M U Z E U L B R U K E N T H A L

STUDII ŞI COMUNICĂRI 1

ARHEOLOGIE-ISTORIE
u/o itr
 S U M A R

S T U D I I

F L O R IN M A R.INESCU, A şezări fo rtificate neolitice din România . . 7

IU L IU PA U L , Aşezarea neo-eneolitică de la Pianul de Jos (Podei),
jud. A lba . «t • ■ - ...............................................................33
-T H O M A S N Ä G LE R , C ercetările din cetatea de la Breaza (Făgăraş) . 89
• G H E O R G H E B IC H IR , Aşezări dacice în Ţ ara O l t u l u i ............................... 123
Z O L T A N SZEKELY, V illa rustica rom ană de la Cium ăfaia . . . . 155
PA U L N IE D E R M A IE R , Biserica cetate din Ighişul N o u ............................... 185
G E R N O T N U SSB Ä C H ER , D ocumente şi ştiri docum entare privind meş­
teşugurile din Sighişoara în secolul al X V - l e a .......................................225
D O IN A N Ä G LE R , Breasla b lănarilor din Sibiu în cursul secolelor
X IV — X V I I I ......................................................................................................243

C O M U N I C Ă R I

IU L IU PA U L, C ontribuţia cercetărilor arheologice şi istorice efectuate de

Muzeul Brukenthal la elucidarea unor probleme privind istoria
R o m â n i e i .............................................................................. * 253
-- N IC O L A E L U PU , D enari republicani rom ani descoperiţi la Breaza,
jud. B r a ş o v .............................................................................................................261
N IC O L A E BRA N G A , C ontribuţii la studiul „divergenţelor“ ivite în pro­
gram ul răscoalei lui S p 'a rta c u s..................................................................... 269
E. C H IR IL A — N . C H ID IO Ş A N — S. D U M ITR A ŞCU — N. ŞTEIU,
Descoperiri monetare antice din Transilvania ( I V ) .............................. 2 83 - - *
N IC O L A E L U P U , Descoperiri de monede antice în jurul Sibiului . 285
| M. M ACREA I — E. C H IR IL A — N . G UD EA — V. LUCACEL —
C. P O P , O inscripţie din pretoriul castrului roman de la Buciumi 289
C O N S T A N T IN PO P, U n Lar angusticlavius în Muzeul Brukenthal . . 299
V ETU RIA JU G A R E A N U , Tipografi şi tipografii sibiene (sec. X V —X VI) 309
E. C H IR IL A — T H . NÄGLER, Tezaurul monetar de la Buzd,
sec. X V I—X V I I ........................................................................................... 317
ANAM ARIA H A LD N ER, Cîteva probleme în legătură cu influenţa „cosi­
torului nobil” asupra atelierelor transilvănene . . . . 341

\
 SV-MAR >:

X C O X ST A X T X N ESC U . O operă necunoscuta a sculptorului Vlias N ico­

lai: m ina piatra de morminţ a voievodului Mawi BasavaK atU Q
Y _____ ' , , , > 357
U Itrşovişte > - ' * *• ' ' i i » * v\ ii Ă i
£ C H IR II A — V. PEPELEA, Teraurul monetar de la 1 evsa* sv\\ \\ U
M IH A I S O F R O N IH , Aspecte privind reia uite dintre lara Romaneasca
şi Transilvania în tim pul domniei hu C Btîncoveanu * * * ' T**
D O IN A X A G IF R , Porţelanurile ienM din M uzeul Brukenthal *
M IH A I SO F R O X IB * U n manuscris transilvănean din s ^ v i l al XlX-lea.
„Biografia capelanului m ilita resc Sava Vopovici-Xvvom * fŞ ?
 In ţara Oltului, pînă la efectuarea săpăturilor de la Cuciulata 1 era cu­
noscuta numai aşezarea dacica de la Arpaşul de Sus2. Cercetările de la
Cuciulata au permis sa se identifice două aşezări, una situată pe Stogul lui
Coţofan, iar alta pe Pleşiţa Pietroasă.
Arpaşul de Sus se afla în vestul Ţării Oltului, iar comuna Cuciulata
în est pe rîuleţul Lupşa, la limita dintre lunca Oltului şi regiunea dealurilor
stîncoase de la poalele munţilor Perşani. în această zonă lunca Oltului se
îngustează mult, constituind o adevărată poartă de intrare şi ieşire în
Ţara Făgăraşului. Sesizînd importanţa strategică a regiunii, romanii au cons­
truit la numai 4 km nord de actualul, sat Cuciulata, cunoscutul castru de
la Hoghiz-Fîntîna 3.
în aşezările cercetate de noi s-au identificat urme arheologice aparţinînd
culturii Glina III-Schneckenberg şi perioadei dacice. Pe Stogul lui Coţofan
predomină materialele dacice, iar pe Pleşiţa Pietroasă cele de tip Schnecken­
berg 4.
Aşezarea de pe Stogul lui Coţofan

