Principii și practici de

calitate în mediul educațional

Calitatea în educaţie desemnează un complex de principii şi practici ce traversează
întregul mediu educaţional, în totalitatea componentelor sale, orientat spre obţinerea de rezultate
superioare, raportate la standarde şi spre satisfacerea nevoilor şi aşteptărilor beneficiarilor
educaţiei.  Pentru a defini o şcoală de calitate trebuie să parcurgem totul: climatul şcolar, mediul
fizic, curriculum-ul, relaţiile dintre profesori, elevi şi comunitate etc. Indicatori ai şcolii de
calitate apar în fiecare lecţie, material auxiliar, activitate metodică, întâlnire cu părinţii, aspect al
unei recreaţii, discuţie în cancelarie între cadrele didactice, întâlnire între director şi autorităţile
locale.

Pornind de la premisa că autoevaluarea instituţională este procesul de identificare a

punctelor tari, a celor care necesită a fi îmbunătăţite, prin analiza tuturor aspectelor legate de
performanţele realizate prin raportare la indicatorii cuprinşi în standardele naţionale,
autoevaluarea este o etapă obligatorie a procesului de diagnoză cu scop prognostic – de
planificare ameliorativă.  Autoevaluarea instituţională este rezultatul muncii în echipă, ca şi
proces colaborativ.

Filosofia autoevaluării presupune:

- Formarea, promovarea şi asumarea culturii autoevaluării la nivel de individ, structuri

funcţionale de management, instituţie.

- Constituirea echipei care elaborează şi propune spre aprobare şi asumare instrumente, proceduri
de autoevaluare.

- Identificarea direcţiilor/domeniilor relevante pentru autoevaluare, cum ar fi: progresul elevilor,

oferta educaţională,  resurse, management, relaţia cu comunitatea.

- Elaborarea şi asumarea unui cod de conduită pentru relevanţa autoevaluării: sinceritate,

onestitate, raportare la sistem unic de indicatori, responsabilitate etc.

- Valorificarea rezultatelor autoevaluării în procesul de proiectare – planificare instituţională în

vederea obţinerii succesului sub forma asigurării calităţii educaţiei. 
 Cultura organizațională este manifestarea de fiecare zi prin care se pot scoate în evidență
valorile, tradițiile. Ea se referă la modul de comportare a angajaților la locul de muncă,
așteptările lor de la organizație, de la ceilalți angajați. Unul dintre cele mai mari obstacole cu
care se confruntă organizațiile în implementarea managementului calității este bariera culturală.
Elementele culturii organizaționale sunt:

- Mediul -dacă este competitiv, cultura organizațională este orientată spre schimbare;

- dacă piața este stabilă și cultura organizațională este la fel;

- Valori organizaționale - sunt sufletul culturii organizaționale și descriu ceea ce gândesc

membrii organizației;

- Rituri, ritualuri și deprinderi organizaționale - exprimă regulile nescrise ale organizației și

constituie modul prin care o cultură organizațională este transmisă din generație în generație;

- Mijloace de promovare a culturii - depind de modul în care managerii tratează angajații, modul
în care interacționează aceștia, sistemele de valori la nivelul decizional, valorile culturale la care
se raportează.

Implementarea unui sistem de management total al caliățtii reprezintă o schimbare, care

va parcurge mai multe etape, cum ar fi:

- implicarea tuturor angajaților;

- planificarea activităților ce vor determina schimbarea;

- punerea în aplicare a elementelor planificate;

- evaluarea rezultatelor obținute;

- instituționalizarea schimbării.

Succesul unui sistem al calității este strâns legat de modul în care răspunde personalul la
acest proces din punct de vedere cultural. În acest scop personalul trebuie instruit pentru a
cunoaște și înțelege problemele cu care se va confrunta, va deveni capabil să rezolve problemele
ce pot apare, va crea o atitudine pozitivă relativă la propriile responsabilități.

Aceasta nu se poate realiza peste noapte, este un proces de durată care începe cu
angajarea managerului la vârf, se continuă cu implicarea tuturor angajaților și continuă cu
îmbunătățirea continuă. Deci, o cultură organizațională orientată spre calitate are nevoie de o
schimbare planificată, participativă și negociată.
 Şcoala trebuie privită ca o organizaţie care îşi desfăşoară activitatea de educaţie şi
formare într-o piaţă concurenţială a ofertei de servicii.Competitivitatea ei constă în capacitatea şi
viteza de adaptare la nevoile mediului său economico-social. Produsele oferite de aceasta pe
piaţă sunt competenţele.

