unei 

tentative de asasinat(d) și a stimulat lupta împotriva drogurilorales guvernator al Californiei(d) în

1966. Ca guvernator, Reagan a crescut taxele, a transformat deficitul bugetar de stat în excedent, a
discutat cu protestatarii la Universitatea din California, a comandat trupele Gărzii Naționale(d) în
timpul mișcărilor de protest din 1969, fiind reales în 1970(d). A candidat de două ori fără succes
pentru a fi nominalizat candidat republican la alegerile prezidențiale din 1968(d) și 1976(d); patru ani
mai târziu, a fost nominalizat candidat și a câștigat alegerile, devenind cel mai în vârstă președinte
ales al SUA de până atunci, învingându-l pe președintele de atunci, Jimmy Carter, în 1980(d).
Ajuns președinte în 1981, Reagan a implementat noi inițiative economice și politice. Politicile sale
orientate spre zona de piață a ofertei(d), poreclite „Reaganomics”, au susținut scăderea impozitelor
pentru stimularea creșterii economice, controlul rezervelor de stat pentru frânarea inflației,
dereglementarea economică și reducerea cheltuielilor guvernamentale. În perioada primului său
mandat a supraviețuit unei tentative de asasinat(d) și a stimulat lupta împotriva drogurilor(d).
În timpul celor două mandate, în economie a avut loc o reducere a inflației de la 12.5% la 4.4% și o
creștere medie anuală a PIB-ului de 3,4; în timp ce Reagan a decretat tăieri la cheltuielile
discreționare domestice, tăierile taxelor și creșterea cheltuielilor militare au contribuit la creșterea per
total a acoperirilor federale, chiar după reglarea inflației. La baza celei de-a doua campanii
prezidențiale a lui Reagan a stat noțiunea „Morning in America(d)”, câștigând cu o majoritate
zdrobitoare de voturi în 1984(d), având cea mai mare victorie din partea colegiilor electorale din istoria
americană. Politica externă a dominat cel de-al doilea mandat, în ea fiind inclus Războiul
Rece, bombardarea Libiei(d) și afacerea Iran–Contra(d).
A descris în public Uniunea Sovietică drept „Imperiul Răului”, iar în timpului faimosului discurs de
la Poarta Brandenburg, președintele Reagan i-a cerut Secretarului General al Partidului Comunist al
Uniunii Sovietice, Mihail Gorbaciov, „dărâmați acest zid!”. A schimbat politica Războiului Rece de
la destindere la rollback(d), escaladând cursa înarmării cu URSS, iar în acest răstimp a participat la
discuții cu Gorbaciov, care au culminat cu Tratatul INF(d), care a micșorat unei tentative de
asasinat(d) și a stimulat lupta împotriva drogurilorales guvernator al Californiei(d) în 1966. Ca
guvernator, Reagan a crescut taxele, a transformat deficitul bugetar de stat în excedent, a discutat
cu protestatarii la Universitatea din California, a comandat trupele Gărzii Naționale(d) în timpul
mișcărilor de protest din 1969, fiind reales în 1970(d). A candidat de două ori fără succes pentru a fi
nominalizat candidat republican la alegerile prezidențiale din 1968(d) și 1976(d); patru ani mai târziu, a
fost nominalizat candidat și a câștigat alegerile, devenind cel mai în vârstă președinte ales al SUA
de până atunci, învingându-l pe președintele de atunci, Jimmy Carter, în 1980(d).
Ajuns președinte în 1981, Reagan a implementat noi inițiative economice și politice. Politicile sale
orientate spre zona de piață a ofertei(d), poreclite „Reaganomics”, au susținut scăderea impozitelor
pentru stimularea creșterii economice, controlul rezervelor de stat pentru frânarea inflației,
dereglementarea economică și reducerea cheltuielilor guvernamentale. În perioada primului său
mandat a supraviețuit unei tentative de asasinat(d) și a stimulat lupta împotriva drogurilor(d).
În timpul celor două mandate, în economie a avut loc o reducere a inflației de la 12.5% la 4.4% și o
creștere medie anuală a PIB-ului de 3,4; în timp ce Reagan a decretat tăieri la cheltuielile
discreționare domestice, tăierile taxelor și creșterea cheltuielilor militare au contribuit la creșterea per
total a acoperirilor federale, chiar după reglarea inflației. La baza celei de-a doua campanii
prezidențiale a lui Reagan a stat noțiunea „Morning in America(d)”, câștigând cu o majoritate
zdrobitoare de voturi în 1984(d), având cea mai mare victorie din partea colegiilor electorale din istoria
americană. Politica externă a dominat cel de-al doilea mandat, în ea fiind inclus Războiul
Rece, bombardarea Libiei(d) și afacerea Iran–Contra(d).