Stogul lui Coţofan, un promontoriu de calcar cu care se termina dealul

Băîeşilor, se afla la marginea estetică a satului (fig. 1/1—3 şi 2). Spre sud şi
vest, în imediata lui apropiere, curge pîrîiaşul Bîrcului, iar spre nord, apa
Lupşei. La poalele „Stogului“ sînt două izvoare („fîntînî“) bogate în apă. Sto­
gul lui Coţofan este cunoscut de localnici şi sub numele de „Cetaţea . El
ocupă o poziţie strategică importantă (altitudine 536 m), fiind protejat din

i Vezi Gh. B i c h i r , în Materiale, VII, p. 351—3^9 ţi în Materiale, VIII, p. 283—290.

* Cf, M. M ac re a ţi D. Be r c i u , in SCIV, VI, 1955, 3—4, p, 615—621 |
M. M a c r e a, în Materiale, IV, p. 145—149.
3 K. 11o r e d i, în Materiale, I, p. 785—798.
4 Cf, Gh, Bi c h i r , în Dacia, N.S., VI, p. 87—114 şi rapoartele de săpături citate
trei părţi de culmi stîncoase mai înalte; M ăgura spre nord (altitudine 620 m —
fig. 1/3), Poieniţa spre sud (altitudine 669 m) şi Stogul Ciutei spre est (altitu­
dine 564 m). Ascuns parcă între aceste culmi înalte, Stogul lui C o ţo fa n are o
singură deschidere spre vest, pe unde se poate supraveghea în tre a g a vale a
Oltului pînă dincolo de U ngra şi Dăişoara.
Izvoarele bogate în apă, pădurea din jur, care în afară de lemn oferea
posibilităţi de vînat şi cules unele plante şi rădăcini comestibile, întinsele pă­
şuni montane şi lunca O ltului cu excelentul său teren pentru agricultură, au
fost factorii determinanţi în alegerea locului ca aşezare.
Apropierea „Stogului“ de sat a făcut însă ca cea mai mare parte a lui să
fie distrusă de localnici (fig. 1 / 1 — 2), pentru a scoate p iatră de var, aşa încît
din prom ontoriu şi vechea aşezare nu a mai rămas decît o fîşie mică spre est.
Aici au fost trasate cinci secţiuni, însum înd toate o suprafaţă de circa 150 m2
(fig- 2).
Un alt sondaj (10X 1 ni) a fost făcută pe Stogul Ciutei, un promontoriu
mai înalt, care se allă la circa 250 m est de Stogul lui C oţofan. Executarea
sondajului a fost determ inată de prezenţa unor cioburi la suprafaţa solului şi
de existenţa unui izvor pe p antă înaltă dinspre Lupşa. Stogul Ciutei fiind des-
pădurit, agenţii externi ai naturii (apă şi vînt) au distrus stratul de pămînt şi
aproape peste to t stînca iese la suprafaţă. Adîncimea săpăturii nu a depăşit
0,25 m. Aici au apărut izolat cioburi dacice de tipul celor de pe Stogul lui
Coţofan şi oase de animale, în special de ovine, fără a putea fi vorba însă de
un strat de cultură propriu zis. N u este exclus ca în acest loc să fi existat
unele stîni sezoniere,5 deşi în sondajul nostru nu am constatat urmele unor
astfel de construcţii.
Pe Stogul lui C oţolan au fost identificate în jum ătatea vestică a şanţu­
rilor 1, 11, IV şi în S. V . două straturi de cultură, unul aparţinînd bronzului
timpuriu şi altul epocii geto-dace. S tratul de cultură Schneckenberg a fost
surprins numai în cîtcva puncte deoarece în rest a fost distrus de locuirea
dacica. Stratul de cultură din epoca dacică avea o grosime de 0,25 m şi con­
ţinea puternice urme de incendiu (cenuşa şi cărbune). In multe locuri el începea
chiar de la nivelul actual al solului, deoarece „Stogul“ fiind despădurit, stratul
de pămînt a lost ros de agenţii externi ai naturii. Uneori stratul de cultura
era suprapus de un strat de păm înt aruncat recent de oamenii care au scos
piatră de var (fig. 3). Poate cît în interiorul aşezării stratul de cultură să 1

