COMPARAREA PROCEDEELOR DE SEMIFABRICARE

1.1. Principalele procedee de obtinere a semifabricatelor metalice

Piesă finită: Organ de maşină (element, reper) rezultat în urma unui proces de fabricaţie,
cu un rol funcţional bine definit.

0,01
1,5x45

1,5x45
0,8
1,5x45

adaosuri
+0,025

+0,035
54s6-0,022
0,01
30H7 -0

51
80

1,5x45

0,8

2,5 0,8
0,01 B

20±0,1
0,01 B

70±0,2

Fig.1. Piesa finita Fig.2. Semifabricat

Semifabricat: Bucată de material mai mult sau mai puţin apropiată ca formă de piesa
finită care urmează a fi obţinută în urma unor prelucrări.(Fig.2)
Desen de execuţie: Reprezentare grafică a unei piese ce conţine toate datele referitoare la
materialul, forma, dimensiunile, precizia dimensională, precizia geometrică, calitatea suprafeţei,
tratamentele termice necesare îndeplinirii rolului funcţional al acesteia.
 Semifabricatul corespunzător piesei finite poate fi obţinut prin mai multe procedee de
semifabricare (turnare, deformare plastică, sudare etc). Schemele de principiu ale acestora se
prezinta in tabelul 1.

Tabelul 1. Principalele procedee de semifabricare

1 2 3

4
2
4
5
5
6
3
6

a) Schema de principiu la turnarea in forme temporare: b) Schema de principiu la turnarea in forme

1 - reţeaua de turnare; 2 - semiformele; 3 - cavitatea de permanente: 1 - pâlnia de turnare; 2 - piciorul
turnare; 4 - răsuflătorii; 5 - planul de separatie; 6 - pâlniei de turnare; 3 – răsuflători; 4-cavitatea de
amestecul de formare turnare; 5 -canalele de alimentare; 6 -
canalul de distribuţie

P ve

c) Schema de principiu la laminarea longitudinala: 1 –
semifabricatul iniţial; 2,3 – cilindrii laminorului; 4 -
produsul laminat; 5 – tija portdop; 6 - dopul perforator
3 2 1 5 4 6
d) Schema de principiu extrudare: 1 –
semifabricatul iniţial; 2 – camera de presare; 3 –
poanson; 4 – scula de deformare (matriţa); 5 –
suport matriţă; 6 – produsul extrudat
 e) Schema de principu la matritare: 1 – semifabricat
iniţial ; 2- locaşul inferior de matriţare ; 3 – semimatriţa
inferioară ; 4 – şabotă sau nicovală ; 5 ;10 – ghidaje
coadă de rândunică ; 6 ;11 – pene de reglare ; 7 –
semimatriţa superioara; 8 – locaşul superior de
matriţare ; 9 – berbecul ciocanului sau culisoul presei
f) Schema de principiu la sudarea manuală cu arc
electric descoperit cu electrod fuzibil învelit:
1 – arc electric; 2 – electrod (metal de adaos);
3 – metal de bază; 4 – particule de metal de adaos;
5 – baia de sudură; 6 – învelişul electrodului;
7 – particule de înveliş topit; 8 – pelicula de înveliş
topit; 9- cusătura sudată; 10 – zgura; va – viteza de
avans a electrodului

Procedeele de obtinere si prelucrare a semifabricatelor prezinta atat avantaje cat si

dezavantaje determinate de diferite criterii: precizie dimensionala; rugozitate, pierderi minime de
material; productivitate, costuri de fabricatie etc.
Compararea diferitelor procedee se va face dupa urmatoarele criterii:
- al preciziei dimensionale;
- al rugozitatii suprafetelor obtinute;
- al coeficientului de utilizare al materialului.

1. 2. Compararea procedeelor de semifabricare din punctul de vedere al preciziei

dimensionale

Precizia dimensionala este caracteristica geometrică liniară exprimată printr-un număr

care determină mărimea unei piese. Conform SR EN 20286-2:1997 se definesc:
- dimensiunea nominală N, care este dimensiunea teoretică ce apare la proiectare
rezultând din calcul, cercetare sau experimentare. Dimensiunea nominală este valoarea de
referinţă în caracterizarea unei anumite dimensiuni.
 - dimensiunea efectivă E, care este dimensiunea obţinută prin prelucrare şi cunoscută
prin măsurare. Dimensiunea efectivă este cuprinsă între doua valori limită: dimensiunea limită
maximă Lmax şi dimensiunea limită minimă Lmin ,

Lmin  E  Lmax . (1)