A descris în public Uniunea Sovietică drept „Imperiul Răului”, iar în timpului faimosului discurs de
la Poarta Brandenburg, președintele Reagan i-a cerut Secretarului General al Partidului Comunist al
Uniunii Sovietice, Mihail Gorbaciov, „dărâmați acest zid!”. A schimbat politica Războiului Rece de
la destindere la rollback(d), escaladând cursa înarmării cu URSS, iar în acest răstimp a participat la
discuții cu Gorbaciov, care au culminat cu Tratatul INF(d), care a micșorat Ronald Wilson Reagan,
cunoscut mai ales ca Ronald Reagan, (n. 6 februarie 1911—d. 5 iunie 2004) a fost cel de-
al patruzecilea președinte al Statelor Unite ale Americii. Prin politica sa intransigentă în confruntarea
cu Uniunea Sovietică în perioada războiului rece, a avut o contribuție hotărâtoare la
prăbușirea comunismului din răsăritul Europei și la afirmarea Statelor Unite ale Americii ca
singura super-putere pentru următoarele decenii. Înainte de a deveni președinte, a fost al 33-a
guvernator al Californiei, din 1967 până la 1975, după ce a avut o carieră de actor la Hollywood și a
fost lider de sindicat.
Crescut de o familie săracă în mai multe orășele din nordul statului Illinois, Reagan a
absolvit Colegiul Eureka(d) în 1932 și a lucrat la câteva posturi de radio private, fiind crainic sportiv,
după care s-a mutat la Hollywood în 1937, a devenit actor jucand in câteva roluri principale în niște
producții importante. Reagan a fost ales de două ori președinte al Screen Actors Guild(d)—sindicat al
actorilor—unde a luptat pentru eliminarea influenței comuniste(d). În anii 1950, s-a mutat la televiziune
și a fost vorbitor motivațional la fabricile General Electric. Reagan a fost un timp democrat până în
1962, când a devenit conservator și s-a mutat la Partidul Republican. În 1964(d), prin discursul „A
Time for Choosing(d)”, a susținut campania prezidențială eșuată a republicanului Barry Goldwater și a
devenit cunoscut la nivel național ca un nou purtător de cuvânt conservator. Construind o rețea de
susținători, a fost ales guvernator al Californiei(d) în 1966. Ca guvernator, Reagan a crescut taxele, a
transformat deficitul bugetar de stat în excedent, a discutat cu protestatarii la Universitatea din
California, a comandat trupele Gărzii Naționale(d) în timpulunei tentative de asasinat(d) și a
stimulat lupta împotriva drogurilorales guvernator al Californiei(d) în 1966. Ca guvernator, Reagan a
crescut taxele, a transformat deficitul bugetar de stat în excedent, a discutat cu protestatarii
la Universitatea din California, a comandat trupele Gărzii Naționale(d) în timpul mișcărilor de protest
din 1969, fiind reales în 1970(d). A candidat de două ori fără succes pentru a fi nominalizat candidat
republican la alegerile prezidențiale din 1968(d) și 1976(d); patru ani mai târziu, a fost nominalizat
candidat și a câștigat alegerile, devenind cel mai în vârstă președinte ales al SUA de până atunci,
învingându-l pe președintele de atunci, Jimmy Carter, în 1980(d).
Ajuns președinte în 1981, Reagan a implementat noi inițiative economice și politice. Politicile sale
orientate spre zona de piață a ofertei(d), poreclite „Reaganomics”, au susținut scăderea impozitelor
pentru stimularea creșterii economice, controlul rezervelor de stat pentru frânarea inflației,
dereglementarea economică și reducerea cheltuielilor guvernamentale. În perioada primului său
mandat a supraviețuit unei tentative de asasinat(d) și a stimulat lupta împotriva drogurilor(d).
În timpul celor două mandate, în economie a avut loc o reducere a inflației de la 12.5% la 4.4% și o
creștere medie anuală a PIB-ului de 3,4; în timp ce Reagan a decretat tăieri la cheltuielile
discreționare domestice, tăierile taxelor și creșterea cheltuielilor militare au contribuit la creșterea per
total a acoperirilor federale, chiar după reglarea inflației. La baza celei de-a doua campanii
prezidențiale a lui Reagan a stat noțiunea „Morning in America(d)”, câștigând cu o majoritate
zdrobitoare de voturi în 1984(d), având cea mai mare victorie din partea colegiilor electorale din istoria
americană. Politica externă a dominat cel de-al doilea mandat, în ea fiind inclus Războiul
Rece, bombardarea Libiei(d) și afacerea Iran–Contra(d).
