Prevenirea violenței de gen, perspectiva tinerilor - DECIDES Europe

Violența domestică și violența de gen

- prevenire și reducerea riscurilor -

SUPORT DE CURS

Formatoare: Andreea Bragă

1
 Violența domestică și violența de gen - prevenire și reducerea riscurilor
- Curs de formare pentru profesori și consilieri școlari -

Cursul de formare „Violența domestică și violența de gen - prevenire și reducerea riscurilor”

este organizat de Asociația Transcena în parteneriat cu Centrul Municipiului București de
Resurse și Asistență Educațională în cadrul proiectului “Prevenirea violenței de gen,
perspectiva tinerilor - DECIDES Europe”.

Proiectul “Prevenirea violenței de gen, perspectiva tinerilor - DECIDES Europe” este derulat
de Fundația Interarts Spania – lider de proiect, Asociația Trabe Spania, Kvindemuseet
Kvindemuseet i Danmark și Asociația Transcena Romania și este finanțat de Uniunea
Europeană în cadrul Programului Rights, Equality and Citizens (Drepturi, Egalitate și
Cetățenie), număr de contract 810417.

Violența de gen este un fenomen studiat de numeroși cercetători în ultimul secol și care a
determinat numeroase acțiuni de advocacy din partea femeilor pe plan internațional. Cel mai
important document internațional care constituie un instrument puternic de prevenire și
combatere a fenomenului este Convenția Consiliului Europei privind prevenirea şi combaterea
violenţei împotriva femeilor şi a violenţei domestice, [Istanbul, 11.V.2011]. Violența de gen
include violența domestică iar victimele acestei forme de violență devin copiii. Un impact
important al violenței domestice îl constituie obișnuirea copiilor cu comportamentele violente
și creșterea extremă a riscului de utilizare a violenței în grupurile de copii, precum și a riscului
de formare de relații bazate pe violența de gen în grupurile de copii, inclusiv în școală.

Mediul școlar constituie unul dintre cele mai bune contexte pentru observarea, identificarea și
prevenirea fenomenului. Cursul de față vă oferă cîteva elemente utile de lucru în efortul de a
reduce riscul de violență de gen în mediul școlar.

2
Temele cursului sunt:
1. Definirea conceptelor – gen, egalitate de gen, violență de gen
2. Forme de manifestare ale violenței de gen
3. Cauze și efecte ale violenței de gen
4. Legislația naționala și internațională
5. Instituțiile responsabile și servicii pentru victime
6. Drepturile victimelor violenței de gen
7. Echipe mobile pentru intervenție și echipe multidisciplinare
8. Identificarea cazurilor și a potențialelor victime
9. Rolul profesorilor în prevenirea și combaterea violenței de gen
10. Modele de activități în clase pentru a discuta despre violența de gen

3
1. Definirea conceptelor – gen, egalitate de gen, violență de gen

”Nu te naști femeie, ci devii femeie” – Simone de Beauvoair

În întreaga lume, de la o societate la alta, femeile și bărbații, fetele și băieții, se comportă diferit,
într-un grad mai mare sau mai mic și au un statut social diferit. Femeile și bărbații se îmbracă
diferit, își petrec timpul în moduri diferite și au interese diferite. Multe dintre aceste diferențe
nu sunt înnăscute, ci sunt construite social pornind de la conceptul de gen.

Genul reprezintă un construct social, prin care femeile și bărbații sunt învățați să se comporte
diferit, rolurile pe care le dețin și interesele lor nefiind aceleași. Genul se referă la diferențele
sociale și culturale dintre femei și bărbați, nu la cele biologice, pentru care există termenul
”sex”.

SEX GEN

Caracteristici biologice care ne diferențiază Roluri și responsabilități construite social

din punct de vedere al sexului la naștere – asociate cu ce înseamnă să fii fată sau băiat
femeiesc sau bărbătesc. sau femeie sau bărbat.

Te naști cu ele. Nu te naști cu ele.

Naturale. Învățate.

Universale, indiferent de perioadele istorice. Rolurile de gen variază în diferite societăți,

culturi sau perioade istorice și depinde și de
statutul social, vârstă, educație, etnie sau
religie.

Nu pot fi schimbate, decât cu tratament Deși sunt adând înrădăcinate, rolurile de gen
medical sau intervenție medicală. pot fi schimbate cu timpul, având în vedere
că valorile și normele sociale nu sunt statice.

Ex. Doar femeile pot da naștere. Doar Ex. Așteptarea socială ca bărbații să fie
femeile pot alăpta. principalii aducători de venit, iar femeile să
4
 fie cele care au grijă de casă și copii este un
exemplu de normă de gen prezentă în multe
contexte sociale.

Observație: La naștere, diferența dintre fete și băieți este sexul lor. În timp ce cresc societatea
le atribuie roluri, responsabilități, oportunități, privilegii, drepturi diferite care, în cele din
urmă, creează diferențele sociale dintre femei și bărbați.

Sursa: Manual for Trainers: Gender Equality and Gender Mainstreaming, 2015

Socializarea de gen
De-a lungul vieții noastre are loc socializarea care este un proces continuu prin care se formează
identitatea noastră și prin care învățăm norme, valori, comportamente. Prin socializare fetele și
băieții învață că societatea așteaptă ca ei să se comporte diferit și să respecte anumite roluri de
gen, iar aceste așteptări din partea societății au impact asupra atitudinii și comportamentului lor
pe tot parcursul vieții. Oamenii vin din comunități diferite sau din culturi diferite, fapt pentru
care sunt socializați diferit, în acord cu normele și valorile acelor comunități.

ȘCOALA

FAMILIA
PRIETENII

AGENȚI AI
SOCIALIZĂRII
DE GEN

MASS RELIGIA
MEDIA

LOCUL DE
MUNCĂ

5
Genul este în strânsă legătură și cu felul în care noi definim și asociem masculinitatea și
feminitatea cu bărbații și femeile. Așteptările sociale pe care la avem de la femei este să fie
feminine, în timp ce de la bărbați ne așteptăm să fie masculini, așa cum sunt definite de societate
cele două concepte. De exemplu, în multe societăți modestia, delicatețea, supunerea,
emotivitatea sunt asociate feminității și societatea se așteaptă ca fetele și femeile să se comporte
așa. În același timp ne așteptăm ca băieții și, mai târziu, bărbații să dovedească agresivitate, să
domine, să nu își arate emoțiile (ex „Plângi ca o fetiță”).

Încă de la naștere sunt transmise diferențele de gen prin felul în care sunt atribuite culorile
hainelor, roz fiind o culoare preferată pentru hainele fetelor, iar albastru pentru băieți. Raioanele
de jucării sunt și acestea împărțite: secțiunea fetelor unde vom găsi jucării care le încurajează
pentru viitoarele activități de îngrijire (păpuși, mini-bucătării, aragaz de jucărie, mașină de
spălat de jucărie) și jucăriile pentru băieți care îi încurajează către spațiul public, acțiune și
competiție (mașini, pistoale, jocuri de strategie, roboți). Dacă ne naștem femei, vor exista
anumite așteptări din partea celor din jur, de a ne încadra într-un anumit model cultural și social,
ceea ce determină rolurile de gen tradiționale.

Egalitatea de gen reprezintă un deziderat pentru ca nevoile și interesele diferite ale femeilor și
bărbaților să fie valorizate și promovate în mod egal. Indexul Egalității de Gen plasează
România pe penultimul loc în Uniunea Europeană din punct de vedere al egalității de gen,
clasament determinat de analizarea a 6 domenii: piața muncii, statut economic, educație și
formare, timp liber și muncile casnice, reprezentare politică, socială și economică, sănătate.
Indicatorii măsurați în aceste domenii arată că încă există inegalități între femei și bărbați în
ceea ce privește accesul pe piața muncii, remunerația, pozițiile de decizie, etc.

Violența de gen este un concept umbrelă care se referă la orice formă de violență îndreptată
împotriva unei persoane în baza diferențelor de gen asociate cultural femeilor și bărbaților.
Violența de gen este îndreptată în cele mai multe cazuri împotriva femeilor și fetelor, însă și
băieții sau bărbații pot fi victime ale violenței de gen. Copiii pot fi și ei victime ale violenței de
gen. Violența de gen include și violența domestică.

6
Violența de gen (Legea 202/2002 privind egalitatea de șanse între femei și bărbați) - fapta
de violenţă direcţionată împotriva unei femei sau, după caz, a unui bărbat, motivată de
apartenenţa de sex. Violenţa de gen împotriva femeilor este violenţa care afectează femeile în
mod disproporţionat. Violenţa de gen cuprinde, fără a se limita însă la acestea, următoarele
fapte: violenţa domestică, violenţa sexuală, mutilarea genitală a femeilor, căsătoria forţată,
avortul forţat şi sterilizarea forţată, hărţuirea sexuală, traficul de fiinţe umane şi prostituţia
forţată.

„Femeile și fetele sunt deseori expuse unor forme grave de violență cum ar fi violenţa
domestică, hărţuirea sexuală, violul, căsătoria forţată, crimele comise în numele aşa-numitei
“onoare” şi mutilarea genitală, care constituie o încălcare gravă a drepturilor omului ale
femeilor şi ale fetelor şi un obstacol major în realizarea egalităţii dintre femei şi bărbaţi.”
(Convenția de la Istanbul) Violența împotriva femeilor poate avea loc în relațiile de cuplu, între
parteneri, dar și între alți membri de familie sau din partea unor membri ai rețelei sociale
(prieteni, colegi de muncă, angajatori, vecini) sau poate fi exercitată de o persoană străină.

Violența domestică reprezintă „orice acțiune sau inacțiune intenționată, cu excepția acțiunilor
de autoapărare ori de apărare, manifestată fizic sau verbal, săvârșită de către un membru de
familie împotriva altui membru al aceleiași familii, care provoacă ori poate cauza un prejudiciu
sau suferințe fizice, psihice, sexuale, emoționale ori psihologice, inclusiv amenințarea cu
asemenea acte, constrângerea sau privarea arbitrară de libertate. Constituie, de asemenea,
violență în familie împiedicarea femeii de a-și exercita drepturile și libertățile fundamentale. “
(Legea 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței domestice).

7
2. Forme de manifestare ale violenței de gen și violenței domestice

Anumite forme de violență sunt trăite în majoritatea cazurilor de femei sau doar de femei -
violul, abuzul sexual, hărțuirea sexuală, infanticidul feminin, avortul selectiv, crime de onoare,
mutilarea genitală a femeilor, căsătoria forțată, violența domestică, violența sexuală în timpul
războaielor, sterilizare forțată, avortul forțat, lapidare, biciuire (Miroiu, 2004).

Forme ale violenței domestice definite de Legea Nr. 217/2003 din 22 mai 2003 ***
Republicată pentru prevenirea şi combaterea violenţei domestice

Violența verbală - adresarea printr-un limbaj jignitor, brutal, precum utilizarea de insulte,
amenințări, cuvinte și expresii degradante sau umilitoare.

Violența fizică - vătămarea corporală ori a sănătăţii prin lovire, îmbrâncire, trântire, tragere de
păr, înţepare, tăiere, ardere, strangulare, muşcare, în orice formă şi de orice intensitate, inclusiv
mascate ca fiind rezultatul unor accidente, prin otrăvire, intoxicare, precum şi alte acţiuni cu
efect similar, supunerea la eforturi fizice epuizante sau la activităţi cu grad mare de risc pentru
viaţă sau sănătate şi integritate corporală.

Violența sexuală - agresiune sexuală, impunere de acte degradante, hărțuire, intimidare,

manipulare, brutalitate în vederea întreținerii unor relații sexuale forțate, viol conjugal.

Violența psihologică - impunerea voinţei sau a controlului personal, provocarea de stări de

tensiune şi de suferinţă psihică în orice mod şi prin orice mijloace, prin ameninţare verbală sau
în orice altă modalitate, şantaj, violenţă demonstrativă asupra obiectelor şi animalelor, afişare
ostentativă a armelor, neglijare, controlul vieţii personale, acte de gelozie, constrângerile de
orice fel, urmărirea fără drept, supravegherea locuinţei, a locului de muncă sau a altor locuri
frecventate de victimă, efectuarea de apeluri telefonice sau alte tipuri de comunicări prin
mijloace de transmitere la distanţă, care prin frecvenţă, conţinut sau momentul în care sunt
emise creează temere, precum şi alte acţiuni cu efect similar.

8
Violența socială - impunerea izolării persoanei de familie, de comunitate şi de prieteni,
interzicerea frecventării instituţiei de învăţământ sau a locului de muncă, interzicerea/limitarea
realizării profesionale, impunerea izolării, inclusiv în locuinţa comună, privarea de acces în
spaţiul de locuit, deposedarea de acte de identitate, privare intenţionată de acces la informaţie,
precum şi alte acţiuni cu efect similar.

Violența economică - interzicerea activității profesionale, privare de mijloace economice,

inclusiv lipsire de mijloace de existență primară, cum ar fi hrană, medicamente, obiecte de
primă necesitate, acțiunea de sustragere intenționată a bunurilor persoanei, interzicerea
dreptului de a poseda, folosi și dispune de bunurile comune, control inechitabil asupra bunurilor
și resurselor comune, refuzul de a susține familia, impunerea de munci grele și nocive în
detrimentul sănătății, inclusiv unui membru de familie minor, precum și alte acțiuni cu efect
similar.

Violența spirituală - subestimarea sau diminuarea importanţei satisfacerii necesităţilor moral-

spirituale prin interzicere, limitare, ridiculizare, penalizare a aspiraţiilor membrilor de familie,
a accesului la valorile culturale, etnice, lingvistice ori religioase, interzicerea dreptului de a
vorbi în limba maternă şi de a învăţa copiii să vorbească în limba maternă, impunerea aderării
la credinţe şi practici spirituale şi religioase inacceptabile, precum şi alte acţiuni cu efect similar
sau cu repercusiuni similare.

În nicio formă şi în nicio împrejurare, obiceiul, cultura, religia, tradiţia şi onoarea nu pot fi
considerate drept justificare pentru niciun tip de acte de violenţă definite în prezenta lege.

Violența de gen dezvoltă noi forme odată cu modernizarea mijloacelor tehnologice și a

comunicării online, astfel încep să fie raportate de către victime forme de violență care nu au
încă o definiție clară în legislația românească așa cum este ”revenge porn” (sau ”răzbunare prin
pornografie”) sau hărțuirea pe internet, respectiv ”cyber bullying”.

Violența împotriva femeilor pe internet poate lua multe forme – hărțuirea online (cyber
stalking), răzbunare prin pornografie (revenge porn), umilirea victimei (”slut shaming”),

9
pornografie nedorită, amenințări cu violul sau moartea, șantajarea pe baza unei relații sexuale
(”sextorion”).
Urmărirea online (cyber stalking) – Se referă la urmărirea, controlul victimei prin mesaje,
emailuri, texte transmise prin internet și presupune incidente repetate care combinate îi dau
victimei o stare de teamă, stres, anxietate. Urmărirea online poate include trimiterea de emailuri,
mesaje, texte care sunt ofensatoare sau care reprezintă o amenințare, postarea de comentarii
ofensatoare la adresa victimei pe internet, distribuirea de fotografii sau clipuri intime despre
victima pe internet sau pe telefonul mobil. Pentru a fi considerate hărțuire online, aceste acte
de violență trebuie să fie repetate și săvârșite de aceeași persoană.
Hărțuirea online (cyber harassment) – Poate lua forma unor mesaje, emailuri, texte (online)
nedorite cu conținut sexual, avansuri nepotrivite sau nedorite prin rețelele de socializare, site-
uri, chat-uri, amenințarea cu violența sexuală sau fizică prin mijloacele online, discurs instigator
la ură care presupune un limbaj degradant, insulte sau amenințări la adresa unei persoane pe
baza genului său sau pe baza altor identități (cum este orientarea sexuală).
Răzbunare prin pornografie (revenge porn) – Pornografie neconsensuală presupune
distribuirea online de fotografii sau clipuri cu conținut sexual fără consimțământul persoanei
care apare în imagini. Agresorul este în cele mai multe cazuri fostul partener care folosește
fotografii sau clipuri obținute în timpul relației și urmărește să o umilească public pe fosta
partenere ca să se răzbune după încheierea relației. Nu întotdeauna agresorii sunt parteneri sau
foști parteneri și nu întotdeana motivul este răzbunarea, ci imaginile cu conținut sexual pot fi
obținute prin furt de date online (spargerea contului de social media sau a emailului) sau furt
din calculatorul sau telefonul victimei și urmărește umilirea victimei sau să provoace daune în
viața reală a victimei (exluderea victimei dintr-un liceu, încheierea unui contract de muncă).
Sursa: European Institute for Gender Equality, 2017

Aceste forme de violență sunt deosebit de grave și de cele mai multe ori au loc între adolescenți.
Există studii care arată că 90% dintre victimele răzbunării prin pornografie sunt femei și că
numărul cazurilor acestui tip de violență este în creștere (Cyber Civil Rights Initiative, 2015).
Victimele pot trece printr-o depresie foarte puternică, fiind stigmatizate de comunitate, prieteni,
familie și chiar marginalizate sau excluse și, în unele cazuri, pot ajunge la sinucidere.

10
3. Cauze și efecte ale violenței de gen

Violența de gen este atât o cauză, cât și o consecință a inegalităților de gen dintre femei și
bărbați și este una dintre cele mai extinse forme de încălcare a drepturilor omului din toate
societățile. Violența de gen și violența împotriva femeilor sunt termeni care sunt des folosiți cu
același înțeles (EIGE, 2015).

Violența domestică nu este despre o lipsă a controlului furiei, ci este despre putere și este o
alegere bazată pe credința conform căreia este justificat să menții puterea asupra partenerei prin
violență. De multe ori alcoolul sau drogurile sunt considerate cauze ale violenței, însă acestea
sunt factori favorizanți pe baza cărora violența poate lua amploare. În același timp nu toți
dependenții de alcool sau droguri sunt violenți. Doar în 11% dintre cazurile de loviri și alte
violențe în familie înregistrate de Poliția Română în 2018 situațiile de violență s-au desfășurat
pe fondul consumului de alcool (Rețea VIF, 2019).

Violența împotriva femeilor este rezultatul relațiilor inegale de putere dintre femei și
bărbați, menținute și reproduse de-a lungul istoriei, care au condus la subordonarea și
discriminarea femeilor de către bărbați și la împiedicarea avansării depline a drepturilor
femeilor (Convenția de la Istanbul). Violența împotriva femeilor este o modalitatea de a
controla și disciplina femeile atunci când nu se comportă în acord cu așteptările sociale și pentru
a confirma balanța de putere dintre victimă și agresor.

1 din 3 femei din Uniune Europeană se va confrunta cu o formă de violență de-a lungul vieții
sale, iar 1 din 4 femei din România a fost agresată fizic sau sexual de partenerul său (FRA,
2014). Începând cu vârsta de 15 ani, 1 din 2 femei din Uniunea Europeană a trăit o formă de
hărțuire sexuală, 1 din 20 de femei a fost violată, iar 95% dintre victimele traficului de ființe
umane sunt femei (FRA, 2014). 55% dintre români consideră că violul este justificat în anumite
situații – atunci când victima este îmbrăcată într-un anumit fel, dacă a consumat băuturi
alcoolice sau stupefiante sau dacă a acceptat să își însoțească partenerul acasă (Eurobarometrul
449, 2018).

11
26% din omoruri au avut loc în familie în anul 2017 (cf. datelor Ministerului Public, IGPR și
INML), iar din 36.245 de fapte de violență în familie sesizate în 2017, au ajuns în instanță doar
4% (1.491 inculpați).

Despre violența domestică și violența de gen există nenumărate prejudecăți sau mituri, care sunt
contrazise de date statistice sau de cercetări în domeniu, însă ele sunt ușor transmise mai departe
și acceptate de diferite persoane din dorința de a găsi o justificare imediată pentru astfel de fapte
traumatice, cât și pentru a ne asigura că nouă nu ni s-ar întâmpla niciodată așa ceva, fiind mai
ușor de acceptat prejudecata conform căreia violența domestică se întâmplă în grupurile sociale
sau în rândul persoanelor diferite de noi.

Unele dintre cele mai des întâlnite prejudecăți despre violența în familie se referă la faptul că
violența are loc în rândul familiilor sărace, în rândul celor needucați, pe fondul consumului de
alcool sau în rândul minorităților etnice. Cei mai mulți oameni cred aceste prejudecăți pentru
că le este mai ușor să asocieze un fenomen negativ, cum este violența în familie, cu grupuri
sociale sau persoane care sunt diferite de ei, tocmai pentru a respinge ideea că violența în familie
se întâmplă și în cazul lor. Aceste prejudecăți sunt FALSE.

Datele statistice ale Poliției Române arată că violența în familie se întâmplă atât în mediul rural,
cât și în mediul urban. Cazurile de violență în familie înregistrate de organizațiile care oferă
servicii de consiliere și adăpost ne arată că agresorii provin atât din rândul celor cu un nivel
scăzut de educație sau care se confruntă cu probleme economice, cât și din rândul celor cu studii
superioare, din rândul persoanelor publice sau cu funcții de conducere în instituții publice sau
private.

Violența în familie se întâmplă în toate mediile sociale, atât în rândul minorităților etnice, cât
și în rândul majoritarilor. Violență domestică există inclusiv în statele în care consumul de
alcool este interzis. Principala cauză a violenței împotriva femeilor este raportul inegal de
putere dintre femei și bărbați, felul în care femeile sunt considerate și tratate ca fiind inferioare
bărbaților.

12
Blamarea victimei are loc atunci când femeia agresată este considerată în întregime sau parțial
vinovată pentru trauma suferită. Atunci când familia, prietenii și cei apropiați reacționează
astfel, supraviețuitoarele violenței continuă să creadă că este vina lor și le va fi mult mai greu
să se despartă de agresor.

“sigur are și ea vina ei, doar nu o bătea degeaba”

“dacă toată ziua e cu gura pe el, îl toacă la creier”
“lasă că nu iese foc fără fum”
“probabil că l-a înșelat, și-o merită”
“dacă nu i-a călcat hainele cum trebuia”
“dacă umblă aiurea”
“dacă s-a îmbrăcat provocator, înseamnă că și-o caută”

În multe cazuri, prima reacție a celor apropiați este să găsească scuze agresorului, deși singura
persoană vinovată pentru violență este persoana care o exercită.

“a băut alcool și de-aia, că altfel e băiat bun, dar când bea…”

“poate a fost și el stresat și nu s-a putut controla”
“dacă nu o bate, înseamnă că nu o iubește”
“dacă s-a dus cu altul, normal că a bătut-o”

Impactul violenței domestice asupra victimelor adulte și victimelor copii depinde de mai mulți
factori precum relația dintre victimă și agresor, gen, vârstă, încredere în sine, frecvența
violenței, severitatea violenței. existența în comunitate a unui sprijin sau lipsa lui etc.

13
Efectele violenței domestice și a violenței sexuale asupra copiiilor, conform ”Ghidului
profesorului din Vermont – Cum răspundem la violență domestică și sexuală” (2016), sunt
următoarele:
Efectele violenței domestice asupra copiiilor
Dezvoltare sănătoasă Impact potențial
Vârsta 0 - 5 ani
Învață cum să își exprime furia și Învață modalități nesănătoase prin care să își
agresivitatea și alte emoții într-un mod exprime furia sau agresivitatea.
potrivit. Asociază violența cu ceva ce au văzut sau au
Gândește egocentric. făcut.
Își formează credințe cu privire la rolurile de Învață rolurile de gen prin asociere cu
gen pe baza mesajelor sociale. violența și victimizarea.
Crește independența fizică. Instabilitatea poate inhiba independența.
Vârsta 6-12 ani
Conștientizarea emoțională a sinelui și a Conștientizarea propriilor reacții la violența
celorlalți. de acasă și a impactului asupra celorlalți
Gândire complex despre ce este bine și ce (grijă față de siguranța mamei, a fraților).
este rău. Posibil să adopte gândirea care justifică
Succesul academic și social la școală are comportamentul abuziv (victimele merită să
impact asupra percepției despre sine. fie bătute)
Creșterea identificării cu personae de același Capacitatea de a învăța poate avea de suferit
sex. ca urmare a violenței.
Poate învăța rolurile de gen associate cu
violența între parteneri.
Vârsta 13-18 ani
Simț al sinelui crescut și autonomie față de Comunicarea și negocierea respectoase care
familie și colegi se dezvoltă în familie pot fi slab dezvoltate ca
Schimbări fizice provocate de pubertate urmare a violenței.
Influența grupului de prieteni este crescută, la Tranziția la adolescent poate fi mult mai
fel și dorința de acceptare dificilă.

14
Întâlnirile ridică probleme de sexualitate, Poate încerca să oprească violența. Poate
intimitate și cunoștințe cu privire la relații.
Infleunță crescută din partea mass media.
încerca să își impună voința prin violență.
Posibil rușinat/ă de violența care are loc
acasă. Poate încerca să scape de violență
petrecând mai mult timp departe de casă.
Poate avea dificultăți în stabilirea unor relații.
Poate fi expus/ă riscului violenței în relații.
Posibil să fie influențat/ă de mesajele
negative din media despre violență sau roluri
de gen.

Efectele abuzului sexual asupra copiiilor

Comportament îngrijorător
Vârsta 0 - 5 ani
Cunoștințe sau discuții specifice despre acte sexuale sau limba explicit sexual.
Implicarea în acte sau experiențe sexuale precum ale adulților cu alți copii.
Masturbare fără limite sau fără a se opri când i se spune ”nu”.
Inserarea de obiecte în zona genitală a sa sau a altora chiar și după ce i s-a spus că ”nu”.
Atinge/freacă zonele intime ale copiiilor sau adulților cunoscuți după ce li s-a spus să ”nu”.
Continuă să pună întrebări oamenilro chiar și după ce părinții au explicat într-un limbaj
potrivit vârstei lor.
Erecții frecvente.
Vrea să stea dezbracat/ă în public chiar și după ce părinții i-au spus că ”nu”.
Întinde fecale pe pereți sau podea mai mult decât o dată.
Vârsta 5-8 ani
Prezintă frică sau anxietate față de subiectele referitoare la viața sexuală.
Este surprins/ă când îi urmărește pe alții să vadă ce fac la baie.
Folosește cuvinte nepotrivite cu adulții după ce părinții i-au explicat de ce ”nu” trebuie.
Continuă să folosească un limbaj nepotrivit cu ceilalți copii chiar dacă au fost corectați.
Își arată organele genitale în public, continuă să se atingă/frece în public chiar dacă i s-a spus
să nu facă asta.

15
 Se suie le alți copii sau jucării și imită acte sexuale.
Este surprins că scoate sunete cu character sexual.
Vrea să se joace jocuri legate de sex și sexualitate cu copii mult mai mici sau mult mai mari
sau cu copii necunoscuți.
Deseneză organe genitale pe unele figure, dar pe altele nu sau pe imagini cu oameni
imbracati.
Vârsta 9-12 ani
Se uită incontinuu la organe genitale, sâni sau funduri ale celorlalți și îi face să se simtă
inconfortabil.
Îi face pe alții să se simtă inconforabil pentru că le cere să îi atingă pe organelle genitale,
sâni, fund sau să le atingă ei pe ale lui/ei.
Vorbește sau se comport într-o manieră sexuală cu copii pe care nu îi cunoaște. Îi este frică
de îmbrățișări din partea adulților. Devine anxios când vede manifestări ale afecțiunii.
Erecție continua sau frica de erecție.
Pune obiecte în zona genital, chiar dacă se simte inconfortabil. Pune obiecte în zona genital
a altor copii.
Atinge organelle genitale ale animalelor.

Sursa ”Ghidul profesorului din Vermont – Cum răspundem la violență domestică și sexuală”,
2016.

16
4. Legislația națională și internațională

Legislație națională
• Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei domestice, republicată,
cu modificările și completările ulterioare
• Legea 202/2002 privind egalitatea de șanse și de tratament între femei și bărbați -
Republicată
• Legea nr. 30/2016 pentru ratificarea Convenției Consiliului Europei privind prevenirea
și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice
• HG. nr. 49/2011 pentru aprobarea Metodologiei – cadru privind prevenirea și intervenția
în echipă multidisciplinară și în rețea în situațiile de violență asupra copilului și de
violență în familie şi a Metodologiei de intervenţie multidisciplinară şi
interinstituţională privind copiii exploataţi şi aflaţi în situaţii de risc de exploatare prin
muncă, copiii victime ale traficului de persoane, precum şi copiii români migranţi
victime ale altor forme de violenţă pe teritoriul altor state;
• Legea nr. 211/2004 privind unele măsuri pentru asigurarea protecției victimelor
infracțiunilor, cu modificările și completările ulterioare; În scopul asigurării protecţiei
victimelor infracţiunilor, prezenta lege reglementează unele măsuri de informare a
victimelor infracţiunilor cu privire la drepturile acestora, precum şi de consiliere
psihologică, asistenţă juridică gratuită şi compensaţie financiară de către stat a
victimelor unor infracţiuni.
• Strategia naţională privind promovarea egalității de șanse între femei și bărbați și
prevenirea și combaterea violenței domestice pentru perioada 2018-2021
• Planul operațional de acțiuni pentru implementarea Strategiei naționale privind
promovarea egalității de șanse între femei și bărbați și prevenirea și combaterii violenței
domestice 2018-2021
• Codul Penal și Codul de Procedură Penală

17
Legislația internațională

• Convenția CEDAW – Convenția pentru Eliminarea Tuturor Formelor de Discriminare

împotriva Femeilor
• Recomandarea Generală nr. 12 CEDAW – Violența împotriva femeilor
• Recomandarea Generală nr. 19 CEDAW – Violența împotriva femeilor
• Platforma de acțiune de la Beijing +20 și Uniunea Europeană
• Convenția Consiliului Europei pentru Prevenirea și Combaterea Violenței împotriva
Femeilor și a Violenței Domestice - Convenția de la Istanbul
• Convenția Consiliului Europei de Acțiune împotriva Traficului de Ființe Umane

Organizația Națiunilor Unite este agenția responsabilă la nivel internațional cu monitorizarea

implementării Convenției CEDAW de către statele semnatare prin Comisia CEDAW, care
include o echipă de experți independenți în promovarea și respectarea drepturilor femeilor.
Statele semnatare ale Convenției CEDAW, printre care și România, sunt monitorizate și
evaluate periodic pe baza rapoartelor de țară și a rapoartelor alternative ale ONG-urilor (shadow
reports) pentru a urmări nivelul de implementare a prevederilor Convenției. Reprezentanții
statelor semnatare se prezintă periodic în fața Comisiei CEDAW pentru a răspunde întrebărilor
formulate de echipa de experți pornind de la raportările primite. La final, Comisia CEDAW
formulează recomandări pentru statele membre pentru promovarea și respectarea drepturilor
femeilor în acord cu prevederile Convenției CEDAW.

Rețeaua pentru prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor (Rețeaua VIF) este
o rețea informală din care fac parte 24 de ONG-uri la nivel național, care oferă servicii pentru
victime ale violenței domestice sau fac advocacy pentru drepturile femeilor. Rețeaua VIF a
transmis rapoarte alternative către Comisia CEDAW pentru a semnala derapajele existente la
nivel național prin implementarea deficitară a legislației sau prin nerespectarea drepturilor
victimelor violenței. Mai multe informații despre Rețeaua VIF pot fi accesate la
www.violentaimpotrivafemeilor.ro

18
Convenția Consiliului Europei pentru Prevenirea și Combaterea Violenței împotriva Femeilor
și a Violenței Domestice – Convenția de la Istanbul este una dintre cele mai importante
documente legislative internaționale din domeniul violenței împotriva femeilor. Monitorizarea
implementării Convenției de la Istanbul de către statele semnatare este realizată de GREVIO –
o agenție independentă la nivelul Consiliului Europei, formată din experți în domeniu.
GREVIO elaborează rapoarte prin care evaluează modificările legislative adoptate de statele
semnatare pentru respectarea prevederilor Convenției de la Istanbul, cât și implementarea
acestor prevederi.

5. Instituțiile responsabile și servicii pentru victime

Agenția Națională pentru Egalitate de Șanse între Femei și Bărbați (ANES) - rol de
coordonare metodologică a structurilor de specialitate descentralizate ce pot asigura intervenţia
şi furnizarea de servicii sociale pentru victimele violenţei domestice, în parteneriat cu alte
autorităţi publice centrale ce pot interveni sau pot furniza servicii sociale pentru diferite
categorii de victime ale violenţei domestice, inclusiv copiii martori la violenţă domestică, şi
împreună cu autorităţile administraţiei publice locale cu atribuţii privind asigurarea furnizării
de servicii sociale vor monitoriza cooperarea interinstituţională locală pentru prevenirea şi
combaterea violenţei domestice.
(3^1) Agenţia Naţională pentru Egalitatea de Şanse între Femei şi Bărbaţi, organ de
specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea
Ministerului Muncii şi Justiţiei Sociale, exercită funcţiile de strategie, reglementare,
reprezentare şi autoritate de stat în domeniul violenţei domestice, cu atribuţii în elaborarea,
coordonarea, aplicarea strategiilor şi politicilor Guvernului în domeniul violenţei domestice.
(3^2) Agenţia Naţională pentru Egalitatea de Şanse între Femei şi Bărbaţi gestionează baza
de date naţională privind victimele violenţei domestice şi agresorii care beneficiază de
furnizarea serviciilor sociale existente la nivelul fiecărui judeţ. În scopul asigurării unui caracter
unitar al colectării, centralizării, elaborării şi diseminării indicatorilor statistici relevanţi privind
victimele violenţei domestice şi agresorii, Agenţia Naţională pentru Egalitatea de Şanse între
Femei şi Bărbaţi poate extinde sfera datelor colectate, prin intermediul colaborării
interinstituţionale cu ministerele şi instituţiile cu atribuţii în domeniu. (Legea nr. 217/2003)

19
Ministerul Muncii și Incluziunii Sociale - autoritatea publică centrală care elaborează politica
de asistenţă socială şi promovează drepturile victimelor violenţei domestice.
(4) Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, prin structurile sale
specializate de la nivel central şi teritorial, elaborează şi aplică măsuri speciale de integrare pe
piaţa muncii a victimelor violenţei domestice. (Legea nr. 217/2003)

ART. 9
(1) Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale, Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul
Educaţiei Naţionale şi Ministerul Sănătăţii elaborează şi difuzează materiale documentare
privind prevenirea, cauzele şi consecinţele violenţei domestice.
(2) Ministerul Sănătăţii are obligaţia de a elabora instrucţiuni pentru a se asigura de faptul că
medicii de familie şi medicii specialişti din sistemul de sănătate public sau privat notează în
fişa pacientului suspiciunile de violenţă domestică.

Art. 10 Legea nr. 217/2003

(1) Ministerul Educaţiei Naţionale are obligaţia de a efectua demersurile necesare pentru a
introduce la nivelul curriculumului implementat la clasă activităţi de învăţare referitoare la:
egalitatea de şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi, respectul reciproc, rezolvarea
nonviolentă a conflictelor în relaţiile interpersonale, violenţă de gen şi dreptul la integritate
personală, precum şi combaterea stereotipurilor discriminatorii ce au la bază rolurile de gen,
adaptate vârstei şi înţelegerii elevilor. Judecătorii, procurorii, reprezentanţi ai poliţiei,
organizaţiile neguvernamentale, precum şi instituţiile publice ce desfăşoară activitate în
domeniu pot desfăşura activităţi extracurriculare în învăţământul preuniversitar, pe teme legate
de violenţa domestică.
(2) Ministerul Educaţiei Naţionale stabileşte procedura aplicabilă de către inspectoratele
şcolare judeţene în vederea transferării urgente, cu caracter temporar, a copiilor victime sau
martori ai violenţei domestice la unitatea şcolară recomandată de către instituţiile care oferă
servicii sociale pentru prevenirea şi combaterea violenţei domestice.
(3) Ministerul Educaţiei Naţionale realizează, cu sprijinul celorlalte ministere implicate şi în
colaborare cu organizaţiile neguvernamentale cu activitate în domeniu, programe educative

20
pentru cadre didactice, părinţi şi copii, în vederea prevenirii violenţei domestice, a hărţuirii şi a
violenţei sexuale, inclusiv parteneriate şcoală - comunitate - familie.

Bucureşti
• Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Sector 1 – 021 2224275
• Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Sector 2 – 021 3144794
• Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Sector 3 – 021 3410712
• Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Sector 4 – 0372 715100
• Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Sector 5 – 021 3101731
• Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Sector 6 – 021 3176311
• Asociatia ANAIS – asistență juridică – 0736 380879
• Fundația Sensiblu – adapost, consiliere – 021 3114636
• Asociația Diaconia București – adapost, consiliere – 021 4067175
• A.D.R.A. – adapost, consiliere – 021 2525117
• Asociația Solwodi – adapost, consiliere – 021 3325020
• Asociatia „Casa Ioana” – adapost, consiliere – 021 3326390

21
6. Drepturile victimelor violenței de gen și violenței domestice

În ”Ghid-ul pratic pentru victimele violenței în familie”, elaborat de reprezentantele Asociației

ANAIS, sunt amintite 7 drepturi ale victimelor:

Dreptul la respectarea personalității, demnității și a vieții sale private

„Toate persoanele funcţionari publici, funcţionari publici cu statut special, magistraţi,
specialiști din serviciile publice sau private vor acţiona numai conform cu deciziile luate de
victimă, vor utiliza numai informaţia pusă la dispoziţie de către victimă și vor respecta nevoile
specifice individuale ale acesteia. Orice informaţie primită de la victimă pe parcursul furnizării
de informaţii sau de servicii este confidențială la fel ca și datelele personale ale acesteia.”

Dreptul la informare
„Organele judiciare au obligaţia de a înștiinţa victimele infracţiunilor cu privire la drepturile lor
de îndată ce victima solicită ajutor. Informarea trebuie să fie făcută într-o limbă pe care victima
să o înţeleagă. Informaţiile privind drepturile sale pot fi obţinute de către victima violenţei în
familie și de la telefonul unic 0800 500 333.
• Autorităţile administraţiei publice centrale și locale „au obligația să ia măsurile necesare
pentru prevenirea violenței în familie și pentru preîntâmpinarea unor situații de încălcare
repetată a drepturilor fundamentale ale victimelor violenței în familie”.
• Totodată, acestea trebuie să informeze victimele cu privire la:
- organul de urmărire penală la care pot depune plângere;
- dreptul la asistenţă juridică și instituţia unde se pot adresa pentru exercitarea acestui drept;
- condiţiile și procedura pentru acordarea asistenţei juridice gratuite;
- instituţiile și organizaţiile nonguvernamentale (ONG) care asigură consiliere psihologică și
asistenţă sau chiar protecţie a victimei;
- procedura de acordare a compensaţiilor financiare de către stat.”

Dreptul la consilire psihologică gratuită

„Acest tip de consiliere poate fi oferit gratuit de către furnizorii de servicii autorizaţi publici
sau privaţi. Furnizorii publici (Direcţiile Generale de Asistenţă Socială și Protecţia Copilului,

22
Direcţiile de Asistenţă Socială de pe lângă primării sau Serviciile Publice de Asistenţă Socială
- care sunt servicii locale) iau în considerare uneori legea 211 din 2004 și acordă consiliere
gratuită numai după sesizarea de către victimă a organelor de urmărire penală sau a instanţei de
judecată cu privire la săvârșirea infracţiunii. Furnizorii de servicii pentru victimele violenţei în
familie, furnizori care sunt organizaţii nonguvernamentale, nu solicită astfel de dovezi.”

Dreptul la protecție socială adecvată nevoilor sale

„Victimele violenţei domestice pot beneficia de un ordin de protecţie prin care agresorului i se
interzice să se apropie de ele. Acest ordin de protecţie se obţine printr-o cerere cu care se
investeșe instanţa civilă.”

Dreptul la asistență juridică gratuită

„Atât în legea 211 din 2004, cât și în legea 217 din 2003 se prevede că victimele au dreptul la
asistenţă juridică gratuită numai dacă au sesizat organele de urmărire penală sau instanța de
judecată în termen de 60 de zile de la data săvârșirii infracțiunii și dacă venitul lunar pe
membru de familie al victimei este cel mult egal cu salariul de bază minim brut pe țară stabilit
pentru anul în care victima a formulat cererea de asistenţă juridică gratuită. Asistenţa juridică
gratuită înseamnă explicarea legislaţiei și a depturilor în detaliu, ajutor pentru întocmirea actelor
pentru instanţă, reprezentare în instanţă.”

