4.5.

Probleme rezolvate cu ajutorul ecuaţiilor

4.5.1 Probleme de gradul întîi

4.5.1. Dintr-un vas cu capacitatea de 128 l plin cu alcool se scoate o cantitate de

alcool şi se înlocuieşte cu apă. Din acest amestec se mai scoate o cantitate
egală cu cea scoasă prima dată şi se înlocuieşte cu apă. În vas rămîn 98 l alcool
curat. Cîţi litri de alcool s-au scos prima dată şi cîţi a doua oară ?
(Olimpiadă regională, 1954)
4.5.2. Cineva are o sumă de bani în două buzunare. Dacă pune din primul
buzunar în al doilea atît cît conţine al doilea, apoi din al doilea în primul atît cît
conţine primul şi efectuează această operaţie de trei ori, va avea în ambele
buzunare cîte 36 de lei. Cîţi bani are în fiecare buzunar ?
(S. Octavian, E:2224, G.M.B. 11/1964)
4.5.3. Un rezervor poate fi umplut cu ajutorul a trei conducte. Prima şi a doua
conductă îl pot umple în 105 minute, prima şi a treia în 126 minute, iar a doua şi
a treia în 210 minute. Să se afle în cîte minute se umple rezervorul:
) cînd fiecare din cele trei conducte funcţionează separat;
) cînd toate cele trei conducte funcţionează simultan.
(D. Mîrzan, E:2231, G.M.B. 11/1964)
4.5.4. Două robinete pot umple un bazin curgînd împreună în 6 ore. Dacă
deschidem primul robinet un sfert din timpul cît i-ar trebui celui de-al doilea să
umple singur bazinul, iar apoi pe al doilea un sfert din timpul cît i-ar trebui
primului să umple singur bazinul(închizîndu-l pe primul), atunci se umple
jumătate din bazin şi încă a 24-a parte din el. Cît timp este necesar fiecărui
robinet să umple singur bazinul ?
(Martin Mettler, 9258, G.M.B. 11/1968)
4.5.5. Două maşini pornesc simultan din acelaşi loc în aceeaşi direcţie. Prima
merge cu 50 km/h, iar a doua cu 40 km/h. După 30 de minute, porneşte din
acelaşi loc o a treia maşină, care o ajunge pe prima la o oră şi jumătate după a
doua. Ce viteză are a treia maşină ?
(Olimpiadă naţională, 1954)
4.5.6. Un tren trece prin faţa unui om în 10 secunde, iar prin faţa unei gări cu
lungimea de 500 m în 60 de secunde. Să se calculeze lungimea şi viteza
trenului. (S. Octav, E:3216, G.M.B. 5/1969)
4.5.7. Două vase navighează pe mare cu viteză constantă şi între aceleaşi
puncte fixe. La ora 9 distanţa dintre ele era de 20 de mile, la ora 9.35 de 15 mile,
iar la ora 9.55 de 13 mile. La ce oră este distanţa dintre vase minimă ? Care este
valoarea distanţei minime ?
(Propusă de Suedia pentru O.I.M. 1968; 9301, G.M.B. 12/1968)
4.5.8. O navă merge în direcţia Sud cu viteza de 10 noduri. Trecînd printr-o zonă
de curenţi, viteza navei se măreşte cu 3 noduri. Dacă sensul curentului se
schimbă, viteza navei se micşorează cu un nod. Se cer viteza şi direcţia
curentului. (C.V. Costăchescu, 10629, G.M.B. 9/1970)
4.5.9. Un iepure fuge la 100 de paşi înaintea unui cîine. Iepurele mai face 250 de
paşi şi distanţa dintre ei scade la 30 de paşi. Cîţi paşi va mai fugi iepurele pînă
ce va fi prins de cîine ?
(Problemă chinezească veche, E:2286, G.M.B. 3/1965)
4.5.10. Un băiat înoată la centrul unui bazin circular. Pe marginea bazinului stă
profesorul, care nu poate înota. Profesorul poate alerga de patru ori mai repede
decît înoată băiatul, dar nu poate alerga mai repede decît băiatul. Poate băiatul
să scape de profesor ?
(Olimpiadă, Anglia, 1965; 8067, G.M.B. 3/1967)
4.5.11. Un ceas întîrzie cu două minute şi jumătate pe zi. Se pune ceasul exact
la ora 13 în ziua de 15 martie. Cu cît arată în urmă ceasul la ora 9 în ziua de 21
martie ?
(Olimpiadă, S.U.A, 1964, 8209, G.M.B. 5/1967)
4.5.12. Media aritmetică a 50 de numere este 38. Înlăturăm două dintre aceste
numere, egale cu 45, respectiv 55. Care este media aritmetică a numerelor
rămase ? (7987, G.M.B. 2/1967)
4.5.13. Elevii unei clase plantează pomi în grădina şcolii. Ştiind că doi băieţi şi 7
fete plantează în 6 ore 228 de pomi, iar 4 băieţi şi 5 fete plantează în trei ore 132
de pomi, să se afle:
) Cîţi pomi plantează un băiat în 4 ore ?
) Cîţi pomi plantează o fată în 5 ore ?
(Ana Gereanu, 8528, G.M.B. 10/1967)
4.5.14. a) A cîta parte din lungimea unui creion a rămas nefolosită, dacă o
jumătate din partea rămasă reprezintă jumătate din partea folosită ?
2 3
b) Dar dacă din partea rămasă reprezintă din partea folosită ?
3 2
b b
) Dar dacă din partea rămasă reprezintă din partea folosită, unde
a a
a, b ∈
∗ ?
b a
) Dar dacă din partea rămasă reprezintă din partea folosită, unde
a b
a, b ∈
∗ ?
) În cazul punctului d), cu ipoteza suplimentară a > b , să se afle după cîte zile
b2
va ajunge creionul la 2 din lungimea lui, ştiind că în fiecare zi se
a + b2
1
ascute cîte 2 din lungimea sa iniţială.
a + b2
(N.C. Negoescu, 8676, G.M.B. 1/1968)
4.5.15. Dacă A ar lucra 8 zile la o lucrare, B ar termina restul în 18 zile. Dacă
A ar lucra 10 zile, atunci B ar termina restul în 15 zile. În cîte zile ar termina
lucrarea A şi B lucrînd împreună ? (Ion Apolozan, 9309, G.M.B. 12/1968)
4.5.16. La concursul de admitere în clasa a IX-a, au fost declaraţi respinşi toţi
elevii care au obţinut note sub 5.00 la unul din obiectele română, matematică,
istorie şi de asemenea elevii care au obţinut media generală sub 6.00. La
matematică au fost respinşi 10% din numărul candidaţilor, la română 8%, la
istorie 4%, iar 34 de elevi au obţinut media generală sub 6.00. Toţi elevii respinşi
la istorie au fost respinşi şi la română şi la matematică, iar 10 elevi respinşi la
matematică au fost respinşi şi la română. Ştiind că numărul candidaţilor reuşiţi
reprezintă 0,7 din numărul total al candidaţilor, să se afle:
) numărul total de candidaţi;
) numărul elevilor reuşiţi;
) numărul elevilor respinşi la un singur obiect;
) numărul elevilor respinşi la două obiecte.
(V. Şandru, 8952, G.M.B. 6/1968)