'' Pentru existenţa nunelor iu geio-daci vezi ( ’, D a i c o v i c i u şi c o 1a b o r 3 ! O 111

in Muieriulc, VII, p. 308 — 315; Materiale, VIII, p. 467— 173 şi Istori,i României, I, Hucu
reţii, i960, p. 342.
 pe Care se aflau cele doua aşezări de la Cuciulaţa.
Fig. 1. Vedere generală a promontoriilor
de astăzi a promontoriului transformat m cariera),
7—J, Stogul lui Coţofan (1—2, situaţia
5, Pleşiţa Pietroasă.
 sesc bune analogii in aşezările de la Poiana-Tecuci, Tinosul, etc., datate în
secolul 1 e.n. Această datare este susţinută şi de moneda de argint din timpul
lui Auguştus ca şi de cele trei cioburi romane de import.
începutul aşezării pare a nu depăşi ultimele decenii ale secolului I î.e.n„
iar sfîrşitul ei trebuie pus în legătură cu războaiele daco-romane din
anii 101— 106, aşa cum indică urmele puternice de incendiu constatate în săpă­
tura şi lipsa materialelor care să ceară o datare sigură şi în secolul II e.n.
1ot în timpul războaielor de cucerire a Daciei a fost distrusă şi aşezarea de la
Vrpaşul de Sus.30 După distrugerea aşezării de pe Stogul lui Coţofan. romanii
au construit la circa 4 km nord de Cuciulata, pe malul Oltului, castrul de
la Hoghiz-Fîntîna, iar în faţa lostei aşezări de la Arpaşul de Sus, castrul de la
Feldioara.31

A ş e z a r e a de la P l e ş i ţ a P i e t r o a s ă

Identificată în urma unor cercetări de suprafaţă pe care le-am întreprins

in 1958, împreună cu Gh. Moraru din Cuciulata, aşezarea se află pe un pro­
montoriu stîncos, situat la circa 4 km sud de Stogul lui Coţofan şi 2,5 km EXE
de satul Comana de Jos. La poalele Pleşiţei curge apa Hotarului, iar dincolo
de pîrîu se află o cişmea cu ulucc de ciment (/*g. 1 4 ) , unde îşi adapă păstorii
turmele de oi şi cirezile de vite, fapt ce a atras locului denumirea de „Stalnic“.
Spre nord, Pleşiţa Pietroasă este protejată de Pleşiţa Corbului, un promontoriu
mai înalt (altitudine 645 tu), iar spre est de Piscul Stîncos, înalt de 632 nt.
\ tii Pleşiţa Corbului cit şi Piscul Stîncos sînt împădurite. Deşi mai joasă ca
altitudine (579 m) Pleşiţa Pietroasă este totuşi destul de impunătoare
ţ/ig, / 4 — î) şi permite să se supravegheze întreaga vale a Oltului pînă in
apropiere de oraşul Făgăraş. Ca şi pe Stogul lui Coţofan, cea mai mare parte
•i Pleşiţei Pietroase fiind despădurită. stratul de pămînt a fost ros de agenţii
externi ai naturii, aşa incit, in multe locuri stînca iese la suprafaţă. Tomşi.
porţiunea acoperită cu arbori a păstrat un strat de pămînt relativ gros, care
atinge uneori 0.80 m.
Săpăturile arheologice efectuate aici au dat la iveală urmele unei bogate
aşezări de tip Schneckenberg** şi resturi sporadice din epoca dacică. Xicăien
m săpătura insă nu s-a putut surprinde un strat de cultură aparţmînd aceste»
perioade.