Dreptul la alte servicii

„Pentru victimele violenţei în familie sunt disponibile gratuit și alte servicii specifice prevăzute
de Legea 217 din 2003. Prin aceasta se prevăd servicii de tip adăpost, consiliere socială sau
psihologică, suport pentru organizarea unui nou mod de trai fără violenţă:
>> Adăpostul destinat găzduirii victimelor violenței este o locuinţă/casă protejată care
funcţionează ca serviciu social de sine stătător sau că anexă a altor centre de furnizare a unor
servicii sociale cu precădere pentru femeile expuse riscului de agresiune, aflate în situaţie de
violenţă în cadrul familial. Aici pot fi găzduite mai multe femei singure sau împreună cu copiii
lor.
Adăpostul este un refugiu temporar. Scopul acestuia este să ofere un spaţiu stabil și sigur de
cazare temporară pentru femei (cu sau fără copii), unde acestea/aceștia să primească și sprijin

23
profesional pentru a ieși din situaţia de abuz domestic (ameninţare cu punere în pericol a
integrităţii fizice sau a vieţii, bătăi cu urmări grave, alte situaţii de gravitate maximă), pentru a
depăși consecinţele psihologice ale unei astfel de experienţe, precum și pentru găsirea unor
alternative funcţionale care să le ajute să organizeze viaţa lor și a copiilor atunci când este cazul,
după perioada refugiului. Adăposturile pot fi pentru urgenţe sau pentru perioade mai lungi de
refugiu, până la 6-9 luni.
>> Consilierea socială și consilierea psihologică, sprijinul pentru a găsi soluţiile cele mai
potrivite pentru rezolvarea situaţiei de violenţă în familie sunt servicii care se furnizează fie în
adăpost, fie pentru în cadrul unor centre de zi - unde victimele nu sunt cazate și unde vin
conform programului pentru întâlnirile cu specialiștii.
>> Asistența medicală gratuită de urgență este un drept general al cetăţenilor rezidenţi în
România care este foarte important pentru victimele violenţei în familie și se recomandă ca
imediat după ce au suferit o violenţă din partea agresorului victimele să se prezinte la o unitate
de primiri urgenţe sau la un centru de primiri urgenţe.”

Dreptul la compensații financiare

„Prin lege au dreptul la compensaţii financiare victimele violenţei în familie asupra cărora a
fost săvârșită o tentativă la infracțiunile de omor și omor calificat, prevăzute la art. 188 și 189
din Codul Penal, o infracțiune de vătămare corporală, prevăzută la art. 194 din Codul Penal, o
infracțiune intenționată care a avut ca urmare vătămarea corporală a victimei, o infracțiune de
viol și agresiune sexuală, prevăzute la art. 218-220 din Codul Penal, o infracţiune de trafic de
persoane prevăzută la art. 210 și 211 din Codul Penal. Compensaţiile financiare se pot primi de
la persoana condamnată sau, în condiţiile prevăzute de lege, de la bugetul de stat (trebuie citite
cu atenţie articolele 21-34 din lege).”

24
7. Echipe mobile pentru intervenție și echipe multidisciplinare

Metodologia de intervenție a echipelor mobile este prezentată în Legea nr. 217/2003:

Art. 351*) - (1) Intervenţia de urgenţă se realizează din perspectiva acordării serviciilor sociale
prin intermediul unei echipe mobile formate din reprezentanţi ai Serviciului Public de
Asistenţă Socială, denumit în continuare SPAS.
(2) Echipa mobilă are rol de verificare a semnalărilor, de evaluare iniţială şi de realizare a
demersurilor necesare pentru depăşirea riscului imediat, constând în: transport la unitatea
sanitară cea mai apropiată în situaţiile în care victima necesită îngrijiri medicale, sesizarea
organelor de cercetare penală, sesizarea organelor competente pentru emiterea unui ordin de
protecţie provizoriu, orientarea către Direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului,
denumită în continuare DGASPC, sau, după caz, la SPAS, în vederea găzduirii în centre
rezidenţiale adecvate nevoilor şi aplicării managementului de caz pentru victime şi agresori.
(3) Semnalarea situaţiilor urgente de violenţă domestică pentru care este necesar sprijinul din
partea serviciilor sociale se realizează prin intermediul liniilor telefonice ale instituţiilor publice
abilitate să intervină în cazurile de violenţă domestică, inclusiv al liniilor telefonice de urgenţă.
(4) Personalul din cadrul SPAS realizează evaluarea gradului de risc, din perspectiva acordării
serviciilor sociale, pe baza unui instrument specific, care se aprobă, împreună cu procedura
pentru intervenţia de urgenţă în cazurile de violenţă domestică, prin ordin emis de către
ministrul muncii şi justiţiei sociale.
Art. 352*) - (1) Pentru verificarea semnalărilor privind violenţa domestică, reprezentanţii SPAS
au drept de acces în sediile sau punctele de lucru ale persoanelor juridice, precum şi la
domiciliul persoanelor fizice.
(2) Managementul de caz se asigură de către compartimentul violenţă domestică din cadrul
DGASPC. În scopul de a asigura accesul neîngrădit la găzduire în situaţiile de urgenţă, precum
şi la restul serviciilor sociale existente pentru victimele violenţei domestice, precum şi pentru
agresori, DGASPC depune diligenţele necesare pe lângă SPAS şi furnizorii privaţi de servicii
sociale de pe raza teritorială a judeţului. Victimele pot fi găzduite în orice serviciu social cu
această destinaţie, indiferent de domiciliul acestora, unde există un loc disponibil.

25
Echipele multidisciplinare au fost înființate prin Hotărârea de Guvern nr. 49/2011 pentru
aprobarea Metodologiei-cadru privind prevenirea şi intervenţia în echipă multidisciplinară şi în
reţea în situaţiile de violenţă asupra copilului şi de violenţă în familie şi a Metodologiei de
intervenţie multidisciplinară şi interinstituţională privind copiii exploataţi şi aflaţi în situaţii de
risc de exploatare prin muncă, copiii victime ale traficului de persoane, precum şi copiii români
migranţi victime ale altor forme de violenţă pe teritoriul altor state.

Prin HG nr. 49/2011 au fost stabilite responsabilitățile reprezentanților instituțiilor cu atribuții

în domeniul prevenirii și combaterii violenței domestice și metodologia de lucru în cadrul
acestor echipe de intervenție.
Din echipa multidisciplinară fac parte minim asistentul social (de regulă este și managerul
de caz), psihologul, medicul, polițistul, juristul. După caz, în echipa multidisciplinară poate
fi invitat cadrul didactic al copilului și/sau consilierul școlar (obligatoriu pentru cazurile de
exploatare prin muncă, trafic de copii şi repatrierea copiilor români migranţi victime ale altor
forme de violenţă pe teritoriul altor state).

Pe lângă membrii unei echipe minim constituite pot fi implicaţi şi alţi profesionişti care, prin
pregătirea profesională sau prin vocaţie, pot aduce un plus de calitate serviciilor oferite de
echipa multidisciplinară. Astfel, aceşti profesionişti devin membri ai reţelei de intervenţie şi
pot fi:
a) cadre didactice;
b) medici legişti;
c) terapeuţi specializaţi;
d) consilieri de probaţiune;
e) avocaţi;
f) preoţi;
g) persoana de îngrijire;
h) persoana de referinţă a copilului.

26
O resursă importantă pentru a înțelege în detaliu modul de funcționare al echipelor
multidisciplinare îl reprezintă Manualul pentru specialiști - ”Violența domestică: intervenția
coordonată a echipei multidisciplinare”, realizat în cadrul programului de finanțare ”Violența
domestic și violența bazată de deosebirea de sex”, sub coordonarea Gabrielei Dima și Iolandei
Beldianu. Conform Manualului pentru specialiști, reprezentanții diferitelor instituții care fac
parte din echipa multidisciplinară au responsabilități cu privire la cazul de violență domestică
identificat, care vor fi prezentate în cele ce urmează.

Asistentul social are o serie responsabilități atunci când ia cunoștință despre existența unui caz
de violență domestică, după cum urmează:
1. Identificarea situațiilor de violență – Asistenții sociali din cadrul SPAS (Serviciilor
Publice de Asistență Socială) identifică aceste situații prin colectarea și verificarea
informațiilor primite de la actorii locali – cadrele didactice, directorii unităților de
învățământ, consilierii școlari, mediatorii școlari, cadrele medico-sanitare (medici,
asistente, mediatorul sanitar, asistentul comunitar), polițiști, polițiști locali, preoți,
reprezentanți ai ONG-urilor și grupurilor civice sau cetățeni etc.
2. Sesizarea situațiilor de violență – Odată identificate, cazurile de violență for fi
semnalate către DGASPC (Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția
Copilului). Atunci când sunt implicați copii, asistentul social are obligația să semnaleze
DGASPC cu privier la situațiile de violență. În cazul victimelor adulte, asistentul social
are posibilitatea să semnaleze DGASPC cu acordul victimei, dacă aceasta dorește să
beneficieze de serviciile disponibile la nivelul direcției.
3. Evaluarea cazurilor de violență – Pentru a întelege complexitatea cazului de violență
identificat este bine să existe o echipă multidisciplinară și interinstituțională, din a cărei
componență nu ar trebui să lipsească -asistentul social, psihologul, medicul, polițistul,
juristul. Asistentul social este responsabil de evaluarea sociala a victimei violenței
domestice (conform HG 49/2011, cap. IV 2.4), informații ce vor fi înscrise în ancheta
social. Scopul evaluării sociale este de a putea decide care sunt cele mai bune modalități
de intervenție în funcție de fiecare caz în parte și nu pornind de la prejudecăți sau
generalizări.

27
 4. Întocmirea planului de reabilitare și/sau de reintegrare socială – Asistentul social
care este manager de caz realizează planul de reabilitare și/sau reintegrare social, pe
baza raportului de evaluare detaliată al echipei multidisciplinare și cu participarea
adultului. Prestațiile și serviciile prevăzute în plan se adresează atât victimei, cât și
familiei acesteia și agresorului.
5. Furnizarea serviciilor - Asistentul social- manager de caz trebuie să faciliteze accesul
adultului victim și familiei acestuia la serviciile menționate în plan și să acompanieze,
după caz, sau să comunice cu restul membrilor echipei multidisciplinare.
6. Monitorizarea cazului – Asistentul social – manager de caz are responsabilitatea să
urmărească îndeplinirea aspectelor trecute în planul de reintegrare, să evalueze riscurile
și să adapteze planul în funcție de ele, să organizeze întâlniri cu echipa multidisciplinară
pentru reevaluarea cazului, reevaluarea situației adultului victim și a familiei acestuia,
documentarea cazului.
7. Închiderea cazului – Cazul este închis după o perioadă de 6 luni de monitorizare
postservicii. Asistentul social - manager de caz are responsabilitatea monitorizării
cazului postservicii.
8. Supervizarea – Asistenții sociali care lucrează direct cu victimele trebuie să respecte
confidențialitatea datelor, însă sunt încărcați emoțional și mental cu mărturiile și
traumele victimelor. Pentru a putea gestiona cazul cu respectarea principiilor etice este
bine să existe supervizarea din partea altui asistent social.

Ori de câte ori există suspiciune că a avut un loc o situație de violență domestică, psihologul
trebuie să declanșeze procedura de screening și are ca scop scoaterea la lumină a
comportamentelor abuzive care sunt trecute sub tăcere sau neconștientizate.

”La fel se procedează și în cazul copiilor pentru care există suspiciunea că problemele sale
psihosomatice, emoționale sau comportamentale se pot datora violenței în familie. Copiii pot fi
ghidați de psiholog prin joc, desen, discuții despre familie (ex. desenul familiei) să povestească
sau să proiecteze aspecte legate de abuz; acestea sunt explorate mai departe în anamneza
copilului pe care psihologul o face cu părintele.” (Dima, Beldianu, 2017).

28
Printre responsabilitățile psihologului se regăsesc:
- Sesizarea și referirea cazului către servicii specializate atunci când intră primul în
contact cu victimele;
- Informare cu privire la serviciile suport pentru victimele violenței domestice;
- Evaluare – consultanță clinică;
- Consiliere, terapie;

Fiind considerate și o problemă de sănătate publică, medicii au responsabilități atunci când află
despre o situație de violență domestică. Adesea medicii sunt primii care intră în contact cu
victimele violenței domestice și pot identifica victimelor, le pot acorda serviciile de îngrijire
adecvate și pot îndruma pacientele către servicii complementare. Organizația Mondială a
Sănătății recomandă medicilor:
- Să promoveze cunoașterea despre diferitele forme de violență domestică
- Să acorde atenție depistării victimelor și să introduce și anamneza cu priviere la situațiile
de abuz
- Să acorde îngrijirea adecvată
- Să înregistreze detaliat situațiile despre abuz, inclusive informații despre aggressor
- Să asigure intimidate și confidențialitate pacientelor
- Să sprijine emotional victimele
- Să sprijine intervenția prin îndrumarea victimelor
- Să cunoască și să îndrume victimele către instituțiile responsabile

Manualul pentru specialiști - ”Violența domestică: intervenția coordonată a echipei

multidisciplinare” detaliază și responsabilitățile polițistului în cazurile de violență domestică.

Polițistul are responsabilitatea de a

- Identifica situațiile de violență domestică și preluarea cazurilor
- Intervenția la fața locurilor conform legislației
- Evaluarea riscului și asigurarea protecției victimelor
- Colectarea probelor/dovezilor

29
 - Raportarea cazului
- Monitorizarea cazului
- Îndrumarea victimelor infracțiunilor săvârșite cu violență către alte insituții
responsabile
- Colaborarea cu celelalte instituții și servicii responsabile

Echipele multidisciplinare pot interveni cu succes atunci când membrii lor au o înțelegere
comună asupra violenței domestice, a cauzelor și efectelor violenței domestice, a pârghiilor
legislative și a serviciilor disponibile și atunci când există comunicare și coordonare continue.
Un aspect relevant îl reprezintă și întelegerea clară a responsabilităților pe care fiecare membru
al echipei multidisciplinare le are pentru soluționarea cazurilor de violență domestică.

30
8. Identificarea cazurilor și a potențialelor victime

Elevii pot fi victime directe sau victime secundare ale violenței domestice și/sau ale violenței
de gen. Violența de gen și violența domestică pot avea loc atât în spațiul privat, acasă, între
membrii de familie, cât și în spațiul public, inclusiv la școală sau în mediul online. Violența
sexuală împotriva copiiilor este mai des întâlnită decât ne imaginăm, iar agresorii sunt de cele
mai multe ori persoane cunoscute victimelor. În fiecare săptămână sunt înregistrate, în medie,
la Poliție, 6 cazuri în care un bărbat din familie este autorul unei fapte de viol, agresiune sexuală
sau act sexual cu un minor (Rețea VIF, 2019).

Autorii ”Ghidului profesorului din Vermont – Cum răspundem la violență domestică și

sexuală” (2016) atrag atenția asupra faptului că elevii pot prezenta unele din următoarele semne
atunci când sunt victime ale violenței domestice:
- Alimentație dereglată
- Probleme cu somnul
- Boli asociate stresului (dureri de cap, diaree/constipație, dureri în piept, scrâșnit din
dinți, amețeală, palme transpirate/reci, bătăi rapide ale inimii)
- Răni fizice (vânătăi, oase rupte, zgârieturi, urme de mușcături, lipsa șuvițelor de păr)
- Plânge mult
- Speriat/ă
- Nesigur/ă
- Frică de zgomote/ voci ridicate
- Stimă de sine scăzută
- Confuzie
- Întârziere de dezvoltare
- Răspunsuri/reacții întârziate
- Nervozitate
- Furie
- Încredere scăzută în cei din jur
- Depresie
- Se simte vinovat/ă pentru abuz

31
 - Acționează violent
- Dificultate de concentrare/ atenție scăzută
- Probleme de relaționare cu ceilalți copii
- Izolare socială
- Interes pentru droguri/alcool
- Gânduri/acțiuni suicidale
- Activitate sexuală prematură

Elevii care manifestă aceste semne pot să NU fie expuși la violență, dar este posibil ca ceva
stresant să se întâmple în viața lor, care ar trebui identificat. Uneori sunt situații în care copiii
se concentrează dintr-o dată mai tare pe școală ca să blocheze ceea ce se întâmplă acasă.

Semne ale abuzului sexual în rândul copiiilor (de toate vârstele)

Cunoștințe, interes sau limbaj despre sexualitate care este neobișnuit pentru vârsta copilului
– verbalizează cum arată contactul sexual sau ce sunete se aud în timpul contactului sexual.
Joacă nepotrivită cu character sexual cu jucăriile, animalele sau cu alți copii care pare
nepotrivit, agresiv, mimarea comportamentului sexual dintre adulți.
Teme sexuale prezente în creațiile artistice sau povești.
Masturbare excesivă, inclusiv în public.
Schimbări de stare extreme – plâns excesiv și tristețe, furie, lipsa emoțiilor.
Stări de frică – anxietate, depresie, fobii, obsesii.
Retragerea în fantezie.
Pierderea apetitului, dificultăți în alimentație, schimbarea obiceiurilor.
Auto-mutilarea -crestare/tăiere, ardere, smulgerea părului.
Dintr-o dată are bani, jucării, cadouri.
Se comport sexual și nu răspunde la impunerea limitelor.
Coșmaruri, probleme de somn sau frică de întuneric.
Frica de adulții care au același sex ca și agresorul.
Începe să aibă probleme la școală – note mici, absențe.
Înrăutățirea relațiilor cu colegii sau familia.
Dintr-o dată vrea să petreacă mai mult timp cu copiii mai mici.

32
Folosirea de alcool, droguri.
Comportament agresiv și/sau delicvent.
Promiscuitate sexuală – comportament seducător excesiv.
Tendințe și gânduri suicidale.
Semne fizice
Rănirea sânilor, a fundului, a abdomenului inferior, a coapselor.
Vânătăi, sângerare sau alte răni în zona genitală sau rectală.
Durere genital sau rectală, mâncărime, umflături, roșeață, infecții.
Probleme sau durere cu urinarea sau defecarea.
Lenjerie intimă cu pete de sânge sau ruptă, sfâșiată.
Dificultate la mers, la așezat sau atunci când ar trebui să stea liniștit/ă.
Boli sau infecții cu transmitere sexuală.
Urme de spermă.
Mirosuri neobișnuite din zona vaginală.
Boli psihosomatice – durere abdominală, coșmaruri.

33
 9. Rolul profesorilor în prevenirea și combaterea violenței de gen

Cadrele didactice alături de persoanele cu activitate în domeniul educațional sunt cele care pot
juca un rol esențial în prevenirea și combaterea violenței de gen, școala fiind locul în care copiii
primesc educație complementară celei primite în familie, din partea profesorilor, cât și din
partea colegilor lor (peer education). Din acest motiv rolul cadrelor didactice și al personalului
asociat este fundamental în determinarea unei schimbări structurale astfel încât societatea de
mâine să prețuiască fetele și băieții în mod egal și să fie un loc sigur atât pentru băieți, cât și
pentru fete. Atunci când relațiile inegale de putere dintre femei și bărbați, inegalitățile de gen,
sunt cauzele violenței de gen, prevenirea tuturor formelor de violență împotriva femeilor și
fetelor și a violenței de gen începe cu promovarea egalității între fete și băieți și a respectului
între indivizi. Combaterea inegalității de gen presupune un efort susținut și pe termen lung de
educare a tinerilor în spiritul egalității și respectului reciproc.

Legislație românească prevede o serie de responsabilități pentru semnalarea/sesizarea situațiilor

de violență asupra copilului și de violență în familie (HG. Nr. 49/2011):
Semnalarea/Sesizarea situaţiilor de violenţă asupra copilului şi de violenţă în familie
Semnalarea este procesul prin care o situaţie de violenţă asupra copilului, respectiv de violenţă
în familie este adusă la cunoştinţa autorităţilor abilitate să ia măsuri în interesul victimei,
urmând ca acestea să asigure accesul acesteia la serviciile specializate din acest domeniu şi o
atitudine potrivit legii faţă de presupusul făptuitor/agresor.
A. Cine face semnalarea? Semnalarea suspiciunii sau a situaţiei de violenţă poate fi făcută
de către:
1. copilul/adultul victimă;
2. orice persoană care intră în contact cu copilul/adultul victimă, în mediul
familial, comunitar sau profesional. În consecinţă, această persoană poate fi un
membru al familiei, o rudă, un vecin sau un alt cunoscut al familiei, un martor, dar
şi profesionişti cu profiluri diferite, cum ar fi: personal medico-sanitar (medicul de
familie, pediatrul, asistentul medical comunitar etc.), psihologi, psihoterapeuţi,
cadre didactice (educatorii din creşe, grădiniţe, învăţătorii din ciclul primar,
profesorii din şcoli, licee, şcoli profesionale etc.), poliţişti, jandarmi, personal din

34
 diverse instituţii (servicii rezidenţiale pentru copii, centre de reeducare şi
penitenciare pentru minori şi tineri), asistenţii sociali din cadrul SPAS, persoanele
cu atribuţii în asistenţa socială de la nivelul comunelor, preoţi, reprezentanţi a mass-
mediei etc.

În cazul în care există o îndoială cu privire la veridicitatea unor fapte şi, consecutiv, la
oportunitatea semnalării, acest obstacol poate fi depăşit prin comunicarea cu alţi profesionişti,
cu precădere cu experţii aflaţi în evidenţa DGASPC. Orice prezumţie de pericol pentru copil
trebuie să declanşeze un proces de semnalare către autorităţile abilitate, chiar dacă acesta
nu se va confirma.
Observaţii
a) Sunt frecvente situaţiile în care cazurile de violenţă asupra copilului ajung în dezbaterea
mass-mediei înainte de a fi semnalate autorităţilor abilitate şi de a fi luate măsurile necesare şi
corespunzătoare în acord cu interesul superior al copilului în cauză. Acest tip de semnalare are
consecinţe negative pentru copil fie prin încălcarea dreptului său la intimitate şi imagine, fie
prin luarea de măsuri urgente inadecvate de către autorităţile abilitate. Din acest motiv este
necesar ca toţi profesioniştii, inclusiv din mass-media, să cunoască drepturile copilului şi
obligativitatea semnalării acestor cazuri la DGASPC. Pe de altă parte, astfel de situaţii care nu
sunt semnalate de reprezentanţii mass-mediei la DGASPC, dar sunt relevate în presă, trebuie
să se impună ca autosesizări ale autorităţilor abilitate, cu precădere ale DGASPC. Autosesizarea
DGASPC se realizează şi în cazul situaţiilor de violenţă în familie relevate de presă.
b) Semnalările efectuate la alte autorităţi abilitate decât DGASPC se constituie ulterior, în mod
obligatoriu, în referiri ale acestora către DGASPC.
Orice instituţie ai cărei angajaţi, în cursul ducerii la îndeplinire a sarcinilor de serviciu, au
contact direct cu copiii trebuie să prevadă, la nivelul regulamentului de ordine interioară, în
plus faţă de procedurile de semnalare către autorităţile abilitate, procedura de semnalare
internă a cazurilor de violenţă asupra copilului, inclusiv procedurile disciplinare de
investigare. O asemenea procedură este recomandabil să respecte următoarele principii:
a) semnalarea către autorităţile abilitate să ia măsuri nu poate fi condiţionată de parcurgerea
procedurii interne/ierarhice obişnuite;

35
b) procedura internă nu trebuie să întârzie nejustificat sau excesiv semnalarea către autorităţile
abilitate, să îngreuneze sau să împiedice colectarea probelor;
c) procedura internă nu trebuie să excludă sau să interzică în vreun fel semnalarea către
autorităţile abilitate;
d) procedura internă trebuie să respecte principiile de lucru enunţate de prezenta metodologie-
cadru şi de Convenţia ONU cu privire la drepturile copilului, ratificată prin Legea nr. 18/1990,
republicată, cu modificările ulterioare;
e) în situaţiile de urgenţă, de pericol grav, semnalarea către autorităţile abilitate va fi efectuată
înaintea oricărei proceduri interne atât pentru cazurile de violenţă asupra copilului, cât şi pentru
cele de violenţă în familie.

Totodată, regulamentul de organizare şi funcţionare al fiecărei instituţii sau unităţi, publice ori
private, care are ca obiect de activitate îngrijirea, protecţia, educarea sau acordarea de orice fel
de servicii copiilor va cuprinde proceduri de semnalare de către angajaţii săi a cazurilor de
violenţă asupra copilului identificate în cursul activităţii profesionale, în conformitate cu
prevederile prezentei metodologii-cadru.
B. Pe ce cale se face semnalarea?
1. direct - persoana care semnalează, inclusiv copilul/adultul victimă, se prezintă direct la una
dintre autorităţile abilitate;
2. prin intermediul telefonului - în această situaţie se pot utiliza următoarele tipuri de servicii
telefonice: serviciul telefonic obişnuit al autorităţilor abilitate, serviciul telefonul copilului de
la nivelul DGASPC (de exemplu, 983, 9852);
3. cazurile de violenţă asupra copilului pot fi semnalate şi la Asociaţia Telefonul Copilului,
care deţine licenţa pentru implementarea numărului unic european de asistenţă pentru copii
(116.111). Prin intermediul acestui număr de telefon se oferă informaţii şi consiliere cu privire
la promovarea şi respectarea drepturilor copiilor, îndrumare către instituţiile în măsură să
acorde asistenţa necesară, urmărirea modului de soluţionare a cazurilor, monitorizarea
respectării drepturilor copilului în urma cazurilor înregistrate şi informarea instituţiilor abilitate
cu privire la problemele întâmpinate de copii. În baza protocoalelor încheiate, Asociaţia
Telefonul Copilului semnalează cazurile de violenţă asupra copilului autorităţilor abilitate:

36
a) cazurile de copii dispăruţi se semnalează la numărul de telefon 116.000 (numărul unic
european pentru dispariţii de copii);
b) în scris - persoana care semnalează face o sesizare scrisă a situaţiei presupuse sau existente
de violenţă, pe care o înaintează autorităţilor abilitate;
4. prin autosesizare de către autorităţile abilitate - profesioniştii din cadrul acestor autorităţi
se pot întâlni cu situaţii care relevă sau ridică suspiciunea unui act de violenţă asupra copilului,
respectiv de violenţă în familie, caz în care trebuie să iniţieze procedurile utilizate în mod
obişnuit în astfel de situaţii. O situaţie particulară de autosesizare - generarea şi vehicularea
violenţei prin internet (mai ales cazurile de pornografie şi prostituţie) - impune o instrumentare
specifică şi o monitorizare a acestui fenomen din partea profesioniştilor din cadrul autorităţilor
abilitate, cu precădere a celor din poliţie.

C. Unde se face semnalarea?

Semnalarea situaţiilor de violenţă asupra copilului şi violenţă în familie se face la DGASPC.
În situaţia în care semnalarea situaţiei de violenţă s-a făcut la SPAS, poliţie sau parchet, aceste
autorităţi, în baza atribuţiilor ce le revin potrivit legislaţiei specifice care le reglementează
activitatea, vor asigura informarea victimei cu privire la serviciile de specialitate ce pot fi
oferite/asigurate de către DGASPC, având în vedere atribuţiile acesteia în ceea ce priveşte
asigurarea/facilitarea accesului la servicii specializate pentru copilul victimă şi familia sa. De
asemenea, în situaţia în care există acordul victimei adulte, cazul acesteia poate fi referit către
DGASPC de către autorităţile mai sus menţionate.
Referirea implică realizarea unui document, înregistrat în evidenţele instituţiei şi transmis la
DGASPC atât direct, cât şi prin intermediul clientului (părintele/reprezentantul legal), iar în
unele situaţii şi prin contactarea telefonică. Documentul scris va conţine cel puţin principalele
informaţii despre cazul respectiv, conform modelului fişei de semnalare, şi date referitoare la
acţiunile care urmează a fi întreprinse pe termen scurt şi persoanele care le vor efectua. În acest
scop, DGASPC, SPAS, poliţia şi parchetul nominalizează persoane care să menţină contactul
între aceste instituţii pe această problematică (date de contact).

37
D. Tipuri de semnalare
1. Semnalarea obligatorie a situaţiilor de violenţă asupra copilului la DGASPC.
Semnalarea tuturor suspiciunilor sau situaţiilor de violenţă asupra copilului la DGASPC.
Exploatarea şi traficul sunt, în esenţă, forme de abuz asupra copilului şi intră în categoria
cazurilor care trebuie semnalate la DGASPC.

2. Semnalarea situaţiilor de urgenţă

Tabelul nr. 3 - Situaţiile de urgenţă care trebuie semnalate imediat la serviciul telefonul
copilului din cadrul DGASPC
1 Viaţa copilului este în pericol.
2 Copilul este grav rănit.
3 Copilul a suferit un abuz sexual.
4 Copilul sub vârsta de 8 ani este lăsat singur în casă.
5 Copilul solicită de urgenţă ajutorul.
6 Copilul refuză să meargă acasă.
7 Copilul este grav neglijat.
8 Copilul este implicat în munci intolerabile.

Responsabilități în identificarea cazurilor de violență domestică (profesor, educator,

consilier școlar, cadru didactic etc) à Completează și trimite fișa de semnalare la DGASPC/
În caz de urgență, direct la serviciul telefonul copilului din cadrul DGASPC

Responsabilităţile profesioniştilor din comunitate şi din instituţiile membre ale EIL în

etapa de identificare a cazurilor la risc à Cadrul didactic, consilierul școlar, mediatorul
școlar etc. au responsabilitatea de a semnala situațiile de risc la SPAS/DGASPC.

Rsponsabilităţile profesioniştilor din comunitate şi din instituţiile membre ale EIL în

etapa de evaluare a cazurilor la risc à Cadrul didactic, consilierul școlar, mediatorul școlar
etc. au responsabilitatea de a evalua situația școlară a copilului.

38
Ce pot face cadrele didactice și personalul educațional pentru combaterea violenței
domestice și a violenței de gen?
- Crearea unui mediu sigur la școală/ la clasă care promovează respectul reciproc în
rândul elevilor.
- Stabilirea unor reguli clare împotriva violenței de gen și încurajarea rezolvării
conflictelor printr-un mod non-violent.
- Organizarea unor activități de prevenire a violenței de gen și a violenței domestice
adaptate vârstei elevilor, astfel încât aceștia să poată recunoaște diferitele forme de
violență cât și care sunt pașii pe care îi pot urma pentru a raporta violența domestică sau
violența de gen sau pentru a cere ajutorul.
- Dezvoltarea cooperării cu adăposturi și servicii pentru victime, cât și cu organizații care
oferă servicii pentru prevenirea violenței de gen prin promovarea egalității între fete și
băieți și a respectului față de drepturile omului.
- Această cooperare poate fi o modalitate prin care informații utile pot ajunge la părinții
victime sau la copii.
- Cooperarea între unitățile de învățământ și adăposturi sau centre pentru victime ale
violenței domestice pot contribui la o înțelegere mai bună a nevoilor elevilor care sunt
victime ale violenței domestice sau violenței de gen.

39
 10. Modele de activități în clase pentru a discuta despre violența de gen

Alternarea metodelor de educare a tinerilor cu privire la violența de gen menține un nivel ridicat
de interes din partea acestora. Pentru a aborda teme despre violența de gen sau egalitatea dintre
femei și bărbați pot fi organizate discuții, dezbateri, lecturi, întrebări și răspunsuri (de tipul
quizz), jocuri de rol, studii de caz, vizite de lucru la organizații neguvernamentale de profil sau
participarea unor reprezentanți ai ONG-urilor la clasă pentru a povesti despre misiunea și
activitățile organizației.

O activitate recomandată ar fi încurajarea empatiei și solidarității în rândul tinerilor prin jocuri

de rol sau momente de reflecție astfel încât să înțeleagă trăirile și obstacolele pe care le
întâmpină victimele violenței de gen. Empatia poate fi încurajată și prin înțelegerea detaliată a
complexității violenței de gen, prin parcurgerea unei investigații jurnalistice sau a unui articol
bine documentat, urmată de o dezbatere. Câteva exemple de articole puteți regăsi în cele ce
urmează:
Umilința Supremă, de Venera Dimulescu, Casa Jurnalistului – un articol despre revenge porn
și urmările sale asupra victimei
Inegalitatea de acasă, de Ana Maria Ciobanu și Oana Sandu, Decât o Revistă – un articol
despre fenomenul violenței în familie și cum s-a schimbat în ultimii ani contextul lexislativ și
social.
Crima de la grădiniță, de Oana Sandu, Decât o Revistă – un articol despre violența domestică
și cum fiecare dintre noi putem fi victime sau agresori.
Bătaia cea de toate zilele, de Diana Oncioiu, Dela0.ro – un articol despre violența domestică
și obstacolele întâlnite de victime.
Universitatea de hărțuire, de Diana Oncioiu, Dela0.ro – un articol despre inițiativa unor
studente pentru prevenirea și combaterea hărțuirii sexuale în universități
Și eu am răbdat, de Elena Stancu, Teleleu.ro – după 19 ani de căsătorie, o femeie și cele două
fiice ale ei fug de lângă bărbatul care le-a făcut viața un calvar.

40
O activitatea la clasă care poate stârni interesul elevilor este vizionarea unui film documentar
despre violența de gen sau despre drepturile femeilor, urmată des o dezbatere ghidată de
profesor. O listă cu filme tematice care pot fi vizionate regăsiți mai jos:
Iron Jawed Angels – Film artistic despre obținerea dreptului la vot de către femeile din SUA.
The Color Purple – Film artistic despre violența împotriva femeilor și rasism în SUA.
Persepolis – Film animat despre o fetiță care sfidează fundamentaliștii islamici.
Erin Brockovici – Film artistic despre o mama singură luptă împotriva autorităților.
The Accused – Film artistic despre violența sexuală și învinovățirea victimei.
North Country – Film artistic despre hărțuire sexuală în domeniul mineritului.
The Help – Film artistic despre situația femeilor afro-americane în anii 1960.
Hidden Figures – Film artistic despre o echipă de femei afro-americane care au jucat un rol
central la NASA:
The Hounting Ground – Documentar despre abuzuri sexuale în campusurile universitare.

Violența de gen începe cu forme subtile, pe care nu toată lumea le recunoaște. Cele mai
cunoscute forme ale violenței sunt cele care lasă urme fizice, însă violența poate fi și sub forma
controlului, geloziei, amenințării, izolării. Pentru a îi încuraja pe elevi să se gândească la
relațiile pe care ei le au cu cei din jur, puteți folosi fișa ”Semne ale unei relații nesănătoase.” La
final încurajați elevi să dezbată propozițiile de mai jos, dacă sunt sau nu semne ale unei relații
nesănătoase.

Vârstă recomandată 12-18 ani

Semne ale unei relații nesănătoase

o Te umilește și te face să te simți prost;

o Dacă refuz ceva sau spun „Nu”, mă simt vinovată;
o Mă verifică non-stop, vrea să știe tot timpul unde sunt, cu cine sunt și ce fac;
o Nu mă simt confortabilă să fac ce vreau;
o Mă acuză/ mă învinovățește pe nedrept;
o Deciziile sunt luate de o singură persoană;

41
o Mă presează până obține ce vrea;
o Nu vorbește cu tine sau nu îți dă atenție când vorbești;
o Este extrem de gelos/geloasă;
o Consideră că are mai multe drepturi decât tine, că este deasupra ta;
o Vrea să știe toate parolele tale (la contul de Facebook, la email, la telefon);
o Te judecă, îți judecă prietenii;
o Nu te lasă să te vezi cu alți oameni;
o Te face să te simți prost;
o Ți-e mereu teamă că se va enerva;
o Multe dintre deciziile tale sunt luate în funcție de ce și-ar dori el/ea, ca să previi faptul
că s-ar putea enerva;
o Când se enervează, țipă la tine, râde de tine, te insultă, te lovește sau aruncă cu diverse
obiecte după tine;
o Te atacă;
o Te insultă sau te desconsideră;
o Îți distruge lucrurile personale;
o Te obligă să faci lucruri pe care nu vrei să le faci;
o Vă mințiți reciproc;
o E posesiv/ă;
o Îmi pune porecle care nu îmi plac;
o Mă atinge sau mă sărută fără să vreau;
o Nu e de acord tot timpul ce ce mă îmbrac;
o Îmi controlează constant telefonul și mesajele;
o Îmi limitează interacțiunea pe Facebook;
o Mă amenință că va posta fotografii sau filmulețe private cu tine pe Facebook;
o Îți trimite mesaje sau îți scrie comentarii degradante pe Facebook;
o Râde de mine în fața prietenilor mei;

Sursa: European Anti-Violence Network, 2015

42
Violența de gen și violența domestică au loc de multe ori în jurul nostru sau chiar sub ochii
noștri, însă suntem obișnuiți să nu reacționăm atunci când suntem martori la violență. Uneori
blamăm victima, alteori ne este teamă de agresori sau pur și simplu am învățat că nu este
problema noastră, nu trebuie să ne băgăm. Ca urmare a lipsei noastre de reacție și a unei minime
presiune pe agresor, acesta înțelege că poate face ce vrea, că violența sa asupra persoanei țintite
este legitimă și că nimeni nu intervine pentru că el are puterea. Lipsa noastră de reacție ne face
complici cu agresorul și îi transmite că ceea ce face nu este greșit.

De la martor care nu intervine la martor care ajută

Vârsta recomandată 7-13 ani

1. Amintiți-le copiiilor că violența și abuzul, nu numai fizice, dar și verbale sau

emoționale, este o încălcare a drepturilor omului. Întrebați-i despre diferite forme de
violență sau abuz.
2. Împărțiți copiii în grupe mai mici de trei sau patru persoane. Fiecare copil din grup va
povesti grupului despre următoarele situații, într-o rundă totală de 15 minute.
a) Când ai văzut pe cineva că a fost rănit sau tratat injust.
b) Când ai participat la o acțiune care a rănit pe altcineva sau care a provocat un
tratament injust față de altcineva.
c) Când ai văzut că cineva e rănit sau tratat injust și nimeni nu a intervenit.
d) Când ai văzut că cineva a intervenit atunci când altcineva a fost rănit sau tratat
injust.
3. Aduceți copiii în grupul mare pentru a discuta despre observațiile lor. Întâi întrebați-I
despre diferite situații în care cineva a fost rănit sau a fost tratat injust. Treceți-le pe
tablă ca forme de violență.
4. Apoi întrebați exemple din categoria ”Martor care ajută”.

43
5. La final întrebați-i exemple din categoria ”Martor care nu intervine”. Întrebați ”Ce ar fi
putut această persoană să facă astfel încât să fie un martor care ajută”? Scrieți
răspunsurile pe tablă/foaie de flipchart.

Evaluare și discuții post-exercițiu

1. Întrebați copiii cum pot deveni martori care ajută implicați în apărarea drepturilor
omului.
- Care dintre acțiunile sugerate ca implicare din partea martorului ar fi greu de făcut?
Care ar fi mai ușor de făcut?
- Sunt acțiuni pe care v-ați gândit că ați putea să le faceți dacă sunteți martori la violență?
- Ce îi oprește pe oameni să devină martori care ajută atunci când văd o situație de
violență?
- Dacă mai mulți martori ar ajuta, credeți că problema violenței ar putea fi îmbunătățită?
2. Discutați cum vă puteți ajuta unii pe alții în anumite situații.
- Ce calități ar trebui să aibă martorul care sare în ajutorul cuiva?
- Ce putem face ca să îi sprijinim pe oamenii să ia atitudine față de situațiile violente?
- Cum îi putem încuraja pe cei din grupul nostrum să devină martori care ajută?
3. Încheiați amintind că orice formă de abuz sau violență împotriva copiiilor, inclusiv
copiii care sunt violenți unii cu alții, este o încălcare a drepturilor omului. Acestea au
loc în orice cultură și în orice țară din lume. Nu putem opri violența din toată lumea,
însă ne putem ajuta unii pe alții în comunitățile noastre.

Sursa: Compasito – Manual on Human Rights Education for Children, 2007

44
 Fotografii umane despre violență

Vârsta recomandată 7-16 ani

1. Discutați despre violența domestică și violența de gen în grup. Ce forme credeți că poate
lua violența domestic și violența de gen? Încurajați-i pe copii să se gândească la cât mai
multe forme de violență, nu numai la cea fizică.
2. Împărțiți elevii în grupe de câte 4-6 și explicați fiecărui grup că au la dispoziție 15
minute să discute despre diferitele forme de violență pe care le-au trăit sau observant la
școală, în familie, în rândul prietenilor. Grupul alege o situație și o ilustrează printr-o
”fotografie umană”, care include toate persoanele din grup și stau nemișcați, fără să
scoată vreun sunet. Poziția corpului și expresia facială trebuie să sugereze rolul pe care
îl joacă (victimă, agresor, martor etc).
3. Rugați fiecare grup să prezinte fotografia umană realizată de ei (adică să se așeze în
pozițiile agreate). Restul grupurilor ar trebui să comenteze despre ce cred că se întâmplă
în acea fotografie.
4. După ce fiecare grup a prezentat ”fotografia umană” invitați-i să se întoarcă în grupurile
lor și să se gândească cum poate fi rezolvată situația respectivă fără violență.
5. Fiecare grup prezintă ”fotografia umană cu rezolvarea conflictului” pentru restul
elevilor. După fiecare prezentare ar trebui să fie o discuție cu restul grupului despre ce
au văzut ei în fotografie. Rugați-i pe elevi să se gândească la o situație asemănătoare
din viața reală, accentuând că există mai mult decât o soluție pentru o situație dificilă.
Sursa: Compasito – Manual on Human Rights Education for Children, 2007

45
Bibliografie

Bocioc, Florentina. Dimitriu, Doina. Teșiu, Roxana. Văileanu, Cristina, 2004, Gender
mainstreaming. Metode şi instrumente. Ghid practic pentru abordarea integratoare a egalităţii
de gen, CPE, Editura Neva.
Cyber Civil Rights Initiative, 2015, Drafting An Effective ”Revenge Porn” Law”: A Guide for
Legislators.
Dima, Gabriela, Beldianu, Iolanda (Coord.), 2017, Manualul pentru specialiști -”Violența
domestică: intervenția coordonată a echipei multidisciplinare.
European Institute for Gender Equality, 2017, Cyber Violence against Women and Girls.
Institutul de Științe ale Educației, 2004, Perspective asupra dimensiunii de gen în educație,
București, UNICEF
Grünberg, Laura, 2010, Gen și societate, în Vlăsceanu, Lazăr, Manual de Sociologie, Iași,
Polirom.
Flowers, Nancy, 2007, Compasito – Manual on Human Rights Education for Children, Council
of Europe.
Jugaru, Anca, Miroiu, Mihaela, 2002, Patriarhat în Dragomir, Otilia și Miroiu, Mihaela,
Lexicon feminist, Iași, Polirom.
Mihăilescu, Ștefania, 2002, Din istoria feminismului românesc. Antologie de texte (1838-1929),
Iași, Polirom.
Miroiu, Mihaela, 2004, Drumul către autonomie, Iași: Polirom.
Ramsak, Anita, 2015, Manual for Trainers: Gender Equality and Gender Mainstreaming,
Institutul de Politici Publice Macedonia.
Williams, Savannah, Young, Laura, Lucozzi, Elisa 2016, Vermont’s Teacher Guide:
Responding to Domestic and Sexual Violence(Ghidul profesorului din Vermont – Cum
răspundem la violență domestică și sexuală), The Advocacy Program at Umbrella.