4.5.2. Probleme care conduc la ecuaţii diofantice

4.5.17. Treizeci de monezi de 5, 10 şi 25 de bani, 1 leu şi 3 lei reprezintă o sumă

de 7,50 lei. Ştiind că numărul monezilor de 10 bani este egal cu numărul
monezilor de 5 şi 25 de bani la un loc, iar cele de 10 bani sunt de două ori mai
multe decît cele de 25 de bani, să se precizeze cîte monezi de fiecare fel sunt.
(Hary Bromberg, 6562, G.M.B. 10/1964)
4.5.18. Într-o pungă există un număr de bomboane. Dacă bomboanele se împart
la doi copii, mai rămîne una; dacă se împart la 5 copii, mai rămîn două; în fine,
dacă se împart la 7 copii, mai rămîn 3. Să se găsească numărul de bomboane
din pungă, ştiind că este minim.
4.5.19. Trei grupe de pescari participante la un concurs au prins în total 113
peşti. În medie, fiecare membru al primei grupe a prins 13 peşti, fiecare membru
al grupei a doua cîte 5 peşti, iar fiecare membru al grupei a treia cîte 4 peşti. Să
se afle numărul membrilor din fiecare grupă, ştiind că în total au fost 16 pescari.
(Olimpiadă naţională, 1967; 8513, G.M.B. 10/1967)
2
4.5.20. Mai multe piese, unele mici, de cîte 4 kg fiecare, altele mari de cîte
7
3 11
7 kg fiecare, cîntăresc împreună 141 kg. Cîte piese sunt ?
4 14
(E. Rusu, 9420, G.M.B. 2/1969)
4.5.21. Să se găsească numărul abc , format din trei cifre nenule, ştiind că este
medie geometrică între bca şi cab . (Radu Hahn, 9131, G.M.B. 9/1968)