** O . M M a v t o 4, In V i t m i i f , IV , p . 148.
** Q , K 11 r >) t, in M, l'W ’J» t , | ' 1 4 '.
MO. Gh» Bichir, /*> <• n hn vmi iât*
/ W m , N .V , V I. ţv S ' m
 O b serv aţiile făcute pe teren permit să precizam că aşezarea dacică a
durat puţin timp şi s-a întins în special în zona de nord şi nord-est a Pleşiţei
pietroase. ' Stratul de cultura fiind subţire a fost ros de ape şi vînt şi cărat
la poalele promontoriului de unde am adunat cele mai multe cioburi. Din
materialul ceramic recoltat lipseşte ceaşca dacică şi o serie de elemente de orna­
ment cum ar ti briul crestat şi buzele de vase crestate sau alveolate. De ase­
menea. ornamentul incizat este rar şi constă din una sau două linii în val.
în schimb, la Pleşiţa Pietroasă apar mai frecvent proeminenţele cilindrice,
uneori avînd una sau mai multe alveole pe suprafaţa plană şi ceramică neagră
cu lustru. Pe Stogul lui Coţofan proeminenţele cilindrice sînt puţine şi lipsesc
complet proeminentele apucători, de origină hallstattiană, care sînt prezente
li Pleşiţa Pietraosa. Cioburile găsite în aşezarea de la Pleşiţa Pietroasă pro­
vin de la vase arse neuniform. Pe baza cioburilor descoperite pot fi reconsti­
tuite următoarele torme: vasul ornamentat cu brîu alveolar şi proeminenţe
cilindrice sau plate: s-a întregit un singur exemplar (fig. 8/3), fructiera cu pe­
retele gros şi marginea m ult evazată, aparţinînd categoriei ceramice negre cu
luciu (fig. 17f i 3) şi strachina cu marginea dreaptă şi torţile cilindrice prinse
orizontal pe corp (fig. 12/31 şi 17/19), formă destul de frecventă în aşezările
Latene din Dacia.
Spre deosebire de Stogul lui Coţofan, pentru datarea aşezării de la Ple-
jiţa Pietroasă nu dispunem decît de ceramică, dar şi aceasta destul de puţină
şl culeasă mai ales de la poalele promontoriului. în aceste condiţii, desigur
că nu mai putem pune prea mare preţ pe lipsa ceştii dacice 34 şi a unor forme şi
demente de ornament, deoarece ele au putut să existe, dar nu le-am găsit noi.
Pentru datarea aşezării trebuie să ţinem seama de elementele pe care le avem.
Judecind după aspectul general al ceramicii, pastă, tehnică de lucru şi unele
elemente de ornament, considerăm că aşezarea de la Pleşiţa Pietroasa este
anterioară celei de pe Stogul lui C oţofan şi datarea ei în secolele II— I î.e.n.
este justificată. Este posibil ca aceeaşi daci care au părăsit Pleşiţa Pietroasa
să se fi instalat pe Stogul lui Coţofan.
La Poalele Pleşiţei s-au găsit şi cîteva cioburi roşii şi cenuşii, lucrate la
roată, care cer v datare în secolele II— III e.n. (fig. 10/3 şi 17i 3, 4).
Cercetările arheologice efectuate în Ţara Oltului la Arpaşul de Sus, Sto­
gul iui Coţofan, Stogul Ciutei şi Pleşiţa Pietroasă, arată că dacii au locuit intens
in această regiune, î ntemeindu-şi aşezări atît pe terasele mai joase, cit şi în zona
de munte. Hi trăiau în case construite dm birne sau chirpici şi se ocupau deopo-