46
Un băiat în vârstă de 11 ani iese plângând din școală și în drum spre casă leșină. Îl vede un
vecin și îl duce cu mașina acasă, unde părinții constată că îi curge sânge din ureche. Pentru că
nu își revine, părinții cheamă salvarea și, după ce este dus la spital, i se pune diagnosticul de
comoție cerebrală. Discutând cu copilul, părinții află că profesorul de religie l-ar fi luat de
urechi și l-ar fi lovit de perete pentru că nu a știut să se închine, aceste scene petrecându-se
de față cu ceilalți copii. Familia este de confesiune penticostală și aparțin minorității rome ca
aproape toți oamenii din comună. Acest caz ajunge în presă și la urechile profesorilor din
școala respectivă.

Două fete în vârstă de 12 ani aleargă plângând la doamna dirigintă, una dintre ele acuzând
dureri grave la trei dintre degete, care sunt mov și pe care nu le poate îndoi. Fetele povestesc
că un grup de băieți a alergat-o pe una dintre ele ca să îi bage pe gât cu forța un ardei iute. De
frică, fata s-a închis în baie și a început să plângă. Băieții au început să tragă de ușă și să o
amenințe că intră peste ea, când cea de-a doua fată a intrat în încăpere și a început să îi ia
apărarea în fața băieților. Când s-a pus în fața lor, băieții i-au trântit ușa peste degete și, chiar
dacă fata a început să țipe de durere, nu au dat drumul la strânsoare. După ce au fugit, fetele
au mers la cabinetul medical plângând, iar asistenta medicală i-a dat cu un unguent în timp ce
a comentat ”Lasă că știu eu că sigur vreți să scăpați de ora de română sau matematică”.
Diriginta a întrebat băieții dacă este adevărat, iar aceștia au negat, motiv pentru care diriginta
le-a certat pe cele două fete că exagerează și spun numai minciuni.

O fata de clasa a VI-a, care a rămas o dată repetentă, a început să vină din ce în ce mai rar la
școală de când a plecat mama ei la muncă în străinătate. A rămas acasă cu tatăl ei și cu frații
mai mici. Atunci când vine este de multe ori absentă și se uită pe geam. Spune că a lipsit pentru
că trebuie să stea cineva cu copiii cei mici și să aibă grijă de ei, atunci când tatăl nu se poate
implica. Ultimele dăți când a venit la școală stătea mai mult singură și avea niște vânătăi pe
brație. Atunci când a întrebat-o diriginta ce s-a întâmplat, fata i-a spus că a căzut din copac în
timp ce culegea cireșe. În ultimele 5 zile nu a venit deloc la școală și umblă vorba prin sat că s-
ar fi măritat.
Exercitiu 1

SEX vs GEN

Treceti in dreptul propozitiile daca sunt enunturi pe care le asociati cu termenul “sex” sau cu termenul “gen”.

1. Femeile dau naștere copiiilor, bărbații nu.

2. Fetele sunt delicate, băieții sunt bătăioși.
3. În România există diferențe de salarizare între femei și bărbați.
4. În Europa, în mare parte șoferii de cursă lungă sunt bărbați.
5. Femeile pot alăpta.
6. Cei mai mulți lucrători în construcții din Italia sunt bărbați.
7. În Egiptul antic bărbații stăteau acasă și împleteau. Femeile se ocupau de afacerile familiei și moșteneau proprietăți, bărbații nu.
8. Vocile bărbaților se schimbă drastic la pubertate, ale femeilor nu.
9. Statisticele Institutului European pentru Egalitate de Gen arată că femeile petrec cu 4 ore mai mult în fiecare zi pentru activități domestice
(gătit, curețenie, spălat rufe).
10. Sunt mai mulți bărbați decât femei în funcții de decizie.
11. Bărbații sunt predisupuși la cancer de prostată, femeile nu.
12. Sunt mai multe femei care lucrează în domenii legate de îngrijire, cum sunt sănătatea și educația.
13. Bărbatul este capul familiei.
14. Bărbații sunt mai capabili să conducă decât femeile.
Exercitiul 2
Procesul

1. Divide participantii in doua sau trei grupe.

2. 15 minute - Invitati grupele sa discute despre ce inseamna sa cresti ca fata si ca baiat. Sa se gândească la diferite feluri în care fetele și
băieții ar trebui să se poarte, ce au auzit de la ceilalți, ce au învățat de acasă, care sunt diferențele în valorizarea fetelor și băieților. De
exemplu, în adolecență o tânără poate avea responsabilitatea să aibă grijă de frații mai mici, să se ocupe de curățeni, să fie mai la locul ei
decât băieții. Discutați despre diferențele în felul în care sunt tratați, cât și despre responsabilitățile pe care le primesc de la naștere până
la vârsta de 25 de ani.
3. Aduceți grupuele înapoi și rugați să prezinte concluziile discuției. 3 minute fiecare
4. Întrebați participanții cum știu că un nou născut e fată sau băiat. Subliniați diferența dintre gen și sex. Întrebați în cazul prezentării lor
care au fost aspectele care țin de sex? Dar cele care țin de gen?
5. Cum sunt copiii socializați diferit? Cum învață copiii să se poarte diferit?

Exercitiul 3
Instituții ale schimbării

1. Brainstorming despre instituțiile și sistemele care crează și mențin stereotipurile de gen.

2. Împărțiți participanții în patru grupe mai mici și atribuiți fiecărui grup câte o instituție identificată în primul pas.
3. Invitați la discuții fiecare grup pe baza următoarelor întrebări
- Cum crează/menține instituția aceste stereotipuri de gen?
- Dați exemple de comportamente stereotype, practice sau politici care încurajează stereotipurile de gen în acea instituție/system.
- Ați observant schimbări în acea instuție care reflect un progres către o societate în care fetele și băieții sunt prețuiți în mod egal?
4. Fiecare grup prezintă concluziile discuțiilor.
Exercitiu 4

Percepții despre femei și bărbați

• Pregătiți propozițiile cu privire la femei și bărbați și 5 semne care conțin – ”Acord total”, ”Acord parțial”, ”Dezacord parțial”, ”Dezacord
total”, ”Neutru”. Puneți semnele în încăpere la distanță unul față de celalălalt astfel încât să permită mișcarea participanților.
• Rugați participanții să vină în jurul dvs. Spuneți-le că o să citiți mai multe propoziții și rugați-i să se gândească la ce părere au despre
fiecare propoziție.
• Explicați că o să alegeți la întâmplare pe cineva să explice poziția lor și că toată lumea se poate mișca în timpul discuției dacă își schimbă
părerea.
• Nu stați foarte mult timp pentru o propoziție. Idea activității este de mișcare rapidă și nu de discuții în profunzime.
• Amintiți grupului că această discuție nu este despre a avea sau NU dreptate, ci despre a lua în considerare diferite perspective și pentru
a înțelege unde este grupul în ceea ce privește percepțiile despre diferențele de gen.

Este mai ușor să fii bărbat decât femeie în societatea noastră.

Unele femei provoacă prin felul în care se îmbracă.
Bărbații nu se pot controla sau opri atunci când sunt provocați – nu e vina lor.
Femeile au aceleași nevoi sexuale ca și bărbații.
Testosteronul îi face mai agresivi pe bărbați.
Violența între parteneri este o alegere. Este o modalitatea de a câștiga controlul asupra cuiva.
Dacă o femeie a ieși a accepta invitația mea la cină și consumăm împreună alcool, mă aștept să avanseze lucrurile în aceas noapte.
Emoțiile femeilor le împiedică uneori să își facă treaba cum trebuie.
Femeile nu sunt bune la volan.
Femeie sunt niște ființe sensibile, care trebuie protejate.
Politica este dură și este mai potrivită pentru bărbați.

Concluzii – Trebuie să conștientizăm propriile percepții și atitudini față de femei și bărbați pentru a putea deconstrui stereotipuri și prejudecăți.
Exercitiu 5
Pregatiti 3-4plicuri care contin diferite forme de violenta domestice (Anexa 1), decupate. Distribuiti o foaie cu diferitele categorii de violenta
definite de Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea si combaterea violentei domestice. Impartiti participantii in 3-4 grupe si invitati-i sa lipeasca pe
o foaie de flipchart diferitele forme de violenta domestica din plicuri in dreptul categoriilor de violenta prezentate in lege.

Legea 217/2003 privind prevenirea și combaterea violenței domestice:

a. Violența economică

b. Violența psihologică

c. Violența verbală

d. Violența sexuală

e. Violența socială

f. Violență spirituală

g. Violență fizică
 Anexa 1

Stabiliti cum se incadreaza urmatoarele forme de violenta in categoriile de violenta definite de Legea nr 217/2003 pentru prevenirea si
combaterea violentei domestice.

Înjurături

jigniri

insulte

amenințări

cuvinte și expresii degradante sau umilitoare

lovire
îmbrâncire

trântire

tragere de păr

înţepare

tăiere

ardere

strangulare

muşcare,

otrăvire

supunerea la eforturi fizice epuizante

impunere de acte degradante

hărțuire

intimidare

manipulare

brutalitate în vederea întreținerii unor relații sexuale forțate

viol conjugal

impunerea voinţei sau a controlului personal

provocarea de stări de tensiune şi de suferinţă psihică

ameninţare verbală

şantaj

violenţă demonstrativă asupra obiectelor şi animalelor

afişare ostentativă a armelor

neglijare

controlul vieţii personale

acte de gelozie

constrângerile de orice fel

urmărirea fără drept

supravegherea locuinţei
supravegherea locului de muncă

impunerea izolării persoanei de familie, de comunitate şi de prieteni

interzicerea frecventării instituţiei de învăţământ sau a locului de muncă

interzicerea/limitarea realizării profesionale

impunerea izolării, inclusiv în locuinţa comună

privarea de acces în spaţiul de locuit

deposedarea de acte de identitate

privare intenţionată de acces la informaţie

interzicerea activității profesionale

privare de mijloace economice

lipsire de mijloace de existență primară, cum ar fi hrană, medicamente, obiecte de primă

necessitate

acțiunea de sustragere intenționată a bunurilor persoanei

interzicerea dreptului de a poseda, folosi și dispune de bunurile commune

control inechitabil asupra bunurilor și resurselor commune

refuzul de a susține familia

impunerea de munci grele și nocive în detrimentul sănătății, inclusiv unui membru de familie

minor

subestimarea sau diminuarea importanţei satisfacerii necesităţilor moral-spirituale

interzicere, limitare, ridiculizare, penalizare a aspiraţiilor membrilor de familie

interzicere, limitare, ridiculizare, penalizare a accesului la valorile culturale, etnice, lingvistice ori

religioase

interzicerea dreptului de a vorbi în limba maternă şi de a învăţa copiii să vorbească în limba

maternă

impunerea aderării la credinţe şi practici spirituale şi religioase inacceptabile

Exercitiu – Constientizarea diversitatii provocarilor de care se lovesc victimele violentei
domestice.

Pielea mea este de culoare deschisa.

Stiu sa scriu si sa citesc.
Am un loc de munca.
Nu am copii.
Nu locuiesc cu chirie.
Am telefon mobil/ telefon mobil performant (cu camera).
Am internet tot timpul pe telefonul mobil si credit.
Nu mi se intampla niciodata sa raman fara niciun ban.
Pot ajunge destul de repede la spital sau la politie.
Nu am primit niciodata o palma de la partenerul/partenera mea.
Detin o masina/ imi permit sa ma deplasez cu taxiul.
Am bani pusi deoparte.
Am carnet de conducere.
Am prieteni de incredere care imi sunt aproape orice s-ar intampla.
Am acces la electricitate, incalzirea locuinte, apa curenta.
Am fost educata sa nu accept un comportament violent din partea nimanui.
Nu mi s-a intamplat niciodata sa ma culc flamanda din cauza ca nu am avut ce sa
mananc.
In familia mea, partenerul/partenera ma respecta si ma simt egal/a cu el/ea.
Nu am dizabilitati.
Nu am fost niciodata in depresie.
Nu m-am gandit niciodata sa ma sinucid.
Nu m-am simtit niciodata nedreptatita de autoritati.
Imi pot permite sa imi cumpar medicamente si sa ma tratez, daca en evoie.
Parintii mei nu m-au lovit niciodata.
Partenerul/partenera mea nu mi-a controlat telefonul, banii, modul in care ma imbrac
sau locurile in care vreau sa ies.
Partenerul/partenera mea nu m-a constrans niciodata sa intretin raportul sexuale daca
eu nu imi doream.
Partenerul/partenera mea nu m-a amenintat niciodata cu bataia.
Nu am vazut niciodata violenta domestica in jurul meu.
Nu m-ar invinovati nimeni din rudele mele daca as trece prin violenta domestica.
Daca voi trece prin violenta domestica, voi sti si voi avea la cine sa apelez pentru ajutor.
Daca as fi agresat/a de partenerul/partenera mea, mi-as permite sa plec de acasa
imediat dupa agresiune.

Fiecare propozitie valoreaza 1 punct. Cu cat aveti mai multe puncte, cu atat aveti mai multe
sanse sa iesiti dintr-o relatie violenta, in cazul in care traiti asa ceva. Un punctaj mic arata ca
persoana respectiva se confrunta cu mult mai multe obstacole pentru a depasi o sitatie de
violenta domestica.
 Studiu de caz

Te numesti Maria si ai 45 de ani. Ai o dizabilitate fizica la un picior si probleme de vedere. Ai

doar 4 clase. Citesti si scrii cu dificultate. Ai avut probleme cu vederea de mica si ai fost
batjocorita de copii si de profesori. Ai trei copii, doi dintre ei sunt minori. Muncesti in
gospodarie si la camp, desi te deplasezi cu greu si obosesti repede. Sotul tau este paznic la
scoala dintr-un oras mic care se afla la 6 Km de satul in care locuiti. Salariul sau este minimul
pe econimie. Merge cu bicileta sau cu ocazia la munca pentru ca biletul de autobuz e prea
scump. Locuiti intr-un sat la 7 Km de cea mai apropiata sectie de politie si la 67 de Km de cel
mai apropiat spital.

Consideri ca sotul tau tine la tine, desi este violent mereu. Nu bea, nu fumeaza, insa este un
„barbat adevarat”, cum ar spune lumea – este sigur pe el, autoritar si vrea ca barbatul sa fie
barbat, iar femeia femeie, adica sa-si stie locul. Te bate, te aminta ca te omoara la fiecare
cearta. Induri pentru ca asa ai vazut la late femei, la mama ta si asa ai fost educata. Iti este
frica pentru siguranta ta si a copiiilor, dar nu ai alte rude si nu ati avea unde sa plecati.

Aseara te-a batut din nou atat de rau incat ai lesinat din cauza loviturilor si a fricii. Cand te-ai
trezit din lesin, aveai dureri in tot corpul, abia te-ai ridicat in picioare. Atunci te-ai gandit ca nu
mai poti indura si, desi femeile din sat isi spun de ceva ani ca nu e bine sa-l dai pe barbatul tau
la politie, ca e rusine si ca ar trebui sa taci si sa induri, ca acesta e rolul femeilor, te-ai hotarat
ca nu mai poti continua asa. Copiii vad mereu bataile si aud cuvintele urate, pentru ca aveti
doar o camera in care puteti sta.

Asa ca vrei sa suni la politie, dar nu ai telefonul. Cu corpul si fata pline de vanatai, dupa cateva
ore, cand sotul pleaca la un vecin, mergi si tu la o vecina de alaturi sa o rogi sa te ajute. Dupa
jumatate de ora in care ea tot incearca sa te convinga sa nu suni si sa fii cuminte, iti spune ca
nu te poate ajuta, pentru ca daca afla sotul tau ca s-a bagat ea o sa iasa scandal si nu o sa o
mai ajute la camp. Pleci la alta vecina care te lasa sa suni de la ea, iar dupa mult timp ajunge
politia. Deja vecinii ies la poarta curiosi.

Sunt doi politisti care nu coboara din masina. Nu ai mancat nimic de doua zile, esti slabita, iar
corpul iti tremura din cauza bataii primite. Stai sprijinita de portiera masinii de politie si
povestesti cu greu ce ti s-a intamplat. Unul dintre politisti iti spune sa vorbesti mai tare. Iti
spuna sa te gandesti bine la ce vrei sa faci ca o sa ii faci probleme sotului tau. Politistii iti spun
ca o sa te puna pe drumuri daca vrei sa depui plangere, sa aduni dovezi. La final adauga sa ai
grija si sa nu-i fi pus degeaba pe drumuri.

Politistii nu iti spun de ordinul de protectie de care ai auzit mai demult la televizor. Politia
pleaca desi ai fi vrut sa cheme o salvare pentru ca iti e foarte rau si te doare in piept si crezi ca
ar trebui sa mergi la spital. Dar ai invatat de mica faptul ca femeile trebuie sa fie cuminti si sa
aiba respect fata de autoritate, oricare ar fi ea. Ai locuit in copilarie la oras si ai cunoscut acolo,
ca si la sat, femei batute si violate de sotii lor. Ai invatat ca violenta e o parte fireasca din viata
femeilor.
Dupa ce pleaca masina de politie, intri in curte. La putin timp dupa ajunge si sotul tau acasa.
Este furios si urla la tien ca te omoara. NU ai unde sa te ascunzi si nici nu indraznesti sa-i spui
ceva. Ti se face inima cat un purice pentru ca stii deja ce urmeaza. In timp ce corpul lovit incepe
sa incaseze pumni si picioare, te gandesti doar la faptul ca a aflat si ca cineva i-a zis ca ai sunat
la politie. Dupa mult timp de bataia, simti cum lesini de durere si auzi pe fundal doar tipetele
si plansul copiiilor, care te gasesc in starea asta. Te trezesti a doua zi dimineata. Ce faci?

Raspundeti succint cum ati proceda daca ati fi in locul Mariei. Ce resurse are aceasta femeie
pentru a scapa de violenta domestica? Apreciati gradul de vulnerabilitate al Mariei pe o scara
de la 0 la 10.

___________________________________________________________________________

___________________________________________________________________________

___________________________________________________________________________

___________________________________________________________________________

___________________________________________________________________________

___________________________________________________________________________

___________________________________________________________________________

___________________________________________________________________________

Exercitii adaptate dupa un material realizat de Simona Chirciu pentru Centrul FILIA
Exercitiu

10 min - Rugati participantii sa formeze 3-4 echipe si sa discute intre ei despre situatii de
violenta de gen sau violenta domestica despre care au aflat si sa povesteasca astfel incat sa
ofere in grup cat mai multe detalii despre cazul respective.

10 min - Discutati impreuna cu echipa care sunt cauzele si efectele in acele cazuri de violenta
de gen si/sau violenta domestica. Notati raspunsurile pe o foaie de flipchart.

Fiecare echipa prezinta cauzele si efectele identificate de ea.

Cauze Efecte
Scenariul 1: Umblă un zvon că un băiat din liceu ar fi violat o fată. Discuţi despre asta cu doi
colegi şi unul dintre ei îl apără pe cel acuzat spunând despre fată următoarele: “şi-o căuta
cu lumânarea… se culcă cu mulţi… uite cum se îmbracă… ai văzut pagina ei de Facebook şi
pozele pe care le are acolo cu băieţii cu care a fost? E clar că o cerea…Daca s-ar fi intamplat
ceva cu adevarat, ar fi facut plangere. Sa nu exageram si sa distrugem viitorul unui copil care
invata atat de bine precum acest baiat”.

Care sunt motivele pentru a interveni in Care sunt motivele pentru a

aceasta situatie? A NU INTERVENI în această situaţie?

Ce crezi ca ai face tu? Ce ai spune? Cum ai interveni?

Cum crezi ca ar reactiona ceilalti la interventia ta?

Scenariul 1: Eşti langa un grup de tineri liceeni; unul dintre ei se pregăteşte să plece
spunând că nu mai poate sta pentru că îl aşteaptă prietena lui. Ceilalţi încep să îl ironizeze:
„Cât de jos ai decăzut? O femeie te are la degetul ei mic.” „De ce îi dai voie să te ţină sub
papuc” …şi tot felul de astfel de comentarii...ba chiar mai urâte… Unul dintre ei adaugă:
„Dacă prietena mea ar avea aşa un tupeu, aș bate-o de să-i meargă fulgii.”

Care sunt motivele pentru a interveni in Care sunt motivele pentru a

aceasta situatie? A NU INTERVENI în această situaţie?

Ce crezi ca ai face tu? Ce ai spune? Cum ai interveni?

Cum crezi ca ar reactiona ceilalti la interventia ta?

Scenariul 1: Eşti la o petrecere cu liceeni şi la plecare vezi un băiat care încearcă să îşi
ridice prietena care e beată. Nu e doar ameţită, e beată de-a binelea, nu se mai ţine pe
picioare. Dar pare că fata nu vrea să meargă cu el.

Care sunt motivele pentru a interveni in Care sunt motivele pentru a

aceasta situatie? A NU INTERVENI în această situaţie?

Ce crezi ca ai face tu? Ce ai spune? Cum ai interveni?

Cum crezi ca ar reactiona ceilalti la interventia ta?

— Astă-seară trebuie să vii în casă, Ionică!... Nu te las până nu vii... Tata doarme dus. A venit beat din
Jidovița și acu sforăie de hurducă pereții!...

Ion îi cuprinse mijlocul și-i mângâie sânii peste cămașa lungă. Apoi se sculă fără o vorbă și porni după
ea. În tindă se opriră. Fata trase zăvorul, pe urmă îl luă de mână și-l duse în casă.

În odaie era parcă mai întuneric. Numai ferestrele se deslușeau puțin ca niște găuri cenușii. Ion cunoștea
încăperea. Auzea din pat sforăitul înecăcios al lui Baciu atât de aproape că i se părea prefăcut. Un junghi
rece îi cutremura inima. Știa că, de s-ar trezi bătrânul și l-ar simți aici, ar fi în stare să-i crape capul fără
vorbă cu securea de sub pat al cărei tăiș parcă-l zărea lucind amenințător. [...]

Ana dormea pe cuptor, după horn, într-un culcuș de velințe, țoale, perne, cearșafuri aruncate
de-a valma. În vatră, sub o spuză groasă, sâsâiau câțiva bușteni verzi de arin... Fata se înălță în
vârful picioarelor până la urechea flăcăului și-i șopti, strângându-i mereu mâna:
— Lasă-ți sumanul pe prichici... Să nu faci zgomot că ne omoară pe amândoi!...

Oasele lui Ion pârâiră urcându-se în culcuș. O luă în brațe, iar ea tremura ca zgâlțâită de friguri. Apoi
Ana începu să-i șoptească imputări multe, să se jelească și să-l roage să fie cuminte. Ion o asculta liniștit,
trăgând însă mereu cu urechea spre patul lui Vasile Baciu, care era cu picioarele tocmai lângă capul lor.
Îi era frică să nu-l trezească șoaptele ei și-i astupă gura cu o sărutare.

Apoi, cu o mișcare bruscă, îi ridică până-n brâu cămașa. Picioarele fetei erau fierbinși și strânse. Își
încolăci brațele în jurul gâtului lui, îl strânse cu o putere nebănuită, parc-ar fi vrut să-l sugrume, și-i lihăi
în ureche, plângătoare, dar fără împotrivire:

— Ionică... ce vrei să faci... ce faci?... Nu... Nu...

O podidiră lacrimile și plânse cu sughițuri, bolborosind întruna vorbe rugătoare, în vreme ce Ion o ostoia
sărutând-o:

— Taci... taci... taci... Gemetele Anei însă se înțesau tot mai nestăvilite, până ce se sfârșiră într-un țipăt
scurt, surd, care o spăimântă într-atâta că-și încleștă dinții în buzele flăcăului, zvârcolindu-se.

Țipătul fetei se înfipse ca o suliță în întunericul casei și zbârnâi mai prelung în urechile lui Vasile Baciu
care, deși strivit de băutură, se deșteptă, ascultă cu mintea încâlcită și, auzind oftările înăbușite în lacrimi,
mormăi nedumerit:

— Ce faceți voi acolo? Glasul tulbure îngheță sângele în vinele îndrăgostiților. Ana își amuți brusc
suspinele, pierzându-se în brațele flăcăului.

(fragment din ”Ion” de Liviu Rebreanu)

Ea mereu venea, Manoli, Manoli,
Pe drum şovăia Meştere Manoli!
Şi s-apropia Zidul rău ma strânge,
Şi, amar de ea, Trupuşoru-mi frânge!
Iată c-agiungea! Iar Manea tăcea
Meşterii cei mari, Şi mereu zidea;
Calfe şi zidari Şi o cuprindea
Mult înveslea Pan’ la gleznişoare,
Dacă o vedea, Pan’ la pulpişoare,
Iar Manea turba, Pan’ la costişoare,
Mândra-şi săruta, Pan’ la ţâţişoare.
În braţe-o lua, Dar ea, vai de ea,
Pe schele-o urca, Tot mereu plângea
Pe zid o punea Şi mereu zicea:
Şi, glumind, zicea: - Manoli, Manoli,
- Stai, mândruţa mea, Meştere Manoli!
Nu te speria, Zidul rău mă strânge,
Că vrem să glumim Ţâţişoara-mi plânge,
Şi să te zidim! Copilaşu-mi frânge!
Ana se-ncredea Manoli turba
Şi vesel râdea. Şi mereu lucra.
Iar Manea ofta Zidul se suia
Şi se apuca Şi o cuprindea
Zidul de zidit, Pan’ la costişoare,
Visul de-mplinit. Pan’ la ţâţişoare,
Zidul se suia Pan’ la buzişoare,
Şi o cuprindea Pan’ la ochişori,
Pan’ la gleznişoare, Încât, vai de ea,
Pan’ la pulpişoare. Nu se mai vedea,
Iar ea, vai de ea, Ci se auzea
Nici ca mai râdea, Din zid ca zicea:
Ci mereu zicea: - Manoli, Manoli,
- Manoli, Manoli, Meştere Manoli!
Meştere Manoli! Zidul rău mă strânge,
Agiungă-ţi de şagă, Viaţa mi se stinge!
Ca nu-i bună, dragă.

fragment din balada Meșterului Manole, de Vasile Alecsandri

 Vezi ca umbla niste poze cu tine goala prin liceu
de Venera Dimulescu
Casa Jurnalistului

Alina a intrat la liceu ca elevă model: fată cuminte, olimpică națională, de două ori cetățean de
onoare al unui orășel din Muntenia. Până când cineva a comis o infracțiune informatică: i-a
copiat imagini intime din căsuța de e-mail și le-a distribuit ca să o umilească. ”Cetățeanul de
onoare a ajuns, peste noapte, curva liceului.

„E o plăcere să-i vezi CV-ul”, spune mama Alinei. „Am făcut pregătire la engleză din clasa
întâi, am făcut pregătire la germană, lecții de tenis de câmp. Era un efort financiar pentru noi,
dar am considerat că merită.” Prima oară a devenit cetățean de onoare în clasa a treia, când a
luat locul I la un concurs național de limba engleză. A doua oară într-a cincea, când a câștigat
un concurs de dans.

Mama i-a spus de mică să se ferească de fete. „Fetele nu se ocupă decât cu rujuri, cu farduri, cu
fustițe și cu răutăți. Am îndemnat-o pe Alina să petreacă mai mult timp cu băieții în pauze. Ei
mai citeau, aveau preocupări mai educative.” [...]

Într-a șaptea a început să vorbească cu un american pe hi5, mai mare cu un an decât ea.
Americanul avea inima frântă de altă româncă, stabilită în Carolina de Nord. Alina îl consola
și îi scria zilnic. „După trei luni mi-a cerut o poză: «vreau să te văd»”, își amintește ea. „El era
deja obișnuit să primească poze de la fosta. Eu, de nebună, frate țin la tine, te iubesc de nu mai
pot și chestii, i-am trimis poze nud pe mail. Mă făcea să mă simt ok, îmi zicea că arăt bine
pentru vârsta mea. Ne-am combinat, practic.” Legătura țesută pe calculator îi făcea inima să
bată mai tare decât privirea unui băiat în carne și oase.

Apoi a rămas fără calculator. S-a mutat cu părinții într-un oraș mai mare și au lăsat calculatorul
la bunici “ca să aibă timp să învețe”, explică mama. Dar acum ai nevoie de calculator și pentru
învățat. În clasa a noua, profesorii au organizat un schimb de experiență România-Belgia. „Am
vrut să plec din România, să văd și altceva”, povestește Alina. Elevii trebuiau să completeze un
formular și să-l trimită pe e-mail. Primul venit, primul servit.

Alina a rugat o prietenă cu calculator să completeze formularul și să-l trimită de pe mailul ei.
I-a dat parola. Prietena a sunat-o să-i confirme că a trimis. S-a culcat în culmea fericirii.

Peste câteva zile, trei colege au chemat-o în fața blocului. Alina era bolnavă și se învoise de la
școală. Se uita la televizor când au sunat-o să coboare.

I-au zis din prima: „Vezi că umblă niște poze cu tine goală prin liceu.”

Când s-a întors la școală, însă, a constatat că ea era inculpata. Nici n-a apucat să-și lase
ghiozdanul în clasă, că diriginta a chemat-o în biroul directoarei, care a amenințat-o cu
exmatricularea.

„A adus o imagine proastă școlii”, mi-a explicat diriginta în fața cancelariei. „Dacă nu se lua
o măsură, se considera că se poate face orice aici. Pedeapsa ei era pentru ceilalți, ca să nu facă
același lucru.”
Profesorii au văzut pozele și au făcut un consiliu. „Erau niște fotografii scârboase. Unii
profesori erau oripilați de fotografii. Atunci am votat să-i scădem nota la purtare”, mi-a spus
diriginta.

„Colegii mei considerau că elevii noștri sunt preocupați prea mult de a socializa prin noile medii
în detrimentul studiului”, mi-a spus profesorul de fizică.

„Poze din-astea faci când vrei să arăți nu știu ce, când vrei să câștigi nu știu ce”, crede
directoarea liceului.

La ora de franceză, Alina a început să plângă. Profesoara i-a spus: «Să nu bocești la ora mea,
că ți-ai făcut-o cu mâna ta».

În regulamentul liceului era un singur articol care se aplica situației:

Art. 19: „Este interzis elevilor: să posede sau să difuzeze materiale cu caracter violent, obscen
sau pornografic”.

Nici unul dintre elevii care au încălcat regulamentul școlar nu a fost pedepsit. A fost pedepsită
doar victima. [...]

Cert e că, după vizita mamei, directoarea n-a mai exmatriculat-o. „Mi-au scăzut nota la purtare
la șapte. Doar mie”, spune Alina.

Au trimis-o acasă două săptămâni, să se liniștească. «Lumea o să uite», a încercat s-o încurajeze
psiholoaga școlii. La fel i-a spus și diriginta. Să nu cumva să facă vreo prostie, să nu cumva să
se sinucidă.

Dar lumea n-a uitat.

Când a intrat pe poarta liceului, după două săptămâni, toată lumea o arăta cu degetul. O strigau
„degețica”. «Aia e curva care a făcut pozele!»

Au zis că a stat acasă în săptămânile alea ca să facă avort. „Că s-a dus la mănăstire și s-a futut
cu trei. Că în mijlocul orașului e o fântână și că acolo i-a supt pula lu’ unu de față cu toată
lumea. Unii băieți, virgini, se lăudau că au futut-o pe Alina”, îmi povestește o fostă colegă, într-
o cafenea din apropierea Facultății de Sociologie, unde studiază acum.

„În clasa a noua, când vezi o poză cu o persoană dezbrăcată și apoi o vezi în viața reală, nu știi
cum să contopești imaginile alea. Parcă un sfert ai fi vrut să faci și tu aia”, explică ea.

Am vorbit cu 13 colegi ai Alinei. Cu toții au contribuit la trauma ei.

„Tot orașul participa la chestia asta, fiind un oraș mic”, îmi spune la telefon altă fostă colegă,
acum studentă la teatru. „Eu i-am spus unei prietene, prietena aia a zis altor prietene, și tot așa.”

„Bleah!”, răbufnește ea când o întreb de poze. „Le-am văzut, m-am scârbit, și apoi, evident, am
râs.”

Altă colegă a susținut-o la început pe Alina - o lua în brațe și o consola după fiecare rafală de
jigniri. Dar când a văzut pozele și-a schimbat părerea: „A fost libera ei voință să le pună pe mail
și să dea parola cui i-a dat-o”. Tânăra, care lucrează acum la o bancă, mi-a spus că are în
continuare în laptop imaginile cu pornografie infantilă.

Fetele care s-au distrat cu pozele au devenit apoi îngrijorate că scandalul le afectează reputația.
„Eram văzute curvele liceului. Și nu ne-a convenit”, îmi explică studenta la teatru.

„Nu voiau să se concentreze atenția asupra lor și cred că d-asta răspândeau vorbe, să nu fie ele
judecate pentru anumite chestii”, spune Eugen, un coleg cu un an mai mare care venea în pauze
special să facă mișto de Alina. „Nu consider că la 15 ani e ok să faci poze nud pentru bărbați, să
te prostituezi, cum ar veni”, explică el.

Fetele mai sărace sau venite de la țară erau considerate mai ușuratice. „La noi în liceu vin copii
cu situație financiară mai bună. Eram priviți ca elită, priveam totul de sus, nu ne ajungea nimeni
la nas. Nu aveam resentimente”, explică Eugen. „Noi consideram că făcea chestia asta pentru
bani. Știam că n-are o situație financiară foarte bună, cum o aveam noi.”

Mai mulți colegi mi-au spus că au primit pozele Alinei de la cea mai bogată fată din clasă,
despre care cred că sponsoriza școala. „Era foarte de treabă cu noi, prietenele ei, și se purta
foarte jegos cu ăia care veneau de la țară.”

Alina crede că pozele au venit și ca răzbunare pentru o farsă pe care a făcut-o cu două zile
înainte, când a intrat pe contul de Facebook al unei colege din gașca de fete mai înstărite și a
postat pe profilul unui băiat o manea, ei fiind toți rockeri.

Fetele o vorbeau de rău pe Alina, dar băieții au trecut direct la fapte. O înghesuiau pe holuri,
aruncau în ea cu diverse, veneau la banca ei în pauze și se dădeau în spectacol.

„Degețica, îmi faci și mie o muie?”, i-a spus un băiat, aplecat peste banca ei.

Alina nu ieșea în pauze. Băieți de la clasele mai mari veneau la ea și făceau cerc în jurul băncii
ei. Unul arunca cu mere în ea și dădea tonul miștourilor.

„Era libidinosul liceului, care îți punea mâna pe cur”, spune studenta de la sociologie. „Era
înalt, mai bine făcut așa, o mutră de cocalar, cu lanț de aur și cruce, ochii albaștri, parcă tuns
așa în părți, și mergea mereu cu mâinile în buzunar și pasul ăla de el avea școala la picioare.
Dacă erai mai înaltă decât el se uita tot de sus la tine.”

Băiatul e acum student la Institutul Medico-Militar și neagă că a cunoscut-o vreodată pe Alina:

„Cine-i asta că nu am auzit de ea”, mi-a scris pe Facebook. „Și totuși, de ce ar conta un
asemenea subiect după 6 ani?”

Alt băiat a făcut mai multe conturi de Facebook ca să distribuie pozele, apoi i-a cerut bani ca
să le șteargă, spune Alina.

Tipul a ajuns, ani mai târziu, voluntar într-o campanie a poliției despre pericolele expunerii pe
internet. Nu recunoaște că ar fi șantajat-o pe Alina. „Ea oricum avea o reputație de haladită, de
bagaboantă, de dinainte. O înșiraseră o grămadă, gen. Asta-i o jigodie”, mi-a spus într-un apel
pe Facebook, și a concluzionat: „Femeile care trimit poze dezbrăcate sunt proaste, clar”.

Ceilalți agresori pe care i-am contactat nu au vrut să vorbească.

Lucru in 3-4 echipe

Participantii vor discuta 20 de minute pe baza textului si vor raspunde la urmatoarele

intrebari, iar ideile vor fi notate pe foi de flipchart.

1. Cine sunt personajele responsabile pentru situatia creata?

2. Cine credeti ca a actionat gresit? Cum ar fi trebuit, din punctul vostru de vedere,
actioneze/reactioneze cei din jur dupa ce au aflat despre cazul de revenge porn?

Alina, mama Alinei, prietena Alinei care ii completeaza formularul, Directoarea

liceului, Diriginta, Profesoara de franceza, colegii Alinei, baietii

3. Care sunt cauzele revenge porn-ului?

4. Ce efecte au astfel de situatii de violenta promovata in mediul online?
5. Cum pot fi prevenite astfel de situatii?

Dupa cele 20 de minute, fiecare echipa va avea la dispozitie 5 minute sa prezinte tuturor
colegilor concluziile discutiilor.
 Echipa multidisciplinară

Asistentul social

Psihologul

Medicul

Polițistul

Juristul

Alți profesioniști care pot face parte din echipa multidisciplinară

o Cadre didactice
o Medici legiști
o Terapeuți specializați
o Consilieri de probațiune
o Avocați
o Preoți
o Persane de îngrijire
o Persoana de referință a copilului

Echipa mobilă

Reprezentanți ai Serviciului Public de Asistență Socială - SPAS

 Council of Europe Treaty Series - No. 210

ConvenŃia Consiliului Europei privind

prevenirea şi combaterea violenŃei
împotriva femeilor şi a violenŃei
domestice

Istanbul, 11.V.2011

www.coe.int/conventionviolence
The official languages of the Council of Europe are English and French ( Article 12 of the Statute of the
Council of Europe). Only the treaties published by the Secretary General of the Council of Europe, each in a
separate booklet of the "European Treaty Series" (ETS) continued since 2004 by the "Council of Europe
Treaty Series" (CETS), are deemed authentic. The translation presented here is for information only.