4.5.3 Probleme de gradul al doilea

4.5.22. Să se afle numărul natural al cărui pătrat mărit cu de 10 ori rădăcina sa

pătrată să dea un alt pătrat perfect.
(I. Stamate, 8419, G.M.B. 8/1967)
4.5.23. Suma pătratelor a trei numere naturale impare consecutive este un
număr de 4 cifre, cu toate cifrele egale. Care sunt numerele ?
(Corneliu N. Popescu, 8679, G.M.B. 1/1968)
4.5.24. Să se calculeze catetele unui triunghi dreptunghic cunoscînd ipotenuza
a şi înălţimea h . Discuţie.
4.5.25. Fie [ AD ] mediana unui triunghi oarecare. Să se determine punctul
M ∈ [ AD ] pentru care suma MA2 + MB 2 + MC 2 este minimă.
4.5.26. Într-un semicerc dat, să se înscrie un dreptunghi de arie maximă.
(Olimpiadă, Ucraina, 1956)
4.5.27. Dintre toate triunghiurile dreptunghice cu aceeaşi ipotenuză, să se
determine cel cu aria maximă.
4.5.28. Pe o şosea se deplasează o trăsură şi un automobil, în acelaşi sens.
Trăsura se găseşte cu 84 m înaintea automobilului şi merge uniform cu viteza de
3 m/s. Automobilul parcurge 8 m în prima secundă, iar în fiecare din următoarele
cu 0,1 m mai puţin decît în cea precedentă.
) Cît timp merge automobilul pînă ce ajunge trăsura ?
) După cît timp se opreşte automobilul ?
) Cît timp mai merge trăsura din momentul opririi automobilului pînă cînd îl
depăşeşte din nou ?
(Olimpiadă regională, 1954)
4.5.29. O grupă de soldaţi merge în şir cu viteză constantă, lungimea şirului fiind
d . Un cîine aleargă tot cu viteză constantă de la ultimul soldat din grupă spre
primul. Cînd ajunge la primul, se întoarce imediat şi aleargă înapoi spre ultimul
soldat. În momentul în care cîinele ajunge înapoi la ultimul soldat, şirul a înaintat
cu distanţa d . Cît a alergat cîinele în acest timp ? (G.M. 5/1983)

4.5.4 Alte tipuri de probleme

4.5.30. Într-un vas se găsesc a l de alcool curat. Se scoate 1 l de alcool şi se

înlocuieşte cu 1 l de apă. Se scoate apoi 1 l de amestec şi se înlocuieşte cu 1 l
de apă; din noul amestec, se mai scoate 1 l şi se înlocuieşte cu 1 l apă ş.a.m.d.
După cîte operaţii va rămîne în vas mai puţin de 50% alcool ?
4.5.31. Ridicînd succesiv numărul 13 la puterea a doua, a treia etc. se observă
că numărul cifrelor rezultatului este la fiecare pas cu o unitate mai mare decît
exponentul. Care este prima putere naturală a lui 13 de la care nu mai este
respectată această proprietate ?
(Radu Dogaru, 18168, G.M. 3/1980)
4.5.32. O femeie ţese în prima zi 5 coţi de pînză, apoi în fiecare zi cu o anumită
lungime mai puţin, pînă ce în a 30-a zi nu mai ţese decît un cot. Cîtă pînză a
ţesut femeia în cele 30 de zile ?
(Problemă chinezească veche, E:2288, G.M.B. 3/1965)
4.5.33. Nicu primeşte sîmbătă 1 martie 1952 o puşculiţă transparentă în care s-
au introdus 20 de cenţi. Sîmbăta următoare mai primeşte 12 cenţi în puşculiţă,
peste o săptămînă încă 14, apoi încă 16 etc. (în fiecare săptămînă cu 2 cenţi mai
mult). Într-o sîmbătă, Nicu descoperă sistemul după care i se fac daruri şi îşi dă
seama că suma adunată în puşculiţă (în cenţi) este un pătrat perfect şi că este
ultima dată cînd se întîmplă acest lucru. Cînd a făcut Nicu această constatare şi
ce sumă a strîns ?
 (Olimpiadă, Olanda, 1964, 8151, G.M.B. 4/1967)
4.5.34. În magazia unei fabrici de zahăr există un număr de saci. Se scot
jumătate din numărul sacilor existenţi în magazie şi încă unul; a doua oară se
scot jumătate din numărul sacilor rămaşi şi încă un sac. După n ≥ 2 operaţii de
acest fel, în magazie a rămas un singur sac.
) Să se determine, în funcţie de n , numărul sacilor care se găseau la început
în magazie;
) Dacă în magazie există la început 3070 de saci, după cîte operaţii rămîne
un singur sac ?
(Petre Belciug, 9138, G.M.B. 9/1968)