In ţara noastră s-a adoptat sistemul ISO de toleranţă şi ajustaje, reglementat prin
standardul SR EN 26246:1996, care stabileşte terminologia utilizată astfel:
- abaterea efectivă Eef, reprezintă diferenţa algebrică dintre dimensiunea efectivă E şi
dimensiunea nominală corespunzătoare, adică:
Eef = E  N (2)
- abaterile limită sunt cele două abateri (superioară ES şi inferioară EI), definite ca diferenţele
algebrice între dimensiunile limită şi dimensiunea nominală corespunzătoare:
ES  Lmax  N şi EI  Lmin  N (3)

T
ES
EI D max
''0''

D min

Fig.3. Reprezentarea tolerantei si dimensiunilor

- toleranţa T reprezintă diferenţa dintre dimensiunea maximă şi dimensiunea minimă

sau între abaterea superioară ES şi abaterea inferioară EI:

T  Lmax  Lmin  ES  EI ; (4)

- câmpul de toleranţă reprezintă zona cuprinsă între linia ce corespunde dimensiunii

limită maxime şi linia ce corespunde dimensiunii limită minime (SR EN 20286-2:1997).
Abaterile pot fi pozitive sau negative, in caz particular una dintre abateri putand fi nula si
atunci nu se mai scrie explicit pe desen.
 Exemple: ; ; ;
Obs: Daca alaturi de valoarea nominala a cotei nu sunt prevazute abateri, se subintelege
ca acea cota este libera, adica nu are importanta deosebita si abaterile ei sunt de regula mai mari
stabilite in standard (SR EN 22768-1:1995).
Valorile dimensiunilor si abaterilor efective de la cota nominala se determina prin
masurare cu ajutorul instrumentelor pentru masurari geometrice.
Pentru a se putea compara diverse dimensiuni din punctul de vedere al preciziei se
foloseste ca unitate etalon de masura, o asa numita unitate de toleranta, care are o valoare cu atat
mai mare cu cat dimensiunile la care se refera sunt mai mari. Valoarea unitatii de toleranta este
date de relatia:
(5)

in care: D, in mm, este valoarea mediei geometrice a dimensiunilor extreme ale unor intervale
stabilite prin standardul ISO astfel: [1...3]; (3...6]; ...;(80...120];...;(400...500] etc.

Modul de lucru
1. Studentii primesc cate o pereche de piesa finita si semifabricatul acesteia perecum si
instrumentele de masura necesare.
Fiecare noteaza denumirea piesei, materialul din care este confectionata piesa, procedeul
de semifabricare.
Intocmeste o schita a piesei finite peste care suprapune conturul semifabricatului prin
care se evidentiaza adaosurile de prelucrare sau tehnologice.
2. Se intocmeste un tabel de forma celui de mai jos in care se introduc masuratorile
efectuate pe piesa si semifabricat.
Tabel 2. Criteriul preciziei dimensionale
Nr Suprafete masurate Valori Cota iISO Diferenta Numarul de
.cr Tip Procedeu Tipul masurate nominala [µm] maxima a unitati de
t obtinere cotei Mi[mm] [mm] masuratorilor toleranta Ki
ΔMi[µm]
1 Cilindrica turnare diametru 20,7 20 1,313 20700-
(semifabricat) 20,1 (vezi 18900=1800 = 1370
18,9 tabel 2)
2 Plana(semi- turnare lungime 13,2 13 1 13800-
fabricat) 13,0 12800=1000 = 1000
12,5
3 Cilindrica turnare diametru K3
(piesa finita)
4 Plana(piesa turnare lungime K4
finita)
Precizia relativa a procedeului se va calcula folosind relatia:
(6)

Tabel 3. Intervale de dimensiuni nominale, intervale de toleranta fundamentale IT si valorile iISO

(120 - 180]

(180 - 250]

(250 - 315]

(315 - 400]

(400 - 500]

Nr de iISO
(80 - 120]
(10 - 18]

(18 - 30]

(30 - 50]

(50 - 80]
(6 - 10]
[1 - 3]

(3 - 6]
Interval
Precizia

[mm]