2
 Preambul

Statele membre ale Consiliului Europei şi ceilalţi semnatari ai prezentei,

Reamintind Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale (STE

Nr. 5, 1950) şi Protocoalele sale, Carta Socială Europeană (STE Nr. 35, 1961, revizuită în 1996, STE
Nr. 163), Convenţia Consiliului Europei privind Lupta împotriva Traficului de Fiinţe Umane
(CETS Nr. 197, 2005) şi Convenţia Consiliului Europei pentru Protecţia Copiilor împotriva
Exploatării Sexuale şi a Abuzului Sexual (CETS Nr. 201, 2007);

Reamintind următoarele recomandări ale Comitetului de Miniştri adresate Statelor membre ale
Consiliului Europei: Recomandarea Rec(2002)5 privind protecţia femeilor împotriva violenţei,
Recomandarea CM/Rec(2007)17 privind standardele şi mecanismele de asigurare a egalităţii de
gen, Recomandarea CM/Rec(2010)10 privind rolul femeilor şi al bărbaţilor în prevenirea şi
soluţionarea conflictelor şi în construirea păcii, şi alte recomandări relevante;

Luând în calcul volumul în creştere al jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, care
stabileşte standarde importante în domeniul violenţei împotriva femeilor;

Considerând Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice (1966), Pactul

Internaţional cu privire la Drepturile Economice, Sociale şi Culturale (1966), Convenţia Naţiunilor
Unite privind Eliminarea Tuturor Formelor de Discriminare Împotriva Femeilor (“CEDAW”,
1979) şi Protocolul său Opţional (1999), precum şi Recomandarea Generală Nr. 19 a Comitetului
CEDAW privind violenţa împotriva femeilor, Convenţia Naţiunilor Unite cu privire la Drepturile
Copilului (1989) şi Protocoalele sale Opţionale (2000) şi Convenţia Naţiunilor Unite cu privire la
Drepturile Persoanelor cu Dizabilităţi (2006);

Considerând Statutul de la Roma al Curţii Penale Internaţionale (2002);

Reamintind principiile de bază ale legislaţiei umanitare internaţionale şi, în special, Convenţia de
la Geneva (IV) referitoare la Protecţia Persoanelor Civile în Timp de Război (1949) şi Protocoalele
Adiţionale I şi II (1977) la aceasta;

Condamnând toate formele de violenţă împotriva femeilor şi violenţa domestică;

Recunoscând faptul că realizarea egalităţii de drept şi de fapt între femei şi bărbaţi este un element-
cheie în prevenirea violenţei împotriva femeilor;

Recunoscând faptul că violenţa împotriva femeilor este o manifestare a relaţiilor istoric inegale de
putere dintre femei şi bărbaţi, care au condus la dominarea asupra, şi la discriminarea împotriva,
femeilor de către bărbaţi şi la împiedicarea avansării depline a femeilor;

Recunoscând natura structurală a violenţei împotriva femeilor drept violenţă de gen şi faptul că
violenţa împotriva femeilor este unul din mecanismele sociale cruciale, prin care femeile sunt
forţate într-o poziţie subordonată comparativ cu bărbaţii;

Recunoscând, cu gravă îngrijorare, faptul că femeile şi fetele sunt deseori expuse unor forme
grave de violenţă, cum ar fi violenţa domestică, hărţuirea sexuală, violul, căsătoria forţată, crimele
comise în numele aşa-numitei “onoare” şi mutilarea genitală, care constituie o încălcare gravă a
drepturilor omului ale femeilor şi ale fetelor şi un obstacol major în realizarea egalităţii dintre
femei şi bărbaţi;

3
 Recunoscând încălcarea curentă a drepturilor omului în timpul conflictelor armate, care afectează
populaţia civilă, în special femeile, sub forma violului şi a violenţei sexuale larg răspândite sau
sistematice şi potenţialul unei violenţe de gen crescute atât în timpul cât şi după conflicte;

Recunoscând faptul că femeile şi fetele sunt expuse unui risc mai mare de violenţă de gen decât
bărbaţii;

Recunoscând faptul că violenţa domestică afectează femeile în mod disproporţionat şi faptul că şi

bărbaţii pot fi victime ale violenţei domestice;

Recunoscând faptul că copiii sunt victime ale violenţei domestice, inclusiv în calitate de martori ai
violenţei în familie;

Aspirând la crearea unei Europe fără violenţă împotriva femeilor şi fără violenţă domestică,

Au convenit după cum urmează:

Capitolul I – Obiective, definiţii, egalitate şi nediscriminare, obligaţii generale

Articolul 1 – Obiectivele Convenţiei

1 Obiectivele prezentei Convenţii sunt acelea de a:

a proteja femeile împotriva tuturor formelor de violenţă şi de a preveni, de a urmări în justiţie şi

de a elimina violenţa împotriva femeilor şi violenţa domestică;

b contribui la eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor şi de a promova

egalitatea substanţială între femei şi bărbaţi, inclusiv prin împuternicirea femeilor;

c proiecta un cadru cuprinzător, politici şi măsuri pentru protecţia şi asistenţa tuturor victimelor
violenţei împotriva femeilor şi a violenţei domestice;

d promova cooperarea internaţională în vederea eliminării violenţei împotriva femeilor şi

violenţa domestică;

e furniza sprijin şi asistenţă organizaţiilor şi agenţiilor guvernamentale de aplicare a legii

pentru a coopera în mod eficient în vederea adoptării unei abordări integrate pentru
eliminarea violenţei împotriva femeilor şi a violenţei domestice.

2 În vederea asigurării implementării efective a dispoziţiilor sale de către Părţi, prezenta Convenţie
stabileşte un mecanism de monitorizare specific.

Articolul 2 – Sfera de aplicare a Convenţiei

1 Prezenta Convenţie se va aplica tuturor formelor de violenţă împotriva femeilor, inclusiv violenţa
domestică, care afectează femeile în mod disproporţionat.

2 Părţile sunt încurajate să aplice prezenta Convenţie tuturor victimelor violenţei domestice. Părţile
vor acorda o atenţie specială femeilor victime ale violenţei de gen în implementarea dispoziţiilor
prezentei Convenţii.

3 Prezenta Convenţie se va aplica pe timp de pace şi în situaţii de conflict armat.

4
 Articolul 3 – Definiţii

În scopul prezentei Convenţii:

a violenţa împotriva femeilor” este înţeleasă drept o încălcare a drepturilor omului şi o formă de
discriminare împotriva femeilor şi va însemna toate acţiunile de violenţă de gen care rezultă
în, sau care sunt probabile a rezulta în, vătămarea sau suferinţa fizică, sexuală, psihologică
sau economică cauzată femeilor, inclusiv ameninţările cu asemenea acţiuni, coerciţia sau
deprivarea arbitrară de libertate, indiferent dacă survine în public sau în viaţa privată;

b “violenţa domestică” va însemna toate acţiunile de violenţă fizică, sexuală, psihologică sau
economică, care survin în familie sau în unitatea domestică sau între foştii sau actualii soţi sau
parteneri, indiferent dacă agresorul împarte sau a împărţit acelaşi domiciliu cu victima;

c “gen” va însemna rolurile, comportamentele, activităţile şi atributele construite social, pe care

o societate dată le consideră adecvate pentru femei şi bărbaţi;

d “violenţa de gen împotriva femeilor” va însemna violenţa care este direcţionată împotriva
unei femei pentru că ea este o femeie sau care afectează femeile în mod disproporţionat;

e “victimă” va însemna orice persoană fizică, care este supusă comportamentului specificat la
punctele a şi b;

f “femeile” includ fetele cu vârsta până în 18 ani.

Articolul 4 – Drepturi fundamentale, egalitate şi nediscriminare

1 Părţile vor lua măsurile legislative şi alte măsuri necesare pentru a promova şi proteja dreptul
tuturor, în special al femeilor, de a trăi fără violenţă atât în sfera publică, cât şi în cea privată.

2 Părţile condamnă toate formele de discriminare împotriva femeilor şi iau, fără întârziere, măsurile
legislative şi alte măsuri necesare pentru a o preveni, în special prin:

– încorporarea în constituţiile lor naţionale sau în altă legislaţie corespunzătoare a principiului

egalităţii între femei şi bărbaţi şi asigurând realizarea practică a acestui principiu;

– interzicerea discriminării împotriva femeilor, inclusiv prin utilizarea sancţiunilor, acolo unde
este cazul;

– abrogarea legilor şi a practicilor care discriminează împotriva femeilor.

3 Implementarea dispoziţiilor prezentei Convenţii de către Părţi, în special măsurile de protejare a

drepturilor victimelor, vor fi asigurate fără discriminare din orice motiv, cum ar fi sexul, genul,
rasa, culoarea, limba, religia, politic sau altă opinie, origine naţională sau socială, asocierea cu o
minoritate naţională, proprietatea, naşterea, orientarea sexuală, identitatea de gen, vârsta, starea
sănătăţii, dizabilitatea, starea civilă, statutul de emigrant sau de refugiat, sau alt statut.

4 Măsuri speciale, care sunt necesare pentru a preveni sau proteja femeile de violenţa de gen nu vor
fi considerate discriminare în termenii prezentei Convenţii.

5
 Articolul 5 – Obligaţiile statului şi diligenţa cuvenită

1 Părţile se vor abţine de la a se angaja în orice act de violenţă împotriva femeilor şi se vor asigura
că autorităţile, funcţionarii, reprezentanţii, instituţiile statului şi alţi actori care acţionează în
numele Statului acţionează în conformitate cu această obligaţie.

2 Părţile vor lua măsurile legislative şi alte măsuri necesare pentru a exercita diligenţa cuvenită
pentru a preveni, investiga, pedepsi şi a furniza despăgubiri pentru actele de violenţă acoperite de
sfera de aplicare a prezentei Convenţii, care sunt săvârşite de actori non-statali.

Articolul 6 – Politici sensibile la dimensiunea de gen

Părţile se vor angaja să includă o perspectivă de gen în implementarea şi evaluarea impactului

dispoziţiilor prezentei Convenţii şi pentru a promova şi implementa în mod eficace politicile
egalităţii între femei şi bărbaţi şi împuternicirea femeilor.

Capitolul II – Politici integrate şi colectarea datelor

Articolul 7 – Politici cuprinzătoare şi coordonate

1 Părţile vor lua măsurile legislative şi alte măsuri necesare pentru a adopta şi implementa politici
eficace, cuprinzătoare şi coordonate la nivel de Stat, cuprinzând toate măsurile relevante pentru a
preveni şi combate toate formele de violenţă acoperite de sfera de aplicare a prezentei Convenţii şi
pentru a oferi un răspuns holistic la violenţa împotriva femeilor.

2 Părţile se vor asigura că politicile la care s-a făcut referire în alineatul 1 pun drepturile victimei în
centrul tuturor măsurilor şi că sunt implementate pe calea cooperării eficace între toate agenţiile,
instituţiile şi organizaţiile relevante.

3 Măsurile luate în conformitate cu prezentul articol vor implica, acolo unde este cazul, toţi actorii
relevanţi, precum agenţiile guvernamentale, parlamentele şi autorităţile naţionale, regionale şi
locale, instituţiile naţionale pentru drepturile omului şi organizaţiile societăţii civile.

Articolul 8 – Resurse financiare

Părţile vor aloca resursele financiare şi umane corespunzătoare pentru implementarea adecvată a
politicilor, măsurilor şi programelor integrate pentru prevenirea şi combaterea tuturor formelor
de violenţă acoperite de sfera de aplicare a prezentei Convenţii, inclusiv acelea desfăşurate de
organizaţiile neguvernamentale şi de societatea civilă.

Articolul 9 – Organizaţiile neguvernamentale şi societatea civilă

Părţile vor recunoaşte, încuraja şi sprijini, la toate nivelele, activitatea organizaţiilor

neguvernamentale relevante şi a societăţii civile active în combaterea violenţei împotriva femeilor
şi vor stabili cooperarea eficace cu aceste organizaţii.

Articolul 10 – Organismul coordonator

1 Părţile vor desemna sau vor înfiinţa unul sau mai multe organisme oficiale, responsabile de
coordonarea, implementarea, monitorizarea şi evaluarea politicilor şi a măsurilor de prevenire şi
combatere a tuturor formelor de violenţă acoperite de prezenta Convenţie. Aceste organisme vor
coordona colectarea de date, la care se face referire în Articolul 11, vor analiza şi vor disemina
rezultatele sale.

6
 2 Părţile se vor asigura că organismele desemnate sau înfiinţate conform prezentului articol primesc
informaţii de natură generală privind măsurile luate potrivit Capitolului VIII.

3 Părţile se vor asigura că organismele desemnate sau înfiinţate conform prezentului articol vor
avea capacitatea de a comunica direct şi de a promova relaţiile cu omologii lor din alte Părţi.

Articolul 11 – Colectarea datelor şi cercetarea

1 În scopul implementării prezentei Convenţii, Părţile se vor angaja să:

a colecteze date statistice relevante dezagregate la intervale regulate privind cazurile din toate
formele de violenţă acoperite de sfera de aplicare a prezentei Convenţii;

b sprijine cercetarea în domeniul tuturor formelor de violenţă acoperite de sfera de aplicare a

prezentei Convenţii în vederea studierii cauzelor şi a efectelor lor, a ratelor de incidenţă şi de
condamnare, precum şi eficacitatea măsurilor luate pentru a implementa prezenta Convenţie.

2 Părţile se vor strădui să efectueze studii pe bază de populaţie la intervale regulate pentru a evalua
prevalenţa şi tendinţele tuturor formelor de violenţă acoperite de sfera de aplicare a prezentei
Convenţii.

3 Părţile vor furniza grupului de experţi, prevăzute la articolul 66 din prezenta Convenţie,
informaţiile colectate în conformitate cu prezentul articol pentru a stimula cooperarea
internaţională şi pentru a permite analiza comparativă internaţională.

4 Părţile se vor asigura că informaţiile colectate potrivit prezentului articol sunt disponibile
publicului.

Capitolul III – Prevenire

Articolul 12 – Obligaţii generale

1 Părţile vor lua măsurile necesare pentru a promova schimbările în modelele sociale şi culturale de
comportament al femeilor şi bărbaţilor, în vederea eradicării prejudecăţilor, obiceiurilor, tradiţiilor
şi a altor practici, care sunt bazate pe ideea inferiorităţii femeilor sau pe roluri stereotipe pentru
femei şi bărbaţi.

2 Părţile vor lua măsurile legislative şi alte măsuri necesare pentru a preveni toate formele de
violenţă acoperite de sfera de aplicare a prezentei Convenţii de orice persoană fizică sau juridică.

3 Toate măsurile adoptate potrivit acestui capitol vor lua în calcul şi vor adresa nevoile specifice ale
persoanelor devenite vulnerabile prin circumstanţe speciale şi vor plasa drepturile omului ale
tuturor victimelor în centrul lor.

4 Părţile vor lua măsurile necesare pentru a încuraja toţi membrii societăţii, în special bărbaţii şi
băieţii, să contribuie activ la prevenirea tuturor formelor de violenţă acoperite de sfera de aplicare
a prezentei Convenţii.

5 Părţile se vor asigura că obiceiul, cultura, religia, tradiţia sau aşa-numita “onoare” nu vor fi
considerate drept justificare pentru orice acte de violenţă acoperite de sfera de aplicare a prezentei
Convenţii.

7
 6 Părţile vor lua măsurile necesare pentru a promova programele şi activităţile pentru
împuternicirea femeilor.

Articolul 13 – Creşterea gradului de conştientizare

1 Părţile vor promova sau vor efectua, pe o bază regulată şi la toate nivelele, campanii sau
programe de creştere a gradului de conştientizare, inclusiv în cooperare cu instituţiile naţionale
din domeniul drepturilor omului şi cu organismele din domensiul egalităţii, cu societatea civilă şi
cu organizaţiile neguvernamentale, în special cu organizaţiile de femei, acolo unde este cazul,
pentru a mări gradul de conştientizare şi de înţelegere în rândul publicului general a diferitelor
manifestări ale tuturor formelor de violenţă acoperite de sfera de aplicare a prezentei Convenţii, a
consecinţelor lor asupra copiilor şi a nevoii de a preveni această violenţă.

2 Părţile vor asigura larga diseminare în rândul publicului general a informaţiilor cu privire la
măsurile disponibile pentru a preveni actele de violenţă acoperite de sfera de aplicare a prezentei
Convenţii.

Articolul 14 – Educaţie

1 Părţile vor face, acolo unde este cazul, demersurile necesare pentru a include material didactic pe
probleme cum ar fi egalitatea între femei şi bărbaţi, rolurile de gen ne-stereotipe, respectul
reciproc, rezolvarea non-violentă a conflictelor în relaţiile interpersonale, violenţa de gen
împotriva femeilor şi dreptul la integritate personală, adaptate capacităţii în evoluţie a elevilor, în
curriculumul formal şi la toate nivelele de educaţie.

2 Părţile vor face demersurile necesare pentru a promova principiile la care s-a făcut referire în
alineatul 1 în stabilimentele educaţionale informale, precum şi în stabilimentele sportive, culturale
şi recreative şi în mass media.

Articolul 15 – Formarea profesioniştilor

1 Părţile vor furniza sau vor consolida formarea adecvată pentru profesioniştii relevanţi, care se
ocupă de victimele sau de autorii tuturor actelor de violenţă acoperite de sfera de aplicare a
prezentei Convenţii, în domeniul prevenirii şi al identificării acestei violenţe, al egalităţii între
femei şi bărbaţi, al nevoilor şi drepturilor victimelor, precum şi privind modul de prevenire a
victimizării secundare.

2 Părţile vor încuraja ca formarea la care se face referire în alineatul 1 să includă pregătirea în
domeniul cooperării coordonate multi-agenţii pentru a permite o prelucrare cuprinzătoare şi
adecvată a trimiterilor în cazurile de violenţă acoperite de sfera de aplicare a prezentei Convenţii.

Articolul 16 – Intervenţia preventivă şi programele de tratament

1 Părţile vor lua măsurile legislative sau alte măsuri necesare pentru a iniţia sau sprijini programe
destinate învăţării autorilor violenţei domestice să adopte un comportament non-violent în
relaţiile interpersonale, în vederea prevenirii violenţei ulterioare şi a modificării modelelor
comportamentale violente.

2 Părţile vor lua măsurile legislative sau alte măsuri necesare pentru a iniţia sau sprijini programe
destinate împiedicării agresorilor, în special a infractorilor sexuali, de a recidiva.

3 În luarea măsurilor menţionate în alineatele 1 şi 2, Părţile se vor asigura de faptul că siguranţa

victimelor, sprijinul acordat victimelor şi drepturile omului ale victimelor sunt principala

8
 preocupare şi faptul că, acolo unde este cazul, aceste programe sunt iniţiate şi implementate în
strânsă cooperare cu serviciile de asistenţă de specialitate pentru victime.

Articolul 17 – Participarea sectorului privat şi a mass media

1 Părţile vor încuraja sectorul privat, sectorul tehnologiei informaţiei şi a comunicaţiilor şi mass
media, cu respectul cuvenit pentru libertatea de exprimare şi independenţa lor, de a participa la
elaborarea şi implementarea politicilor şi la stabilirea directivelor şi a standardelor de auto-
reglementare pentru a preveni violenţa împotriva femeilor şi a creşte respectul pentru demnitatea
lor.

2 Părţile vor dezvolta şi vor promova, în cooperare cu actorii din sectorul privat, abilităţi în rândul
copiilor, al părinţilor şi educatorilor privind modul în care să trateze mediul informaţiilor şi al
comunicaţiilor, care oferă acces la conţinut degradant de o natură sexuală sau violentă, ce ar putea
fi dăunător.

Capitolul IV – Protecţie şi sprijin

Articolul 18 – Obligaţii generale

1 Părţile vor lua măsurile legislative sau alte măsuri necesare pentru a proteja toate victimele de
orice acte de violenţă ulterioare.

2 Părţile vor lua măsurile legislative sau alte măsuri necesare, în conformitate cu legislaţia internă,
pentru a asigura faptul că există mecanisme adecvate pentru a prevedea o cooperare eficace între
toate agenţiile relevante ale statului, inclusiv sistemul judiciar, procurori, agenţiile
guvernamentale de aplicare a legii, autorităţile locale şi regionale, precum şi organizaţiile
neguvernamentale şi alte organizaţii şi entităţi relevante în domeniul protejării şi sprijinirii
victimelor şi martorilor tuturor formelor de violenţă acoperite de sfera de aplicare a prezentei
Convenţii, inclusiv prin trimiterea către servicii generale şi specializate de sprijin, enunţate la
Articolele 20 şi 22 al prezentei Convenţii.

3 Părţile se vor asigura că măsurile luate în conformitate cu prezentul capitol vor:

– fi bazate pe o înţelegere de gen a violenţei împotriva femeilor şi a violenţei domestice şi se vor

concentra pe drepturile omului şi pe siguranţa victimei;

– fi bazate pe o abordare integrată, care ia în considerare relaţia dintre victime, agresori, copii şi
mediul lor social mai larg;

– viza evitarea victimizării secundare;

– viza împuternicirea şi independenţa economică a femeilor victime ale violenţei;

– permite, acolo unde este cazul, ca o gamă de servicii de protecţie şi sprijin să fie localizate în
aceleaşi spaţii;

– adresa nevoile specifice ale persoanelor vulnerabile, inclusiv victimele-copii, şi că vor fi puse
la dispoziţia acestora.

4 Prestarea serviciilor nu va depinde de consimţirea victimei de a depune plângere sau mărturie

împotriva oricărui agresor.

9
 5 Părţile vor lua măsurile corespunzătoare pentru a furniza protecţia consulară şi de altă natură şi
sprijin cetăţenilor lor şi altor victime îndreptăţite la o asemenea protecţie, în conformitate cu
obligaţiile lor conform legislaţiei internaţionale.

Articolul 19 – Informare

Părţile vor lua măsurile legislative sau alte măsuri necesare pentru a asigura faptul că victimele
primesc informaţii adecvate şi în timp util privind serviciile de sprijin şi măsurile legale
disponibile într-o limbă pe care o înţeleg.

Articolul 20 – Servicii de asistenţă generală

1 Părţile vor lua măsurile legislative sau alte măsuri necesare pentru a asigura faptul că victimele au
acces la servicii care facilitează recuperarea lor în urma violenţei. Aceste măsuri ar trebui să
includă, atunci când este necesar, servicii precum consilierea juridică şi psihologică, asistenţa
financiară, găzduirea, educaţia, formarea şi asistenţa în găsirea unui loc de muncă.

2 Părţile vor lua măsurile legislative sau alte măsuri necesare pentru a asigura faptul că victimele au
acces la servicii medicale şi sociale şi faptul că serviciile au alocate resurse adecvate şi că
profesioniştii sunt formaţi să asiste victimele şi să le trimită către serviciile corespunzătoare.

Articolul 21 – Asistenţă în plângerile individuale/colective

Părţile se vor asigura că victimele au informaţii cu privire la şi acces la mecanismele regionale şi

internaţionale aplicabile de depunere a plângerilor individuale/colective. Părţile vor promova
furnizarea unei asistenţe sensibile şi bine informate victimelor în depunerea oricărei asemenea
plângeri.

Articolul 22 – Servicii specializate de asistenţă

1 Părţile vor lua măsurile legislative sau alte măsuri necesare pentru a furniza sau a asigura, într-o
distribuţie geografică adecvată, servicii specializate de asistenţă oricărei victime supuse oricărui
act de violenţă acoperit de sfera de aplicare a prezentei Convenţii.

2 Părţile vor furniza sau vor asigura servicii specializate de asistenţă a femeilor tuturor femeilor
victime ale violenţei şi copiilor lor.

Articolul 23 – Adăposturi

Părţile vor lua măsurile legislative sau alte măsuri necesare pentru a prevedea înfiinţarea unor
adăposturi corespunzătoare, uşor accesibile, în număr suficient pentru a furniza o cazare sigură şi
pentru a ajunge într-o manieră proactivă la victime, în special la femei şi la copiii lor.

Articolul 24 – Linii telefonice de urgenţă

Părţile vor lua măsurile legislative sau alte măsuri necesare pentru a organiza linii telefonice de
urgenţă 24 de ore din 24 la nivel de stat, gratuite, pentru a oferi consiliere apelanţilor, în mod
confidenţial şi cu diligenţa cuvenită pentru anonimitatea lor, în legătură cu toate formele de
violenţă acoperite de sfera de aplicare a prezentei Convenţii.

10
 Articolul 25 – Sprijin pentru victimele violenţei sexuale

Părţile vor lua măsurile legislative sau alte măsuri necesare pentru a prevedea înfiinţarea de
centre de trimitere a cazurilor de criză în urma violului sau ale violenţei sexuale corespunzătoare,
uşor accesibile, în număr suficient pentru a furniza examinarea medicală şi medico-legală,
asistenţă post-traumatică şi consiliere pentru victime.

Articolul 26 – Protecţie şi asistenţă pentru martorii copii

1 Părţile vor lua măsurile legislative sau alte măsuri necesare pentru a asigura faptul că în oferirea
serviciilor de protecţie şi asistenţă victimelor se ţine cont în mod corespunzător de drepturile şi
nevoile copiilor martori ai tuturor formelor de violenţă acoperite de sfera de aplicare a prezentei
Convenţii.

2 Măsurile luate potrivit prezentului articol vor include consilierea psihosocială adecvată vârstei
pentru copiii martori ai tuturor formelor de violenţă acoperite de sfera de aplicare a prezentei
Convenţii şi vor acorda atenţia cuvenită celor mai bune interese ale copilului.

Articolul 27 – Raportare

Părţile vor lua măsurile necesare pentru a încuraja orice persoană martoră la comiterea de acte de
violenţă acoperite de sfera de aplicare a prezentei Convenţii sau care are motive rezonabile să
creadă că a fost comis un asemenea act, sau că sunt de aşteptat alte acte de violenţă, să raporteze
acest lucru organizaţiilor sau autorităţilor competente.

Articolul 28 – Raportarea de către profesionişti

Părţile vor lua măsurile necesare pentru a asigura faptul că regulile de confidenţialitate impuse de
legislaţia internă anumitor profesionişti nu constituie un obstacol, în condiţii adecvate, în calea
raportării lor către organizaţiile sau autorităţile competente, dacă au motive rezonabile să creadă
că a fost săvârşit un act grav de violenţă, acoperit de sfera de aplicare a prezentei Convenţii, şi că
sunt de aşteptat alte acte grave de violenţă.

Capitolul V – Dreptul material

Articolul 29 – Procese şi despăgubiri civile

1 Părţile vor lua măsurile legislative sau alte măsuri necesare pentru a oferi victimelor despăgubiri
civile adecvate împotriva agresorului.

2 Părţile vor lua măsurile legislative sau alte măsuri necesare pentru a oferi victimelor, în
conformitate cu principiile generale ale dreptului internaţional, despăgubiri civile adecvate
împotriva autorităţilor Statului, care nu şi-au îndeplinit datoria de a lua măsurile preventive sau
de protecţie necesare în cadrul sferei de aplicare a puterilor lor.

Articolul 30 – Compensaţie

1 Părţile vor lua măsurile legislative sau alte măsuri necesare pentru a se asigura că victimele au
dreptul de a pretinde compensaţii de la agresori pentru oricare din agresiunile stabilite în
conformitate cu prezenta Convenţie.

2 Acelora care au suferit vătămări corporale grave sau deteriorarea sănătăţii li se va acorda o
compensaţie adecvată din partea Statului, în măsura în care prejudiciul nu este acoperit din alte

11
 surse, precum agresorul, asigurarea sau pensii medicale şi sociale finanţate de Stat. Acest fapt nu
împiedică Părţile să pretindă retragerea pentru compensaţia acordată din partea agresorului, atâta
timp cât este acordată atenţia cuvenită siguranţei victimei.

3 Măsurile luate conform alineatului 2 vor asigura acordarea compensaţiei în decursul unei
perioade rezonabile.

Articolul 31 – Custodie, drepturi de vizitare şi siguranţă

1 Părţile vor lua măsurile legislative sau alte măsuri necesare pentru a asigura faptul că, în
determinarea custodiei şi a drepturilor de vizitare a copiilor, vor fi luate în calcul incidentele de
violenţă acoperite de sfera de aplicare a prezentei Convenţii.

2 Părţile vor lua măsurile legislative sau alte măsuri necesare pentru a asigura faptul că exercitarea
oricărui drept de vizitare sau custodie nu periclitează drepturile şi siguranţa victimei sau a
copiilor.

Articolul 32 – Consecinţele civile ale căsătoriilor forţate

Părţile vor lua măsurile legislative sau alte măsuri necesare pentru a se asigura că acele căsătorii
încheiate cu forţa pot fi lovite de nulitate, anulate sau desfăcute fără a plasa asupra victimei o
sarcină financiară sau administrativă necuvenită.

Articolul 33 – Violenţa psihologică

Părţile vor lua măsurile legislative sau alte măsuri necesare pentru a asigura faptul că este
incriminat comportamentul intenţionat de prejudiciere a integrităţii psihologice a unei persoane
prin coerciţie sau ameninţări.

Articolul 34 – Urmărirea

Părţile vor lua măsurile legislative sau alte măsuri necesare pentru a asigura faptul că este
incriminat comportamentul intenţionat de angajare repetată într-un comportament ameninţător
direcţionat către o altă persoană, determinând-o pe aceasta să se teamă pentru siguranţa sa.

Articolul 35 – Violenţa fizică

Părţile vor lua măsurile legislative sau alte măsuri necesare pentru a asigura faptul că este
incriminat comportamentul de comitere de acte de violenţă fizică împotriva unei alte persoane.

Articolul 36 – Violenţa sexuală, inclusiv violul

1 Părţile vor lua măsurile legislative sau alte măsuri necesare pentru a se asigura că sunt incriminate
următoarele comportamente intenţionate:

a angajarea într-o penetraţie vaginală, anală sau orală de natură sexuală neconsimţită a corpului
unei alte persoane cu orice parte corporală sau obiect;

b angajarea în alte acte neconsimţite de natură sexuală cu o persoană;

c determinarea unei alte persoane să se angajeze în acte neconsimţite de natură sexuală cu un

terţ.

12
 2 Consimţământul trebuie dat voluntar, ca rezultat al liberului arbitru al persoanei, evaluat în
contextul circumstanţelor înconjurătoare.

3 Părţile vor lua măsurile legislative sau alte măsuri necesare pentru a se asigura că dispoziţiile
alineatului 1 se aplică, de asemenea, actelor comise împotriva fostelor(foştilor) sau
actualelor(actualilor) soţii(soţi) sau partenere(i), aşa cum sunt recunoscute(ţi) acestea(aceştia) de
legislaţia internă.

Articolul 37 – Căsătoria forţată

1 Părţile vor lua măsurile legislative sau alte măsuri necesare pentru a asigura faptul că acea
conduită de forţare a unui adult sau a unui copil de a încheia o căsătorie este incriminată.

2 Părţile vor lua măsurile legislative sau alte măsuri necesare pentru a asigura faptul că acea
conduită intenţionată de ademenire a unui adult sau a unui copil pe teritoriul unei Părţi sau al
unui Stat, alta(ul) decât aceea(acela) în care el sau ea domiciliază, cu scopul forţării acestui adult
sau copil să încheie o căsătorie, este incriminată.

Articolul 38 – Mutilarea genitală a femeilor

Părţile vor lua măsurile legislative sau alte măsuri necesare pentru a se asigura că următoarele
conduite intenţionate sunt incriminate:

a extirparea, infibularea sau efectuarea oricărei alte mutilări, totale sau parţiale, a labia majora,
labia minora sau a clitorisului unei femei;

b constrângerea sau procurarea unei femei pentru a se supuse oricăreia din acţiunile enumerate
la punctul a;

c incitarea, constrângerea sau procurarea unei fete pentru a se supune oricăreia din acţiunile
enumerate la punctul a.

Articolul 39 – Avortul forţat şi sterilizarea forţată

Părţile vor lua măsurile legislative sau alte măsuri necesare pentru a se asigura că următoarele
conduite intenţionate sunt incriminate:

a efectuarea unui avort asupra unei femei fără consimţământul ei prealabil şi informat;

b efectuarea unei intervenţii chirurgicale, care are drept scop sau efect încheierea capacităţii
unei femei de a se reproduce în mod natural, fără consimţământul ei prealabil şi informat sau
fără înţelegerea procedurii.

Articolul 40 – Hărţuirea sexuală

Părţile vor lua măsurile legislative sau alte măsuri necesare pentru a se asigura că orice formă de
conduită verbală, nonverbală sau fizică de natură sexuală, cu scopul sau cu efectul violării
demnităţii unei persoane, în special atunci când se crează un mediu intimidant, ostil, degradant,
umilitor sau jignitor, este supus unei sancţiuni penale sau alte sancţiuni legale.

13
 Articolul 41 – Înlesnirea sau complicitatea şi tentativa

1 Părţile vor lua măsurile legislative sau alte măsuri necesare pentru a recunoaşte drept infracţiuni,
atunci când sunt comise intenţionat, înlesnirea comiterii sau complicitatea la comiterea
infracţiunilor stabilite în conformitate cu Articolele 33, 34, 35, 36, 37, 38.a şi 39 ale prezentei
Convenţii.

2 Părţile vor lua măsurile legislative sau alte măsuri necesare pentru a recunoaşte drept infracţiuni,
atunci când sunt comise intenţionat, tentativele de comitere a infracţiunilor stabilite în
conformitate cu Articolele 35, 36, 37, 38.a şi 39 ale prezentei Convenţii.

Articolul 42 – Justificări inacceptabile pentru infracţiuni, inclusiv infracţiunile comise în

numele aşa-numitei „onoare”

1 Părţile vor lua măsurile legislative sau alte măsuri necesare pentru a se asigura că, în cadrul unei
proceduri penale iniţiate în urma comiterii oricăreia dintre actele de violenţă care intră sub
incidenţa domeniului de aplicare a prezentei Convenţii, cultura, obiceiul, religia, tradiţia sau aşa-
numita „onoare” nu vor fi considerate ca o justificare a acestor acte. Aici sunt cuprinse, în special,
afirmaţiile că victima a încălcat normele sau obiceiurile culturale, religioase, sociale sau
tradiţionale ale comportamentului adecvat.

2 Părţile vor lua măsurile legislative sau alte măsuri necesare pentru a se asigura că incitarea de
către orice persoană a unui copil de a comite oricare dintre actele prevăzute la alineatul 1 nu va
diminua răspunderea penală a persoanei respective pentru actele comise.

Articolul 43 – Aplicarea infracţiunilor

Infracţiunile recunoscute în conformitate cu prezenta Convenţie se vor aplica indiferent de natura

relaţiei dintre victimă şi agresor.

Articolul 44 – Jurisdicţie

1 Părţile vor lua măsurile legislative sau alte măsuri necesare pentru a stabili jurisdicţia asupra
oricărei infracţiuni stabilite în conformitate cu prezenta Convenţie, în cazul în care infracţiunea
este comisă:

a pe teritoriul lor; sau

b la bordul unei nave care arborează pavilionul lor; sau

c la bordul unei aeronave înmatriculate în conformitate cu legislaţia lor; sau

d de către unul dintre cetăţenii lor; sau

e de către o persoană care are reşedinţa obişnuită pe teritoriul lor.

2 Părţile se vor strădui să ia măsurile necesare legislative sau de altă natură pentru a stabili
jurisdicţia asupra infracţiunilor stabilite în conformitate cu prezenta convenţie, în cazul în care
infracţiunea este săvârşită împotriva unuia dintre cetăţenii lor sau a unei persoane care are
reşedinţa obişnuită pe teritoriul lor.

14
 3 Pentru urmărirea penală a infracţiunilor stabilite în conformitate cu articolele 36, 37, 38 şi 39 din
prezenta Convenţie, părţile vor lua măsurile legislative sau alte măsuri necesare pentru a se
asigura că jurisdicţia lor nu este subordonată condiţiei ca faptele să fie incriminate pe teritoriul
unde au fost comise.

4 Pentru urmărirea penală a infracţiunilor stabilite în conformitate cu articolele 36, 37, 38 şi 39 din
prezenta Convenţie, Părţile vor lua măsurile legislative sau alte măsuri necesare pentru a se
asigura că jurisdicţia lor în ceea ce privește punctele d şi e ale alineatului (1) nu este subordonată
condiţiei conform căreia urmărirea penală poate fi iniţiată doar în urma raportării de către victimă
a infracţiunii sau a stabilirii informaţiilor de către Stat cu privire la locul unde a fost comisă
infracţiunea.

5 Părţile vor lua măsurile legislative sau alte măsuri necesare pentru a stabili jurisdicţia asupra
infracţiunilor stabilite în conformitate cu prezenta Convenţie, în cazurile în care un presupus
autor este prezent pe teritoriul lor şi ei nu îl(o) extrădează către o altă Parte, exclusiv pe baza
naţionalităţii lui sau a ei.

6 Atunci când mai mult de o Parte revendică jurisdicţia asupra unei presupuse infracţiuni, stabilite
în conformitate cu prezenta Convenţie, Părţile implicate, dacă este cazul, se vor consulta reciproc
în vederea determinării celei mai adecvate jurisdicţii pentru urmărirea penală.

7 Fără a prejudicia regulile generale de drept internaţional, prezenta Convenţie nu exclude nicio
jurisdicţie penală exercitată de o Parte în conformitate cu legea sa internă.

Articolul 45 – Sancţiuni şi măsuri

1 Părţile vor lua măsurile legislative sau alte măsuri necesare pentru a se asigura că infracţiunile
stabilite în conformitate cu prezenta Convenţie sunt pasibile de sancţiuni eficiente, proporţionale
şi disuasive, luând în considerare gravitatea acestora. Aceste sancţiuni vor include, după caz,
sentinţe implicând privarea de libertate, care pot duce la extrădare.

2 Părţile pot adopta alte măsuri în legătură cu agresorii, cum ar fi:

– monitorizarea sau supravegherea persoanelor condamnate;

– retragerea drepturilor părinteşti, dacă interesul copilului, care poate include siguranţa
victimei, nu poate fi garantat în niciun alt mod.

Articolul 46 – Circumstanţe agravante

Părţile vor lua măsurile legislative sau alte măsuri necesare pentru a se asigura că următoarele
circumstanţe, în măsura în care nu fac parte deja din elementele constitutive ale infracţiunii, pot fi
luate în considerare, în conformitate cu dispoziţiile relevante ale legislaţiei interne, în
determinarea sentinţei în legătură cu infracţiunile stabilite în conformitate cu prezenta Convenţie:

a infracţiunea a fost comisă împotriva unei(ui) fost(e) sau actual(e) soţ(ii) sau partener(e), după
cum recunoaşte legislaţia internă, de un membru de familie, de o persoană care convieţuieşte
cu victima sau de o persoană care a abuzat de puterea sa;

b infracţiunea, sau infracţiunile asociate, a(u) fost comisă(e) în mod repetat;

15
 c infracţiunea a fost comisă împotriva unei unei persoane făcute vulnerabile de circumstanţele
particulare;

d infracţiunea a fost comisă împotriva sau în prezenţa unui copil;

e infracţiunea a fost comisă de una sau mai multe persoane, care acţionează împreună;

f infracţiunea a fost precedată sau acompaniată de nivele extreme de violenţă;

g infracţiunea a fost comisă cu utilizarea sau cu ameninţarea unei arme;

h infracţiunea a avut drept rezultat o vătămare fizică sau psihologică a victimei;

i agresorul a fost condamnat anterior pentru infracţiuni de natură similară.

Articolul 47 – Sentinţe pronunţate de altă Parte

Părţile vor lua măsurile legislative sau alte măsuri necesare pentru a prevedea posibilitatea de
luare în considerare a sentinţelor definitive pronunţate de o altă Parte în legătură cu infracţiunile
stabilite în conformitate cu prezenta Convenţie atunci când se determină sentinţa.

Articolul 48 – Interzicerea proceselor sau a stabilirii sentinţei pe calea rezolvării extrajudiciare

obligatorii a litigiilor

1 Părţile vor lua măsurile legislative sau alte măsuri necesare pentru a interzice procesele de
rezolvare extrajudiciară obligatorie a litigiilor, inclusiv medierea şi concilierea, în legătură cu toate
formele de violenţă acoperite de sfera de aplicare a prezentei Convenţii.

2 Părţile vor lua măsurile legislative sau alte măsuri necesare pentru a asigura faptul că, dacă este
dispusă plata unei amenzi, se va ţine seama de capacitatea agresorului de a-şi asuma obligaţiile
financiare faţă de victimă.

Capitolul VI – Investigaţie, urmărire judiciară, legislaţie procedurală şi măsuri de protecţie

Articolul 49 – Obligaţii generale

1 Părţile vor lua măsurile legislative sau alte măsuri necesare pentru a asigura faptul că
investigaţiile şi procedurile judiciare în legătură cu toate formele de violenţă acoperite de sfera de
aplicare a prezentei Convenţii sunt desfăşurate fără întârzieri nejustificate, luând în considerare
drepturile victimei pe parcursul tuturor etapelor procedurilor penale.

2 Părţile vor lua măsurile legislative sau alte măsuri necesare, în conformitate cu principiile
fundamentale ale drepturilor omului şi având în vedere înţelegerea dimensiunii de gen a
violenţei, pentru a asigura investigarea eficace şi urmărirea judiciară a infracţiunilor stabilite în
conformitate cu prezenta Convenţie.

Articolul 50 – Răspunsul imediat, prevenire şi protecţie

1 Părţile vor lua măsurile legislative sau alte măsuri necesare pentru a asigura faptul că agenţiile
guvernamentale de aplicare a legii responsabile răspund la toate formele de violenţă acoperite de
sfera de aplicare a prezentei Convenţii într-o manieră promptă şi corespunzătoare, oferind o
protecţie adecvată şi imediată victimelor.

16
 2 Părţile vor lua măsurile legislative sau alte măsuri necesare pentru a asigura faptul că agenţiile
guvernamentale de aplicare a legii responsabile se angajează într-o manieră promptă şi
corespunzătoare în prevenirea şi protecţia împotriva tuturor formelor de violenţă acoperite de
sfera de aplicare a prezentei Convenţii, incluzând utilizarea de măsuri operaţionale preventive şi
strângerea de probe.

Articolul 51 –Evaluarea riscurilor şi managementul riscurilor

1 Părţile vor lua măsurile legislative sau alte măsuri necesare pentru a asigura faptul că toate
autorităţile relevante realizează o evaluare a riscului de letalitate, a gravităţii situaţiei şi a riscului
de violenţă repetată în vederea gestionării riscului şi, dacă este necesar, pentru a furniza siguranţă
şi sprijin coordonate.

2 Părţile vor lua măsurile legislative sau alte măsuri necesare pentru a asigura faptul că evaluarea la
care se face referire în alineatul 1 ia în considerare, în toate etapele investigării şi aplicării
măsurilor de protecţie, faptul că autorii actelor de violenţă acoperite de sfera de aplicare a
prezentei Convenţii posedă sau au acces la arme de foc.