4.6. Funcţia modul. Ecuaţii şi inecuaţii

4.6.1 Proprietăţi. Graficul funcţiei modul

4.6.1. Să se reprezinte grafic funcţiile f :  →  următoare:

a) f ( x ) = x − 2 + x
 x + 2 , x<0
b) f ( x ) = 
 x − 1 − 3 , x ≥ 0
c) f ( x ) = 2 x − 1 + x + 1 + x − 2
d) f ( x ) = 2 2 − x − x − 1 + x − 3
4.6.2. Să se determine valorile lui x pentru care funcţia f : → ,
f ( x ) = x − 1 + 2 x − 2 + 3 x − 3 admite un minim.
(Olimpiadă locală, Dîmboviţa, 1979)
4.6.3. Fie f :  → , f ( x ) = x − 1 − 2 + x − 3 + 4 . Să se expliciteze legea funcţiei
f şi să se reprezinte grafic.
4.6.4. Se consideră funcţia f :  → , f ( x ) = x − 1 + x + 2 − 1 . Să se reprezinte
grafic funcţia şi să se determine mulţimile f ([0;1]) , f ([ −2;1]) şi f ([ −3; 2]) .
−1, x ∈ [ −2; 0 )

1, x ∈ [ 0; 1)
4.6.5. Se dă funcţia f : [ −2; 5] → , f ( x ) =  . Să se reprezinte
2 − x, x ∈ [1;3]
−1, x ∈ ( 3;5]

grafic funcţia g : [ −2;5] → , g ( x ) = f ( x ) .
(8888, G.M.B. 5/1968; enunţ parţial)
4.6.6. Să se reprezinte grafic funcţia f :  → , f ( x ) = min { x − 4 , 2} şi să se
calculeze aria porţiunii plane mărginite de graficul funcţiei, axa Ox şi dreptele de
ecuaţii x = 1 şi x = 7 . (Doina Gârbou, 16765, G.M. 8/1977)
4.6.7. Să se reprezinte grafic funcţia f :  →  definită prin
f ( x ) = max { x − 1 , g ( x )} , unde g este o funcţie liniară pentru care g (1) = 0
şi g ( 2 ) = 2 . (A. Eckstein, E:10178*, G.M. 3/1991)
4.6.8. Să se determine minimul funcţiei f :  → , f ( x ) = max ( 2 x , 1 + x ) .
(Aurelia Stanciu, 19792, G.M. 7/1983)
4
4.6.9. Se dă f :  → , f ( x ) = 2 x + 9 − 6 x + x 2 − 4 ( x + 4 ) . Să se determine
coordonatele punctelor de intersecţie dintre graficul lui f şi graficul funcţiei
g :  → , g ( x ) = x − 1 . Să se reprezinte grafic cele două funcţii, în acelaşi sistem
de coordonate. (Andrei Corneliac, E:9588*, G.M. 11-12/1988)
4.6.10. Se consideră funcţia f :  → [5; ∞ ) dată de f ( x ) = x + 1 + x − 1 + x + 4
) Să se arate că f este surjectivă, dar nu este injectivă.
) Să se determine o restricţie f1 bijectivă a funcţiei f şi să se calculeze
inversa lui f1 . (Liviu Pîrşan, 17745, G.M. 5/1979)
4.6.11. Să se reprezinte grafic funcţia f :  →  cu proprietatea
f ( x ) + 2 f (1 − x ) = x + 1 , ( ∀ ) x ∈  .
4.6.12. Să se arate că dacă x, y, z ∈  , atunci:
x + 1 + x − 2 + y + 2 + y − 1 + z + 2 + z − 2 ≥ 10 , egalitatea avînd loc dacă şi
numai dacă x ∈ [ −1; 2] , y ∈ [ −2; 1] şi z ∈ [ −2; 2] .
(C. Ionescu-Ţiu, 18531, G.M. 12/1980)
4.6.13. Să se determine cea mai mică valoare a funcţiei f :  →  ,
n
f ( x ) = ∑ x − ai , unde a1 , a2 ,… , an sunt numere reale date.
i =1
(Petre Liviu, 7331, G.M.B. 1/1966)
4.6.14. Fie funcţia f :  →  ,
1
f ( x ) = x + 1 + x − 2 + x + 3 + … + x + n − 1 + x − n − m ( m + 1)( m + 2 )( m + 3)
2
unde m ∈
şi n ∈ 2
. Arătaţi că cea mai mică valoare a lui f este diferită de
∗ ∗