** Vezi planul săpaturilor in Materiale, V I I I , p. 284, fig. 1.

** Pentru ceaşca dacică vezi studiul lui 1. H . C r i ţ a n, in SCŞ> scria III, anul VI.
m s , 3—4, p 127—157.
trivă cu păstoritul şi agricultura, predominîncl una sau alta dintre ocupaţii, in
Ifuncţie de mediul geografic respectiv; pe Stogul Ciutei au putut exista chiar
■stîni sezoniere. Descoperirea pe Stogul lui Coţofan a trei cioburi romane de
import şi a monedei de argint din timpul lui Augustus, arata că în cursul seco­
lului I e.n., produsele romane ajungeau, nu numai în centrele politico-admim»-
trative din Dacia, ci şi în aşezări rurale situate la distanţe mai mari. Frag­
mentele ceramice în discuţie şi moneda indică existenţa în aşezarea de pe
Stogul lui Coţofan, a unor oameni înstăriţi care-şi permiteau să cumpere măr­
furi romane de lux, dar şi faptul că în aşezare existau produse (piei de animale,
lînă, etc.) care puteau fi date în schimbul monedei şi mărfurilor romane. Legă­
tura dintre lumea romană şi Ţara Făgăraşului se făcea pe Valea Oltului şi
prin pasul Bran, străvechi drumuri comerciale.
Important este faptul că în aşezarea dacică de pe Stogul lui Coţofan
s-a descoperit un singur nivel de locuire, bine datat la sfîrşitul secolului I Îxjl
şi în secolul I e.n. Acest lucru ne permite să cunoaştem caracteristicile prin­
cipale ale ceramicii geto-dace din această vreme, definind astfel o etapă din
evoluţia ei.
Din constatările făcute pe ceramica de la Cuciulata se impun a fi reamintite
următoarele: predomină ceramica de uz comun, lucrată cu mîna în propor­
ţie de 68°/o> ceramica cenuşie este în proporţie de 30®/#, iar cea neagră cu
luciu şi de import în proporţie de 2% . Ceramica neagră cu luciu metalic,
lucrată cu mîna, destul de frecventă în Latene-ul geto-dadc mai vechi, este
pe cale de dispariţie la începutul erei noastre şi în secolul I e. n. apare extrem
de rar pe Stogul lui Coţofan, sau deloc, ca la Poiana-Tecuci.35 Reiese astfel
că generalizarea ceramicii cenuşii lucrate la roată duce la dispariţia ceramicii
negre cu luciu, care la vremea ei fusese un produs de lux. La Cuciulata pe
Stogul lui Coţofan lipseşte ceramica roşie lucrată cu roata şi ceramica daaca
pictată. Ceramica lucrată cu nuna este mai îngrijit modelată şi mai bine arsa
decît în perioada Latene II. Ornamentul pe ceramica de uz comun apare mai
frecvent şi este mai variat decît în perioada geto-dadcă mai veche. In seco­
lul I e.n. proeminenţele cilindrice apar rar, iar proeminenţele-apucători, plate,
lipsesc cel puţin în aşezarea de pe Stogul lui Coţofan. Devine frecvent obiceiul
de a se ornamenta ceştile dacice. La Cuciulata, opt din cele douăsprezece
exemplare au avut ornament. Observaţia se verifică şi pentru staţiunile de la
Poiana-Tecuci, Piatra Şoimului (Calu) şi Porolissum. Alături de briul în relief
alveolat apare acum frecvent şi briul crestat, ambele însoţite uneori de bena
de linii orizontale sau în val, făcute cu pieptenele, elemente de ornament ce se