Articolul 52 –Ordine de interdicţie de urgenţă

Părţile vor lua măsurile legislative sau alte măsuri necesare pentru a asigura faptul că autorităţilor
competente le este acordată puterea de a dispune, în situaţii de pericol imediat, ca un autor al
violenţei domestice să părăsească domiciliul victimei sau al persoanei la risc pentru o perioadă de
timp suficientă şi de a-i interzice agresorului să intre în domiciliu sau să contacteze victima sau
persoana la risc. Măsurile adoptate conform prezentului articol vor da prioritate siguranţei
victimelor sau celei a persoanelor la risc.

Articolul 53 – Ordinele de restricţie sau de protecţie

1 Părţile vor lua măsurile legislative sau alte măsuri necesare pentru a asigura faptul că victimelor
tuturor formelor de violenţă acoperite de sfera de aplicare a prezentei Convenţii le sunt
disponibile ordine de restricţie sau de protecţie corespunzătoare.

2 Părţile vor lua măsurile legislative sau alte măsuri necesare pentru a asigura faptul că ordinele de
restricţie sau protecţie la care se face referire în alineatul 1 sunt:

– disponibile pentru protecţia imediată şi fără sarcini financiare sau administrative nejustificate
plasate asupra victimei;

– emise pentru o perioadă specificată sau până când sunt modificate sau anulate;

– dacă este necesar, emise pe o bază ex parte, care are efect imediat;

– sunt disponibile indiferent de, sau în plus faţă de, alte proceduri legale;

– permise a fi introduse în procedurile legale ulterioare.

3 Părţile vor lua măsurile legislative sau alte măsuri necesare pentru a asigura faptul că încălcările
ordinelor de restricţie sau protecţie emise conform alineatului 1 vor fi supuse unor sancţiuni
penale sau altor sancţiuni legale eficiente, proporţionale şi disuasive.

17
 Articolul 54 – Investigaţii şi dovezi

Părţile vor lua măsurile legislative sau alte măsuri necesare pentru a asigura faptul că, în orice
proceduri civile sau penale, dovezile referitoare la istoricul sexual şi la conduita sexuală a(l)
victimei vor fi permise doar atunci când sunt relevante şi necesare.

Articolul 55 – Procedurile ex parte şi ex officio

1 Părţile vor asigura faptul că investigaţiile sau urmărirea judiciară a infracţiunilor stabilite în
conformitate cu Articolele 35, 36, 37, 38 şi 39 ale prezentei Convenţii nu vor fi dependente în
întregime de o raportare sau plângere depusă de victimă, dacă infracţiunea a fost comisă în
întregime sau parţial pe teritoriul său, precum şi că procedurile pot continua chiar dacă victima îşi
retrage declaraţia sau plângerea.

2 Părţile vor lua măsurile legislative sau alte măsuri necesare pentru a asigura, în conformitate cu
condiţiile prevăzute de legislaţia internă, posibilitatea organizaţiilor guvernamentale şi
neguvernamentale şi consilierilor în violenţa domestică să asiste şi/să sprijine victimele, la cererea
lor, pe durata investigaţiilor şi a procedurilor judiciare privind infracţiunile stabilite în
conformitate cu prezenta Convenţie.

Articolul 56 – Măsuri de protecţie

1 Părţile vor lua măsurile legislative sau alte măsuri necesare pentru a proteja drepturile şi
interesele victimelor, inclusiv nevoile lor speciale ca martori, în toate etapele investigaţiilor şi ale
procedurilor judiciare, în special (prin):

a luarea de măsuri în vederea protecţiei lor, precum şi protecţiei familiilor lor şi a martorilor
faţă de intimidare, represalii şi victimizare repetată;

b asigurarea faptului că victimele sunt informate, cel puţin în cazurile în care victimele şi familia
ar putea fi în pericol atunci când agresorul evadează sau este eliberat temporar sau definitiv;

c informarea lor, în condiţiile prevăzute de legislaţia internă, cu privire la drepturile lor, la

serviciile pe care le au la dispoziţie şi la traiectoria dată plângerii lor, la acuzaţii, la progresul
general al investigaţiei sau al procedurilor, la rolul lor în acestea, precum şi la rezultatul
cazului lor;

d dând posibilitatea victimelor, într-o manieră consecventă cu regulile procedurale ale legislaţiei
interne, să fie audiate, să furnizeze dovezi, să le fie prezentate, direct sau printr-un
intermediar, şi luate în considerare punctele de vedere, nevoile şi preocupările;

e punerea la dispoziţia victimelor de servicii de sprijin adecvate, astfel încât drepturile şi

interesele lor să fie prezentate cum se cuvine şi luate în considerare;

f asigurarea faptului că se pot adopta măsuri pentru a proteja intimitatea şi imaginea victimei;

g asigurarea faptului că se evită, dacă este posibil, contactul dintre victime şi agresori în
imobilele instanţelor de judecată şi ale agenţiilor guvernamentale de aplicare a legii;

h punerea la dispoziţia victimelor de interpreţi independenţi şi competenţi, atunci când

victimele sunt părţi la proceduri sau atunci când furnizează dovezi;

18
 i dând posibilitatea victimelor să depună mărturie în sala de judecată, conform regulilor
prevăzute de legislaţia internă, fără a fi prezente sau, cel puţin, fără prezenţa pretinsului
agresor, în special prin utilizarea tehnologiilor de comunicaţii adecvate, atunci când sunt
disponibile.

2 Unui copil victimă sau unui copil martor a(l) violenţei împotriva femeilor şi al violenţei domestice
trebuie să îi fie oferite, dacă este cazul, măsuri de protecţie speciale, luând în considerare cele mai
bune interese ale copilului.

Articolul 57 – Asistenţa judiciară

Părţile vor stipula dreptul la asistenţă judiciară şi la asistenţă judiciară gratuită pentru victime, în
condiţiile prevăzute de legislaţia lor internă.

Articolul 58 – Termenul de prescripţie

Părţile vor lua măsurile legislative sau alte măsuri necesare pentru a asigura faptul că termenul de
prescripţie pentru iniţierea oricăror proceduri legale cu privire la infracţiunile stabilite în
conformitate cu Articolele 36, 37, 38 şi 39 ale prezentei Convenţii, vor fi continuate pentru o
perioadă de timp care este suficientă şi proporţională cu gravitatea infracţiunii în cauză, pentru a
permite iniţierea eficientă a procedurilor după ce victima a atins vârsta majoratului.

Capitolul VII –Migraţie şi azil

Articolul 59 – Statutul reşedinţei

1 Părţile vor lua măsurile legislative sau alte măsuri necesare pentru a asigura faptul că victimelor,
al căror statut al reşedinţei depinde de acela al soţului(iei) sau al partenerului(ei), aşa cum este
recunoscut acesta de legislaţia internă, în caz de destrămare a căsătoriei sau a relaţiei, le este
acordat, la cerere, în cazul unor situaţii deosebit de dificile, un permis de şedere autonom,
indiferent de durata căsătoriei sau a relaţiei. Condiţiile referitoare la acordarea şi la durata
permisului de şedere autonom sunt stabilite de legislaţia internă.

2 Părţile vor lua măsurile legislative sau alte măsuri necesare pentru a asigura faptul că victimele
pot opţine suspendarea procedurilor de expulzare iniţiate în legătură cu un statut al reşedinţei
dependent de acela al soţului(iei) sau al partenerului(ei), aşa cum este recunoscut acesta de
legislaţia internă, pentru a le da posibilitatea de a cere un permis de şedere autonom.

3 Părţile vor emite un permis de şedere ce poate fi reînnoit victimelor uneia din cele două situaţii
următoare, sau în ambele:

a în cazul în care autoritatea competentă consideră că şederea lor este necesară din cauza
situaţiei lor personale;

b în cazul în care autoritatea competentă consideră că şederea lor este necesară în scopul
cooperării lor cu autorităţile competente în procedurile de cercetare sau de urmărire penală.

4 Părţile vor lua măsurile legislative sau alte măsuri necesare pentru a asigura faptul că victimele
căsătoriei forţate, aduse în altă ţară în scopul căsătoriei, şi care, drept rezultat, şi-au pierdut
statutul lor de reşedinţă în ţara unde domiciliază în mod obişnuit, pot recâştiga acest statut.

19
 Articolul 60 – Cereri de azil bazate pe gen

1 Părţile vor lua măsurile legislative sau alte măsuri necesare pentru a asigura faptul că violenţa
împotriva femeilor pe bază de gen poate fi recunoscută drept o formă de persecuţie, în sensul
Articolului 1, A (2) al Convenţiei din 1951 privind Statutul Refugiaţilor şi drept o formă de
vătămare gravă, dând naştere la protecţie complementară/auxiliară.

2 Părţile se vor asigura de faptul că fiecărui temei al Convenţiei îi este dată o interpretare sensibilă
la dimensiunea de gen şi de faptul că, acolo unde se stabileşte că persecuţia temută se datorează
unuia sau mai multora din aceste motive, solicitanţilor li se va acorda statutul de refugiat conform
actelor aplicabile relevante.

3 Părţile vor lua măsurile legislative sau alte măsuri necesare pentru a dezvolta proceduri de
recepţie şi servicii de sprijin pentru solicitanţii de azil sensibile la dimensiunea de gen, precum şi
directive de gen şi proceduri de azil sensibile la dimensiunea de gen, inclusiv determinarea
statutului de refugiat şi solicitarea protecţiei internaţionale.

Articolul 61 – Nereturnarea

1 Părţile vor lua măsurile legislative sau alte măsuri necesare pentru a respecta principiul
nereturnării, în conformitate cu obligaţiile existente conform legislaţiei internaţionale.

2 Părţile vor lua măsurile legislative sau alte măsuri necesare pentru a asigura faptul că victimele
violenţei împotriva femeilor, care au nevoie de protecţie, indiferent de statutul lor de reşedinţă, nu
vor fi trimise înapoi în nicio situaţie într-o ţară unde viaţa lor ar fi în pericol sau unde ar putea fi
supuse torturii, tratamentului imunan sau degradant sau pedepsirii.

Capitolul VIII – Cooperarea internaţională

Articolul 62 – Principii generale

1 Părţile vor coopera una cu cealaltă, în conformitate cu dispoziţiile prezentei Convenţii şi prin
aplicarea actelor regionale şi internaţionale relevante privind cooperarea în probleme civile şi
penale, a aranjamentelor convenite în baza legislaţiei uniforme sau reciproce şi a legilor interne, în
cea mai largă măsură posibilă, în scopul:

a prevenirii, combaterii şi a urmăririi în justiţie a tuturor formelor de violenţă acoperite de sfera

de aplicare a prezentei Convenţii;

b protejării şi furnizării de asistenţă victimelor;

c investigaţiilor sau procedurilor privind infracţiunile stabilite în conformitate cu prezenta

Convenţie;

d executării sentinţelor penale şi civile relevante, emise de autorităţile judiciare ale Părţilor,
inclusiv a ordinelor de protecţie.

2 Părţile vor lua măsurile legislative sau alte măsuri necesare pentru a asigura faptul că victimele
unei infracţiuni stabilite în conformitate cu prezenta Convenţie şi comise pe teritoriul unei Părţi,
altul decât acela unde îşi au reşedinţa, pot depune o plângere la autorităţile competente ale
Statului lor de reşedinţă.

20
 3 În cazul în care o Parte, care oferă asistenţă judiciară reciprocă în materie penală, de extrădare sau
executare a sentinţelor penale sau civile impuse de o altă Parte la prezenta Convenţie,
condiţionată de existenţa unui tratat, primeşte o solicitare pentru o astfel de cooperare juridică de
la o Parte cu care aceasta nu a încheiat un astfel de tratat, ea poate considera prezenta Convenţie
ca fiind baza legală pentru asistenţa judiciară reciprocă în materie penală, de extrădare sau
executare a sentinţelor penale sau civile impuse de cealaltă Parte cu privire la infracţiunile stabilite
în conformitate cu prezenta Convenţie.

4 Părţile se vor strădui să integreze, acolo unde este cazul, prevenirea şi combarea violenţei
împotriva femeilor şi a violenţei domestice în programele de asistenţă pentru dezvoltare
prevăzute în beneficiul Statelor terţe, inclusiv prin încheierea de contracte bilaterale şi
multilaterale cu State terţe, în vederea facilitării protecţiei victimelor în conformitate cu Articolul
18, alineatul (5).

Articolul 63 – Măsuri referitoare la persoanele în pericol

Atunci când o Parte, pe baza informaţiilor pe care le are la dispoziţie, are motive întemeiate să
creadă că o persoană este în pericol imediat de a fi supusă oricăror acte de violenţă, la care s-a
făcut referire în Articolele 36, 37, 38 şi 39 ale prezentei Convenţii, pe teritoriul unei alte Părţi,
Partea care deţine informaţiile este încurajată să le transmită fără întârziere celeilalte Părţi, în
scopul de a se asigura că sunt luate măsuri de protecţie corespunzătoare. Dacă este cazul, aceste
informaţii vor include detalii privind măsurile de protecţie existente în beneficiul persoanei în
pericol.

Articolul 64 – Informare

1 Partea solicitată informează fără întârziere Partea solicitantă asupra rezultatului final al acţiunii
întreprinse în temeiul prezentului capitol. De asemenea, Partea solicitată informează fără
întârziere Partea solicitantă cu privire la orice circumstanţe care fac imposibilă desfăşurarea
acţiunii solicitate sau care riscă să o întârzie în mod semnificativ.

2 În limitele legislaţiei sale interne, fără solicitare prealabilă, o Parte poate transmite unei alte Părţi
informaţiile obţinute în cadrul propriilor sale investigaţii, atunci când consideră că dezvăluirea
acestor informaţii ar putea asista Partea care primeşte informaţiile în prevenirea infracţiunilor
stabilite în conformitate cu prezenta Convenţie sau în iniţierea sau efectuarea unor investigaţii sau
proceduri privind astfel de infracţiuni sau că acestea ar putea conduce la o cerere de cooperare din
partea acelei Părţi, conform prezentului capitol.

3 Partea care primeşte orice informaţie în conformitate cu alineatul 2 va prezenta aceste informaţii
autorităţilor sale competente, pentru ca procedurile să poată fi luate dacă sunt considerate
adecvate, sau ca aceste informaţii să poată fi luate în considerare în proceduri civile şi penale
relevante.

Articolul 65 – Protecţia datelor

Datele personale vor fi păstrate şi utilizate în conformitate cu obligaţiile asumate de Părţi în

temeiul Convenţiei pentru Protecţia Persoanelor Fizice cu privire la Prelucrarea Automată a
Datelor cu Caracter Personal (ETS nr. 108).

21
Capitolul IX –Mecanismul de monitorizare

Articolul 66 – Grupul de experţi în intervenţia contra violenţei împotriva femeilor şi a violenţei

domestice

1 Grupul de experţi în intervenţia contra violenţei împotriva femeilor şi a violenţei domestice

(denumit în continuare „GREVIO”) va monitoriza implementarea prezentei Convenţii de către
Părţi.

2 GREVIO va fi compus din minim 10 membri şi maxim 15 membri, luând în considerare un

echilibru de gen şi geografic, precum şi o expertiză multidisciplinară. Membrii săi vor fi aleşi de
Comitetul Părţilor din rândul candidaţilor nominalizaţi de către Părţi pentru un mandat de patru
ani, reînnoibil o singură dată, dintre cetăţenii Părţilor.

3 Alegerea iniţială de 10 membri va fi organizată în termen de un an de la intrarea în vigoare a

prezentei Convenţii. Alegerea a cinci membri suplimentari va fi organizată după a 25-a ratificare
sau aderare.

4 Alegerea membrilor GREVIO se va baza pe următoarele principii:

a aceştia vor fi aleşi conform unei proceduri transparente din rândul persoanelor cu un caracter
moral ridicat, cunoscuţi pentru competenţa lor în domeniul drepturilor omului, al egalităţii
de gen, al violenţei împotriva femeilor şi violenţei domestice, sau al asistenţei şi protecţiei
victimelor, sau care au dat dovadă de experienţă în domeniile acoperite de prezenta
Convenţie;

b oricare doi membri ai GREVIO nu pot fi cetăţeni ai aceluiaşi Stat;

c ei ar trebui să reprezinte principalele sisteme juridice;

d ei ar trebui să reprezinte actorii şi agenţiile relevanţi(te) din domeniul violenţei împotriva

femeilor şi al violenţei domestice;

e ei se vor întruni în calitatea lor individuală şi vor fi independenţi şi imparţiali în exercitarea

funcţiilor lor şi vor fi disponibili pentru a-şi îndeplini atribuţiile într-o manieră eficientă.

5 Procedura de alegere a membrilor GREVIO va fi determinată de Comitetul de Miniştri al

Consiliului Europei, după consultarea şi obţinerea consimţământului Părţilor, în termen de şase
luni de la intrarea în vigoare a prezentei Convenţii.

6 GREVIO va adopta propriile sale reguli de procedură.

7 Membrii GREVIO şi ceilalţi membri ai delegaţiilor, care efectuează vizitele de ţară în conformitate
cu Articolul 68, alineatele 9 şi 14, se vor bucura de privilegiile şi imunităţile stabilite în anexa la
prezenta Convenţie.

Articolul 67 – Comitetul Părţilor

1 Comitetul Părţilor este alcătuit din reprezentanţii Părţilor la Convenţie.

22
 2 Comitetul Părţilor va fi convocat de Secretarul General al Consiliului Europei. Prima sa şedinţă va
fi organizată în termen de un an de la intrarea în vigoare a prezentei Convenţii în vederea alegerii
membrilor GREVIO. Ulterior se va întruni ori de câte ori o treime din Părţi, Preşedintele
Comitetului Părţilor sau Secretarul General solicită acest lucru.

3 Comitetul Părţilor va adopta propriile sale reguli de procedură.

Articolul 68 – Procedură

1 Părţile vor depune la Secretarul General al Consiliului Europei, în baza unui chestionar elaborat
de GREVIO, un raport privind măsurile legislative şi alte măsuri, care implementează dispoziţiile
prezentei Convenţii, pentru a fi analizate de către GREVIO.

2 GREVIO va analiza raportul prezentat în conformitate cu alineatul 1 împreună cu reprezentanţii

Părţii în cauză.

3 Procedurile de evaluare ulterioară se vor împărţi în runde, a căror lungime este determinată de
GREVIO. La începutul fiecărei runde, GREVIO va selecta dispoziţiile specifice pe care se va baza
procedura de evaluare şi va distribui un chestionar.

4 GREVIO va defini mijloacele corespunzătoare pentru a efectua această procedură de monitorizare.

Acesta poate să adopte, în special, un chestionar pentru fiecare rundă de evaluare, care va servi
drept bază pentru procedura de evaluare a implementării de către Părţi. Acest chestionar va fi
adresat tuturor Părţilor. Părţile vor răspunde la acest chestionar, precum şi la orice alte cereri de
informaţii din partea GREVIO.

5 GREVIO poate primi informaţii privind implementarea Convenţiei din partea organizaţiilor
neguvernamentale şi a societăţii civile, precum şi din partea instituţiilor naţionale pentru protecţia
drepturilor omului.

6 GREVIO va lua în considerare informaţiile existente disponibile din partea altor documente
oficiale şi organisme regionale şi internaţionale din domeniile care se încadrează în sfera de
aplicare a prezentei Convenţii.

7 La adoptarea unui chestionar pentru fiecare rundă de evaluare, GREVIO va lua în considerare
colectarea datelor şi cercetările existente în cadrul Părţilor, la care se face referire în Articolul 11 al
prezentei Convenţii.

8 GREVIO poate primi informaţii privind implementarea Convenţiei de la Comisarul Consiliului

Europei pentru Drepturile Omului, de la Adunarea Parlamentară şi de la organismele specializate
relevante ale Consiliului Europei, precum şi de la cele stabilite în baza altor documente oficiale
internaţionale. Plângerile prezentate acestor organisme şi rezultatul lor vor fi puse la dispoziţia
GREVIO.

9 GREVIO poate organiza în subsidiar, în colaborare cu autorităţile naţionale şi cu asistenţa

experţilor naţionali independenţi, vizite de ţară, dacă informaţiile dobândite sunt insuficiente sau
în cazurile prevăzute la alineatul 14. În timpul acestor vizite, GREVIO poate fi asistat de specialişti
în domenii specifice.

23
 10 GREVIO va întocmi un proiect de raport conţinând analiza sa privind punerea în aplicare a
dispoziţiilor pe care se bazează evaluarea, precum şi sugestiile şi propunerile sale privind modul
în care Partea interesată poate face faţă problemelor care au fost identificate. Proiectul de raport
va fi transmis pentru comentarii Părţii care este supusă evaluării. Observaţiile sale vor fi luate în
considerare de GREVIO în adoptarea raportului său.

11 Pe baza tuturor informaţiilor primite şi a comentariilor din partea Părţilor, GREVIO va adopta
raportul său şi concluziile sale privind măsurile luate de către Partea în cauză pentru a
implementa dispoziţiile prezentei Convenţii. Acest raport şi concluziile vor fi transmise Părţii în
cauză şi Comitetului Părţilor. Raportul şi concluziile GREVIO vor fi făcute publice la data
adoptării lor, împreună cu eventuale comentarii ale Părţii în cauză.

12 Fără a aduce atingere procedurii din alineatele 1 până la 8, Comitetul Părţilor poate adopta, pe
baza raportului şi a concluziilor GREVIO, recomandările adresate acestei Părţi (a) privind
măsurile ce trebuie luate pentru implementarea concluziilor GREVIO, stabilind o dată pentru
prezentarea informaţiilor privind implementarea lor, dacă este necesar, şi (b) vizând promovarea
cooperării cu respectiva Parte pentru implementarea adecvată a prezentei Convenţii.

13 Dacă GREVIO primeşte informaţii demne de încredere, indicând o situaţie în care problemele
necesită atenţie imediată pentru a preveni sau limita amploarea sau numărul încălcărilor grave ale
Convenţiei, aceasta poate solicita prezentarea urgentă a unui raport special privind măsurile luate
pentru a preveni un model grav, masiv sau persistent de violenţă împotriva femeilor.

14 Luând în considerare informaţiile prezentate de către Partea în cauză, precum şi orice alte
informaţii demne de încredere, care îi sunt disponibile, GREVIO poate desemna unul sau mai
mulţi membri ai săi pentru a efectua o investigaţie şi pentru a raporta urgent către GREVIO. În
cazul în care acest lucru se justifică şi cu acordul Părţii, investigaţia poate să includă o vizită pe
teritoriul său.

15 După examinarea constatărilor investigaţiei menţionate în alineatul 14, GREVIO va transmite

aceste constatări Părţii în cauză şi, după caz, Comitetului Părţilor şi Comitetului de Miniştri al
Consiliului Europei, împreună cu orice comentarii şi recomandări.

Articolul 69 – Recomandări generale

GREVIO poate adopta, dacă este cazul, recomandări generale privind implementarea prezentei
Convenţii.

Articolul 70 – Implicarea parlamentară în monitorizare

1 Parlamentele naţionale vor fi invitate să participe la monitorizarea măsurilor luate pentru punerea
în aplicare a prezentei Convenţii.

2 Părţile vor prezenta rapoartele GREVIO parlamentelor lor naţionale.

3 Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei va fi invitată să ia în mod regulat la cunoştinţă

despre implementarea prezentei Convenţii.

24
Capitolul X – Relaţia cu alte documente oficiale internaţionale

Articolul 71 – Relaţia cu alte documente oficiale internaţionale

1 Prezenta Convenţie nu va aduce atingere obligaţiilor care decurg din alte documente oficiale
internaţionale, la care Părţile la prezenta Convenţie sunt sau vor deveni Părţi şi care conţin
dispoziţii privind chestiunile reglementate de prezenta Convenţie.

2 Părţile la prezenta Convenţie pot încheia acorduri bilaterale sau multilaterale una cu cealaltă
privind chestiunile tratate în prezenta Convenţie, în scopul de a completa sau de a consolida
prevederile acesteia, sau pentru a facilita aplicarea principiilor pe care le întruchipează.

Capitolul XI – Amendamentele la Convenţie

Articolul 72 – Amendamente

1 Orice propunere pentru un amendament la prezenta Convenţii, prezentată de o Parte, va fi

comunicată Secretarului General al Consiliului Europei şi înaintată de acesta sau de aceasta către
Statele membre ale Consiliului Europei, către toţi semnatarii, toate Părţile, către Uniunea
Europeană, către orice Stat invitat să semneze prezenta Convenţie în conformitate cu dispoziţiile
Articolului 75 şi către orice Stat invitat să adere la prezenta Convenţie în conformitate cu
dispoziţiile Articolului 76.

2 Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei va examina modificarea propusă şi, după consultarea
Părţilor la prezenta Convenţie, care nu sunt membri ai Consiliului Europei, va putea adopta
amendamentul cu majoritatea prevăzută în Articolul 20.d al Statutului Consiliului Europei.

3 Textul oricărui amendament adoptat de către Comitetul de Miniştri în conformitate cu alineatul 2

va fi înaintat Părţilor spre acceptare.

4 Orice amendament adoptat în conformitate cu alineatul 2 va intra în vigoare în prima zi a lunii

care urmează expirării unei perioade de o lună de la data la care toate Părţile l-au informat pe
Secretarul General cu privire la acceptarea lor.

Capitolul XII – Clauze finale

Articolul 73 – Efectele prezentei Convenţii

Dispoziţiile prezentei Convenţii nu vor aduce atingere dispoziţiilor de drept intern şi nici
documentelor oficiale internaţionale obligatorii, care sunt deja în vigoare sau care pot intra în
vigoare, în baza cărora sunt sau ar fi acordate drepturi mai favorabile persoanelor în prevenirea şi
combaterea violenţei împotriva femeilor şi a violenţei domestice.

Articolul 74 – Soluţionarea litigiilor

1 Părţile la orice litigiu care poate apărea privind aplicarea sau interpretarea dispoziţiilor din
prezenta Convenţie vor căuta, în primul rând, să îl rezolve prin intermediul negocierii, concilierii,
arbitrajului sau al oricăror alte metode de soluţionare paşnică, acceptate de comun acord între ele.

2 Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei poate institui proceduri de soluţionare, care să fie
disponibile spre utilizare de către Părţile în litigiu, dacă ele vor conveni astfel.

25
 Articolul 75 – Semnarea şi intrarea în vigoare

1 Prezenta Convenţie va fi deschisă pentru semnarea de către Statele membre ale Consiliului
Europei, de către Statele non-membre, care au participat la elaborarea sa, şi de către Uniunea
Europeană.

2 Prezenta Convenţie se supune ratificării, acceptării sau aprobării. Documentele oficiale de

ratificare, acceptare sau aprobare vor fi depuse la Secretarul General al Consiliului Europei.

3 Prezenta Convenţie va intra în vigoare în prima zi a lunii care urmează expirării unei perioade de
trei luni de la data la care 10 semnatari, incluzând cel puţin opt State membre ale Consiliului
Europei, şi-au exprimat consimţământul de a fi angajate de Convenţie în conformitate cu
dispoziţiile alineatului 2.

4 În ceea ce priveşte orice Stat menţionat în alineatul 1 sau Uniunea Europeană, care îşi exprimă
ulterior consimţământul de a fi angajată de aceasta, Convenţia va intra în vigoare în prima zi a
lunii care urmează expirării unei perioade de trei luni de la data depunerii documentului său
oficial de ratificare, acceptare sau aprobare.

Articolul 76 – Aderarea la Convenţie

1 După intrarea în vigoare a prezentei Convenţii, Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei

poate, după consultarea Părţilor la prezenta Convenţie şi obţinerea acordului lor unanim, invita
orice Stat non-membru al Consiliului Europei, care nu a participat la elaborarea Convenţiei, să
adere la prezenta Convenţie printr-o hotărâre adoptată cu majoritatea prevăzută în Articolul 20.d
al Statutului Consiliului Europei, şi prin votul unanim al reprezentanţilor Părţilor îndreptăţiţi să
se întrunească în Comitetul de Miniştri.

2 În ceea ce priveşte fiecare Stat care aderă, Convenţia va intra în vigoare în prima zi a lunii care
urmează expirării unei perioade de trei luni de la data depunerii documentului oficial de aderare
la Secretarul General al Consiliului Europei.

Articolul 77 – Aplicare teritorială

1 Orice Stat sau Uniunea Europeană poate, în momentul semnării sau în momentul depunerii
documentului său oficial de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare, specifica teritoriul sau
teritoriile cărora li se va aplica prezenta Convenţie.

2 Orice Parte poate extinde aplicarea prezentei Convenţii la orice alt teritoriu specificat în declaraţie,
de ale cărui relaţii internaţionale este responsabilă sau în numele căruia este autorizată să ia
angajamente, la orice dată ulterioară, printr-o declaraţie adresată Secretarului General al
Consiliului Europei. Cu privire la respectivul teritoriu, Convenţia va intra în vigoare în prima zi a
lunii care urmează expirării unei perioade de trei luni de la data primirii respectivei declaraţii de
către Secretarul General.

3 Orice declaraţie dată conform celor două alineate precedente poate fi retrasă, în ceea ce priveşte
orice teritoriu specificat în respectiva declaraţie, printr-o notificare adresată Secretarului General
al Consiliului Europei. Retragerea va intra în vigoare în prima zi a lunii care urmează expirării
unei perioade de trei luni de la data primirii respectivei notificări de către Secretarul General.

26
 Articolul 78 – Restricţii

1 Nu se poate face nicio restricţie în ceea ce priveşte orice dispoziţie a prezentei Convenţii, cu
excepţiile prevăzute în alineatele 2 şi 3.

2 Orice Stat sau Uniunea Europeană poate declara, în momentul semnării sau în momentul
depunerii documentului său oficial de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare, printr-o
declaraţie adresată Secretarului General al Consiliului Europei, faptul că îşi rezervă dreptul de a
nu aplica sau de a aplica doar în cazuri sau condiţii specifice dispoziţiile formulate în:

– Articolul 30, alineatul 2;

– Articolul 44, alineatele 1.e, 3 şi 4;

– Articolul 55, alineatul 1 cu privire la Articolul 35 referitor la infracţiunile minore;

– Articolul 58 cu privire la Articolele 37, 38 şi 39;

– Articolul 59.

3 Orice Stat sau Uniunea Europeană poate, în momentul semnării sau în momentul depunerii
documentului său oficial de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare, printr-o declaraţie
adresată Secretarului General al Consiliului Europei, faptul că îşi rezervă dreptul de a prevedea
sancţiuni nepenale, în locul sancţiunilor penale, pentru comportamentele menţionate în Articolele
33 şi 34.

4 Orice Parte retrage, integral sau parţial, o restricţie prin intermediul unei declaraţii adresate
Secretarului General al Consiliului Europei. Această declaraţie va intra în vigoare începând cu
data recepţionării sale de către Secretarul General.

Articolul 79 – Valabilitatea şi revizuirea restricţiilor

1 Restricţiile menţionate în Articolul 78, alineatele 2 şi 3, vor fi valabile pentru o perioadă de cinci
ani de la data intrării în vigoare a prezentei Convenţii în ceea ce priveşte Partea în cauză. Cu toate
acestea, aceste restricţii pot fi reînnoite pentru perioade cu aceeaşi durată.

2 Cu optsprezece luni înainte de data expirării restricţiei, Secretariatul General al Consiliului

Europei va notifica respectiva expirare Părţii în cauză. Nu mai târziu de trei luni înainte de
expirare, Partea va notifica Secretarului General faptul că îşi susţine, modifică sau retrage
restricţia. În absenţa unei notificări a Părţii în cauză, Secretariatul General va informa respectiva
Parte că restricţia sa se consideră prelungită automat pentru o perioadă de şase luni. Neefectuarea
de către Partea în cauză a notificării intenţiei sale de a-şi susţine sau modifica restricţia înainte de
respectiva perioadă va determina prescrierea restricţiei.

3 În cazul în care o Parte face o restricţie în conformitate cu Articolul 78, alineatele 2 şi 3, aceasta va
pune la dispoziţia GREVIO, înainte de reînnoirea acesteia sau la cerere, o explicaţie privind
motivele care justifică prelungirea ei.

Articolul 80 – Denunţare

1 Orice Parte poate, în orice moment, să denunţe prezenta Convenţie prin intermediul unei
notificări adresate Secretarului General al Consiliului Europei.

27
 2 Denunţarea va intra în vigoare în prima zi a lunii care urmează expirării unei perioade de trei luni
de la data primirii notificării de către Secretarul General.

Articolul 81 – Notificare

Secretarul General al Consiliului Europei va notifica Statele membre ale Consiliului Europei,
Statele non-membre care au participat la elaborarea acesteia, toţi semnatarii, toate Părţile, Uniunea
Europeană şi orice Stat invitat să adere la prezenta Convenţie cu privire la:

a orice semnătură;

b depunerea oricărui document oficial de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare;

c orice dată de intrare în vigoare a prezentei Convenţii, în conformitate cu Articolul 75 şi 76;

d orice amendament adoptat în conformitate cu Articolul 72 şi data la care respectivul

amendament intră în vigoare;

e orice restricţie şi retragere a restricţiei, efectuată potrivit Articolului 78;

f orice denunţare efectuată în conformitate cu dispoziţiile Articolului 80;

g orice alt(ă) act, notificare sau comunicare referitor(oare) la prezenta Convenţie.

Întru adeverirea căreia subsemnaţii, fiind autorizaţi corespunzător, au semnat prezenta

Convenţie.

Adoptată la [Istanbul], astăzi, [11 mai 2011], în limba engleză şi franceză, ambele texte fiind
autentice în egală măsură, într-un singur exemplar, care va fi depus în arhivele Consiliului
Europei. Secretarul General al Consiliului Europei va transmite copii legalizate fiecărui Stat
membru al Consiliului Europei, statelor non-membre care au participat la elaborarea prezentei
Convenţii, Uniunii Europene şi Statelor invitate să adere la prezenta Convenţie.

28
 Anexă – Privilegii şi imunităţi (Articolul 66)

1 Prezenta anexă se va aplica membrilor GREVIO menţionaţi în Articolul 66 al Convenţiei, precum

şi altor membri ai delegaţiilor care efectuează vizitele de ţară. În sensul prezentei anexe, termenul
„alţi membri ai delegaţiilor care efectuează vizitele de ţară” vor include experţii şi specialiştii
naţionali independenţi menţionaţi în Articolul 68, alineatul 9, al Convenţiei, membrii personalului
Consiliului Europei şi interpreţii utilizaţi de Consiliul Europei, care însoţesc GREVIO în timpul
vizitelor lor de ţară.

2 Membrii GREVIO şi ceilalţi membri ai delegaţiilor care efectuează vizitele de ţară se vor bucura,
în timpul exercitării funcţiilor lor legate de pregătirea şi efectuarea vizitelor de ţară, precum şi al
urmăririi acestora şi al deplasărilor în legătură cu acele funcţii, de următoarele privilegii şi
imunităţi:

a imunitatea faţă de arestări personale sau detenţie şi faţă de confiscarea bagajelor personale ale
acestora şi imunitatea faţă de procesele juridice de orice natură cu privire la cuvintele spuse
sau scris şi la toate acţiunile pe care le întreprind în calitatea lor oficială;

b scutirea de orice restricţii privind libera lor circulaţie la ieşirea din şi la revenirea în ţara lor de
reşedinţă, la intrarea în şi la ieşirea din ţara în care îşi exercită funcţiile şi de înregistrarea
străină în ţara pe care o vizitează au prin care trec în exerciţiul funcţiunilor lor.

3 În cursul călătoriilor efectuate în exercitarea funcţiilor lor, membrilor GREVIO şi celorlalţi membri
ai delegaţiilor care efectuează vizitele de ţară li se vor acorda aceleaşi facilităţi, în materiale
vamală şi de control al devizelor, precum cele acordate reprezentanţilor guvernelor străine în
misiune oficială temporară.

4 Documentele referitoare la evaluarea implementării Convenţiei, efectuată de membri ai GREVIO

şi de alţi membri ai delegaţiilor care efectuează vizite de ţară, vor fi inviolabile în măsura în care
acestea se referă la activitatea GREVIO. Nu se va aplica nicio oprire sau cenzură corespondenţei
oficiale a GREVIO sau comunicaţiilor oficiale ale membrilor GREVIO sau ale celorlalţi membri ai
delegaţiilor care efectuează vizitele de ţară.

5 Pentru a asigura pentru membrii GREVIO şi pentru ceilalţi membri ai delegaţiilor care efectuează
vizitele de ţară o libertate completă de exprimare şi o independenţă totală în îndeplinirea
atribuţiilor lor, imunitatea faţă de procesele juridice în ceea ce priveşte cuvintele spuse sau scrise
şi toate acţiunile întreprinse de aceştia în îndeplinirea atribuţiilor lor va continua să fie acordată,
fără a ţine seama de faptul că persoanele în cauză nu mai sunt angajate în îndeplinirea
respectivelor atribuţii.

6 Privilegiile şi imunităţile se acordă persoanelor menţionate în alineatul 1 din prezenta anexă în

vederea protejării exercitării independente a funcţiilor lor în înteresul GREVIO şi nu în beneficiul
lor personal. Renunţarea la imunităţile persoanelor menţionate în alineatul 1 al prezentei anexe se
va efectua de Secretarul General al Consiliului Europei în orice caz în care, în opinia lui sau a ei,
imunitatea ar împiedica cursul justiţiei şi în cazul în care se poate renunţa la aceasta fără a aduce
atingere intereselor GREVIO.

29
 LEGE Nr. 217/2003 din 22 mai 2003 *** Republicată
pentru prevenirea şi combaterea violenţei domestice

Act de bază
#B: Legea nr. 217/2003, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 205 din
24 martie 2014

Acte modificatoare
#M1: Ordonanţa Guvernului nr. 6/2015
#M2: Legea nr. 272/2015
#M3: Legea nr. 351/2015
#M4: Legea nr. 35/2017
#M5: Decizia Curţii Constituţionale nr. 264/2017
#M6: Legea nr. 174/2018

Modificările şi completările efectuate prin actele normative enumerate mai sus sunt
scrise cu font italic. În faţa fiecărei modificări sau completări este indicat actul normativ
care a efectuat modificarea sau completarea respectivă, în forma #M1, #M2 etc.

#CIN
NOTE:
1. Titlul actului normativ a fost modificat conform art. I pct. 1 din Legea nr. 174/2018
(#M6).

2. Prin Ordinul ministrului administraţiei şi internelor, al ministrului muncii,

solidarităţii sociale şi familiei şi al ministrului sănătăţii nr. 304/385/1018/2004 au fost
aprobate Instrucţiunile de organizare şi funcţionare a unităţilor pentru prevenirea şi
combaterea violenţei în familie.