zero. (Adrian Ghioca, 1984)

4.6.15. Fie a1 , a2 , b1 , b2 numere reale şi funcţia f :  →  , definită prin:
f ( x ) = a1 x + b1 + a2 x + b2 . Să se arate că:
) Dacă f este injectivă, atunci f este bijectivă;
) Funcţia f este suma a două funcţii bijective.
(Sorin Rădulescu, Olimpiadă naţională, 1980)
4.6.16. Să se reprezinte grafic următoarele funcţii f :  →  :
 a) f ( x ) = 1 + x 2 − 5 x
b) f ( x ) = x 2 − 1 + x 2 − 9
c) f ( x ) = 1 − x 2 − 1 − x
d) f ( x ) = 1 − x 2 + 1 − x (V. Negruţiu, 7515, G.M.B. 4/1966)
e) f ( x ) = x 2 − 9 − x 2 − 1 (F. Kacso, 9812, G.M.B. 8/1969)

4.6.17. Se dă funcţia f :  → , f ( x ) = 1 − x 2 − 4 + 1 − x 2 . Să se reprezinte grafic

funcţia şi cu ajutorul graficului să se rezolve ecuaţia f ( x ) = 0 .
x3 + 1 2 x3 − 3x 2 + x
4.6.18. Se dă funcţia f : D → , f ( x ) = + , unde a este un
1+ x +1 + x a + x − a − x
parametru real.
) Să se determine domeniul de definiţie D ;
) În cazul în care funcţia f este polinomială, să se reprezinte grafic.
(Olimpiadă, Cehia, 1967; 8777, G.M.B. 3/1968, enunţ modificat)
4.6.19. Se dau funcţiile f1 , f 2 , f3 :  →  , definite prin:
f1 ( x ) = 3 x 3 ( 3 x − 4 ) − 2 x ( x − 2 ) + 1

f 2 ( x ) = 9 x 2 ( x 2 − 8 ) + 144
f 3 ( x ) = x ( 4 x − 33) − 11( x − 11)
) Să se reprezinte grafic cele trei funcţii;
) Să se determine mulţimea valorilor lui x pentru care f 3 ( x ) = f1 ( x ) + f 2 ( x ) .
(I. Butulescu, 8417, G.M.B. 8/1967)
4.6.20. a) Se consideră funcţia f :  → , f ( x ) = x 2 − 3 x + 2 + x − a , a ∈  . Să se
determine a astfel încît Im f = [ 0; ∞ ) .
b) Ce relaţie există între numerele reale a şi b ştiind că ecuaţia
x 2 − 6 x − 7 + ax + b = 0 admite o soluţie reală ?
(Kürthy Katalin, Olimpiadă locală, Cluj, 1979, enunţ modificat)

