Organizarea concretă și afirmarea socială încep cu adevărat odată cu mișcarea numită „a

sufragetelor”, structură militantă activă în Statele Unite și în Anglia care-și propune denunțarea

formelor de sclavie socială și obținerea unor schimbări juridice concrete. Dreptul femeilor de a
vota ,acordat pentru prima dată în lume în Noua Zeelandă în anul 1893 este statuat
în 1918 în Anglia, și în 1920 în Statele Unite; vor urma revendicări specifice, vizând drepturi
salariale, civice ș.a.m.d. Sufragetele au șicanat politicienii, au încercat să ia cu asalt Parlamentul,
în urma acestor acțiuni fiind atacate și agresate sexual în timpul bătăilor cu poliția, au dat foc la
cutii poștale și clădiri goale, au pus bombe pentru a deteriora bisericile și proprietățile, înfruntând
mânia și ridiculizarea în mass media. Încarcerate, sufragetele intrau în greva foamei, însă
organele guvernului le hrăneau cu forța. Deși modul lor de a își cere drepturile a fost ușor violent,
consider că au făcut un lucru drept, au luptat pentru lucruri care li se cuveneau, drepturi
elementare. Moartea uneia dintre sufragete, Emily Davison, a făcut înconjurul lumii, aceasta
aruncându-se în fața calului regelui. Campania sufragetelor a fost suspendată odată cu
începerea Primul Război Mondial, în 1914. După război, legea privind Reprezentarea Actului
Poporului din 1918 a acordat dreptul de vot femeilor peste 30 de ani, cu anumite calificări de
proprietate. 10 ani mai târziu, femeile au obținut egalitatea electorală cu bărbații, când legea
privind Reprezentarea Poporului din 1928 a acordat dreptul de vot tuturor femeilor cu vârsta de
21 de ani.
În Manchester, s-a format Comitetul Sufragetelor în 1867, urmând să colaboreze
cu Partidul Independent al Muncii (ILP), pentru a securiza votul pentru femei dar în ciuda
implicării acestuia, Partidul era mult mai interesat de asigurarea locurilor de muncă pentru
bărbați, refuzând să prioritizeze sufragiul. În 1897, comitetul sufragetelor din Manchester s-a unit
cu Uniunea Națională a Societăților de Sufragiu pentru Femei. Emmeline Pankhurst, membru
original al comitetului din Manchester, împreună cu fiica sa, Christabel au devenit nerăbdătoare
cu Partidul Independent al Muncii, și pe 10 octombrie, 1903, Emmeline a organizat o întâlnire la
casa acesteia din Manchester, pentru a forma un grup separat, Uniunea Socială și Politică a
Femeilor Britanice. [10]