Tolerante fundamentale [µm] k

1 IT1 1.5 1.5 1.5 1.5 1.5 2 2 3 4 5 6 7 8 -
2 IT2 2 2 2 2 2 3 3 4 5 7 8 9 10
3 IT3 3 3 3 3 4 4 5 6 8 10 12 13 15 -
4 IT4 4 4 4 5 6 7 8 10 12 14 16 18 20 -
5 IT5 5 5 6 8 9 11 13 15 18 20 35 25 27 ~7
6 IT6 7 8 9 11 13 16 19 22 25 29 32 36 40 10
7 IT7 9 12 15 18 21 25 30 35 40 46 52 57 63 16
8 IT8 14 18 22 27 33 39 46 54 63 72 81 89 97 25
9 IT9 25 30 36 43 52 62 74 87 100 115 130 140 155 40
10 IT10 40 48 53 70 84 100 120 140 160 185 210 230 250 64
11 IT11 60 75 90 110 130 160 190 220 250 290 320 360 400 100
12 IT12 90 120 150 180 210 250 300 350 400 460 620 570 630 160
13 IT13 140 180 220 270 330 390 460 540 630 720 810 890 970 250
14 IT14 250 300 360 430 520 620 740 870 100 115 130 140 1550 400
0 0 0 0
15 IT15 400 480 580 700 840 100 120 140 160 185 210 230 2500 640
0 0 0 0 0 0 0
16 IT16 600 750 900 110 130 160 190 220 250 290 320 360 4000 1000
0 0 0 0 0 0 0 0 0
unitati iISO

tala in iISO
fundamen
Toleranta
Valoarea

[µm]
unei

0,75
0,6

0,9

1,1

1,3

1,6

1,9

2,2

2,5

2,9

3,2

3,6

4,0
1. 3. Compararea procedeelor de semifabricare din punctul de vedere al rugozitatii
suprafetelor obtinute

Rugozitatea suprafeţei este definită de ansamblul microneregularităţilor de forme diferite,

relativ apropiate, luate la scară microgeometrică, pe o porţiune “l” a suprafeţei.
Valorile numerice preferenţiale ale parametrului Ra conform ISO, exprimate în micrometri, sunt
următoarele: 0,012; 0,025; 0,05; 0,1; 0,2; 0,4; 0,8; 1,6; 3,2; 6,3; 12,5; 25; 50; 100; 200; 400
(tab.4)

Tabelul 4 Rugozitatea suprafeţelor în funcţie de procedeele tehnologice de prelucrare

Denumirea procedeului tehnologic Rugozitatea suprafeţei Ra [m]
50 25 12,5 6,3 3,2 1,6 0,8 0,4 0,2 0,1 0,05 0,025 0,112
Debitare cu flacără
Curăţire cu polizorul
Debitare cu ferăstrăul
Rabotare
Găurire
Electrochimie
Electroeroziune
Frezare
Broşare
Alezare
Strunjire, alezare cu cuţitul
Rodare
Lustruire electrolitică
Roluire
Rectificare
Honuire
Polisare
Lepuire
Rodare şi finisare
Superfinisare
Turnare în amestec de formare obişnuit
Laminare la cald
Forjare
Turnare în forme permanente
Turnare de precizie
Extrudare
Laminare la rece
Tragere
Turnare în cochilă

- Valori obţinute frecvent prin procedeul respectiv

- Valori obţinute mai puţin frecvent prin procedeul respectiv
 Înscrierea pe desen a rugozitatii suprafeţei apreciată după criteriul Ra este indicată în
figura 4.

1,6

3,2
0,8

Fig. 4. Înscrierea pe desen a rugozitatii suprafeţei apreciată după criteriul Ra

Modul de lucru

1. Studentii analizeaza perechile semifabricat-piesa finita din punct de vedere al gradului

de netezime al suprafetei.

Pentru fiecare valaoare uzuala de rugozitate in laborator exista etaloane. Prin comparatie
cu acestea, studentii vor determina rugozitatea semifabricatului si rugozitatea medie a piesei
finite prin comparare cu etaloane de rugozitate.
2. Se va intocmi un tabel in care studentii vor nota trei valori de rugozitate diferite pe trei
suprafete ale piesei si semifabricatului
Tabel 5. Valori Ra
Nr.crt Ra Ra
semifabricat piesa finita
1
2
3
Media
aritmetica

Dupa identificarea rugozitatii medii studentii vor determina prin calcul valoarea
raportului:
 (7)

1.4. Compararea procedeelor de semifabricare din punctul de vedere al coeficientului de

utilizare al materialului

Studentii cantaresc, cu ajutorul unei balante analitice, piesa finita si semifabricatul si

compara valorile obtinute si determina raporul:

(8)

1.5. Compararea centralizata dupa cele trei criterii

Studentii intocmesc un tabel centralizator in care se vor regasi toate procedeele de

semifabricare comparate (tabel 6) dupa cele trei criterii.
Tabel 6. Centralizare date analizate in laborator
Nr Denumire Material Procedeu Clasament
crt piesa semifabricare

1.6. Concluzii

Studentii vor completa referatele cu comentarii personale privind compararea diferitelor

procedee de semifabricare, dupa criteriile studiate.
Vor evidentia avantajele si dezavantajele diferitelor procedee de semifabricare.
Vor stabili procedeul optim plecand de la criteriile analizate.