Cf. Radu V u Ip e , în Dacia, N,S., IV. p. 318,

 vor perpetua p în ă tîrz iu în ep o ca fe u d ală tim p u rie . Le în tîln im în secolul IV la
C ipau-G îrle şi în alte aşezări 3e, în secolele V — V I la B ratei 37, în com plexele
de tip C iurelu (secolele V I—V II) 38 şi în aşezările de la D rid u 39 şi B ucov 4U,
constituind astfel elem ente de c o n tin u ita te din L a ten e-u l g eto-d acic p în ă în
epoca de închegare a c n e z a te lo r ro m ân e şti. |
în cad ru l fo rm e lo r ceram ice dacice, în secolul I e.n. în cep să a p a ră v a ­
riante noi, im puse de n ecesităţi p ra c tic e şi de in flu e n ţa ro m a n ă . A stfel, a lă tu ri
de fructiera cu p ic io ru l în a lt şi m a rg in e a m u lt e v a z a tă se în tîln e şte fru c tie ra
cu piciorul scund, c u p a m a i a d în c ă şi m a rg in e a m ai p u ţin e v a z a tă , v a ria n tă
ce se v a generaliza în secolele II — III e.n., aşa cum d e m o n stre a ză c ercetările
din aşezările şi n ecro p o lele carp ic e . P o z iţia m ai re tra să a aşezării a c o n se rv a t
mai bine unele tr a d iţii h a lls ta ttie n e d e stu l de e v id en te în c e ram ica de pe
Stogul lui C o ţo fa n . C u to a te aceste p a rtic u la rită ţi, cera m ica de p e „ S to g “
pledează p e n tru u n ita te a c u ltu rii m a te ria le a g e to -d a c ilo r p e în tre g te rito riu l
locuit de geto-daci în secolul I e.n.
D esigur că s itu a ţia de p e S to g u l lu i C o ţo fa n n u este in tru to tu l v a la b ilă
şi pentru aşezările şi c e tă ţile c a re a u fo st c e n tre p o litic o -a d n iin is tra tiv e şi am
arătat că la G ră d iş te a M u n c e lu lu i se p o a te v o rb i de o c e ram ică „ d e C u rte “
şi lipseşte a p ro a p e c o m p le t ce ra m ic a lu c ra tă cu m in a . S itu a ţia d ife ră m b u n a
parte şi la P o ian a-T e c u c i, u n d e p re d o m in ă ceram ică cenuşie lu c ra tă la ro a tă
in p ro p o rţie de 70°/o, p ro c e n t eg al cu cel a l ceram icii lu c ra te cu m în a de pe
Stogul lui C o ţo fa n . Şi n u treb u ie să u ită m că aşe za rea de la P o ia n a -T e c u c i
(probabil P iro b o rid a v a ) 41, în c e te a z ă în a in te a celei de pe S to g u l lu i C o ţo fa n . 42

* Vezi N. V 1 a s s a, în SCIV, 16, p. 502, fig. 2/2—9.

17 I. N e s t o r , în Revue Roumaine cTHistoire, III, 1964, p. 426, pL 1/2, 4—7.
38 Margareta C o n s t a n t i n i u , în SC IV , 17, 1, 1966, 4, p. 672, fig. 4/4— 7.
* I. N e s t o r şi Eug. Z a h a r i a, în Materiale, VI. p. 597, fig. 2/4, fig. 3/7 şi în
Materiale, VII, p. 565, fig. 2/10.
** M. C o m ş a , în SCIV, X, 1, 1959, p. 88, fig. 5/1, 3, 6, 9 şi fig. 6/3, 4.
u Vezi Radu V u l p e , în Dacia, N.S., I, 1957, p. 143— 164. Vezi şi ipoteza mai
nouă a lui N. G o s t a r , î n Apulum, V, 1965, p. 146— 147.
44 Cf. B. M it r e a , în SCIV, VIII, 1957, 1—4, p. 165—179. După încetarea aşezării
gence, către sfîrşitul secolului I e.n. (ultimele monede sînt bătute în anul 71 e.n.) cetăţuia va
fi locuită din nou de carpi în secolele II—III e.n., aşa cum reiese din analiza unor mate­
riale publicate (V. P a r v a a, Castrul de la Poiana fi drumul roman prin Moldova de Jos,
in Analele .Academiei Române, (extras), seria II, tom. XXXVI, 1913, p. 7 şi R. V u l p e în
SCIV, II, l, 1951, p. 191— 194 şi fig. 24/10; SCIV, III, 1952, p. 207, fig. 2/6 i d e m , în
Studii clasice, II, i960, p. 394) şi din propriile noastre observaţii făcute pe teren cu «v«i»
săpării necropolei carpice de la Pădureni, situată în apropiere de cetăţuia de la Poiana-Tecuci.
In funcţie de aceste date s-ar putea conchide că nivelul Poiana IV* (vezi SC IV , 1, 1951 ,
P- 181) ar putea aparţine culturii carpice.
^i in cetăţile din M unţii O râştiei şi la Poiana-Tecuci, inlluenţa elenisticei
romana este puternică, iar produsele de im port şi monedele sint relativ n
meroase, lucru firesc daca ţinem seama .de rolul im portant pe care l-au avut
aceste centre in viaţa poporului dac. în funcţie de aceste observaţii se poai
spune ca descoperirile de pe Stogul lui C oţofan reflectă numai situaţia ase
zărilor săteşti şi in prim ul rind pe acelea situate în zona m ontană şi premon
rană. care au conservat mai bine tradiţiile mai vechi.

GH. BICI-KR