Competenţele prin care se poate aprecia calitatea unei unităţi şcolare sunt competenţe
profesional- ştiinţifice, organizaţională, comunicaţională, psihosocială, psihopedagogică,
managerială.

Activitatea de asigurare a calităţii ar trebui să înceapă, în fiecare şcoală, printr-o

identificare cât mai obiectivă a aspectelor ce trebuie îmbunătăţite şi ierarhizarea lor, pentru
stabilirea priorităţilor.

Calitatea educatiei este ansamblul de caracteristici ale unui program de studiu şi ale
furnizorului acestuia, prin care sunt satisfăcute aşteptările beneficiarilor, precum şistandardele de
calitate;

Evaluarea calitatii educatiei constă în examinarea multicriterială a măsurii încare o

organizație furnizoare de educație şi programul acesteia îndeplinesc standardele şistandardele de
referință. Atunci când evaluarea calității este efectuată de însăşi organizațiafurnizoare de
educație, aceasta ia forma evaluării interne. Atunci când evaluarea calitățiieste efectuată de o
agenție națională sau internațională specializată, aceasta ia forma evaluăriiexterne.

Asigurarea calitatii educatiei este realizată printr-un ansamblu de acțiuni dedezvoltare a

capacității instituționale de elaborare, planificare şi implementare de programe destudiu, prin
care se formează încrederea beneficiarilor că organizația furnizoare de educațiesatisface
standardele de calitate. Asigurarea calității exprimă capacitatea unei organizațiifurnizoare de a
oferi programe de educație, în conformitate cu standardele anunțate. Ea esteastfel promovată
încât să conducă la îmbunătățirea continuă a calității educației.

Controlul calitatii educatiei în instituțiile de învățământ profesional, licealşi postliceal

presupune activități şi tehnici cu caracter operațional, aplicate sistematic de oautoritate de
inspecție desemnată pentru a verifica respectarea standardelor prestabilite.

Îmbunatatirea calitatii educatiei presupune evaluare, analiză şi acțiune corectivăcontinuă

din partea organizației furnizoare de educație,bazată pe selectarea şi adoptareacelor mai potrivite
proceduri, precum şi pe alegerea şi aplicarea celor mai relevante standarde de referință.

Criteriul se referă la un aspect fundamental de organizare şi funcționare a uneiorganizații

furnizoare de educație. Standardul reprezintă descrierea cerințelor formulate în termeni de reguli
saurezultate, care definesc nivelul minim obligatoriu de realizare a unei activități în educație.
Standardul de referinta reprezintă descrierea cerințelor care definesc un nivel optimal de realizare
a unei activități de către o organizație furnizoare de educație, pe baza bunelor practici existente la
nivel național, european sau mondial;indicatorul de performanta reprezintă un instrument de
măsurare a graduluide realizare a unei activităti desfăsurate de o organizație furnizoare de
educatie prinraportare la standarde, respectiv la standarde de referință.

O caracteristică a bunelor practici în asigurarea calităţii la nivel instituţional sau de

program este considerată a fi un proces, o practică sau o modalitate de a proceda care, în
contextul instituţiei respective, îmbunătăţeşte sau conduce la îmbunătăţirea managementului
calităţii şi/sau a standardelor de performanţă, şi a performanţelor în învăţare şi predare. 