#B
CAPITOLUL I
Dispoziţii generale

ART. 1
(1) Ocrotirea şi sprijinirea familiei, dezvoltarea şi consolidarea solidarităţii familiale,
bazată pe prietenie, afecţiune şi întrajutorare morală şi materială a membrilor familiei,
constituie un obiectiv de interes naţional.
(2) Prevenirea şi combaterea violenţei domestice fac parte din politica integrată de
ocrotire şi sprijinire a familiei şi reprezintă o importantă problemă de sănătate publică.
(3) Statul român, prin autorităţile competente, elaborează şi implementează politici şi
programe destinate prevenirii şi combaterii violenţei domestice, precum şi protecţiei
victimelor violenţei domestice.
ART. 2
Protecţia şi promovarea drepturilor victimelor violenţei domestice se realizează în
conformitate cu următoarele principii:
a) principiul legalităţii;
b) principiul respectării demnităţii umane;
c) principiul prevenirii săvârşirii actelor de violenţă domestică;
d) principiul celerităţii;
e) principiul parteneriatului;
#M6
f) principiul egalităţii de şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi;
 g) principiul protecţiei vieţii şi siguranţei victimei;
h) principiul respectării drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale;
i) principiul abordării integrate.
#M6
ART. 3
În sensul prezentei legi, violenţa domestică înseamnă orice inacţiune sau acţiune
intenţionată de violenţă fizică, sexuală, psihologică, economică, socială sau spirituală care
se produce în mediul familial sau domestic ori între soţi sau foşti soţi, precum şi între
actuali sau foşti parteneri, indiferent dacă agresorul locuieşte sau a locuit împreună cu
victima.
#M6
ART. 4
(1) Violenţa domestică se manifestă sub următoarele forme:
#B
a) violenţa verbală - adresarea printr-un limbaj jignitor, brutal, precum utilizarea de
insulte, ameninţări, cuvinte şi expresii degradante sau umilitoare;
#M6
b) violenţa psihologică - impunerea voinţei sau a controlului personal, provocarea de
stări de tensiune şi de suferinţă psihică în orice mod şi prin orice mijloace, prin ameninţare
verbală sau în orice altă modalitate, şantaj, violenţă demonstrativă asupra obiectelor şi
animalelor, afişare ostentativă a armelor, neglijare, controlul vieţii personale, acte de
gelozie, constrângerile de orice fel, urmărirea fără drept, supravegherea locuinţei, a
locului de muncă sau a altor locuri frecventate de victimă, efectuarea de apeluri telefonice
sau alte tipuri de comunicări prin mijloace de transmitere la distanţă, care prin frecvenţă,
conţinut sau momentul în care sunt emise creează temere, precum şi alte acţiuni cu efect
similar;
c) violenţa fizică - vătămarea corporală ori a sănătăţii prin lovire, îmbrâncire, trântire,
tragere de păr, înţepare, tăiere, ardere, strangulare, muşcare, în orice formă şi de orice
intensitate, inclusiv mascate ca fiind rezultatul unor accidente, prin otrăvire, intoxicare,
precum şi alte acţiuni cu efect similar, supunerea la eforturi fizice epuizante sau la
activităţi cu grad mare de risc pentru viaţă sau sănătate şi integritate corporală, altele
decât cele de la lit. e);
#B
d) violenţa sexuală - agresiune sexuală, impunere de acte degradante, hărţuire,
intimidare, manipulare, brutalitate în vederea întreţinerii unor relaţii sexuale forţate, viol
conjugal;
e) violenţa economică - interzicerea activităţii profesionale, privare de mijloace
economice, inclusiv lipsire de mijloace de existenţă primară, cum ar fi hrană, medicamente,
obiecte de primă necesitate, acţiunea de sustragere intenţionată a bunurilor persoanei,
interzicerea dreptului de a poseda, folosi şi dispune de bunurile comune, control inechitabil
asupra bunurilor şi resurselor comune, refuzul de a susţine familia, impunerea de munci
grele şi nocive în detrimentul sănătăţii, inclusiv unui membru de familie minor, precum şi
alte acţiuni cu efect similar;
#M6
f) violenţa socială - impunerea izolării persoanei de familie, de comunitate şi de
prieteni, interzicerea frecventării instituţiei de învăţământ sau a locului de muncă,
interzicerea/limitarea realizării profesionale, impunerea izolării, inclusiv în locuinţa
comună, privarea de acces în spaţiul de locuit, deposedarea de acte de identitate, privare
intenţionată de acces la informaţie, precum şi alte acţiuni cu efect similar;
g) violenţa spirituală - subestimarea sau diminuarea importanţei satisfacerii
necesităţilor moral-spirituale prin interzicere, limitare, ridiculizare, penalizare a
aspiraţiilor membrilor de familie, a accesului la valorile culturale, etnice, lingvistice ori
religioase, interzicerea dreptului de a vorbi în limba maternă şi de a învăţa copiii să
vorbească în limba maternă, impunerea aderării la credinţe şi practici spirituale şi
religioase inacceptabile, precum şi alte acţiuni cu efect similar sau cu repercusiuni
similare.
(2) În nicio formă şi în nicio împrejurare, obiceiul, cultura, religia, tradiţia şi onoarea
nu pot fi considerate drept justificare pentru niciun tip de acte de violenţă definite în
prezenta lege.
#B
ART. 5
(1) În sensul prezentei legi, prin membru de familie se înţelege:
#M6
a) ascendenţii şi descendenţii, fraţii şi surorile, soţii şi copiii acestora, precum şi
persoanele devenite rude prin adopţie, potrivit legii;
b) soţul/soţia şi/sau fostul soţ/fosta soţie; fraţii, părinţii şi copiii din alte relaţii ai
soţului/soţiei sau ai fostului soţ/fostei soţii;
c) persoanele care au stabilit relaţii asemănătoare acelora dintre soţi sau dintre părinţi
şi copii, actuali sau foşti parteneri, indiferent dacă acestea au locuit sau nu cu agresorul,
ascendenţii şi descendenţii partenerei/partenerului, precum şi fraţii şi surorile acestora;
#B
d) tutorele sau altă persoană care exercită în fapt ori în drept drepturile faţă de persoana
copilului;
e) reprezentantul legal sau altă persoană care îngrijeşte persoana cu boală psihică,
dizabilitate intelectuală ori handicap fizic, cu excepţia celor care îndeplinesc aceste
atribuţii în exercitarea sarcinilor profesionale.
#M6
(2) În sensul prezentei legi prin victimă se înţelege persoana fizică ce este supusă uneia
sau mai multor forme de violenţă prevăzute la art. 4, inclusiv copiii martori la aceste forme
de violenţă.
#B
ART. 6
Victima violenţei domestice are dreptul:
a) la respectarea personalităţii, demnităţii şi a vieţii sale private;
b) la informarea cu privire la exercitarea drepturilor sale;
c) la protecţie specială, adecvată situaţiei şi nevoilor sale;
d) la servicii de consiliere, reabilitare, reintegrare socială, precum şi la asistenţă
medicală gratuită, în condiţiile prezentei legi;
e) la consiliere şi asistenţă juridică gratuită, în condiţiile legii.
#M6
ART. 7
(1) Autorităţile administraţiei publice centrale şi locale au obligaţia să ia măsurile
necesare pentru prevenirea violenţei domestice, pentru preîntâmpinarea unor situaţii de
încălcare repetată a drepturilor fundamentale ale victimelor violenţei domestice, inclusiv
prin furnizarea de informaţii şi programe de educaţie despre modalităţile în care se pot
preveni, evita, recunoaşte şi raporta cazurile de violenţă.
#B
(2) Autorităţile administraţiei publice centrale şi locale au obligaţia să asigure
exercitarea dreptului la informare al victimelor violenţei domestice, potrivit competenţelor
ce le revin, după caz, cu privire la:
a) instituţiile şi organizaţiile neguvernamentale care asigură consiliere psihologică sau
orice alte forme de asistenţă şi protecţie a victimei, în funcţie de necesităţile acesteia;
b) organul de urmărire penală la care pot face plângere;
c) dreptul la asistenţă juridică şi instituţia unde se pot adresa pentru exercitarea acestui
drept;
d) condiţiile şi procedura pentru acordarea asistenţei juridice gratuite;
e) drepturile procesuale ale persoanei vătămate, ale părţii vătămate şi ale părţii civile;
 f) condiţiile şi procedura pentru acordarea compensaţiilor financiare de către stat,
potrivit legii;
#M6
g) măsurile ce pot fi dispuse prin ordinul de protecţie provizoriu şi, după caz, prin ordinul
de protecţie, demersurile necesare pentru emiterea acestora şi procedura de judecată.
(3) Autorităţile administraţiei publice centrale şi locale competente în prevenirea şi
combaterea violenţei domestice au obligaţia de a colecta date statistice relevante,
dezagregate şi la intervale regulate privind cazurile de violenţă domestică. Aceste date
sunt colectate în vederea monitorizării funcţionării serviciilor sociale destinate victimelor,
precum şi în vederea studierii cauzelor şi efectelor violenţei domestice şi sunt centralizate
de către Agenţia Naţională pentru Egalitatea de Şanse între Femei şi Bărbaţi, care are
obligaţia de a realiza anual un studiu naţional şi defalcat pe judeţe privind violenţa
domestică.
(4) Autorităţile administraţiei publice centrale sprijină anual derularea de analize sau
studii reprezentative la nivel naţional privind prevalenţa şi tendinţele tuturor formelor de
violenţă domestică.
(5) Autorităţile administraţiei publice centrale şi locale asigură confidenţialitatea şi
respectarea anonimatului în cadrul procesului de diseminare a datelor statistice şi a
rezultatelor analizelor sau studiilor naţionale.
(6) Autorităţile locale au obligaţia de a asigura în cadrul serviciilor sociale existente
găzduire pentru agresori în cadrul centrelor rezidenţiale pentru persoanele fără adăpost şi
adăposturilor de noapte, care funcţionează în conformitate cu Legea asistenţei sociale nr.
292/2011, cu modificările şi completările ulterioare.
(7) Atribuţiile comisiei judeţene pentru egalitate de şanse se completează după cum
urmează:
a) promovarea abordării integrate a principiului egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi
în scopul prevenirii şi combaterii violenţei domestice;
b) evaluarea stadiului aplicării şi respectării legislaţiei în domeniul prevenirii şi
combaterii violenţei domestice la nivel local;
c) elaborarea de recomandări pentru autorităţile administraţiei publice locale în
vederea aplicării politicilor şi programelor specifice de prevenire şi combatere a violenţei
domestice la nivel local;
d) promovarea de propuneri pentru strategia locală de implementare a măsurilor de
prevenire şi combatere a violenţei domestice la nivel local, cu accent pe nevoile
comunităţii;
e) coordonarea şi eficientizarea mecanismelor interinstituţionale în domeniul prevenirii
şi combaterii violenţei domestice, inclusiv culegerea şi centralizarea de date din domeniul
violenţei domestice la nivel judeţean;
f) analizarea cazurilor de violenţă domestică cu grad ridicat de risc şi formularea de
recomandări privind soluţionarea acestora.

#B
CAPITOLUL II
Instituţii cu atribuţii în prevenirea şi combaterea violenţei domestice

ART. 8
(1) Ministerele şi celelalte organe centrale de specialitate ale administraţiei publice, prin
structurile lor teritoriale, desemnează personalul cu atribuţii în domeniul prevenirii şi
combaterii violenţei domestice.
(2) Ministerele şi celelalte organe centrale de specialitate ale administraţiei publice,
autorităţile administraţiei publice locale, organizaţiile neguvernamentale şi alţi
reprezentanţi ai societăţii civile vor desfăşura, separat sau, după caz, în cooperare,
activităţi de prevenire şi combatere a violenţei domestice.
#M6
 (2^1) Agenţia Naţională pentru Egalitatea de Şanse între Femei şi Bărbaţi, în baza rolului
său de structură centrală cu rol de coordonare metodologică a structurilor de specialitate
descentralizate ce pot asigura intervenţia şi furnizarea de servicii sociale pentru victimele
violenţei domestice, în parteneriat cu alte autorităţi publice centrale ce pot interveni sau
pot furniza servicii sociale pentru diferite categorii de victime ale violenţei domestice,
inclusiv copiii martori la violenţă domestică, şi împreună cu autorităţile administraţiei
publice locale cu atribuţii privind asigurarea furnizării de servicii sociale vor monitoriza
cooperarea interinstituţională locală pentru prevenirea şi combaterea violenţei domestice.
#B
(3) Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice este autoritatea
publică centrală care elaborează politica de asistenţă socială şi promovează drepturile
victimelor violenţei domestice.
#M6
(3^1) Agenţia Naţională pentru Egalitatea de Şanse între Femei şi Bărbaţi, organ de
specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea
Ministerului Muncii şi Justiţiei Sociale, exercită funcţiile de strategie, reglementare,
reprezentare şi autoritate de stat în domeniul violenţei domestice, cu atribuţii în
elaborarea, coordonarea, aplicarea strategiilor şi politicilor Guvernului în domeniul
violenţei domestice.
(3^2) Agenţia Naţională pentru Egalitatea de Şanse între Femei şi Bărbaţi gestionează
baza de date naţională privind victimele violenţei domestice şi agresorii care beneficiază
de furnizarea serviciilor sociale existente la nivelul fiecărui judeţ. În scopul asigurării unui
caracter unitar al colectării, centralizării, elaborării şi diseminării indicatorilor statistici
relevanţi privind victimele violenţei domestice şi agresorii, Agenţia Naţională pentru
Egalitatea de Şanse între Femei şi Bărbaţi poate extinde sfera datelor colectate, prin
intermediul colaborării interinstituţionale cu ministerele şi instituţiile cu atribuţii în
domeniu.
#B
(4) Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, prin structurile
sale specializate de la nivel central şi teritorial, elaborează şi aplică măsuri speciale de
integrare pe piaţa muncii a victimelor violenţei domestice.
(5) Ministerele şi celelalte organe centrale de specialitate ale administraţiei publice au
responsabilitatea elaborării unei strategii la nivel naţional pentru prevenirea şi combaterea
fenomenului violenţei domestice, inclusiv a unui mecanism intern de coordonare şi
monitorizare a activităţilor întreprinse, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului*), la
propunerea Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, a
Ministerului Afacerilor Interne şi a Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei
Publice.
#CIN
*) A se vedea Hotărârea Guvernului nr. 365/2018 pentru aprobarea Strategiei naţionale
privind promovarea egalităţii de şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi şi prevenirea
şi combaterea violenţei domestice pentru perioada 2018 - 2021 şi a Planului operaţional
pentru implementarea Strategiei naţionale privind promovarea egalităţii de şanse şi de
tratament între femei şi bărbaţi şi prevenirea şi combaterea violenţei domestice pentru
perioada 2018 - 2021.

#M6
ART. 9
(1) Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale, Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul
Educaţiei Naţionale şi Ministerul Sănătăţii elaborează şi difuzează materiale documentare
privind prevenirea, cauzele şi consecinţele violenţei domestice.
(2) Ministerul Sănătăţii are obligaţia de a elabora instrucţiuni pentru a se asigura de
faptul că medicii de familie şi medicii specialişti din sistemul de sănătate public sau privat
notează în fişa pacientului suspiciunile de violenţă domestică.
#M6
ART. 10
(1) Ministerul Educaţiei Naţionale are obligaţia de a efectua demersurile necesare
pentru a introduce la nivelul curriculumului implementat la clasă activităţi de învăţare
referitoare la: egalitatea de şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi, respectul
reciproc, rezolvarea nonviolentă a conflictelor în relaţiile interpersonale, violenţă de gen
şi dreptul la integritate personală, precum şi combaterea stereotipurilor discriminatorii ce
au la bază rolurile de gen, adaptate vârstei şi înţelegerii elevilor. Judecătorii, procurorii,
reprezentanţi ai poliţiei, organizaţiile neguvernamentale, precum şi instituţiile publice ce
desfăşoară activitate în domeniu pot desfăşura activităţi extracurriculare în învăţământul
preuniversitar, pe teme legate de violenţa domestică.
(2) Ministerul Educaţiei Naţionale stabileşte procedura aplicabilă de către inspectoratele
şcolare judeţene în vederea transferării urgente, cu caracter temporar, a copiilor victime
sau martori ai violenţei domestice la unitatea şcolară recomandată de către instituţiile
care oferă servicii sociale pentru prevenirea şi combaterea violenţei domestice.
(3) Ministerul Educaţiei Naţionale realizează, cu sprijinul celorlalte ministere implicate
şi în colaborare cu organizaţiile neguvernamentale cu activitate în domeniu, programe
educative pentru cadre didactice, părinţi şi copii, în vederea prevenirii violenţei
domestice, a hărţuirii şi a violenţei sexuale, inclusiv parteneriate şcoală - comunitate -
familie.
#M6
ART. 11
Serviciul de probaţiune desfăşoară, potrivit competenţelor legale, activităţi de
reintegrare socială a persoanelor sancţionate cu măsuri sau pedepse neprivative de
libertate pentru infracţiuni care, potrivit prezentei legi, pot fi considerate ca fiind violenţă
domestică.
#B
ART. 12
Autorităţile prevăzute la art. 8 asigură pregătirea şi perfecţionarea continuă a
persoanelor desemnate cu atribuţii în domeniul prevenirii şi combaterii violenţei domestice.
ART. 13
(1) Autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia să ia următoarele măsuri
specifice:
a) să includă problematica prevenirii şi combaterii violenţei domestice în strategiile şi
programele de dezvoltare regională, judeţeană şi locală;
b) să acorde sprijinul logistic, informaţional şi material compartimentelor cu atribuţii în
prevenirea şi combaterea violenţei domestice;
#M6
c) să înfiinţeze direct, în parteneriat public sau, după caz, în parteneriat public-privat,
servicii sociale pentru prevenirea şi combaterea violenţei domestice şi să susţină
funcţionarea acestora;
#B
d) să dezvolte programe de prevenire şi combatere a violenţei domestice;
e) să sprijine accesul agresorilor familiali la consiliere psihologică, psihoterapie,
tratamente psihiatrice, de dezintoxicare şi dezalcoolizare;
f) să elaboreze şi să implementeze proiecte în domeniul prevenirii şi combaterii violenţei
domestice;
#M6
g) să îşi prevadă în bugetul anual sume pentru susţinerea serviciilor sociale şi a altor
măsuri de asistenţă socială pentru victimele violenţei domestice şi pentru alte măsuri ce
vizează prevenirea şi combaterea violenţei domestice;
h) să suporte, din bugetul local, în cazurile de violenţă domestică constatate în urma
luării în evidenţă a victimei de către serviciile publice de asistenţă socială, cheltuielile cu
întocmirea actelor juridice, precum şi cele necesare pentru obţinerea certificatelor
medico-legale pentru victimele violenţei domestice;
h^1) să suporte, din bugetul local, în cazurile de violenţă domestică constatate în urma
luării în evidenţă a victimei de către serviciile publice de asistenţă socială, cheltuielile cu
asistenţa medicală a victimelor violenţei domestice care nu sunt asigurate medical;
#B
i) să colaboreze la implementarea unui sistem de înregistrare, raportare şi management
al cazurilor de violenţă domestică.
(2) Autorităţile administraţiei publice locale desemnează personalul specializat să
implementeze sistemul de înregistrare, raportare şi management al cazurilor de violenţă
domestică.
(3) Primarii şi consiliile locale vor conlucra cu organizaţiile de cult, organizaţiile
neguvernamentale, precum şi cu oricare alte persoane juridice şi fizice implicate în acţiuni
caritabile, acordându-le sprijinul necesar în vederea îndeplinirii obligaţiilor prevăzute la
alin. (1) şi (2).
(4) La nivelul judeţelor şi sectoarelor municipiului Bucureşti se înfiinţează, pe lângă
direcţiile generale de asistenţă socială şi protecţia copilului judeţene/ale sectoarelor
municipiului Bucureşti, echipa intersectorială în domeniul prevenirii şi combaterii violenţei
domestice, cu rol consultativ.
(5) Echipa intersectorială are în componenţa sa câte un reprezentant al poliţiei,
jandarmeriei, direcţiei de sănătate publică, al compartimentului violenţei domestice din
cadrul direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului, al serviciilor sociale
pentru prevenirea şi combaterea violenţei domestice, precum şi al organizaţiilor
neguvernamentale active în domeniu.
(6) Din echipa intersectorială pot face parte, dar fără a se limita, şi reprezentanţii
serviciilor de probaţiune, ai unităţilor de medicină legală, precum şi ai altor instituţii cu
atribuţii în domeniu.
(7) Echipa intersectorială propune măsuri de îmbunătăţire a activităţii în domeniu,
asigură cooperarea dintre instituţiile prevăzute la alin. (5) şi (6) şi evaluează anual
activitatea în domeniu.
(8) Înfiinţarea şi modul de organizare şi funcţionare a acestora se aprobă prin hotărâre a
consiliului judeţean, respectiv a consiliilor locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti.
ART. 14
Persoanele desemnate de autorităţile publice pentru instrumentarea cazurilor de
violenţă domestică vor avea următoarele atribuţii principale:
a) monitorizarea cazurilor de violenţă domestică din sectorul sau unitatea teritorială
deservită; culegerea informaţiilor asupra acestora; întocmirea unei evidenţe separate;
asigurarea accesului la informaţii la cererea organelor judiciare şi a părţilor sau
reprezentanţilor acestora;
b) informarea şi sprijinirea lucrătorilor poliţiei care în cadrul activităţii lor specifice
întâlnesc situaţii de violenţă domestică;
c) identificarea situaţiilor de risc pentru părţile implicate în conflict şi îndrumarea
acestora spre servicii de specialitate;
d) colaborarea cu instituţii locale de protecţie a copilului şi raportarea cazurilor, în
conformitate cu legislaţia în vigoare;
#M6
e) *** Abrogată
f) *** Abrogată
#B
g) instrumentarea cazului împreună cu asistentul social.
#M6
ART. 14^1
Autorităţile publice cu atribuţii în domeniu pot desemna pentru instrumentarea
cazurilor de violenţă domestică următoarele categorii de profesionişti, fără a se limita însă
la acestea: asistenţi sociali, psihologi şi consilieri juridici sau persoane cu atribuţii de
asistenţă socială, angajaţi ai direcţiilor generale de asistenţă socială şi protecţia copilului,
direcţiilor de asistenţă socială, serviciilor publice de asistenţă socială, poliţişti de
proximitate, asistenţi sociali, psihologi şi consilieri juridici, precum şi personal cu atribuţii
de asistenţă socială al unor organizaţii neguvernamentale sau furnizori de servicii sociale
autorizaţi cu care una dintre autorităţile publice a întocmit un contract de furnizare de
servicii privind această activitate.

#M6
CAPITOLUL III
Servicii sociale pentru prevenirea şi combaterea violenţei domestice

#M6
ART. 15
(1) Serviciile sociale pentru prevenirea şi combaterea violenţei domestice pot fi
organizate în regim rezidenţial, în regim de zi sau cu program continuu, cu sau fără
personalitate juridică, de interes local sau judeţean.
(2) Serviciile sociale pentru prevenirea şi combaterea violenţei domestice organizate în
regim rezidenţial, destinate victimelor violenţei domestice, cu găzduire pe perioadă
determinată, sunt:
a) centre de primire în regim de urgenţă;
b) centre de recuperare;
c) locuinţe protejate.
(3) Serviciile sociale pentru prevenirea şi combaterea violenţei domestice organizate în
regim de zi sunt:
a) centre pentru prevenirea şi combaterea violenţei domestice;
b) centre pentru servicii de informare şi sensibilizare a populaţiei;
c) centre de asistenţă destinate agresorilor.
(4) Serviciile sociale pentru prevenirea şi combaterea violenţei domestice cu program
continuu sunt:
a) servicii de informare şi consiliere pentru victimele violenţei domestice de tip linie
telefonică de urgenţă - help-line;
b) servicii integrate de urgenţă destinate victimelor violenţei sexuale.
(5) Serviciile sociale destinate agresorilor sunt organizate în regim de zi şi au ca obiectiv
reabilitarea şi reinserţia socială a acestora, prin asigurarea unor măsuri de educaţie şi
consiliere. În condiţiile legii, centrele pot monitoriza tratamentul adicţiilor.
(6) Serviciile sociale specializate pentru prevenirea şi combaterea violenţei domestice
sunt oferite în mod gratuit victimelor.
(7) Agenţia Naţională pentru Egalitatea de Şanse între Femei şi Bărbaţi elaborează şi
supune spre aprobare proiectul de hotărâre privind completarea Hotărârii Guvernului nr.
867/2015 pentru aprobarea Nomenclatorului serviciilor sociale, precum şi a
regulamentelor-cadru de organizare şi funcţionare a serviciilor sociale, cu modificările şi
completările ulterioare, în vederea reglementării serviciilor sociale prevăzute la alin. (4)
lit. a).
(8) Agenţia Naţională pentru Egalitatea de Şanse între Femei şi Bărbaţi elaborează şi
supune spre aprobare ministrului muncii şi justiţiei sociale proiectul de ordin privind
aprobarea standardelor minime de calitate pentru serviciile sociale, organizate ca servicii
de informare şi consiliere pentru victimele violenţei domestice de tip linie telefonică de
urgenţă - help-line.
#B
ART. 16
(1) Serviciile sociale pentru prevenirea şi combaterea violenţei domestice pot fi publice,
private sau în parteneriat public-privat.
 (2) Serviciile sociale pentru prevenirea şi combaterea violenţei domestice pot fi înfiinţate
numai de către furnizorii de servicii sociale, acreditaţi în condiţiile legii.
(3) Înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea serviciilor sociale pentru prevenirea şi
combaterea violenţei domestice se aprobă prin hotărâri ale consiliilor judeţene sau, după
caz, ale consiliilor locale, respectiv ale sectoarelor municipiului Bucureşti şi al Consiliului
General al Municipiului Bucureşti.
#M6
(4) Finanţarea serviciilor sociale pentru prevenirea şi combaterea violenţei domestice,
organizate în sistem public sau, după caz, în parteneriat public sau public-privat, se asigură
din bugetele locale, din finanţări de la bugetul de stat prin programe de interes naţional,
precum şi din diferite tipuri de finanţări nerambursabile sau rambursabile sau, după caz,
din bugetul de stat. În scopul finanţării serviciilor sociale pentru prevenirea şi combaterea
violenţei domestice pot fi utilizate resurse financiare provenite din donaţii, sponsorizări şi
din alte surse prevăzute de lege.
#B
(5) În cazul serviciilor sociale pentru prevenirea şi combaterea violenţei domestice,
utilizarea sumelor alocate de la bugetul de stat sau, după caz, de la bugetele locale se
supune controlului organelor abilitate de lege.
(6) Instituţia care a acordat finanţarea sau subvenţia serviciilor sociale pentru prevenirea
şi combaterea violenţei domestice, publice, private şi în parteneriat public-privat,
monitorizează folosirea fondurilor alocate.
(7) Asistarea sau, după caz, găzduirea victimelor, respectiv asistarea agresorilor în
unităţile prevăzute la art. 15 alin. (1) lit. a) - c) se face în baza încheierii unui contract de
acordare a serviciilor sociale. Pentru minori contractul de acordare a serviciilor sociale este
semnat de părintele însoţitor sau, după caz, de reprezentantul legal.
#M6
ART. 16^1
(1) Autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia de a asigura crearea şi
funcţionarea serviciilor sociale prevăzute la art. 15, într-o distribuţie geografică adecvată,
care să asigure acces neîngrădit la servicii sociale şi asistenţă tuturor victimelor supuse
formelor de violenţă prevăzute de prezenta lege.
(2) Autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia de a asigura crearea şi
funcţionarea serviciilor sociale prevăzute la art. 15, cel puţin la nivel de judeţ, în funcţie
de identificarea şi evaluarea nevoilor persoanelor supuse formelor de violenţă domestică
prevăzute de lege, de pe raza judeţului, în termen de 2 ani de la intrarea în vigoare a
prezentelor dispoziţii legale.
#B
ART. 17
(1) Centrele de primire în regim de urgenţă, denumite în continuare adăposturi, sunt
unităţi de asistenţă socială, cu sau fără personalitate juridică, de tip rezidenţial, care
asigură protecţie, găzduire, îngrijire şi consiliere victimelor violenţei domestice.
(2) Adăposturile asigură gratuit, pe o perioadă determinată, asistenţă familială atât
victimei, cât şi minorilor aflaţi în îngrijirea acesteia, protecţie împotriva agresorului,
asistenţă medicală şi îngrijire, hrană, cazare, consiliere psihologică şi consiliere juridică,
potrivit instrucţiunilor de organizare şi funcţionare elaborate de autoritate.
#M6
(3) Primirea victimelor în adăpost se face numai în caz de urgenţă sau, după caz, cu
aprobarea conducerii centrului, atunci când izolarea victimei de agresor se impune ca
măsură de protecţie. Persoanelor care au comis actul de agresiune le este interzis accesul
în incinta adăpostului unde se găsesc victimele.
#B
(4) Locaţia adăposturilor este secretă publicului larg.
(5) Izolarea de agresori a victimelor se face cu consimţământul acestora sau, după caz,
al reprezentantului legal.
 (6) Toate adăposturile trebuie să încheie o convenţie de colaborare cu un spital sau cu
altă unitate sanitară, care să asigure îngrijirea medicală şi psihiatrică. Convenţia se încheie
de către consiliile locale, respectiv de către consiliile sectoarelor municipiului Bucureşti
sau, după caz, de către consiliile judeţene, precum şi de organele de conducere ale
furnizorilor de servicii sociale privaţi acreditaţi.
ART. 18
(1) Centrele de recuperare pentru victimele violenţei domestice sunt unităţi de asistenţă
socială de tip rezidenţial, cu sau fără personalitate juridică, care asigură găzduirea,
îngrijirea, consilierea juridică şi psihologică, sprijin în vederea adaptării la o viaţă activă,
inserţia profesională a victimelor violenţei domestice, precum şi reabilitarea şi reinserţia
socială a acestora.
(2) Centrele de recuperare pentru victimele violenţei domestice vor încheia convenţii cu
autorităţile pentru ocuparea forţei de muncă judeţene şi ale sectoarelor municipiului
Bucureşti în vederea acordării suportului pentru integrarea în muncă, readaptarea şi
recalificarea profesională a persoanelor asistate.
(3) Prevederile art. 17 alin. (5) şi (6) se aplică în mod corespunzător.
#M6
ART. 18^1
(1) Locuinţele protejate sunt unităţi de asistenţă socială organizate în regim rezidenţial
pe durată determinată, cu sau fără personalitate juridică, care asigură găzduirea în regim
de urgenţă, îngrijirea, asistenţa socială, consilierea juridică şi psihologică şi orientarea
victimelor violenţei domestice.
(2) Adresa locuinţelor protejate este secretă publicului larg.
#M6
ART. 19
(1) Centrele de asistenţă destinate agresorilor sunt unităţi de asistenţă socială care
funcţionează în regim de zi, cu sau fără personalitate juridică, care asigură reabilitarea şi
reinserţia socială a acestora, măsuri educative, precum şi servicii de consiliere şi mediere
familială.
#B
(2) Tratamentele psihiatrice, de dezalcoolizare şi dezintoxicare acordate prin centrele
de asistenţă destinate agresorilor se asigură în spitalele sau unităţile sanitare cu care s-au
încheiat convenţii, în condiţiile prevăzute la art. 17 alin. (6).
#M6
(3) Centrele de asistenţă destinate agresorilor pot asigura beneficiarilor tratament
ambulatoriu în cazul diferitelor tipuri de adicţii, la recomandarea unui medic specialist, în
condiţiile prevăzute la art. 17 alin. (6).
(4) Activităţile de reinserţie socială a infractorilor condamnaţi pentru infracţiuni de
violenţă domestică pot cuprinde utilizarea serviciilor sociale furnizate în cadrul centrelor
destinate agresorilor.
#B
ART. 20
Centrele pentru prevenirea şi combaterea violenţei domestice sunt unităţi de asistenţă
socială în regim de zi, cu sau fără personalitate juridică, care asigură asistenţă socială,
consiliere psihologică, juridică, precum şi informarea şi orientarea victimelor violenţei
domestice.
ART. 21
Centrele pentru servicii de informare şi sensibilizare a populaţiei sunt unităţi de asistenţă
socială, cu sau fără personalitate juridică, care oferă servicii de informare şi educare,
asistenţă socială şi un serviciu telefonic de urgenţă pentru informare şi consiliere.
#M6
ART. 21^1
 Serviciile de tip linie telefonică de urgenţă sunt servicii sociale gratuite care asigură
consiliere apelanţilor, în mod confidenţial, în legătură cu toate formele de violenţă
prevăzute la art. 3 şi 4.
#M6
ART. 21^2
Centrele integrate de urgenţă în caz de violenţă sexuală asigură examinarea medicală şi
medico-legală, asistenţă posttraumatică şi consiliere pentru victimele violenţei sexuale.
#B
ART. 22
(1) Persoanele condamnate pentru infracţiuni de violenţă domestică sunt obligate să
participe la programe speciale de consiliere şi reinserţie socială organizate de către
instituţiile însărcinate cu executarea pedepsei în evidenţa cărora se află.
(2) Cazurile de violenţă domestică pot fi supuse medierii la cererea părţilor, conform
legii.
#M6
(3) În soluţionarea cazurilor de divorţ, în care s-a reţinut culpa unuia dintre soţi cu
privire la săvârşirea unor fapte de violenţă domestică, instanţele judecătoreşti competente
pot dispune, din oficiu sau la cererea expresă formulată de către celălalt soţ, în sarcina
agresorului, măsura de a participa la programele speciale de consiliere psihologică
organizate de către serviciile de specialitate publice sau private.
(4) Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale în colaborare cu Ministerul Sănătăţii şi Colegiul
Psihologilor din România, prin consultare cu Ministerul Justiţiei, elaborează metodologia
privind modalitatea de participare la programele speciale de consiliere psihologică
organizate de către serviciile de specialitate publice sau private.

#M6
CAPITOLUL III^1
Ordinul de protecţie provizoriu

#M6
SECŢIUNEA 1
Competenţă şi condiţii de fond pentru emitere

#M6
ART. 22^1
(1) Ordinul de protecţie provizoriu se emite de către poliţiştii care, în exercitarea
atribuţiilor de serviciu, constată că există un risc iminent ca viaţa, integritatea fizică ori
libertatea unei persoane să fie pusă în pericol printr-un act de violenţă domestică, în scopul
diminuării acestui risc.
(2) Poliţiştii constată existenţa riscului iminent prevăzut la alin. (1) pe baza evaluării
situaţiei de fapt care rezultă din:
a) probele obţinute ca urmare a verificării sesizărilor privind violenţa domestică, atunci
când actele de violenţă domestică nu fac obiectul cercetării sub aspectul săvârşirii unor
infracţiuni;
b) probele strânse potrivit prevederilor Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură
penală, cu modificările şi completările ulterioare, atunci când actele de violenţă domestică
fac obiectul cercetării sub aspectul săvârşirii unor fapte care intră sub incidenţa
prevederilor art. 199 din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, cu modificările şi
completările ulterioare.
(3) Poliţiştii evaluează situaţia de fapt pe baza formularului de evaluare a riscului şi
potrivit metodologiei de utilizare a acestuia, stabilite potrivit prevederilor art. 22^10.
(4) În cazul în care, ca urmare a evaluării situaţiei de fapt, se constată că sunt întrunite
condiţiile pentru emiterea ordinului de protecţie provizoriu, prevăzute la alin. (1),
poliţiştii emit ordinul de protecţie provizoriu, potrivit prevederilor art. 22^3 şi potrivit
procedurii şi modelului stabilite potrivit prevederilor art. 22^10.
(5) În cazul în care, ca urmare a evaluării situaţiei de fapt, se constată că nu sunt
întrunite condiţiile pentru emiterea ordinului de protecţie provizoriu, prevăzute la alin.
(1), poliţiştii au obligaţia de a informa persoanele care susţin că sunt victime ale violenţei
domestice cu privire la posibilitatea formulării unei cereri pentru emiterea unui ordin de
protecţie potrivit prevederilor art. 23 şi de a pune la dispoziţia acestora formularul de
cerere prevăzut la art. 26.
(6) Emiterea ordinului de protecţie provizoriu nu împiedică luarea unei măsuri
preventive potrivit prevederilor Legii nr. 135/2010, cu modificările şi completările
ulterioare.

#M6
SECŢIUNEA a 2-a
Verificarea sesizărilor privind violenţa domestică

#M6
ART. 22^2
(1) Pentru verificarea sesizărilor privind violenţa domestică, aflarea adevărului şi
soluţionarea justă a sesizării, poliţiştii au dreptul să obţină probe prin următoarele
mijloace:
a) constatarea prin propriile simţuri şi consemnarea celor constatate într-un înscris ori
înregistrarea celor constatate cu mijloace tehnice;
b) consultarea bazelor de date la care au acces potrivit atribuţiilor de serviciu şi
consemnarea celor constatate într-un înscris;
c) declaraţiile persoanelor implicate în actele de violenţă domestică, ale persoanelor
care au asistat la producerea actelor de violenţă domestică şi ale altor persoane care pot
comunica informaţii cu privire la persoanele implicate în actele de violenţă domestică;
d) înregistrări video sau audio ori fotografii, indiferent de provenienţa acestora;
e) înscrisuri, inclusiv cele de natura mesajelor sau postărilor în mediul electronic şi/sau
de telefonie mobilă.
(2) Pentru verificarea sesizărilor privind violenţa domestică şi în scopul obţinerii de
probe cu privire la aspectele ce fac obiectul sesizării, poliţiştii au dreptul de a pătrunde în
domiciliul sau reşedinţa oricărei persoane fizice, fără acordul acesteia, precum şi în sediul
oricărei persoane juridice, fără acordul reprezentantului legal al acesteia, dacă sesizarea
indică în mod expres că actele de violenţă domestică au loc sau au avut loc în spaţiile
respective.
(3) Poliţiştii pot folosi forţa şi mijloacele din dotare, în mod adecvat şi proporţional,
pentru a pătrunde în spaţiile prevăzute la alin. (2).
(4) Acţiunile poliţiştilor în spaţiile prevăzute la alin. (2), inclusiv cele de pătrundere,
pot fi înregistrate cu mijloacele audiovideo sau foto din dotare, fără consimţământul
persoanelor, înregistrările sau fotografiile constituind probe în sensul alin. (1) lit. a) şi
urmând regimul probelor prevăzute de Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură
civilă, republicată, cu modificările ulterioare, sau de Legea nr. 135/2010, cu modificările
şi completările ulterioare, după caz.
(5) Poliţiştii strâng probele potrivit dispoziţiilor prevăzute de Legea nr. 135/2010, cu
modificările şi completările ulterioare, atunci când, în cursul verificării sesizărilor privind
violenţa domestică, constată că sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege pentru ca actele
de violenţă domestică săvârşite să facă obiectul cercetării sub aspectul săvârşirii unor
infracţiuni.

#M6
SECŢIUNEA a 3-a
Condiţii de formă pentru emiterea ordinului de protecţie provizoriu
#M6
ART. 22^3
(1) Ordinul de protecţie provizoriu cuprinde în mod obligatoriu menţiuni cu privire la:
a) data, ora şi locul unde este emis;
b) numele, prenumele, calitatea şi unitatea de poliţie din care face parte poliţistul care
îl emite;
c) date care să asigure identificarea agresorului/agresorilor împotriva căruia/cărora se
dispun obligaţii sau interdicţii prin acesta;
d) date care să asigure identificarea victimei/victimelor sau a altor persoane în favoarea
cărora se dispun măsuri de protecţie prin acesta;
e) descrierea motivelor de fapt care au determinat dispunerea acestuia şi indicarea
probelor pe baza cărora a fost evaluată situaţia de fapt;
f) temeiul de drept pentru emiterea acestuia;
g) data şi ora la care începe aplicarea măsurilor de protecţie dispuse potrivit art. 22^4,
precum şi data şi ora la care acestea încetează;
h) dreptul de a contesta ordinul de protecţie provizoriu, termenul de exercitare a
acestui drept şi instanţa la care se poate depune contestaţia.
(2) Ordinul de protecţie se semnează în mod obligatoriu de către poliţistul care îl emite.

#M6
SECŢIUNEA a 4-a
Măsuri de protecţie ce se pot dispune prin ordinul de protecţie provizoriu, în scopul
diminuării riscului constatat

#M6
ART. 22^4
(1) Prin ordinul de protecţie provizoriu se dispun, pentru o perioadă de 5 zile, una ori
mai multe măsuri de protecţie, apte să contribuie la diminuarea riscului iminent constatat,
dintre următoarele obligaţii sau interdicţii:
a) evacuarea temporară a agresorului din locuinţa comună, indiferent dacă acesta este
titularul dreptului de proprietate;
b) reintegrarea victimei şi, după caz, a copiilor în locuinţa comună;
c) obligarea agresorului la păstrarea unei distanţe minime determinate faţă de victimă,
faţă de membrii familiei acesteia, astfel cum sunt definiţi potrivit prevederilor art. 5, ori
faţă de reşedinţa, locul de muncă sau unitatea de învăţământ a persoanei protejate;
d) obligarea agresorului de a purta permanent un sistem electronic de supraveghere;
e) obligarea agresorului de a preda poliţiei armele deţinute.
(2) Măsurile de protecţie prevăzute la alin. (1) lit. a) şi b) se dispun împreună.
(3) Măsura de protecţie prevăzută la alin. (1) lit. d) se dispune dacă sunt îndeplinite
următoarele condiţii:
a) a fost dispusă măsura prevăzută la alin. (1) lit. c);
b) atunci când s-a dispus obligarea agresorului de a păstra o distanţă minimă faţă de
victimă şi, după caz, membrii familiei acesteia, persoanele protejate îşi exprimă acordul
de a purta un sistem electronic de supraveghere care să permită verificarea respectării
obligaţiei agresorului.
(4) Ordinul de protecţie provizoriu va cuprinde şi menţiunea că încălcarea oricăreia
dintre măsurile dispuse la alin. (1) constituie infracţiune, potrivit prevederilor art. 32 alin.
(2).
(5) Dacă prin ordinul provizoriu de protecţie s-a luat măsura evacuării temporare a
agresorului, iar acesta nu are asigurată cazarea din altă sursă, i se va asigura de îndată
informarea şi orientarea, la cererea sa, către centrele rezidenţiale care oferă cazare
pentru persoanele fără adăpost sau adăposturile de noapte, gestionate de autorităţile
administraţiei publice locale, sau orice alt loc adecvat. În situaţia în care agresorul solicită
cazarea într-un centru rezidenţial din categoria celor menţionate mai sus, acesta va fi
orientat şi condus de îndată către centrele rezidenţiale gestionate de autorităţile
administraţiei publice locale sau, după caz, către alte centre sociale adecvate de către
echipa mobilă prevăzută la art. 35^1.
(6) În cazul în care agresorul nu doreşte să beneficieze de cazarea pusă la dispoziţie
potrivit alin. (5) şi optează să locuiască la o rudă sau la orice altă persoană, i se va solicita
să dea o declaraţie privind adresa la care va locui şi persoana care îi va asigura cazarea. În
cazul în care agresorul refuză să dea respectiva declaraţie, se va consemna acest fapt în
procesul-verbal întocmit potrivit prevederilor art. 22^6 alin. (4).
(7) Autorităţile şi instituţiile publice competente au obligaţia ca, din oficiu sau la
solicitarea unităţilor de poliţie ori a oricărei persoane interesate, să pună în aplicare
măsuri de protecţie urgente şi specifice cu privire la minori, persoane cu dizabilităţi sau
persoane cu nevoi speciale, vizate de ordinul de protecţie provizoriu.

