Vaccinuri

Sunt produse biologice cu acţiune antigenică obţinute din

microorganisme sau toxinele elaborate de acestea, utilizate în scopul
conferirii unei stări de imunitate activă.

Funcţie de natura agentului patogen şi a modului lor de obţinere,

vaccinurile se clasifică astfel:
1 - vaccinuri cu microorganisme vii,
cu virulenţă atenuată
2 - vaccinuri cu microorganisme
omorâte
3 - vaccinuri cu toxine modificate.
Vaccinuri cu microorganisme vii,
cu virulenţă atenuată
Sunt vaccinurile cu cea mai largă utilizare în imunoprofilaxia bolilor
infecţioase. Sunt preparate din tulpini microbiene cu virulenţă atenuată
care îşi păstrează în totalitate proprietăţile imunogene dar nu mai pot
produce o infecţie aparentă.

Inoculate la organisme receptive determină apariţia unor infecţii

inaparente, asimptomatice, urmate de conferirea unei imunităţi solide,
similare celei obţinute în urma infecţiei naturale.

Conţin un număr relativ mic de corpi microbieni vii, slab virulenţi.

Indiferent de locul inoculării, agentul infecţios din vaccin nu rămâne
cantonat aici ci pătrunde şi se multiplică în aceleaşi ţesuturi în care se
localizează şi în cazul infecţiei naturale.
 Spre deosebire de agentul patogen virulent, cel atenuat din vaccin
infectează un număr mai mic de celule sensibile, se multiplică lent,
declanşând o infecţie de formă atenuată, însoţită de modificări umorale
şi de o reactivitate specifică →instalarea stării de imunitate.

Atenuarea virulenţei agenţilor patogeni din vaccin trebuie să fie

stabilă şi ireversibilă.Se poate realiza cu ajutorul factorilor fizici,
chimici, biologici, sau prin selecţia unor variante atenuate apărute în
mod natural.
Vaccinuri vii atenuate prin agenţi fizici: vaccinul antiholeric aviar,
anticărbunos, antirabic.
Vaccinuri vii atenuate prin agenţi chimici: vaccinul antirabic,
antituberculos etc.
 Vaccinuri cu microorganisme
omorâte
Formate din suspensii de microorganisme omorâte sub acţiunea
căldurii (600 C) şi a unor substanţe chimice: formol, fenol, cloroform,
etc.
Formolul este cea mai folosită substanţă atât în cazul bacteriilor
cât şi al virusurilor.
Vaccinuri cu toxine modificate
Se obţin prin tratarea filtratelor unor culturi
bacteriene ce conţin exotoxine cu formol sub
acţiunea căldurii (370 C).

Se obţin astfel produse netoxice cu o ridicată

valoare imunizantă denumite anatoxine (ana =
fără).
Anatoxinele se folosesc ca vaccinuri în bolile
în care acţiunea agenţilor patogeni se datorează
toxinelor: tetanos, difterie, botulism.
 Cai de administrare

Pot fi :
•orala : ingestie de solutii , drajeuri- virusul antipolio
•Intranazala : instilatii , pulverizari
•Parenterala : scarificare , injectii, intradermice-
antituberculos , antifebratifoida , antirabic
•Intervalul optim intre doze , dozele vaccinale , ritmul de
administrare variaza de la un produs la altul in functie de
produs , varsta , etc
•De ex : vaccinul holerei are o durata scurta de imunizare
si necesita numerease injectii de rapel , atunci cand
subiectii se afla intr-o regiune in care boala este endemica.
Conditionarea se face in recipiente adecvate, ca si la medicamentele
injectabile (fiole si flacoane din sticla, de capacitate mica, ambalate
in cutii de carton, inscriptionate specific).
Depozitarea/pastrarea se face in conditiile specificate de producator .
Ca produse biologice, vaccinurile si serurile sunt, de regula,
vulnerabile la variatiile de temperatura ; majoritatea se pastreaza la
temperaturi de 2 – 4 - 8 ºC, cateva se congeleaza (vaccinurile
virale cu virusi vii, atenuati), altele se pastreaza la temperatura
camerei.
Contraindicatii generale ale vaccinarii (se aplica pentru orice
vaccin)
- bolile cu evolutie clinica moderata sau severa, cu sau fara febra; la
copilul febril sau bolnav se prefera amanarea vaccinarii;
- reactia anafilactica la componentele unui vaccin (care contraindica
administrarea tuturor vaccinurilor ce au acel/e constituent/e);
- reactia anafilactica la un vaccin (contraindica administrarea altor
doze ale aceluiasi vaccin;
- persoane alergice la oua.
False contraindicatii
- reactii locale usoare sau moderate: eritem, tumefactie,
dupa vaccinuri injectabile;
- boli acute, cu evolutie usoara, fara febra sau cu febra joasa;
- tratamentul antibiotic administrat in acea perioada;
- faza de convalescenta dupa o boala;
- expunerea recenta la o boala infectioasa;
- alergia la penicilina sau alte alergii ce nu au legatura cu
vaccinarea sau elementele vaccinului;
- prematuritatea.
 BIBLIOGRAFIE
1.Vaccinarea eroare medicala a secolului ,dr. Louis de Brouwer
2.Curs Seruri si Vaccinuri, Universitatea de Medicina si Farmacie “Carol
Davila”
3.Vaccinurile: Preventie sau boala? O noua patologie pediatrica, 2012
dr. Christa Todea Grass