Implementarea managementului calităţii în şcoală trebuie să vizeze următoarele aspecte:

• înfiinţarea Comisiei pentru Evaluarea şi Asigurarea Calităţii (CEAC), conform metodologiei, şi

stabilirea sarcinilor pe fiecare membru al comisiei;

• elaborarea Regulamentului de funcţionare şi Codului de etică ale CEAC;

• întocmirea  Planului de acţiune pentru asigurarea calităţii, la nivel de şcoală şi de catedre;

• elaborarea strategiei de evaluare internă a calităţii;

• elaborarea procedurilor de evaluare şi asigurare a calităţii activităţii din şcoală (observarea 

procesului de predare-învăţare; identificarea stilurilor de învăţare ale elevilor şi adaptarea
stilurilor de predare ale profesorilor la nevoile individuale şi colective ale elevilor; consilierea
elevilor; protecţia muncii în laboratoare, cabinete şi ateliere şi acordarea primului ajutor,
circulaţia elevilor în incinta şcolii; procedura  de  realizare  a  activităţilor extracurriculare,
elaborarea, aplicarea şi interpretarea chestionarelor; selectarea, păstrarea şi verificarea dovezilor;
depunerea şi rezolvarea contestaţiilor; verificarea modului de completare a documentelor
oficiale).

• stabilirea şi pregătirea echipei de observatori ai lecţiilor, repartizarea cadrelor didactice pe

observatori;

• înscrierea cadrelor didactice la cursurile de perfecţionare;

• elaborarea rapoartelor de monitorizare internă periodice şi a rapoartelor de evaluare internă

anuale;
• realizarea unei analize SWOT, în cadrul fiecărei catedre şi la nivel de şcoală, privind calitatea
actului didactic,  în vederea identificării punctelor slabe ale activităţii didactice;

• realizarea planului de îmbunătăţire a calităţii, în funcţie de punctele slabe identificate.

            Activitatea de asigurare a calităţii ar trebui să înceapă, în fiecare şcoală, printr-o

identificare cât mai obiectivă a aspectelor ce trebuie îmbunătăţite şi ierarhizarea lor, pentru 
stabilirea priorităţilor. Pentru pregătirea şi implementarea unei practici eficiente, care să asigure
calitatea serviciilor de educaţie şi formare profesională furnizate de o unitate şcolară, se impune
cu necesitate realizarea unor acţiuni constructive, orientate spre:

• îmbunătăţirea comportamentului, a motivării şi a prezenţei elevilor; • reducerea absenteismului

şi abandonului şcolar;

• colaborarea strânsă dintre elevi şi profesori, materializată în creşterea interesului şi asumarea

responsabilităţii pentru propria învăţare de către elevi;

• îmbunătăţirea evaluării formative, prin folosirea unei game mai largi de metode şi instrumente
de evaluare, diversificată inclusiv prin aportul inovativ personal al cadrelor didactice sau al unor
echipe mixte de profesori şi elevi;

• îmbunătăţirea colaborării între catedre şi a relaţiilor cu toţi factorii interesaţi;

• creşterea numerică şi calitativă a parteneriatelor cu agenţii economici locali, prin stimularea

interesului lor pentru implicarea directă şi activă în procesul complex de asigurare a calităţii în
întreaga activitate derulată de unitate;

• îmbunătăţirea parteneriatelor între şcoală, familie şi alte organizaţii în ceea ce priveşte educaţia
elevilor.

            Una din definiţiile care explică conceptul de asigurare a calităţii include procesele
planificate şi sistematice necesare asigurării unui grad adecvat de incredere că oferta
educaţională va satisface cerinţele de calitate necesare. Această abordare a conceptului implică
asigurarea calităţii în educaţie printr-o serie de actiuni de dezvoltare a capacităţii instituţionale de
elaborare,  planificare, implementare de programe de studiu prin care se oferă programe de
educaţie de calitate in conformitate cu standardele cerute, adaptate la cerinţele şi nevoile
particulare.

Asigurarea calităţii este un deziderat care se realizează treptat cuprinzănd toate aspectele
procesului educaţional, pornind de la calitatea actului educaţional, implicarea elevilor în
activităţile extracurriculare, realizarea de programe, scheme de învăţare prin muncă pentru elevi,
programe remediale, sprijinirea parteneriatelor şi a proiectelor educaţionale, consiliere şi
îndrumare în sprijinul tranziţiei de la şcoală la viaţa activă, monitorizarea inserţiei tinerilor
absolvenţi pe piaţa muncii, implicarea activă a părinţilor şi a comunităţii locale în viaţa şcolii.

Bibliografie:

PHARE TVET, Ghid de bune practici în asigurarea calităţii educaţiei şi formării

profesionale în învăţământul profesional şi tehnic
 

Legea  nr. 87/ 2006 privind asigurarea calităţii educaţiei