Terapia în autism

Autismul este o tulburare de dezvoltare ce se caracterizează prin probleme de vorbire, de

relaționare, dificultăți de comunicare, de învățare, lipsa unei interacțiuni sociale obișnuite,
prezența comportamentelor restrictive și repetitive.
Persoanele care suferă de autism percep lumea altfel. Deasemeni ei își manifestă trăirile altfel
decât le manifestăm noi.
Cauzele acestei tulburări nu sunt cunoscute, însă au fost lansate o mulțime de ipoteze, multe
dintre care până la urmă s-au dovedit a fi doar mituri.
În continuare sunt reprezentate simptome ce sunt manifestate încă din copilăria timpurie de
majoritatea persoanelor care suferă de autism:
– lipsa contactului vizual
– lipsa reacției la voce ori prezență
– pasivitate excesivă
– întârzieri în dezvoltarea motorie
– activitate excesivă
– refuzul de a mânca
– aversiunea față de atingeri
– dificultăți de interacțiune cu alte persoane
– atașament inadecvat pentru obiecte
– neconștientizarea pericolului
– repetarea exactă a cuvintelor pe care le aude
– insensibilitate aparentă față de durere
– râs inadecvat
– ineficiența metodelor obișnuite de predare etc.
Autismul nu este o boală, deci, nu poate fi tratat medicamentos. Până acum, metodele cele mai
eficiente care au putut să-i ajute pe  copiii  care suferă de acestă tulburare să-și formeze abilități
au fost cele bazate pe predare-învățare. Doar că activitățile sunt organizate și desfășurate într-un
mod mai specific, iar abordarea fiind alta decât la școală ori grădiniță,  deoarece  tehnicile de
educație și instruire cu care suntem noi toți obișnuiți aici nu vor fi eficiente.
Lucrul cu copiii începe după discuția cu membrii familiei, în cadrul căreia se urmărește
acumularea de informații legate de comportamentele copiilor, abilitățile posedate, modul cum
interacționează cu alți copii, maturi etc. În cazul în care copilul frecventează grădinița sau școala,
se discută și cu colegii, educatorii, învățătorii.
O modalitate foarte reușită de a observa comportamentul firesc al copilului este de a face filmări
în prealabil (acasă, la terenul de joacă, la grădiniță, la școală, în vizită, la plimbare etc.). Aceste
filme mai apoi sunt analizate pentru a vedea cum se descurcă copilul în diferite situații, în
diferite locuri, ce dificultăți întâmpină.
În primele zile de terapie sunt inițiate activități  simple, plăcute și de scurtă durată cu copiii,
pentru a cuceri încrederea lor și a evalua nivelul de posedare a abilităților.
În urma observațiilor duse și a informațiilor acumulate, se elaborează programul de  lucru cu
copiii.
Pentru fiecare copil se elaborează un program individualizat,  care să corespundă necesităților și
potențialului acestuia. De asemeni, regulat, sunt elaborate recomandări pentru familie, grădiniță,
școală pentru a armoniza interacțiunea copilului cu cei din jur și pentru a-i ajuta pe părinți,
educatori, profesori să-l ajute mai bine pe copil în această interacțiune.
În cadrul activităților copilul este încurajat să dea dovadă de inițiativă în comunicare, în joc, să
fie cât mai independent posibil;  este ajutat să asimileze cunoștințe și să le aplice cât mai reușit în
viața de zi cu zi.