HARAP-ALB

Harap-Alb este personajul principal şi eponim din basmul lui Ion Creangă, Povestea lui
Harap-Alb, caracterizat în mod direct de către narator şi celelalte personaje dar mai ales în
mod indirect, prin vorbele şi faptele sale, modul în care relaţionează cu celelalte personaje
şi prin atitudinea pe care o adoptă în faţa numeroaselor provocări cu care se confruntă pe
parcursul acţiunii.
Conform tipologiilor specifice basmului, personajul analizat se încadrează în tipul eroului,
care porneşte într-o misiune, reuşeşte să învingă forţele răului, se căsătoreşte cu prinţesa şi
ajunge un renumit conducător.

Cu toate acestea Harap-Alb nu respectă întocmai tipul eroului excepţional. Nu este un

personaj plat, înzestrat cu o multitudine de calităţi şi valori morale încă de la începutul
basmului, pe care doar le confirmă în timpul unei misiuni, ci este un personaj rotund, care
evoluează: un tânăr nehotărât şi lipsit de experienţă în incipit, porneşte într-o călătorie de
iniţiere, de formare şi maturizare, fiind ajutat şi îndrumat de numeroase personaje.

Mezinul craiului, asemenea fraţilor săi, este chiar de la început lipsit de iniţiativă şi curaj
precum reiese din descrierea bătrânei cerşetoare: „boboc în trebi d-aiste”, dar şi prin
caracterizare indirectă: se lasă descurajat de eşecurile fraţilor săi şi de mustrările tatălui şi
nu îndrăzneşte să acţioneze decât la îndemnul bătrânei cerşetoare: “Fiul craiului cel mai
mic, făcându-se atunci roş, iese afară în grădină şi începe a plânge.” Şi mai târziu dă
dovadă de aceeaşi lipsă de curaj, când întâlneşte ursul la pod şi ezită, fiind încurajat de cal.

Podul este un spaţiu cu valoare simbolică în iniţierea personajului, semnificând trecerea

spre o altă etapă, precum sunt şi pădurea-labirint, din care protagonistul nu reuşeşte să
iasă fără ajutor, sau fântâna, unde este păcălit de Spân, îşi pierde identitatea şi, ca un
botez simbolic, obţine un nume nou oximoronic, „ Harap-Alb”.

Calitatea principală a protagonistului este bunătatea, de care dă dovadă faţă de bătrâna

cerşetoare, neştiind că este Sfânta Duminică, faţă de furnicile pe care le cruţă şi faţă de
albine, construindu-le adăpost. Mai târziu îşi va demonstra şi calităţile de lider când
aplanează conflictele din grupul format din Gerilă, Fomilă, Setilă, Ochilă şi Păsări-Lăţi-
Lungilă.

Din punct de vedere fizic, naratorul nu oferă multe informaţii despre aspectul lui Harap-Alb.
El este caracterizat în mod direct de către verişoarele lui: “Şi din ceasul acela, au început a
vorbi între ele (…) că Harap-Alb, sluga lui, are o înfăţişare mult mai plăcută.”

De-a lungul călătoriei sale iniţiatice, Harap-Alb este ajutat de calul său, de crai, de Sfânta
Duminică, de furnici şi regina albinelor, de cele cinci fiinţe cu trăsături exagerate şi
caricaturizate şi chiar de fiica Împăratului Roş, care îl readuce la viaţă. Spânul joacă de
asemenea un rol important în evoluţia lui Harap-Alb, după cum consideră şi calul:
“trebuincios ca să mai prindă tinerii la minte.” Astfel, în urma numeroaselor probe la care
este supus, Harap-Alb evoluează şi devine pregătit pentru a conduce împărăţia unchiului
său, alături de fiica Împăratului Roş.