A descris în public Uniunea Sovietică drept „Imperiul Răului”, iar în timpului faimosului discurs de
la Poarta Brandenburg, președintele Reagan i-a cerut Secretarului General al Partidului Comunist al
Uniunii Sovietice, Mihail Gorbaciov, „dărâmați acest zid!”. A schimbat politica Războiului Rece de
la destindere la rollback(d), escaladând cursa înarmării cu URSS, iar în acest răstimp a participat la
discuții cu Gorbaciov, care au culminat cu Tratatul INF(d), care a micșorat unei tentative de
asasinat(d) și a stimulat lupta împotriva drogurilorales guvernator al Californiei(d) în 1966. Ca
guvernator, Reagan a crescut taxele, a transformat deficitul bugetar de stat în excedent, a discutat
cu protestatarii la Universitatea din California, a comandat trupele Gărzii Naționale(d) în timpul
mișcărilor de protest din 1969, fiind reales în 1970(d). A candidat de două ori fără succes pentru a fi
nominalizat candidat republican la alegerile prezidențiale din 1968(d) și 1976(d); patru ani mai târziu, a
fost nominalizat candidat și a câștigat alegerile, devenind cel mai în vârstă președinte ales al SUA
de până atunci, învingându-l pe președintele de atunci, Jimmy Carter, în 1980(d).
Ajuns președinte în 1981, Reagan a implementat noi inițiative economice și politice. Politicile sale
orientate spre zona de piață a ofertei(d), poreclite „Reaganomics”, au susținut scăderea impozitelor
pentru stimularea creșterii economice, controlul rezervelor de stat pentru frânarea inflației,
dereglementarea economică și reducerea cheltuielilor guvernamentale. În perioada primului său
mandat a supraviețuit unei tentative de asasinat(d) și a stimulat lupta împotriva drogurilor(d).
În timpul celor două mandate, în economie a avut loc o reducere a inflației de la 12.5% la 4.4% și o
creștere medie anuală a PIB-ului de 3,4; în timp ce Reagan a decretat tăieri la cheltuielile
discreționare domestice, tăierile taxelor și creșterea cheltuielilor militare au contribuit la creșterea per
total a acoperirilor federale, chiar după reglarea inflației. La baza celei de-a doua campanii
prezidențiale a lui Reagan a stat noțiunea „Morning in America(d)”, câștigând cu o majoritate
zdrobitoare de voturi în 1984(d), având cea mai mare victorie din partea colegiilor electorale din istoria
americană. Politica externă a dominat cel de-al doilea mandat, în ea fiind inclus Războiul
Rece, bombardarea Libiei(d) și afacerea Iran–Contra(d).
A descris în public Uniunea Sovietică drept „Imperiul Răului”, iar în timpului faimosului discurs de
la Poarta Brandenburg, președintele Reagan i-a cerut Secretarului General al Partidului Comunist al
Uniunii Sovietice, Mihail Gorbaciov, „dărâmați acest zid!”. A schimbat politica Războiului Rece de
la destindere la rollback(d), escaladând cursa înarmării cu URSS, iar în acest răstimp a participat la
discuții cu Gorbaciov, care au culminat cu Tratatul INF(d), care a micșorat unei tentative de
asasinat(d) și a stimulat lupta împotriva drogurilorales guvernator al Californiei(d) în 1966. Ca
guvernator, Reagan a crescut taxele, a transformat deficitul bugetar de stat în excedent, a discutat
cu protestatarii la Universitatea din California, a comandat trupele Gărzii Naționale(d) în timpul
mișcărilor de protest din 1969, fiind reales în 1970(d). A candidat de două ori fără succes pentru a fi
nominalizat candidat republican la alegerile prezidențiale din 1968(d) și 1976(d); patru ani mai târziu, a
fost nominalizat candidat și a câștigat alegerile, devenind cel mai în vârstă președinte ales al SUA
de până atunci, învingându-l pe președintele de atunci, Jimmy Carter, în 1980(d).
Ajuns președinte în 1981, Reagan a implementat noi inițiative economice și politice. Politicile sale
orientate spre zona de piață a ofertei(d), poreclite „Reaganomics”, au susținut scăderea impozitelor
pentru stimularea creșterii economice, controlul rezervelor de stat pentru frânarea inflației,
dereglementarea economică și reducerea cheltuielilor guvernamentale. În perioada primului său
mandat a supraviețuit unei tentative de asasinat(d) și a stimulat lupta împotriva drogurilor(d).
În timpul celor două mandate, în economie a avut loc o reducere a inflației de la 12.5% la 4.4% și o
creștere medie anuală a PIB-ului de 3,4; în timp ce Reagan a decretat tăieri la cheltuielile
discreționare domestice, tăierile taxelor și creșterea cheltuielilor militare au contribuit la creșterea per
total a acoperirilor federale, chiar după reglarea inflației. La baza celei de-a doua campanii
prezidențiale a lui Reagan a stat noțiunea „Morning in America(d)”, câștigând cu o majoritate
zdrobitoare de voturi în 1984(d), având cea mai mare victorie din partea colegiilor electorale din istoria
americană. Politica externă a dominat cel de-al doilea mandat, în ea fiind inclus Războiul
Rece, bombardarea Libiei(d) și afacerea Iran–Contra(d).
