publicaţii sau baze de date
protejate prin drepturi de proprietate intelectuală
 IMPACTUL PIRATERIEI INFORMATICE
ASUPRA FURNIZORILOR LEGITIMI
DE BUNURI INTELECTUALE
• Distribuitorii neautorizaţi de bunuri intelectuale sunt
angajaţi într-o concurenţă neloială cu cei autorizaţi; drept
urmare, cotele de piaţă şi încasările ofertanţilor autorizaţi
de bunuri intelectuale originale se diminuează, crescând
riscul înregistrării de pierderi financiare şi chiar al
erodării/pierderii cotelor de piaţă deţinute
• Pe de altă parte, distribuirea de cât mai multe copii
neînregistrate ale unor programe de calculator conduce
la amplificarea externalităţilor pozitive de reţea în masa
totală de utilizatori (cumulativ, atât cei autorizati, cât şi cei
neautorizaţi) ai acestor programme ceea ce îi poate
favoriza pe furnizorii legitimi prin creşterea cererii pentru
bunurile originale; din acest motiv, pirateria informatică
este, într-o anumită măsură, tolerată, de la caz la caz, de
furnizorii legitimi de bunuri intelectuale originale
 IMPACTUL PIRATERIEI INFORMATICE
ASUPRA UTILIZATORILOR
DE BUNURI INTELECTUALE
• Utilizatori noi sau ocazionali sunt avantajaţi, pe termen
scurt, de faptul că bunurile intelectuale piratate pot fi
obţinute gratuit sau cu preţuri mai scăzute decât ale
produselor comercializate sub licenţă
• În timp, utilizatorii de programe de calculator piratate se
expun dezavantajelor legate de calitatea necertificată, de
lipsa documentaţiei tehnice şi de neasigurarea accesului
la noi versiuni, ceea ce, pe termen mediu şi lung, îi
obligă la cheltuieli suplimentare
• Decizia utilizatorilor casnici (persoane fizice) de a
achiziţiona licenţa de utilizare pentru un program
comercial de calculator intervine, de multe ori, după
familiarizarea prealabilă cu un exemplar neînregistrat al
programului respectiv; copia piratată face posibilă
experienţa utilizării directe, care poate determina
disponibilitatea de a plăti, ulterior, licenţa şi a intra,
astfel, în legalitate