GENERAL

Dacă ţinem seama de faptul că jocul actual a devenit faţă de trecut mult mai
dinamic, jucătorii fiind obligaţi să alerge în permanenţă executând numeroase schimbări
de ritm, că lupta a devenit mai aprigă şi necesită un mai mare consum de energie, că sunt
necesare procedee tehnice şi tactice cât mai perfecţionate şi o gândire tactică cât mai
complexă, toate acestea ne pot da o imagine de ansamblu despre numeroasele calităţi
necesare jucătorului de valoare şi despre solicitările foarte mari la care este supus acesta
în decursul unui an competiţional. Pentru ca fotbalistul să facă faţă acestor solicitări,
trebuie să posede un bagaj serios de calităţi motrice, o pregătire tehnică şi tactică, o
puternică stabilitate psihică.
Pornind de la modelul fotbalistului de înaltă clasă şi mai ales de la tendinţele şi
caracteristicile jocului de fotbal de pe mapamond, putem desprinde multitudinea şi
complexitatea aspectelor pe care trebuie să le aibă în vedere antrenorul/profesorul de
fotbal, în procesul pregătirii. Jocul de fotbal actual solicită în mare măsură factorul fizic,
determinat de conţinutul efortului depus, de angajamentul fizic al fotbalistului pe
parcursul celor 90 sau chiar 120 de minute de joc. Aşadar, jocul în tempo modern
pretinde de la jucătorul de mare performanţă un nivel ridicat al vitezei, forţei, rezistenţei,
stabilităţii psihice, lipsurile în această privinţă neputând fi compensate prin nici un fel de
combinaţii tactice sau de perfecţiune tehnică.
Jocul modern impune jucătorilor să acţioneze eficient (atât în atac cât şi în apărare),
pentru rezolvarea sarcinilor de joc, în vederea realizării superiorităţii asupra adversarilor
şi mai puţin pentru spectacolul fotbalistic. Fotbalul modern se desfăşoară în condiţii de
solicitare mare şi inegală. El se caracterizează prin eforturi de intensitate variată, prin
lipsa mişcărilor ciclice şi prin marea varietate a mişcărilor executate în condiţii de
adversitate.
Fotbalul este un joc sportiv de echipă, cei 11 componenţi ai unei echipe participând la
desfăşurarea jocului şi valorificând la maximum capacităţile fizice, tehnice, tactice şi
psihice, în vederea creării unor situaţii favorabile de a înscrie golul.
În timpul jocului, fiecare din cele două echipe se află alternativ în atac sau apărare.
Echipa aflată în atac (prin jucătorul care posedă mingea şi prin coechipieri, care îl
sprijină în acţiunile sale) încearcă prin acţiuni tehnico-tactice individuale şi colective să
valorifice posesia mingii, iar echipa aflată în defensivă luptă pentru intrarea în posesia
mingii şi apărarea propriei porţi. Intrarea în posesia mingii, constituie deci momentul
trecerii unei echipe din apărare în atac, iar pierderea mingii implică trecerea echipei din
atac în apărare.

SCURT ISTORIC AL JOCULUI DE FOTBAL

Din descrierile care ne-au parvenit de la popoarele antice, putem constata că încă din
antichitate se cunoştea jocul cu mingea, sub diferitele sale denumiri: tsu-khu (China),
kemari (Japonia), sphera episkiros (Grecia), harpastum (Imperiul Roman).
în Evul Mediu, o amploare deosebită cunosc jocurile cu mingea desfăşurate de către
italieni (giuocco del calcio) şi francezi (la soule), aceştia preluând şi dezvoltând jocurile
cu mingea, jocuri ce se apropie din multe puncte de vedere de jocul de fotbal.
Toate aceste jocuri cu mingea constituie însă doar nişte premise pentru apariţia
adevăratului joc de fotbal, care îşi are originile în Anglia. Primele încercări de organizare
ale jocului de fotbal-rugby au fost efectuate în anul 1857 de către Thomas Hughes, care a
publicat prima carte cu reguli ale acestui joc, care se practica cu mâna şi piciorul. Şase
ani mai târziu are loc despărţirea acestui joc în alte două jocuri: fotbal-rugby şi fotbal
asociaţie.
Primele jocuri de fotbal se organizează în anul 1866, iar din anul 1871 s-au
desfăşurat cu regularitate competiţii oficiale.
În anul 1881, în jocul de fotbal îşi face apariţia oficial arbitrul, iar în anul 1885 se
legiferează profesionismul.
 În 1999 se înfiinţează Federaţia Internaţională de Fotbal Asociaţie (F.I.F.A.),
organism la care astăzi sunt afiliate numeroase federaţii naţionale de pe întregul
mapamond.
Federaţia Română de Fotbal (F.R.F.) a fost înfiinţată în anul 1930, sub tutela căreia
echipa naţională de fotbal a României participând la numeroase competiţii internaţionale
(CM., CE., J.O.), de multe ori a adus satisfacţii întregii naţiuni, prin jocurile prestate şi
rezultatele înregistrate.
Nu exagerăm dacă spunem că fotbalul a devenit cel mai popular şi cel mai
răspândit dintre toate sporturile practicate în întreaga lume, milioane de oameni din toate
colţurile lumii fiind captaţi de jocul de fotbal; fotbalul este un adevărat fenomen de
masă, amplificat la scară mondială. Răspândirea şi popularizarea fotbalului rezidă, fără
îndoială, în deosebita atractivitate, care i-a conferit forţa necesară spre a rezista de-a
lungul timpului. Astăzi nu există regiune de pe glob în care fotbalul să nu fie învăţat,
cunoscut şi practicat cu pasiune.