#M6
SECŢIUNEA a 5-a
Punerea în aplicare a ordinului de protecţie provizoriu

#M6
ART. 22^5
(1) Obligaţiile şi interdicţiile dispuse împotriva agresorilor prin ordinele de protecţie
provizorii devin obligatorii imediat după emiterea acestora, fără somaţie şi fără trecerea
vreunui termen.
(2) Perioada de 5 zile prevăzută la art. 22^4 alin. (1) se calculează pe ore, adică are o
durată de 120 de ore, şi începe să curgă de la momentul la care s-a emis ordinul de protecţie
provizoriu.
(3) Poliţiştii pot folosi forţa şi mijloacele din dotare, în mod adecvat şi proporţional,
pentru punerea în aplicare a măsurilor de protecţie dispuse prin ordinele de protecţie
provizorii.
(4) Măsurile de protecţie dispuse potrivit art. 22^4 alin. (1) lit. e) se execută pe loc de
către poliţiştii prezenţi la locul emiterii ordinelor de protecţie provizorii, dacă armele se
află în spaţiile în care au fost făcute verificări potrivit prevederilor art. 22^2 alin. (2) sau
în apropierea acestora.
(5) În cazul în care nu este posibilă executarea măsurilor de protecţie dispuse potrivit
prevederilor art. 22^4 alin. (1) lit. e) în condiţiile alin. (4), poliţiştii care emit ordinele de
protecţie provizorii iau măsurile necesare pentru executarea în cel mai scurt timp a
acestora.
#M6
ART. 22^6
(1) Ordinul de protecţie provizoriu se comunică agresorului şi victimei.
(2) Comunicarea se realizează prin înmânarea, sub semnătură, a unei copii sau duplicat,
după caz, al ordinului de protecţie provizoriu, la locul emiterii acestuia, imediat după
emitere.
(3) Ordinul de protecţie provizoriu se consideră comunicat agresorului şi în următoarele
situaţii:
a) agresorul refuză să primească o copie sau refuză să semneze de primire;
b) agresorul părăseşte locul emiterii ordinului de protecţie, după ce i s-a adus la
cunoştinţă că este necesar să aştepte comunicarea rezultatului verificărilor ce se
efectuează în legătură cu sesizarea privind violenţa domestică.
(4) Poliţistul care emite ordinul de protecţie provizoriu întocmeşte un proces-verbal în
care consemnează situaţiile prevăzute la alin. (3).
(5) Ordinul de protecţie provizoriu se consideră comunicat agresorului şi în situaţia în
care acesta nu a fost prezent la realizarea verificărilor în legătură cu sesizarea privind
violenţa domestică sau la emiterea ordinului de protecţie provizoriu, însă se poate face
dovada, cu declaraţii de martor, cu înregistrări video sau audio, indiferent de provenienţa
acestora, sau cu înscrisuri, inclusiv cele de natura mesajelor sau postărilor în mediul
electronic sau de telefonie mobilă, că s-a comunicat agresorului faptul că a fost emis un
ordin de protecţie provizoriu, precum şi conţinutul măsurilor de protecţie dispuse prin
acesta.
(6) În cazurile prevăzute la alin. (3) şi (5) agresorul are dreptul, oricând în perioada de
valabilitate a ordinului de protecţie provizoriu, să solicite şi să obţină, de la unitatea de
poliţie din care face parte poliţistul care l-a emis, o copie a acestuia.

#M6
SECŢIUNEA a 6-a
Confirmarea şi contestarea ordinului de protecţie provizoriu

#M6
ART. 22^7
(1) Ordinul de protecţie provizoriu se înaintează de către unitatea de poliţie din care
face parte poliţistul care l-a emis, pentru confirmare, parchetului de pe lângă judecătoria
competentă în a cărei rază teritorială a fost emis, în termen de 24 de ore de la data
emiterii.
(2) Ordinul de protecţie provizoriu se înaintează parchetului competent potrivit
prevederilor alin. (1) însoţit de formularul de evaluare a riscului şi de mijloacele de probă
obţinute potrivit prevederilor art. 22^2 sau strânse potrivit prevederilor Legii nr.
135/2010, cu modificările şi completările ulterioare. Mijloacele de probă strânse potrivit
prevederilor Legii nr. 135/2010, cu modificările şi completările ulterioare, pot fi înaintate
în copie certificată de organul de cercetare penală.
(3) Procurorul de la parchetul competent potrivit prevederilor alin. (1) decide cu privire
la necesitatea menţinerii măsurilor de protecţie dispuse de organul de poliţie în termen de
48 de ore de la emiterea ordinului de protecţie provizoriu.
(4) Procurorul confirmă necesitatea menţinerii măsurilor de protecţie dispuse de organul
de poliţie prin ordinul de protecţie provizoriu, aplicând o rezoluţie cu caracter
administrativ pe exemplarul original al acestuia.
(5) În cazul în care constată că nu mai este necesară menţinerea măsurilor de protecţie
dispuse, procurorul poate dispune motivat încetarea măsurilor de protecţie, cu
menţionarea momentului de la care acestea încetează. Procurorul comunică acest lucru de
îndată unităţii de poliţie care a înaintat ordinul de protecţie provizoriu, care ia măsuri
pentru informarea imediată a persoanelor ce făceau obiectul acestuia.
(6) Imediat după confirmarea prevăzută la alin. (4), procurorul înaintează ordinul de
protecţie provizoriu, însoţit de documentele care au stat la baza emiterii şi confirmării
acestuia, judecătoriei competente în a cărei rază teritorială a fost emis, însoţit de o cerere
pentru emiterea ordinului de protecţie, întocmită potrivit prevederilor art. 25 alin. (3) lit.
a) şi art. 26.
(7) În situaţia înaintării ordinului de protecţie provizoriu potrivit prevederilor alin. (6),
durata iniţială pentru care a fost dispus se prelungeşte, de drept, cu durata necesară
îndeplinirii procedurii judiciare de emitere a ordinului de protecţie, cu informarea
agresorului despre acest fapt.
#M6
ART. 22^8
(1) Ordinul de protecţie provizoriu poate fi contestat la instanţa de judecată competentă
potrivit prevederilor art. 22^7 alin. (1), în termen de 48 de ore de la comunicare.
(2) Contestaţia se judecă cu citarea părţilor. Neprezentarea acestora nu împiedică
judecarea cauzei.
(3) Contestaţia se soluţionează în regim de urgenţă, dar nu mai târziu de data la care
expiră termenul pentru care a fost emis ordinul de protecţie provizoriu, în camera de
consiliu, cu citarea organului constatator.
 (4) Participarea procurorului este obligatorie.
(5) Hotărârea prin care se soluţionează contestaţia este definitivă.
#M6
ART. 22^9
Dispoziţiile prezentului capitol se completează în mod corespunzător cu cele privind
ordinul de protecţie.

#M6
SECŢIUNEA a 7-a
Acte subsecvente

#M6
ART. 22^10
(1) Modalitatea de gestionare de către poliţişti a cazurilor de violenţă domestică se
stabileşte prin ordin al ministrului afacerilor interne şi al ministrului muncii şi justiţiei
sociale.
(2) Ordinul prevăzut la alin. (1) cuprinde:
a) procedura de intervenţie a poliţiştilor în cazurile de violenţă domestică şi de
cooperare cu celelalte instituţii cu atribuţii în prevenirea şi combaterea violenţei
domestice;
b) modelul formularului de evaluare a riscului şi metodologia de utilizare a acestuia;
c) procedura de emitere şi modelul ordinului de protecţie provizoriu;
d) procedura de punere în executare a ordinului de protecţie provizoriu.
(3) La stabilirea, potrivit alin. (1), a formularului de evaluare a riscului şi a metodologiei
de utilizare a acestuia sunt avute în vedere cel puţin următoarele:
a) determinarea criteriilor de evaluare a riscului ce pot fi relevante pentru violenţa
domestică, între care se includ, în mod obligatoriu, următoarele criterii: forma de violenţă
domestică exercitată, caracterul repetitiv al actelor de violenţă domestică,
vulnerabilitatea persoanei/persoanelor împotriva căreia/cărora se exercită violenţa
domestică, contextul producerii actelor de violenţă domestică şi conduita
persoanei/persoanelor care exercită actele de violenţă domestică;
b) prezentarea modului de utilizare a criteriilor de evaluare a riscului şi de interpretare
a rezultatelor obţinute prin aplicarea criteriilor respective.

#B
CAPITOLUL IV
Ordinul de protecţie

ART. 23
(1) Persoana a cărei viaţă, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol
printr-un act de violenţă din partea unui membru al familiei poate solicita instanţei ca, în
scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecţie, prin care să se dispună,
cu caracter provizoriu, una ori mai multe dintre următoarele măsuri - obligaţii sau
interdicţii:
a) evacuarea temporară a agresorului din locuinţa familiei, indiferent dacă acesta este
titularul dreptului de proprietate;
b) reintegrarea victimei şi, după caz, a copiilor, în locuinţa familiei;
c) limitarea dreptului de folosinţă al agresorului numai asupra unei părţi a locuinţei
comune atunci când aceasta poate fi astfel partajată încât agresorul să nu vină în contact
cu victima;
#M6
c^1) cazarea/plasarea victimei, cu acordul acesteia, şi, după caz, a copiilor, într-un
centru de asistenţă dintre cele prevăzute la art. 17;
 d) obligarea agresorului la păstrarea unei distanţe minime determinate faţă de victimă,
faţă de membrii familiei acesteia, astfel cum sunt definiţi potrivit prevederilor art. 5, ori
faţă de reşedinţa, locul de muncă sau unitatea de învăţământ a persoanei protejate;
#B
e) interdicţia pentru agresor de a se deplasa în anumite localităţi sau zone determinate
pe care persoana protejată le frecventează ori le vizitează periodic;
#M6
e^1) obligarea agresorului de a purta permanent un sistem electronic de supraveghere;
#B
f) interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondenţă sau în orice alt
mod, cu victima;
g) obligarea agresorului de a preda poliţiei armele deţinute;
h) încredinţarea copiilor minori sau stabilirea reşedinţei acestora.
#M6
(1^1) Măsura prevăzută la alin. (1) lit. e^1) se dispune dacă sunt îndeplinite următoarele
condiţii:
a) a fost dispusă una dintre măsurile prevăzute la alin. (1) lit. d) sau e);
b) atunci când s-a dispus obligarea agresorului de a păstra o distanţă minimă faţă de
victimă şi, după caz, membrii familiei acesteia, persoanele protejate îşi exprimă acordul
de a purta un sistem electronic de supraveghere care să permită verificarea respectării
obligaţiei agresorului.
#B
(2) Prin aceeaşi hotărâre, instanţa poate dispune şi suportarea de către agresor a chiriei
şi/sau a întreţinerii pentru locuinţa temporară unde victima, copiii minori sau alţi membri
de familie locuiesc ori urmează să locuiască din cauza imposibilităţii de a rămâne în locuinţa
familială.
#M6
(3) Pe lângă oricare dintre măsurile dispuse potrivit alin. (1), instanţa poate dispune şi
obligarea agresorului să urmeze consiliere psihologică, psihoterapie şi poate recomanda
internarea voluntară sau, după caz, poate solicita internarea nevoluntară, în condiţiile
Legii sănătăţii mintale şi a protecţiei persoanelor cu tulburări psihice nr. 487/2002,
republicată. În cazul în care agresorul este consumator de substanţe psihoactive, instanţa
poate dispune, cu acordul acestuia, integrarea acestuia într-un program de asistenţă a
persoanelor consumatoare de droguri, conform art. 22 din Legea nr. 143/2000 privind
prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, republicată, cu
modificările şi completările ulterioare.
#M4
(4) Prin aceeaşi hotărâre, instanţa poate dispune luarea unei măsuri de control al
respectării ordinului de protecţie şi pentru prevenirea încălcării acestuia, precum:
a) obligarea agresorului de a se prezenta periodic, la un interval de timp stabilit de
instanţă potrivit împrejurărilor, la secţia de poliţie competentă cu supravegherea
respectării ordinului de protecţie;
b) obligarea agresorului de a da informaţii organului de poliţie cu privire la noua
locuinţă, în cazul în care prin ordin s-a dispus evacuarea lui din locuinţa familiei;
#M6
c) verificări periodice şi/sau spontane privind locul în care se află agresorul.
(5) Dispozitivul hotărârii va cuprinde şi menţiunea că încălcarea oricăreia dintre
măsurile dispuse prin ordinul de protecţie constituie infracţiune, conform art. 32 alin. (1).
#B
ART. 24
(1) Durata măsurilor dispuse prin ordinul de protecţie se stabileşte de judecător, fără a
putea depăşi 6 luni de la data emiterii ordinului.
(2) Dacă hotărârea nu cuprinde nicio menţiune privind durata măsurilor dispuse, acestea
vor produce efecte pentru o perioadă de 6 luni de la data emiterii ordinului.
 ART. 25
(1) Cererea pentru emiterea ordinului de protecţie este de competenţa judecătoriei de
pe raza teritorială în care îşi are domiciliul sau reşedinţa victima.
(2) Cererea pentru emiterea ordinului poate fi introdusă de victimă personal sau prin
reprezentant legal.
(3) Cererea poate fi introdusă în numele victimei şi de:
a) procuror;
b) reprezentantul autorităţii sau structurii competente, la nivelul unităţii administrativ-
teritoriale, cu atribuţii în materia protecţiei victimelor violenţei domestice;
c) reprezentantul oricăruia dintre furnizorii de servicii sociale în domeniul prevenirii şi
combaterii violenţei domestice, acreditaţi conform legii, cu acordul victimei.
ART. 26
(1) Cererea privind emiterea ordinului de protecţie se întocmeşte potrivit formularului
de cerere prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezenta lege.
(2) Cererea este scutită de taxa judiciară de timbru.
#M6
ART. 27
(1) Cererile pentru emiterea ordinului de protecţie se judecă în camera de consiliu,
participarea procurorului fiind obligatorie.
(2) La cerere, persoanei care solicită ordinul de protecţie i se poate acorda asistenţă sau
reprezentare prin avocat.
(3) Asistenţa juridică a persoanei împotriva căreia se solicită ordinul de protecţie este
obligatorie.
(4) Judecata se face de urgenţă şi cu precădere. Dispoziţiile art. 200 şi 201 din Legea nr.
134/2010, republicată, cu modificările ulterioare, privind verificarea cererii şi
regularizarea acesteia, respectiv fixarea primului termen de judecată, nu sunt aplicabile.
Citarea părţilor se face potrivit regulilor privind citarea în cauze urgente.
(5) În caz de urgenţă deosebită, instanţa poate emite ordinul de protecţie şi fără citarea
părţilor, chiar şi în aceeaşi zi, pronunţându-se pe baza cererii şi a actelor depuse, fără
concluziile părţilor.
(6) În soluţionarea cererii nu sunt admisibile probe a căror administrare necesită timp
îndelungat.
(7) Procurorul are obligaţia de a informa persoana care solicită ordinul de protecţie
asupra prevederilor legale privind protecţia victimelor infracţiunii.
(8) Pronunţarea se poate amâna cu cel mult 24 de ore, iar motivarea ordinului se face
în cel mult 48 de ore de la pronunţare.
(9) Soluţionarea cererilor nu poate depăşi un termen de 72 de ore de la depunerea
cererii, cu excepţia cazului în care, anterior, s-a emis un ordin de protecţie provizoriu,
durata iniţială pentru care acesta este dispus fiind prelungită, de drept, cu durata necesară
îndeplinirii procedurii judiciare de emitere a ordinului de protecţie, cu informarea
agresorului despre acest fapt.
#M6
ART. 28
În cazurile prevăzute la art. 25 alin. (3) şi art. 22^7 alin. (6), victima poate renunţa,
potrivit prevederilor art. 406 din Legea nr. 134/2010, republicată, cu modificările
ulterioare, la judecarea cererii privind ordinul de protecţie.
#B
ART. 29
(1) Ordinul de protecţie este executoriu.
#M6
(2) Executarea hotărârii se face fără somaţie sau fără trecerea vreunui termen.
(3) Respectarea ordinului de protecţie este obligatorie şi pentru persoana protejată prin
intermediul său.
#M6
 ART. 30
(1) Hotărârea prin care se dispune ordinul de protecţie este supusă numai apelului, în
termen de 3 zile de la pronunţare dacă s-a dat cu citarea părţilor şi de la comunicare dacă
s-a dat fără citarea lor.
(2) Instanţa de apel poate suspenda executarea până la judecarea apelului, dar numai
cu plata unei cauţiuni al cărei cuantum se va stabili de către aceasta.
(3) Apelul se judecă cu citarea părţilor. Dispoziţiile art. 27 alin. (1), (3), (4), (6) şi (8)
sunt aplicabile în mod corespunzător.
#B
(4) Participarea procurorului este obligatorie.
#M6
ART. 31
(1) Copia dispozitivului hotărârii prin care s-a admis cererea de emitere a ordinului de
protecţie se comunică, în ziua pronunţării, structurilor Poliţiei Române în a căror rază
teritorială se află locuinţa victimei şi a agresorului.
#B
(2) Ordinul de protecţie prin care se dispune oricare dintre măsurile prevăzute la art. 23
alin. (1) se pune în executare de îndată, de către sau, după caz, sub supravegherea poliţiei.
(3) Pentru punerea în executare a ordinului de protecţie, poliţistul poate intra în locuinţa
familiei şi în orice anexă a acesteia, cu consimţământul persoanei protejate sau, în lipsă, al
altui membru al familiei.
#M6
(4) Organele de poliţie au îndatorirea să supravegheze modul în care se respectă
hotărârea judecătorească prin care s-a dispus ordinul de protecţie şi să sesizeze organul de
urmărire penală în caz de sustragere de la executare.
(5) Odată cu comunicarea ordinului de protecţie prin care s-a luat măsura evacuării
temporare a agresorului, organul de poliţie are obligaţia de a-l informa pe acesta cu privire
la dreptul de a avea posibilitatea de a solicita găzduirea în cadrul centrelor rezidenţiale
pentru persoanele fără adăpost sau al adăposturilor de noapte, care funcţionează în
conformitate cu prevederile Legii nr. 292/2011, cu modificările şi completările ulterioare,
sau în cadrul altor locuri adecvate. Accesul agresorilor în centrele pentru persoanele fără
adăpost şi adăposturile de noapte se realizează pe baza constatării încadrării agresorului
în definiţia prevăzută la art. 6 lit. z) din Legea nr. 292/2011, cu modificările şi completările
ulterioare, fiind exceptate situaţiile în care agresorul reprezintă un risc pentru siguranţa
beneficiarilor.
(6) În exercitarea atribuţiilor de supraveghere a respectării ordinului de protecţie,
organele de poliţie pun în aplicare măsuri de prevenire a nerespectării hotărârii, care pot
consta în: efectuarea de vizite inopinate la locuinţa persoanei vătămate, apelarea
telefonică de control a victimei/agresorului, solicitarea unor informaţii din partea
vecinilor, colegilor de la locul de muncă al victimei/agresorului, de la unitatea de
învăţământ frecventată de victimă/agresor sau din partea altor persoane care ar putea
furniza informaţii relevante, precum şi orice alte modalităţi specifice activităţii
poliţieneşti.
(7) În cazul în care se constată sustragerea de la executarea ordinului de protecţie, va
fi sesizat organul de urmărire penală.
(8) În cazul în care persoana protejată prin ordinul de protecţie încalcă dispoziţiile
acestuia, ea va fi obligată la acoperirea cheltuielilor generate de emiterea şi punerea în
executare a ordinului.
(9) Modul de calcul al cheltuielilor generate de emiterea şi punerea în executare a
ordinelor de protecţie la care poate fi obligată persoana protejată se va stabili prin ordin
comun al ministrului justiţiei şi al ministrului afacerilor interne.
#M6
ART. 32
 (1) Încălcarea de către persoana împotriva căreia a fost emis un ordin de protecţie a
oricăreia dintre măsurile prevăzute la art. 23 alin. (1) şi (4) lit. a) şi b) şi dispuse prin
ordinul de protecţie constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la o lună la un
an.
(2) Încălcarea de către persoana împotriva căreia a fost emis un ordin de protecţie
provizoriu a oricăreia dintre măsurile prevăzute la art. 22^4 alin. (1) şi dispuse prin ordinul
de protecţie provizoriu constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la o lună la
un an.
#B
ART. 33
La expirarea duratei măsurilor de protecţie, persoana protejată poate solicita un nou
ordin de protecţie, dacă există indicii că, în lipsa măsurilor de protecţie, viaţa, integritatea
fizică sau psihică ori libertatea i-ar fi puse în pericol.
ART. 34
(1) Persoana împotriva căreia s-a dispus o măsură prin ordinul de protecţie pe durata
maximă poate solicita revocarea ordinului sau înlocuirea măsurii dispuse.
(2) Revocarea se poate dispune dacă sunt îndeplinite, cumulativ, următoarele condiţii:
a) agresorul a respectat interdicţiile sau obligaţiile impuse;
b) agresorul a urmat consiliere psihologică, psihoterapie, tratament de dezintoxicare ori
orice altă formă de consiliere sau terapie care a fost stabilită în sarcina sa ori care i-a fost
recomandată sau a respectat măsurile de siguranţă, dacă asemenea măsuri s-au luat,
potrivit legii;
#M6
c) dacă există o evaluare a riscului de recidivă realizată potrivit competenţelor de către
un serviciu de probaţiune, care indică un grad de risc suficient de scăzut şi faptul că
agresorul nu mai prezintă un real pericol pentru victima violenţei domestice sau pentru
familia acesteia, astfel cum este definită potrivit prevederilor art. 5.
#B
(3) Cererea de revocare se soluţionează cu citarea părţilor şi a unităţii de poliţie care a
pus în executare ordinul de protecţie a cărui revocare se solicită. Participarea procurorului
este obligatorie.
ART. 35
Dacă, odată cu soluţionarea cererii, instanţa constată existenţa uneia dintre situaţiile
care necesită instituirea unei măsuri de protecţie specială a copilului, va sesiza de îndată
autoritatea publică locală cu atribuţii privind protecţia copilului.

#M6
CAPITOLUL IV^1
Intervenţia de urgenţă

#M6
ART. 35^1
(1) Intervenţia de urgenţă se realizează din perspectiva acordării serviciilor sociale prin
intermediul unei echipe mobile formate din reprezentanţi ai Serviciului Public de Asistenţă
Socială, denumit în continuare SPAS.
(2) Echipa mobilă are rol de verificare a semnalărilor, de evaluare iniţială şi de realizare
a demersurilor necesare pentru depăşirea riscului imediat, constând în: transport la
unitatea sanitară cea mai apropiată în situaţiile în care victima necesită îngrijiri medicale,
sesizarea organelor de cercetare penală, sesizarea organelor competente pentru emiterea
unui ordin de protecţie provizoriu, orientarea către Direcţia generală de asistenţă socială
şi protecţia copilului, denumită în continuare DGASPC, sau, după caz, la SPAS, în vederea
găzduirii în centre rezidenţiale adecvate nevoilor şi aplicării managementului de caz pentru
victime şi agresori.
 (3) Semnalarea situaţiilor urgente de violenţă domestică pentru care este necesar
sprijinul din partea serviciilor sociale se realizează prin intermediul liniilor telefonice ale
instituţiilor publice abilitate să intervină în cazurile de violenţă domestică, inclusiv al
liniilor telefonice de urgenţă.
(4) Personalul din cadrul SPAS realizează evaluarea gradului de risc, din perspectiva
acordării serviciilor sociale, pe baza unui instrument specific, care se aprobă, împreună cu
procedura pentru intervenţia de urgenţă în cazurile de violenţă domestică, prin ordin emis
de către ministrul muncii şi justiţiei sociale.
#M6
ART. 35^2
(1) Pentru verificarea semnalărilor privind violenţa domestică, reprezentanţii SPAS au
drept de acces în sediile sau punctele de lucru ale persoanelor juridice, precum şi la
domiciliul persoanelor fizice.
(2) Managementul de caz se asigură de către compartimentul violenţă domestică din
cadrul DGASPC. În scopul de a asigura accesul neîngrădit la găzduire în situaţiile de urgenţă,
precum şi la restul serviciilor sociale existente pentru victimele violenţei domestice,
precum şi pentru agresori, DGASPC depune diligenţele necesare pe lângă SPAS şi furnizorii
privaţi de servicii sociale de pe raza teritorială a judeţului. Victimele pot fi găzduite în
orice serviciu social cu această destinaţie, indiferent de domiciliul acestora, unde există
un loc disponibil.

#B
CAPITOLUL V
Finanţarea în domeniul prevenirii şi combaterii violenţei domestice

ART. 36
Activităţile în domeniul prevenirii şi combaterii violenţei domestice se finanţează din
următoarele surse:
a) bugetul de stat;
b) bugetele fondurilor provenite din credite externe contractate sau garantate de stat şi
ale căror rambursare, dobânzi şi alte costuri se asigură din fonduri publice;
c) bugetele fondurilor externe nerambursabile;
#M6
d) bugetele locale ale judeţelor, respectiv ale sectoarelor municipiului Bucureşti şi al
Consiliului General al Municipiului Bucureşti, precum şi ale municipiilor, oraşelor şi
comunelor; autorităţile locale au responsabilitatea de a estima dimensiunea locală a
situaţiilor de violenţă domestică şi a aloca un buget adecvat activităţilor din domeniu;
#B
e) donaţii, sponsorizări şi alte surse, în condiţiile legii.
#M1
ART. 37
(1) Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice prin
Departamentul pentru Egalitate de Şanse între Femei şi Bărbaţi poate finanţa sau, după
caz, cofinanţa programe de interes naţional care au ca scop prevenirea şi combaterea
violenţei domestice, precum şi ocrotirea şi sprijinirea familiei în vederea creşterii calităţii
vieţii acesteia, din fonduri alocate de la bugetul de stat cu această destinaţie, din fonduri
externe rambursabile şi nerambursabile, precum şi din alte resurse, în condiţiile legii.
#B
(2) Serviciile sociale în domeniul prevenirii şi combaterii violenţei domestice pot fi
dezvoltate şi prin:
a) finanţarea în parteneriat a serviciilor sociale pentru asigurarea continuităţii
serviciului, în conformitate cu nevoia socială şi cu principiul subsidiarităţii;
b) finanţarea proiectelor-pilot pentru implementarea programelor din domeniul
asistenţei sociale.
 ART. 38
Programele de interes naţional prevăzute la art. 37 alin. (1), complementare acţiunilor
finanţate la nivel local, au următoarele obiective:
a) realizarea investiţiilor necesare pentru dezvoltarea, diversificarea, restructurarea şi
buna funcţionare a serviciilor sociale pentru prevenirea şi combaterea violenţei domestice;
b) susţinerea funcţionării serviciilor sociale pentru prevenirea şi combaterea violenţei
domestice;
c) realizarea de studii, cercetări şi publicaţii în domeniu;
d) instruirea personalului de specialitate din domeniul prevenirii şi combaterii violenţei
domestice, în special instruirea personalului care îşi desfăşoară activitatea în cadrul
serviciilor sociale şi serviciilor sociale pentru prevenirea şi combaterea violenţei domestice,
precum şi instruirea personalului din cadrul instituţiilor cu competenţe în domeniu
desemnat să instrumenteze cazurile de violenţă domestică;
e) informarea, conştientizarea şi sensibilizarea opiniei publice privind drepturile
victimelor violenţei domestice, precum şi fenomenul violenţei domestice;
f) menţinerea şi dezvoltarea sistemului de înregistrare, raportare şi management al
cazurilor de violenţă domestică;
g) sprijinirea victimelor prin programe de recuperare a sănătăţii şi de reinserţie socială;
h) asistarea agresorilor prin tratamente de dezalcoolizare, dezintoxicare, psihologice şi
psihiatrice;
i) iniţierea şi coordonarea parteneriatelor sociale în scopul prevenirii şi combaterii
violenţei domestice;
j) orice alte obiective corespunzătoare domeniului de activitate al Ministerului Muncii,
Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice.
ART. 39
Finanţarea serviciilor sociale pentru prevenirea şi combaterea violenţei domestice se
asigură din:
a) bugetele locale ale autorităţilor administraţiei publice locale care au aprobat
înfiinţarea acestora, precum şi din subvenţii acordate în condiţiile legii;
b) sume din donaţii şi sponsorizări;
c) fonduri externe, rambursabile şi nerambursabile;
d) din alte surse, cu respectarea legislaţiei în domeniu.

#M6
CAPITOLUL VI
Contravenţii

#B
ART. 40
(1) Constituie contravenţii, dacă potrivit legii penale nu constituie infracţiuni, şi se
sancţionează cu amendă între 1.000 lei şi 5.000 lei următoarele fapte:
a) refuzul primirii în adăpost ori refuzul de a acorda, la solicitarea motivată a asistentului
social, îngrijire medicală gratuită celui aflat în suferinţă vizibilă, pentru înlăturarea
consecinţelor violenţelor;
b) schimbarea destinaţiei adăpostului.
(2) Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă între 500 lei şi 1.000 lei refuzul
părăsirii adăpostului, indiferent de motiv, în momentul în care condiţiile care au determinat
internarea au dispărut.
(3) Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă între 500 lei şi 1.000 lei
încercarea persoanei care a comis acte de agresiune de a pătrunde în incinta adăpostului în
care se află sau crede că se află victima.
#M6
(3^1) Constituie contravenţii, dacă potrivit legii penale nu constituie infracţiuni, şi se
sancţionează cu amendă de la 2.000 lei la 7.000 lei următoarele fapte:
 a) nerespectarea obligaţiei de a lua măsurile specifice prevăzute la art. 13 alin. (1);
b) nerespectarea obligaţiei prevăzute la art. 16^1 alin. (2).
(3^2) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor prevăzute la alin. (3^1) se
realizează de către inspectorii sociali, conform prevederilor legale aplicabile în materie
contravenţională.
#B
(4) Contravenţiile se constată şi sancţiunile se aplică, conform legii, de către asistenţii
sociali, primar sau împuterniciţii acestuia.
(5) Contravenţiilor le sunt aplicabile dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind
regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.
180/2002, cu modificările şi completările ulterioare.
#M6
ART. 40^1
Supravegherea respectării măsurilor de protecţie dispuse potrivit art. 22^4 alin. (1) şi
art. 23 alin. (1), cu ajutorul unui sistem electronic de supraveghere, se realizează în
condiţii stabilite prin lege.

#B
CAPITOLUL VII
Dispoziţii finale

ART. 41
Prezenta lege*) intră în vigoare la 90 de zile de la data publicării ei în Monitorul Oficial
al României, Partea I.
------------
*) Legea nr. 217/2003 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 367
din 29 mai 2003.

#CIN
NOTĂ:
Reproducem mai jos prevederile art. II şi art. III, precum şi ale menţiunii privind
transpunerea normelor Uniunii Europene din Legea nr. 174/2018 (#M6).
#M6
"ART. II
În cuprinsul actelor normative în vigoare, sintagma violenţă în familie se înlocuieşte cu
sintagma violenţă domestică, cu excepţia Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, cu
modificările şi completările ulterioare."
#M6
"ART. III
În tot cuprinsul actelor normative în vigoare, sintagma unităţi pentru prevenirea şi
combaterea violenţei în familie se înlocuieşte cu sintagma servicii sociale pentru
prevenirea şi combaterea violenţei domestice."

#M6
*

"Prezenta lege transpune parţial prevederile art. 9 alin. (1) lit. b) şi c) şi alin. (3) lit. a)
şi b) din Directiva 2012/29/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 25 octombrie
2012 de stabilire a unor norme minime privind drepturile, sprijinirea şi protecţia victimelor
criminalităţii şi de înlocuire a Deciziei-cadru 2001/220/JAI a Consiliului, publicată în
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 315 din 14 noiembrie 2012."

#B
ANEXĂ
 CERERE PRIVIND DEMITEREA ORDINULUI DE PROTECŢIE

I. Date privind autoritatea sau organismul care formulează cererea (dacă este cazul)
Denumirea:
Adresa:
Telefon:
Fax:
E-mail:
Persoana desemnată cu formularea cererii:

#M6
I^1. Date privind agresorul
Numele şi prenumele:
Adresă:
Telefon:
Fax:
E-mail:

#B
II. Asistenţa juridică

______________________________________________________________________________
| Victima are un avocat? | DA/NU|
|_______________________________________________________________________|_____
_|
#M6
| Doresc/Nu doresc acordarea de asistenţă juridică prin avocat desemnat din |
| oficiu. |
|_____________________________________________________________________________
_|

#B
III. Date privind victima violenţei domestice

______________________________________________________________________________
| Numele: | Prenumele: |
|_________________________________________|___________________________________
_|
| Locul şi data naşterii | Cetăţenia |
|_________________________________________|___________________________________
_|
| Sexul: F/M | |
|_________________________________________|___________________________________
_|
| Prenumele tatălui | Prenumele mamei |
|_________________________________________|___________________________________
_|
| Act de identitate: CI/BI/Paşaport | Serie nr. |
|_________________________________________|___________________________________
_|
| CNP | |
|_________________________________________|___________________________________
_|
| Adresa*1): Doreşte să rămână secretă? DA/NU |
| Telefon*2): Doreşte ca numărul să rămână secret? DA/NU |
|_____________________________________________________________________________
_|
*1) Dacă victima declară că doreşte să abandoneze domiciliul familial, nu este necesar să
se indice noua adresă la care se mută, ci doar adresa unde locuieşte în prezent. Adresa
indicată trebuie să fie una la care partea poate primi citaţiile şi celelalte acte de procedură.
*2) Poate fi indicat orice număr la care reclamantul are garanţia că va putea primi
citaţiile şi celelalte acte de procedură.

IV. Reprezentantul legal al victimei (dacă este cazul)

______________________________________________________________________________
| Numele: | Prenumele: |
|_________________________________________|___________________________________
_|
| Locul şi data naşterii | Cetăţenia |
|_________________________________________|___________________________________
_|
| Sexul F/M | |
|_________________________________________|___________________________________
_|
| Prenumele tatălui | Prenumele mamei |
|_________________________________________|___________________________________
_|
| Adresa |
|_____________________________________________________________________________
_|
| Telefon |
|_____________________________________________________________________________
_|

V. Relaţia dintre victima violenţei domestice şi persoana împotriva căreia se solicită

emiterea ordinului de protecţie (pârât)
1. Victima a mai formulat anterior vreo cerere, plângere, reclamaţie etc. împotriva
aceleiaşi persoane? DA/NU
În caz afirmativ, se va indica numărul acestora.
2. Ştiţi dacă pârâtul este parte în vreun proces cu privire la vreo infracţiune sau
contravenţie? DA/NU
În caz afirmativ, indicaţi, dacă ştiţi, instanţa la care se află dosarul şi numărul acestuia.
3. Există o legătură de rudenie sau de altă natură cu pârâtul?
4. Situaţia familială - persoane care convieţuiesc în locuinţă

______________________________________________________________________________
| Numele şi prenumele | Data naşterii | Gradul de rudenie |
|___________________________|________________________|________________________
_|
| | | |
|___________________________|________________________|________________________
_|
| | | |
|___________________________|________________________|________________________
_|
| | | |
|___________________________|________________________|________________________
_|
| | | |
|___________________________|________________________|________________________
_|

VI. Descrierea faptelor pentru care se solicită emiterea ordinului de protecţie

1. Relatarea faptelor şi locul desfăşurării lor

______________________________________________________________________________
| |
| |
| |
| |
| |
| |
|_____________________________________________________________________________
_|

2. Ce alte acte de violenţă s-au produs anterior împotriva persoanelor (victimă, membri
ai familiei, minori sau alte persoane) sau asupra bunurilor?

______________________________________________________________________________
| |
| |
| |
| |
| |
| |
|_____________________________________________________________________________
_|

3. A avut loc vreun act de violenţă în prezenţa minorilor?

4. Există vreo situaţie de risc pentru minori, inclusiv posibilitate de a fi luaţi fără drept
de pârât?
5. Pârâtul deţine arme sau are acces la arme prin natura muncii sale ori din alte motive?
6. Există martori la faptele descrise?
7. Ce alte probe pot susţine declaraţiile? (de exemplu, linii telefonice tăiate/rupte,
telefoane mobile sparte, alte obiecte distruse, mesaje telefonice înregistrate, inclusiv sms,
scrisori, fotografii, documente etc.)
#M6
8. Aţi beneficiat anterior de o hotărâre judecătorească privind emiterea unui ordin de
protecţie? DA/NU

#M6
NOTĂ:
Dacă la pct. 8 răspunsul a fost DA, menţionaţi hotărârile judecătoreşti privind emiterea
ordinului de protecţie şi precizaţi, după caz, numărul hotărârilor şi durata valabilităţii
ordinului de protecţie, după cum urmează:
"hotărârea judecătorească nr. ............. din data de .................. emisă de către
................... (instanţa care a pronunţat hotărârea judecătorească), cu valabilitate
.................. (durata de valabilitate a ordinului de protecţie). Ordinul de protecţie emis
a fost respectat DA/NU."
#B
VII. Asistenţa medicală a victimei
1. Victima a suferit leziuni fizice sau a fost maltratată psihologic? DA/NU
2. A primit îngrijiri în vreun centru medical? DA/NU
3. Deţine certificat medico-legal, medical sau alte documente medicale? DA/NU
În caz afirmativ, acestea se vor anexa în copie.
În caz negativ, se vor indica centrul medical şi data consultului medical.

VIII. Măsurile care se solicită a fi dispuse prin ordinul de protecţie

______________________________________________________________________________
| a) evacuarea temporară a pârâtului din locuinţă, indiferent dacă | DA/NU |
| acesta este titularul dreptului de proprietate; | |
|______________________________________________________________________|______
_|
| b) reintegrarea victimei şi, după caz, a copiilor în locuinţa | DA/NU |
| familiei; | |
|______________________________________________________________________|______
_|
| c) limitarea dreptului de folosinţă al pârâtului, dacă este posibil, | DA/NU |
| doar asupra unei părţi a locuinţei comune, astfel încât pârâtul să nu| |
| vină în contact cu victima; | |
|______________________________________________________________________|______
_|
| d.1) obligarea pârâtului la păstrarea unei distanţe minime | DA/NU |
| determinate faţă de victimă; | |
| d.2) obligarea pârâtului la păstrarea unei distanţe minime | DA/NU |
| determinate faţă de copiii victimei sau faţă de alte rude ale | |
| acesteia; | |
| d.3) obligarea pârâtului la păstrarea unei distanţe minime | DA/NU |
| determinate faţă de reşedinţa, locul de muncă sau unitatea de | |
| învăţământ a persoanei protejate; | |
| În caz afirmativ, se vor menţiona datele de identificare a acestor | |
| locuri. | |
|______________________________________________________________________|______
_|
| e) interdicţia pentru pârât de a se deplasa în anumite localităţi sau| DA/NU |
| zone determinate pe care victima le frecventează ori le vizitează | |
| periodic; | |
| În caz afirmativ, se vor identifica aceste localităţi şi zone. | |
|______________________________________________________________________|______
_|
| f) interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin | DA/NU |
| corespondenţă sau în orice alt mod, cu victima; | |
|______________________________________________________________________|______
_|
| g) obligarea agresorului de a preda poliţiei armele deţinute; | DA/NU |
|______________________________________________________________________|______
_|
| h) încredinţarea copiilor minori sau stabilirea reşedinţei acestora; | DA/NU |
| În caz afirmativ, se vor indica numele, prenumele şi data naşterii | |
| copiilor, persoana către care se propune încredinţarea. | |
|______________________________________________________________________|______
_|
| i) suportarea de către pârât a chiriei şi/sau a întreţinerii pentru | DA/NU |
| locuinţa temporară unde victima, copiii minori sau alţi membri ai | |
| familiei locuiesc ori urmează să locuiască din cauza imposibilităţii | |
| de a rămâne în locuinţa familială. | |
| În caz afirmativ, care este suma considerată necesară şi ce | |
| reprezintă? | |
|______________________________________________________________________|______
_|

IX. Alte măsuri

______________________________________________________________________________
| 1. Victima are o activitate remunerată? | DA/NU |
| În caz afirmativ, se va indica, cu aproximaţie, suma pe care o | |
| primeşte. | |
|______________________________________________________________________|______
_|
| 2. Pârâtul are loc de muncă sau desfăşoară o activitate remunerată? | DA/NU |
| În caz afirmativ, se indică suma lunară aproximativă pe care pârâtul | |
| o primeşte, dacă se cunoaşte. | |
|______________________________________________________________________|______
_|
| 3. Există alte surse de venituri ale familiei? | DA/NU |
| În caz afirmativ, să se indice suma aproximativă, dacă se cunoaşte. | |
|______________________________________________________________________|______
_|

X. Alte precizări considerate ca relevante

Data Semnătura
..............................
..............................

Domnului preşedinte al Judecătoriei ......................................