A descris în public Uniunea Sovietică drept „Imperiul Răului”, iar în timpului faimosului discurs de
la Poarta Brandenburg, președintele Reagan i-a cerut Secretarului General al Partidului Comunist al
Uniunii Sovietice, Mihail Gorbaciov, „dărâmați acest zid!”. A schimbat politica Războiului Rece de
la destindere la rollback(d), escaladând cursa înarmării cu URSS, iar în acest răstimp a participat la
discuții cu Gorbaciov, care au culminat cu Tratatul INF(d), care a micșorat mișcărilor de protest din
1969, fiind reales în 1970(d). A candidat de două ori fără succes pentru a fi nominalizat candidat
republican la alegerile prezidențiale din 1968(d) și 1976(d); patru ani mai târziu, a fost nominalizat
candidat și a câștigat alegerile, devenind cel mai în vârstă președinte ales al SUA de până atunci,
învingându-l pe președintele de atunci, Jimmy Carter, în 1980(d).
Ajuns președinte în 1981, Reagan a implementat noi inițiative economice și politice. Politicile sale
orientate spre zona de piață a ofertei(d), poreclite „Reaganomics”, au susținut scăderea impozitelor
pentru stimularea creșterii economice, controlul rezervelor de stat pentru frânarea inflației,
dereglementarea economică și reducerea cheltuielilor guvernamentale. În perioada primului său
mandat a supraviețuit unei tentative de asasinat(d) și a stimulat lupta împotriva drogurilor(d).
În timpul celor două mandate, în economie a avut loc o reducere a inflației de la 12.5% la 4.4% și o
creștere medie anuală a PIB-ului de 3,4; în timp ce Reagan a decretat tăieri la cheltuielile
discreționare domestice, tăierile taxelor și creșterea cheltuielilor militare au contribuit la creșterea per
total a acoperirilor federale, chiar după reglarea inflației. La baza celei de-a doua campanii
prezidențiale a lui Reagan a stat noțiunea „Morning in America(d)”, câștigând cu o majoritate
zdrobitoare de voturi în 1984(d), având cea mai mare victorie din partea colegiilor electorale din istoria
americană. Politica externă a dominat cel de-al doilea mandat, în ea fiind inclus Războiul
Rece, bombardarea Libiei(d) și afacerea Iran–Contra(d).
A descris în public Uniunea Sovietică drept „Imperiul Răului”, iar în timpului faimosului discurs de
la Poarta Brandenburg, președintele Reagan i-a cerut Secretarului General al Partidului Comunist al
Uniunii Sovietice, Mihail Gorbaciov, „dărâmați acest zid!”. A schimbat politica Războiului Rece de
la destindere la rollback(d), escaladând cursa înarmării cu URSS, iar în acest răstimp a participat la
discuții cu Gorbaciov, care au culminat cu Tratatul INF(d), care a micșorat arsenalele nucleare ale
ambelor țări. Președinția lui Reagan a avut loc într-o perioadă de declin a Uniunii Sovietice, iar la
doar zece luni de la sfârșitul mandatului, Zidul Berlinului a căzut, Germania s-a reunit în următorul
an, iar pe 26 decembrie 1991, la aproape trei ani după ce Reagan a părăsit funcția, Uniunea
Sovietică s-a dizolvat.
Când Reagan a părăsit funcția în 1989, cota sa de popularitate atinsese 68%, egalându-l în acest
sens pe Franklin D. Roosevelt și fiind egalat ulterior si de Bill Clinton, care avea să devina
presedinte in 1992, acestea fiind cele mai mari succese la public ale unor președinți care au părăsit
funcția, din epoca modernă.
A fost primul președinte de după Dwight D. Eisenhower care a deținut două mandate, după ce o
succesiune de cinci președinți anteriori cu un singur mandat, unii din cauza unor împrejurări
deosebite. Deși la început plănuia să aibă o perioadă post-prezidențială activă, Reagan a dezvăluit
în 1994 că fusese diagnosticat cu boala Alzheimer, cu un an înainte. A apărut în public pentru ultima
dată la înmormântarea lui Richard Nixon(d). A murit zece ani mai târziu(d) în 2004 la vârsta de 93 de
ani.
O persoană emblematică printre republicani, are o poziție favorabilă în clasificările istorice ale
președinților SUA(d), iar activitatea sa prezidențială a constituit o realiniere pentru
politicile conservatoare din SUA.