---------------
 ORDIN Nr. 146/2578/2018 din 11 decembrie 2018
privind modalitatea de gestionare a cazurilor de violenţă domestică de către poliţişti

EMITENT: MINISTERUL AFACERILOR INTERNE

Nr. 146 din 11 decembrie 2018
MINISTERUL MUNCII ŞI JUSTIŢIEI SOCIALE
Nr. 2.578 din 18 decembrie 2018
PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL NR. 1110 din 28 decembrie 2018

Având în vedere prevederile art. 22^10 din Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea şi
combaterea violenţei domestice, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,
în temeiul art. 7 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 30/2007 privind
organizarea şi funcţionarea Ministerului Afacerilor Interne, aprobată cu modificări prin
Legea nr. 15/2008, cu modificările şi completările ulterioare, şi al art. 17 alin. (3) din
Hotărârea Guvernului nr. 12/2017 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Muncii şi
Justiţiei Sociale, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul afacerilor interne şi ministrul muncii şi justiţiei sociale emit următorul ordin:

ART. 1
Prezentul ordin reglementează modalitatea de gestionare a cazurilor de violenţă domestică
de către poliţişti, stabilind următoarele:
a) procedura de intervenţie a poliţiştilor în cazurile de violenţă domestică şi de cooperare
cu celelalte instituţii cu atribuţii în prevenirea şi combaterea violenţei domestice;
b) metodologia de utilizare a formularului de evaluare a riscului;
c) procedura de emitere a ordinului de protecţie provizoriu;
d) procedura de punere în executare a ordinului de protecţie provizoriu.
ART. 2
(1) Intervenţiile poliţiştilor la cazurile de violenţă domestică se realizează ca urmare a
sesizărilor:
a) prin Sistemul naţional unic pentru apeluri de urgenţă;
b) formulate în scris sau oral, direct ori telefonic la sediul unităţilor de poliţie de către
persoanele implicate în actele de violenţă domestică, de către persoanele care au asistat la
producerea actelor de violenţă domestică sau de către alte persoane;
c) din oficiu.
(2) În situaţia prevăzută la alin. (1) lit. b), poliţistul care preia sesizarea va gestiona
intervenţia şi emiterea ordinului de protecţie provizoriu, indiferent dacă victima reclamă sau
nu săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală, aplicând în mod corespunzător
prevederile prezentului ordin.
ART. 3
Prevederile prezentului ordin se aplică:
a) în cazul sesizării potrivit art. 2 alin. (1) lit. a), de către poliţiştii din cadrul structurilor de
ordine publică;
b) în cazul sesizărilor potrivit art. 2 alin. (1) lit. b) şi c), de către poliţiştii care sunt sesizaţi
direct sau se sesizează din oficiu, indiferent de structura din care fac parte.
ART. 4
(1) Pe parcursul intervenţiei, poliţiştii desfăşoară, după caz, următoarele activităţi:
 a) iau măsuri pentru separarea victimei de agresor şi realizează orice alte demersuri
necesare eliminării riscurilor imediate;
b) observă şi adresează întrebări cu privire la starea fizică a persoanelor implicate şi, dacă
se impune, solicită intervenţia echipelor medicale;
c) informează atât victima, cât şi agresorul cu privire la drepturile şi obligaţiile acestora,
măsurile ce vor fi dispuse în urma evaluării situaţiei de fapt, prin ordinul de protecţie
provizoriu;
d) sesizează structurile specializate ale Poliţiei Române sau ale altor instituţii în situaţia în
care, cu ocazia verificării sesizării, sunt constatate aspecte aflate în competenţa acestora;
e) procedează la obţinerea de probe, potrivit art. 22^2 din Legea nr. 217/2003 pentru
prevenirea şi combaterea violenţei domestice, republicată, cu modificările şi completările
ulterioare, sau prevederilor Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, cu
modificările şi completările ulterioare, după caz.
(2) Poliţiştii solicită sprijin din partea altor efective din dispozitivele de ordine şi siguranţă
publică în situaţiile în care, în funcţie de evoluţia stării conflictuale, nu se poate asigura
desfăşurarea în condiţii de siguranţă a procedurii de evaluare a riscului şi de emitere a
ordinului de protecţie provizoriu.
(3) În cazul în care la eveniment intervine o patrulă formată exclusiv din alte structuri
decât cele ale Poliţiei Române, membrii acesteia vor lua măsurile prevăzute la alin. (1) lit. a)
şi b) şi vor solicita, prin dispecerat, prezenţa poliţiştilor competenţi să emită ordinul de
protecţie provizoriu potrivit prezentului ordin.
ART. 5
(1) Cu ocazia intervenţiei, în vederea stabilirii existenţei unui risc iminent ca viaţa,
integritatea fizică ori libertatea persoanelor să fie pusă în pericol printr-un act de violenţă
domestică, poliţiştii evaluează situaţia de fapt pe baza formularului de evaluare a riscului.
(2) Modelul formularului de evaluare a riscului este prevăzut în anexa nr. 1.
(3) Metodologia de utilizare a formularului de evaluare a riscului este prevăzută în anexa
nr. 2.
ART. 6
(1) Concluziile rezultate în urma întocmirii formularului de evaluare a riscului sunt aduse
la cunoştinţa victimei, care semnează de luare la cunoştinţă.
(2) În situaţia în care victima refuză să semneze, se menţionează acest fapt în formularul
de evaluare a riscului, la secţiunea dedicată semnăturii acesteia.
ART. 7
(1) În situaţia în care concluziile rezultate în urma întocmirii formularului de evaluare a
riscului indică existenţa unui risc iminent ca viaţa, integritatea fizică ori libertatea victimei să
fie pusă în pericol, poliţistul care a întocmit formularul de evaluare a riscului emite ordinul
de protecţie provizoriu, al cărui model este prevăzut în anexa nr. 3.
(2) Ordinul de protecţie provizoriu poate fi emis şi în situaţia în care victima se află în
imposibilitatea obiectivă de a furniza informaţiile necesare completării formularului de
evaluare a riscului, pe baza evaluării criteriilor din cap. I al formularului de către poliţist.
(3) În situaţia prevăzută la alin. (2), informaţiile necesare completării cap. I al formularului
sunt obţinute pe baza probelor administrate potrivit art. 22^2 din Legea nr. 217/2003,
republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
(4) Originalul ordinului de protecţie provizoriu se înregistrează, după emiterea acestuia, în
evidenţele unităţii/subunităţii de poliţie din care face parte poliţistul care l-a emis.
ART. 8
 După emiterea ordinului de protecţie provizoriu, în situaţia în care constată necesitatea
acordării de servicii sociale, poliţiştii solicită intervenţia echipei mobile prevăzute la art.
35^1 din Legea nr. 217/2003, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, care îşi
îndeplineşte atribuţiile stabilite prin acelaşi act normativ.
ART. 9
Modelul procesului-verbal prevăzut la art. 22^6 alin. (4) din Legea nr. 217/2003,
republicată, cu modificările şi completările ulterioare, este prevăzut în anexa nr. 4.
ART. 10
(1) Cu ocazia evaluării gradului de risc premergătoare emiterii ordinului de protecţie
provizoriu, atât victimei, cât şi agresorului li se solicită să dea câte o declaraţie, al căror
model este prevăzut în anexa nr. 5, respectiv în anexa nr. 6.
(2) În cazul în care persoanele prevăzute la alin. (1) refuză sau nu pot să dea declaraţii,
acest aspect se consemnează în procesul-verbal prevăzut la art. 9.
ART. 11
(1) În situaţia în care a fost dispusă măsura prevăzută la art. 22^4 alin. (1) lit. a) din Legea
nr. 217/2003, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, iar agresorul declară că
nu are asigurată cazarea din altă sursă, poliţistul care a emis ordinul de protecţie provizoriu îl
informează de îndată pe agresor cu privire la dreptul de a solicita găzduirea în cadrul
centrelor rezidenţiale pentru persoanele fără adăpost sau al adăposturilor de noapte.
(2) Dacă agresorul nu doreşte să beneficieze de cazarea pusă la dispoziţie potrivit alin. (1)
şi optează să locuiască la o altă persoană, poliţistul care a emis ordinul de protecţie îi va
solicita să dea o declaraţie privind adresa la care va locui şi persoana care îi va asigura
cazarea.
(3) Aspectele referitoare la îndeplinirea procedurilor prevăzute la alin. (1) şi (2) se
consemnează în procesul-verbal prevăzut la art. 9 sau în declaraţia prevăzută în anexa nr. 6,
după caz.
(4) Cu ocazia evacuării temporare din locuinţă, agresorului i se oferă timpul strict necesar
pentru ca acesta să îşi poată lua asupra sa documentele de identitate, bani, medicamentele sau
alte bunuri personale de strictă necesitate.
ART. 12
În situaţia în care a fost dispusă măsura prevăzută la art. 22^4 alin. (1) lit. b) din Legea nr.
217/2003, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, după evacuarea agresorului
din locuinţă, poliţistul procedează la reintegrarea victimei şi, după caz, a copiilor acesteia în
locuinţă.
ART. 13
În situaţia în care a fost dispusă măsura prevăzută la art. 22^4 alin. (1) lit. c) din Legea nr.
217/2003, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi agresorul este prezent la
faţa locului alături de victimă, poliţistul procedează la conducerea acestuia la distanţa minimă
prevăzută în ordinul de protecţie provizoriu.
ART. 14
Măsura prevăzută la art. 22^4 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 217/2003, republicată, cu
modificările şi completările ulterioare, se execută potrivit legii speciale. Până la data intrării
în vigoare a legii speciale, poliţiştii nu vor dispune această măsură.
ART. 15
(1) În situaţia în care a fost dispusă măsura prevăzută la art. 22^4 alin. (1) lit. e) din Legea
nr. 217/2003, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, poliţiştii procedează la
ridicarea armelor şi muniţiilor pe bază de proces-verbal şi iau măsurile necesare pentru
depunerea acestora în camera de corpuri delicte a unităţii de poliţie, organizată potrivit
Ordinului ministrului afacerilor interne nr. 73/2013 privind organizarea şi funcţionarea
camerelor de corpuri delicte, precum şi pentru informarea structurii competente de arme,
explozivi şi substanţe periculoase.
(2) În cazul în care armele şi muniţiile sunt deţinute de agresor în alt loc decât cel în care a
fost realizată intervenţia, poliţistul care a emis ordinul de protecţie informează, de îndată,
structura de arme, explozivi şi substanţe periculoase competentă despre măsura de protecţie
dispusă.
(3) Structura competentă de arme, explozivi şi substanţe periculoase adoptă măsurile
necesare în vederea ridicării, cu celeritate, a armelor şi muniţiilor şi demarează procedurile
de verificare a îndeplinirii de către agresor a condiţiilor prevăzute de Legea nr. 295/2004
privind regimul armelor şi al muniţiilor, republicată, cu modificările şi completările
ulterioare.
ART. 16
Dacă ordinul de protecţie provizoriu vizează minori, persoane cu dizabilităţi sau persoane
cu nevoi speciale, poliţiştii pun la dispoziţia echipei mobile prevăzute la art. 35^1 alin. (1)
din Legea nr. 217/2003, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, date necesare
pentru punerea în aplicare a unor măsuri de protecţie urgente şi specifice sau, după caz,
pentru sesizarea autorităţilor şi instituţiilor publice competente cu punerea în aplicare a
acestor măsuri.
ART. 17
(1) Prevederile prezentului ordin se aplică şi de către poliţiştii ce au calitatea de organ de
cercetare penală al poliţiei judiciare sesizaţi cu privire la existenţa unui act de violenţă
domestică.
(2) Competenţele şi atribuţiile poliţiştilor care realizează intervenţiile prevăzute la art. 2 se
exercită în mod corespunzător şi de către poliţişti ce au calitatea de organ de cercetare penală
al poliţiei judiciare, cu sprijinul, după caz, al unor efective din dispozitivele de ordine şi
siguranţă publică, dacă în cauză a fost deschis un dosar penal.
ART. 18
Anexele nr. 1 - 6 fac parte integrantă din prezentul ordin.
ART. 19
Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Ministrul afacerilor interne,

Carmen Daniela Dan

Ministrul muncii şi justiţiei sociale,

Marius-Constantin Budăi
 ANEXA 1

FORMULAR DE EVALUARE A RISCULUI

____________________________________________________________________________
| CAPITOLUL I - CONSTATĂRI REZULTATE PRIN PRISMA RĂSPUNSURILOR OFERITE DE |
| VICTIMĂ |
|____________________________________________________________________________|
| Pentru evaluarea riscului iminent asupra vieţii şi integrităţii | DA | NU |
| victimei, răspundeţi cu DA sau NU la următoarele întrebări: | | |
|__________________________________________________________________|____|____|
| 1. Agresorul/Agresoarea a încercat vreodată să vă ucidă? | | |
|__________________________________________________________________|____|____|
| 2. Au fost agresaţi şi alţi membri de familie/copii? | | |
|__________________________________________________________________|____|____|
| 3. Agresorul/Agresoarea a ameninţat vreodată că îi va răni sau | | |
| ucide pe vreunul dintre ei? | | |
|__________________________________________________________________|____|____|
| 4. În urma prezentului incident aţi suferit leziuni? | | |
| _ _ _ | | |
| Echimoze |_| Excoriaţii |_| Plăgi tăiate/înţepate/împuşcate |_| | | |
| _ _ _ | | |
| Arsuri |_| Mutilări |_| Altele |_| | | |
|__________________________________________________________________|____|____|
| 5. Agresorul/Agresoarea a folosit vreodată arme sau obiecte care | | |
| să vă rănească? | | |
|__________________________________________________________________|____|____|
| 6. Agresorul/Agresoarea a vandalizat sau a distrus bunuri, a | | |
| agresat/maltratat animale de companie ale victimei/familiei? | | |
|__________________________________________________________________|____|____|
| 7. Vă este teamă de viitoare agresiuni sau violenţe asupra | | |
| dumneavoastră sau a altor membri de familie? | | |
|__________________________________________________________________|____|____|
| 8. Agresorul/Agresoarea este o persoană violentă? | | |
|__________________________________________________________________|____|____|
| 9. Agresiunile au crescut în intensitate şi frecvenţă în ultima | | |
| perioadă? | | |
|__________________________________________________________________|____|____|
| 10. Agresorul/Agresoarea deţine în mod legal/ilegal arme letale | | |
| sau neletale? | | |
|__________________________________________________________________|____|____|
| 11. Agresorul/Agresoarea este consumator/consumatoare de | | |
| substanţe stupefiante? | | |
|__________________________________________________________________|____|____|
| 12. Agresorul/Agresoarea a fost diagnosticat/diagnosticată cu | | |
| afecţiuni psihice sau alte boli care îi pot afecta | | |
| discernământul? | | |
|__________________________________________________________________|____|____|
| 13. Agresorul/Agresoarea are probleme cu consumul de alcool? | | |
|__________________________________________________________________|____|____|
| 14. Agresorul/Agresoarea vă interzice să vă întâlniţi cu familia,| | |
| prietenii sau alte persoane, vă controlează frecvent activităţile| | |
| zilnice, convorbirile telefonice, corespondenţa (inclusiv | | |
| electronică)? | | |
|__________________________________________________________________|____|____|
| 15. Aţi mai fost victima vreunui astfel de incident în relaţia | | |
| dumneavoastră cu agresorul/agresoarea? | | |
|__________________________________________________________________|____|____|
| 16. Agresorul/Agresoarea v-a împiedicat să vă despărţiţi de | | |
| el/ea? | | |
|__________________________________________________________________|____|____|
| 17. Împotriva agresorului/agresoarei a mai fost emis ordin de | | |
| protecţie/ordin de protecţie provizoriu? | | |
|__________________________________________________________________|____|____|
| 18. Există o altă persoană, asociată agresorului/agresoarei, care| | |
| v-a ameninţat sau de care vă este frică? | | |
| Dacă răspunsul este DA, menţionaţi numele, prenumele şi relaţia | | |
| acesteia cu agresorul/agresoarea. | | |
| ................................................................ | | |
|__________________________________________________________________|____|____|
| 19. Cunoaşteţi dacă agresorul/agresoarea a mai avut probleme cu | | |
| legea? În caz afirmativ, vă rog, detaliaţi. | | |
| _ _ | | |
| Violenţă domestică |_| Violenţă sexuală |_| | | |
| _ _ | | |
| Alt tip de violenţă |_| Altele |_| | | |
| ................................................................ | | |
|__________________________________________________________________|____|____|
| 20. Vă simţiţi ameninţat(ă), urmărit(ă), hărţuit(ă) de agresor/ | | |
| agresoare? | | |
|__________________________________________________________________|____|____|
| 21. Agresorul/Agresoarea v-a interzis vreodată să cereţi ajutor | | |
| sau să apelaţi la sprijinul organelor de aplicare a legii? | | |
|__________________________________________________________________|____|____|
| CLASIFICAREA RISCULUI ASUPRA VICTIMEI |
|____________________________________________________________________________|
| EXISTĂ RISC IMINENT | | NU EXISTĂ RISC IMINENT | | |
|_______________________________|__|_______________________________|____|____|
| Dacă la întrebările 1 - 7 | | Dacă la întrebările 1 - 7 nu au | |
| minimum 2 răspunsuri sunt cu | | fost minimum 2 răspunsuri cu DA şi | |
| DA | | nici la întrebările 8 - 21 nu sunt | |
|_______________________________|__| minimum 6 răspunsuri cu DA | |
| Dacă la întrebările 1 - 7 nu | | | |
| au fost minimum 2 răspunsuri | | | |
| cu DA, dar la întrebările | | | |
| 8 - 21 au fost minimum 6 | | | |
| răspunsuri cu DA | | | |
|_______________________________|__|____________________________________|____|
| CAPITOLUL II - CONSTATĂRILE POLIŢISTULUI |
|____________________________________________________________________________|
| Pentru evaluarea riscului iminent asupra vieţii şi integrităţii | DA | NU |
| victimei: | | |
|__________________________________________________________________|____|____|
| 1. Agresorul/Agresoarea manifestă agresivitate în limbaj. | | |
|__________________________________________________________________|____|____|
| 2. Victima, copiii acesteia sau alţi membri ai familiei se află | | |
| în stare de panică. | | |
|__________________________________________________________________|____|____|
| 3. În locuinţă sunt urme de distrugeri/răvăşiri. | | |
|__________________________________________________________________|____|____|
| 4. Victima nu cooperează cu poliţia din cauza unei stări de | | |
| temere. | | |
| _ _ | | |
| Faţă de agresor |_| Faţă de alţi membri de familie |_| | | |
| _ _ | | |
| Faţă de alte persoane |_| Altele |_| | | |
| | | |
| Observaţii ......................................... | | |
|__________________________________________________________________|____|____|

Document care conţine date cu caracter personal, protejate potrivit legii!

____________________________________________________________________________
| 5. Victima, copiii acesteia sau alţi membri ai familiei prezintă | | |
| urme vizibile de violenţă. | | |
| _ _ _ | | |
| Echimoză(e) |_| Excoriaţii |_| Plăgi tăiate/înţepate |_| | | |
| _ _ _ | | |
| Arsuri |_| Cu hainele smulse, rupte |_| Mutilări |_| | | |
| _ _ _ | | |
| Legat(ă) de ceva |_| Împuşcat(ă) |_| Altele |_| | | |
| | | |
| Observaţii ................................................ | | |
|__________________________________________________________________|____|____|
| 6. Victima se află în imposibilitatea obiectivă de a furniza | | |
| informaţiile prevăzute la cap. I. | | |
|__________________________________________________________________|____|____|
| Alte informaţii relevante obţinute de la victimă sau identificate de către |
| poliţist şi care pot conduce la stabilirea nivelului de risc. |
| (de exemplu: vulnerabilităţile victimei, dizabilităţi, boli mintale, starea|
| de ebrietate, ocupaţia agresorului/agresoarei - dacă are acces la arme, de |
| exemplu, militar, poliţist, sau orice alte detalii de interes) |
| .......................................................................... |
| .......................................................................... |
| .......................................................................... |
| .......................................................................... |
|____________________________________________________________________________|

Încheiat azi ........, ora ...... VICTIMA

POLIŢIST Am luat cunoştinţă de prevederile
Semnătura ............... art. 326 - Falsul în declaraţii din
Codul penal.
Semnătura ....................

Am fost informat(ă) cu privire la

riscurile la care mă expun şi mă
opun emiterii unui ordin de protecţie
provizoriu.
Semnătura .................

Document care conţine date cu caracter personal, protejate potrivit legii!

 ANEXA 2

METODOLOGIE
de utilizare a formularului de evaluare a riscului

1. Formularul de evaluare a riscului se completează de către poliţist.

2. Formularul de evaluare a riscului este structurat pe două categorii:
- evaluarea riscului prin prisma răspunsurilor oferite de victimă;
- constatările poliţistului.
3. Consemnarea răspunsului la întrebările din formular se face prin bifarea căsuţei
corespunzătoare cu X. În cazul în care victima nu înţelege semnificaţia unor termeni,
poliţistul va oferi explicaţiile necesare, într-un limbaj adaptat nivelului de înţelegere al
victimei.
4. Evaluarea riscului prin prisma răspunsurilor oferite de victimă se realizează prin
interpretarea răspunsurilor şi stabilirea categoriei de risc în care se încadrează situaţia de fapt.
5. Clasificarea riscului rezultat din interpretarea răspunsurilor oferite de victimă se poate
încadra în una dintre următoarele două categorii:
- "există risc iminent";
- "nu există risc iminent".
6. Pentru încadrarea în categoria "există risc iminent" trebuie ca:
- minimum 2 dintre răspunsurile la cap. I - întrebările 1 - 7 din formularul de evaluare a
riscului să fie DA; sau
- dacă la cap. I - întrebările 1 - 7 din formularul de evaluare a riscului nu au fost minimum
2 răspunsuri cu DA, dar la cap. I - întrebările 8 - 21 din formularul de evaluare a riscului au
fost minimum 6 răspunsuri cu DA.
7. Pentru încadrarea în categoria "nu există risc iminent" trebuie ca la întrebările 1 - 7 să
nu fie minimum 2 răspunsuri cu DA şi nici la întrebările 8 - 21 să nu fie minimum 6
răspunsuri cu DA.
8. Evaluarea riscului prin constatările poliţistului este de natură să întărească aspectele
rezultate din evaluarea riscului prin prisma răspunsurilor oferite de victimă.
9. Dacă victima se află în imposibilitatea obiectivă de a furniza informaţiile prevăzute la
cap. I din formularul de evaluare a riscului, poliţistul va completa căsuţele de la cap. I din
acelaşi formular pe baza informaţiilor pe care le poate obţine din administrarea probelor
conform legii, aplicând în mod corespunzător procedura prevăzută la pct. 6 şi 7.
10. Indiferent de natura constatărilor poliţistului înscrise la cap. II - pct. 1 - 5 din
formularul de evaluare a riscului, dacă din interpretarea răspunsurilor oferite de victimă
riscul a fost evaluat în categoria "există risc iminent", poliţistul emite ordin de protecţie
provizoriu, în condiţiile legii.
11. Ordinul de protecţie nu va fi emis doar în situaţia în care victima se opune în mod
expres. Opoziţia trebuie să fie explicită şi neechivocă şi se materializează prin semnătura
victimei pe formularul de evaluare a riscului, după ce aceasta a fost informată în prealabil
despre riscurile la care se expune. Dacă poliţistul nu emite ordinul în aceste condiţii, acesta
va informa victima cu privire la posibilitatea formulării unei cereri pentru emiterea unui
ordin de protecţie potrivit art. 23 din Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea şi combaterea
violenţei domestice, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi pune la
dispoziţia acesteia formularul de cerere prevăzut la art. 26 din acelaşi act normativ.
 12. Dacă în urma evaluării riscului rezultă că nu există risc iminent ori victima se opune
emiterii ordinului, poliţistul va informa persoana care susţine că este victimă a violenţei
domestice cu privire la posibilitatea formulării unei cereri pentru emiterea unui ordin de
protecţie potrivit art. 23 din Legea nr. 217/2003, republicată, cu modificările şi completările
ulterioare, şi pune la dispoziţia acesteia formularul de cerere prevăzut la art. 26 din acelaşi
act normativ.
13. Orice altă informaţie comunicată de victimă, obţinută de la alte persoane sau constatată
de poliţist, va fi consemnată în formularul de evaluare a riscului în spaţiul special destinat.
14. Victima va semna la rubrica aferentă luării la cunoştinţă cu privire la dispoziţiile art.
326 - Falsul în declaraţii din Codul penal.
15. Formularul de evaluare a riscului va fi semnat, în mod obligatoriu, de către poliţist.
Victima semnează formularul de evaluare a riscului doar dacă se opune în mod expres şi
neechivoc emiterii ordinului de protecţie provizoriu.
 ANEXA 3
____________________________________________________________________________
| (spaţiu destinat rezoluţiei administrative| (spaţiu destinat înregistrării)|
| a procurorului competent) | |
| | |
| | |
|___________________________________________|________________________________|

ORDIN DE PROTECŢIE PROVIZORIU

Emis astăzi, ...../...../........., ora .......:......, în*1)

.......................................... de către*2)
................................., poliţist în cadrul
..........................................

Astăzi, data de mai sus, în urma intervenţiei efectuate la evenimentul

sesizat de către ................................... din localitatea
...................., judeţul/sectorul ................, am constatat existenţa
riscului iminent asupra vieţii, integrităţii fizice ori asupra libertăţii
victimei/victimelor violenţei domestice:
a) domnul/doamna ........................................,
posesor/posesoare al/a C.I./B.I. seria ...... nr. ................ C.N.P.
_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|, domiciliat(ă) în
.................................., str. ............... nr. ....., bl. .....,
sc. ....., et. ....., ap. ....., judeţul/sectorul ..............;
b) domnul/doamna ........................................,
posesor/posesoare al/a C.I./B.I. seria ...... nr. ................ C.N.P.
_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|, domiciliat(ă) în
.................................., str. ............... nr. ....., bl. .....,
sc. ....., et. ....., ap. ....., judeţul/sectorul ..............;
c) domnul/doamna ........................................,
posesor/posesoare al/a C.I./B.I. seria ...... nr. ................. C.N.P.
_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|, domiciliat(ă) în .................................,
str. ................ nr. ....., bl. ....., sc. ....., et. ....., ap. .....,
judeţul/sectorul .............,

ocazie cu care, în temeiul art. 22^1 din Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea
şi combaterea violenţei domestice, republicată, cu modificările şi completările
ulterioare, emit prezentul ordin împotriva agresorului identificat în persoana
domnului/doamnei ......................................................,
posesor/posesoare al/a C.I./B.I. seria ........ nr. .....................
C.N.P. _|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|, domiciliat(ă) în ..................., str.
................ nr. ........, bl. ......, sc. ...., et. ......., ap. ......,
judeţul/sectorul .............., care la data de ...../...../........ a
săvârşit următoarele*3):
..........................................................................
..............................................................................
..............................................................................
..............................................................................
..............................................................................
..............................................................................
..............................................................................
..............................................................................
..............................................................................
..............................................................................
..............................................................................
Situaţia de fapt a fost evaluată pe baza următoarelor probe*4):
..........................................................................
..............................................................................
..............................................................................
..............................................................................
..............................................................................

------------
*1) Locul unde este emis ordinul de protecţie provizoriu, prin indicarea
unităţii administrativ-teritoriale/sectorului municipiului Bucureşti.
*2) Gradul, numele şi prenumele poliţistului.
*3) Motivele de fapt care determină dispunerea ordinului de protecţie
provizoriu.
*4) Se indică probele obţinute în condiţiile art. 22^2 din Legea nr.
217/2003, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Document care conţine date cu caracter personal, protejate potrivit legii!

Dispun ca, începând cu data ...../...../..........., ora ....:...., pe o

perioadă de 5 zile reprezentând o durată de 120 de ore, respectiv până la data
de ...../...../..........., ora ....:...., agresorul/agresoarea să respecte
următoarele măsuri de protecţie:
_
|_| să părăsească temporar, indiferent dacă acesta/aceasta este titularul
dreptului de proprietate, locuinţa/locuinţele comună/comune situată/situate la
adresa: ................., str. ............. nr. ...., bl. ...., sc. ...., et.
...., ap. ...., judeţul ....................;
_
|_| reintegrarea în locuinţa comună a victimei/victimelor şi
copilului/copiilor:
a) domnul/doamna .........................., posesor/posesoare al/a
C.I./B.I. seria ..... nr. .......... C.N.P. _|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|,
domiciliat(ă) în ....................., str. ............................ nr.
...., bl. ...., sc. ....., et. ...., ap. ...., judeţul/sectorul
.......................................;
b) domnul/doamna .........................., posesor/posesoare al/a
C.I./B.I. seria ..... nr. .......... C.N.P. _|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|,
domiciliat(ă) în ....................., str. ............................ nr.
...., bl. ...., sc. ....., et. ...., ap. ...., judeţul/sectorul
.......................................;
c) domnul/doamna .........................., posesor/posesoare al/a
C.I./B.I. seria ...... nr. ......... C.N.P. _|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|,
domiciliat(ă) în ....................., str. ............................ nr.
...., bl. ...., sc. ....., et. ...., ap. ...., judeţul/sectorul
.......................................;
_
|_| să păstreze o distanţă minimă de ............... metri faţă de:
_
|_| victima/victimele:
a) domnul/doamna .........................., posesor/posesoare al/a
C.I./B.I. seria ...... nr. ......... C.N.P. _|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|,
domiciliat(ă) în ......................., str. .......................... nr.
...., bl. ...., sc. ...., et. ...., ap. ...., judeţul/sectorul
........................................;
b) domnul/doamna .........................., posesor/posesoare al/a
C.I./B.I. seria ...... nr. ......... C.N.P. _|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|,
domiciliat(ă) în ......................., str. .......................... nr.
...., bl. ...., sc. ...., et. ...., ap. ...., judeţul/sectorul
........................................;
c) domnul/doamna .........................., posesor/posesoare al/a
C.I./B.I. seria ..... nr. .......... C.N.P. _|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|,
domiciliat(ă) în ......................., str. .......................... nr.
...., bl. ...., sc. ...., et. ...., ap. ...., judeţul/sectorul
........................................;
_
|_| membrii familiei acesteia:
 a) domnul/doamna .........................., posesor/posesoare al/a
C.I./B.I. seria ...... nr. ......... C.N.P. _|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|,
domiciliat(ă) în ......................, str. ........................... nr.
...., bl. ...., sc. ...., et. ...., ap. ...., judeţul/sectorul
........................................;
b) domnul/doamna .........................., posesor/posesoare al/a
C.I./B.I. seria ...... nr. ......... C.N.P. _|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|,
domiciliat(ă) în ......................, str. ........................... nr.
...., bl. ...., sc. ...., et. ...., ap. ...., judeţul/sectorul
........................................;
c) domnul/doamna .........................., posesor/posesoare al/a
C.I./B.I. seria ...... nr. ......... C.N.P. _|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|,
domiciliat(ă) în ......................, str. ........................... nr.
...., bl. ...., sc. ...., et. ...., ap. ...., judeţul/sectorul
........................................;
_
|_| reşedinţa victimei, situată la adresa ..............................,
str. ......................... nr. ...., bl. ...., sc. ...., et. ...., ap.
...., judeţul .............................;
_
|_| locul/locurile de muncă al/ale victimei, de la adresa/adresele*5):
a) ........................, str. ................... nr. ...., bl. ....,
sc. ...., et. ....., ap. ...., judeţul ................................;
b) ........................, str. ................... nr. ...., bl. ....,
sc. ...., et. ....., ap. ...., judeţul ................................;
c) ........................, str. ................... nr. ...., bl. ....,
sc. ...., et. ....., ap. ...., judeţul ................................;
_
|_| unitatea/unităţile de învăţământ a/ale victimei/victimelor
........................, situată/situate la adresa ........., str. ...........
nr. ...., bl. ...., sc. ...., et. ...., ap. ...., judeţul ...........;
_
|_| să poarte permanent un sistem electronic de supraveghere;
_
|_| să predea organelor de poliţie armele deţinute:
a) model/serie/număr;
b) model/serie/număr;
c) model/serie/număr.

------------
*5) Se va/vor menţiona locul/locurile unde victima/victimele lucrează
efectiv.

Document care conţine date cu caracter personal, protejate potrivit legii!

Agresorului i s-a adus la cunoştinţă faptul că nerespectarea/încălcarea

oricăreia din măsurile dispuse prin prezentul ordin de protecţie provizoriu
constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la o lună la un an, în
conformitate cu art. 32 alin. (2) din Legea nr. 217/2003, republicată, cu
modificările şi completările ulterioare.
Agresorului i s-a adus la cunoştinţă faptul că obligaţiile şi interdicţiile
dispuse împotriva agresorilor prin ordinele de protecţie provizorii devin
obligatorii imediat după emiterea acestora, fără somaţie şi fără trecerea
vreunui termen.
Prezentul ordin poate fi contestat, în termen de 48 de ore de la
comunicare, la Judecătoria*6) ..............................................
Prezentul ordin va fi comunicat structurilor Poliţiei Române în a căror
rază de competenţă teritorială se află locuinţa victimei şi a agresorului, în
situaţia în care acestea nu se află în raza de competenţă teritorială a
structurii emitente.
 Agent constatator Câte o/un copie/duplicat a/al prezentului ordin a fost
(semnătură) înmânată/înmânat:
_ _
|_| victimei/victimelor |_| agresorului
........................... .........................
...........................
...........................
...........................

------------
*6) Judecătoria în a cărei rază teritorială se află locul unde a fost emis
ordinul de protecţie provizoriu.

Document care conţine date cu caracter personal, protejate potrivit legii!

 ANEXA 4

Modelul procesului-verbal prevăzut la art. 22^6 alin. (4) din Legea nr. 217/2003
pentru prevenirea şi combaterea violenţei domestice, republicată, cu modificările şi
completările ulterioare

PROCES-VERBAL

Astăzi, __|__|_____, ora __|__, în ..............................,

subsemnatul, ........................, poliţist în cadrul
.........................................., ca urmare a intervenţiei realizate
în data de mai sus, la evenimentul sesizat de către
............................... din localitatea ..................., judeţul
....................., am emis un ordin de protecţie provizoriu împotriva
agresorului identificat în persoana domnului/doamnei .........................,
posesor/posesoare al/a C.I./B.I. seria ..... nr. ......, C.N.P.
_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|, domiciliat(ă) în ....................., str.
.................. nr. ......, bl. ...., sc. ...., et. ...., ap. ...., judeţul
.............................
Cu această ocazie am constatat următoarele:
_
|_| Agresorul a părăsit locul emiterii ordinului de protecţie provizoriu,
după ce i s-a adus la cunoştinţă că este necesar să aştepte comunicarea
rezultatului verificărilor ce se efectuează în legătură cu sesizarea privind
violenţa domestică.
_
|_| Agresorul a solicitat cazarea în unul dintre centrele rezidenţiale care
oferă cazare pentru persoanele fără adăpost sau adăposturile de noapte,
gestionate de autorităţile administraţiei publice locale, sau orice alt loc
adecvat şi a fost informat, orientat şi condus de către echipa mobilă de
intervenţie din cadrul Serviciului Public de Asistenţă Socială, denumit în
continuare SPAS.
_
|_| Agresorul, deşi prezent la faţa la faţa locului cu ocazia emiterii
ordinului de protecţie provizoriu, refuză:
_
|_| să primească o copie a acestuia;
_
|_| să semneze de primirea acestuia;
_
|_| să declare adresa unde va locui şi persoana care îi va asigura
cazarea, pe perioada de valabilitate a ordinului de protecţie provizoriu.
_
|_| Agresorul nu a fost prezent la realizarea verificărilor în legătură cu
sesizarea privind violenţa domestică sau la emiterea ordinului de protecţie
provizoriu. Acestuia i s-au comunicat faptul că a fost emis un ordin de
protecţie provizoriu, precum şi conţinutul măsurilor de protecţie dispuse prin
acesta, aspecte dovedite prin:
_
|_| declaraţia martorului .........................................;
_
|_| înregistrări video sau audio;
_
|_| înscrisuri, inclusiv cele de natura mesajelor sau postărilor în
mediul electronic sau de telefonie mobilă.
_
|_| Agresorul nu a fost prezent la realizarea verificărilor în legătură cu
sesizarea privind violenţa domestică sau la emiterea ordinului de protecţie
provizoriu. Acestuia nu i s-au comunicat faptul că a fost emis un ordin de
protecţie provizoriu şi nici conţinutul măsurilor de protecţie dispuse prin
acesta.
_
|_| Victima refuză să semneze formularul de evaluare a riscului.
_
|_| Nu a putut fi identificat un martor, din următoarele motive:
..........................
_
|_| Victima/Agresorul refuză să dea declaraţia prevăzută la art. 10 alin.
(1) din Ordinul ministrului afacerilor interne şi al ministrului muncii şi
justiţiei sociale nr. 146/2.578/2018 privind modalitatea de gestionare a
cazurilor de violenţă domestică de către poliţişti.

Poliţist Reprezentant echipa mobilă SPAS

.................... .................................
(semnătura) (semnătura)

Document care conţine date cu caracter personal, protejate potrivit legii!

 ANEXA 5

Modelul declaraţiei date de victima violenţei domestice

DECLARAŢIE

Subsemnatul(a), .........................., posesor/posesoare al/a

C.I./B.I. seria ...... nr. .........., C.N.P. _|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|,
domiciliat(ă) în localitatea ...................., str. ................... nr.
...., bl. ...., sc. ...., et. ...., ap. ...., judeţul
..........................., în calitate de victimă a violenţei domestice,
declar că:
1. mi-au fost comunicate drepturile şi obligaţiile pe care le am în
conformitate cu prevederile Legii nr. 217/2003 pentru prevenirea şi combaterea
violenţei domestice, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;
2. am fost informat(ă) cu privire la posibilitatea formulării unei cereri
pentru emiterea unui ordin de protecţie potrivit prevederilor art. 23 din Legea
nr. 217/2003, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în cazul
în care, ca urmare a evaluării situaţiei de fapt, se constată că nu sunt
întrunite condiţiile pentru emiterea ordinului de protecţie provizoriu;
3. mi-au fost aduse la cunoştinţă concluziile rezultate în urma întocmirii
formularului de evaluare a riscului, ocazie cu care:
_
|_| mi-a fost pus la dispoziţie formularul de cerere privind emiterea
ordinului de protecţie, deoarece s-a constatat că nu sunt întrunite condiţiile
pentru emiterea ordinului de protecţie provizoriu;
_
|_| nu mi-a fost pus la dispoziţie formularul de cerere privind emiterea
ordinului de protecţie, deoarece s-a constatat că sunt întrunite condiţiile
pentru emiterea ordinului de protecţie provizoriu;
4. mi-au fost explicate procedura şi consecinţele purtării unui sistem
electronic de supraveghere şi:
_
|_| sunt de acord să port un astfel de sistem;
_
|_| nu sunt de acord să port un astfel de sistem.

Data Numele, prenumele, semnătura

................... ............................

Document care conţine date cu caracter personal, protejate potrivit legii!

 ANEXA 6

Modelul declaraţiei date de agresor, autor al actului de violenţă domestică

DECLARAŢIE

Subsemnatul(a), ..........................., posesor/posesoare al/a

C.I./B.I. seria ...... nr. ........., C.N.P. _|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|_|,
domiciliat(ă) în localitatea ......................., str. ................ nr.
...., bl. ...., sc. ...., et. ...., ap. ...., judeţul
.........................., în calitate de agresor, autor al actului de
violenţă domestică:
1. declar că mi-au fost comunicate drepturile şi obligaţiile pe care le am
în conformitate cu prevederile Legii nr. 217/2003 pentru prevenirea şi
combaterea violenţei domestice, republicată, cu modificările şi completările
ulterioare, după cum urmează:
a) dreptul de a fi cazat în unul dintre centrele rezidenţiale care oferă
cazare pentru persoanele fără adăpost sau adăposturile de noapte, gestionate de
autorităţile administraţiei publice locale, sau orice alt loc adecvat;
b) dreptul de a solicita şi a obţine o copie a ordinului de protecţie
provizoriu, oricând în perioada de valabilitate a acestuia, de la unitatea de
poliţie din care face parte poliţistul care l-a emis;
c) dreptul de a contesta ordinul de protecţie provizoriu la judecătoria
competentă în a cărei rază teritorială acesta a fost emis, în termen de 48 de
ore de la comunicare;
2. pe perioada valabilităţii ordinului de protecţie provizoriu:
_
|_| solicit cazarea în unul dintre centrele rezidenţiale care oferă cazare
pentru persoanele fără adăpost sau adăposturile de noapte, gestionate de
autorităţile administraţiei publice locale, sau orice alt loc adecvat;
_
|_| declar că voi locui în localitatea .............................., str.
............................ nr. ...., bl. ...., sc. ...., et. ...., ap. ....,
judeţul ............................ .
Urmează a fi cazat(ă) la
..............................................................................;
_
|_| pot fi contactat(ă) la numărul de telefon .............................
.

Data Numele, prenumele, semnătura

................... ............................

Document care conţine date cu caracter personal, protejate potrivit legii!

---------------