4.6.2 Ecuaţii cu necunoscuta în modul. Sisteme de ecuaţii

4.6.21. Să se rezolve următoarele ecuaţii:

a) x + 1 − x + x − 2 = 11 − 5 x
b) 3 − x + 1 − x − 2 x − 2 = 2
c) 2 − x + 2 x + 5 = x + 7
d) x − 2 + x + 1 = x + 2
e) 2 x − 1 + x − 3 = 4
 f) 3x − 2 + 3x + 1 = 3
g) 16 − 9 x − 9 x − 5 = 11 (Admitere, U.R.S.S, 1979)
4.6.22. Să se rezolve următoarele ecuaţii:
a) x − 2 x + 2 − x = 1
b) x − x − 1 + 2 − x = 3
c) 3 − x − x − 2 x + 1 = x + 1 − x
d) x − x + 1 − x + x − 1 = 0
4.6.23. Să se rezolve ecuaţiile:
x 2 + 2 x − 24
a) 2 = 10
x − 9 x + 20
b) x ⋅ x + 1 = 2 x − 2 1 − x + 6
c) x 2 − 1 + x 2 − 4 − 1 = 0 (Concurs treapta a II-a, Vîlcea, 1978)
d) x 2 − 5 − 2 x 2 − 10 = 15 − x 2
(C. Ionescu-Ţiu, 8230, G.M.B. 5/1967)
e) x − 18 x + 81 − 2 x − 2 x + 1 + x 2 + x + 7 = 0
4 2 4 2

(C. Ionescu-Ţiu, Olimpiadă naţională, 1967)

2
f) x 2 − 2 x − 2 ( x − 1) −2=0
(Lucia Ţene, 9001, G.M.B. 7/1968)
g) x − 8 x + 16 − 3 x − 2 x + 1 − x 2 − 4 x + 4 − x 2 + 1 = 0
2 4 2

(C. Ionescu-Ţiu, 9172, G.M.B. 10/1968)

4.6.24. Să se rezolve ecuaţia:
10 x3 + 1
+ x4 − 2x2 + 1 = 0
12
10 x + 13 +
x −1
(G. Setlacec, G.M, 1900)
4.6.25. Să se rezolve ecuaţia x − 2 ⋅ x + 3 ⋅ x + 6 = x + 1 ⋅ x + 4 ⋅ x + 9 .
(MvŞ, 1967, 8801, G.M.B. 3/1968)
4.6.26. Să se rezolve şi să se discute ecuaţiile:
a) m x = 1
b) m x + 1 = m
c) x + 2 + 2 x = a − 1
d) x − 1 + x − 3 = m
4.6.27. Să se rezolve şi să se discute ecuaţiile:
a) 3x − m + 4 + 2m + x + 5 = 0
b) 1 − 3m + 2 x − 5 − 2m + x − 1 = 0
 (Constantin Coandă, E:8430, G.M. 11/1984)
c) ( m − 2 ) 1 − 2 x − ( m + 3) 2 x − 3 − x = 2 ( m − 4 )

d) x − x − 1 = ( m − 1) x + 1

4.6.28. Să se determine rădăcinile ecuaţiei x 2 − 6 x + 9 − 2 3 x 3 + 3x 2 + 3x + 1 = a în

funcţie de valorile parametrului real a .
(I.P.B, septembrie 1976)
4.6.29. Să se rezolve ecuaţia x + x − 1 = a pentru a ∈ {−1;1; 2}
4.6.30. Să se rezolve şi să se discute ecuaţia x − a + x − b = x , unde a, b ∈  .
(O. Sacter, 6597, G.M.B. 11/1964)
4.6.31. Dacă a > 0 , să se găsească toate numerele reale x astfel încît
a+x = a + x .
4.6.32. Să se rezolve în  ecuaţia max ( x, y ) + min ( − x, y ) = 0 .
(Emil Liviu Bădescu, 18491, G.M. 11/1980)
4.6.33. Să se rezolve şi să se discute ecuaţia x + x − 1 + x − 2 = a, a ∈  .
(A.S.E, 1983)
4.6.34. Să se determine numărul real d astfel încît ecuaţia x + d + 2 = 9 să aibă
trei soluţii reale. (Argentina Dobrescu, Olimpiadă locală, Argeş, 2002)
4.6.35. Să se determine valorile reale ale parametrului a , astfel încît mulţimea
 a 2 
 x ∈  x − = 2 2 x − a  să aibă trei elemente. Să se găsească elementele
 2 
mulţimii.
4.6.36. Să se determine valorile parametrului real m pentru care ecuaţia
x − 4 + x − 8 = m are două soluţii distincte.
4.6.37. Să se determine valorile lui a ∈  astfel încît mulţimea
{ }
A = x ∈  x − a + x − 3 = 10 să conţină exact două elemente.
(Marcel Chiriţă, Olimpiadă locală, Bucureşti, 1981)
{ }
4.6.38. Fie Ap = x ∈  x − p + x + 1 = 4 , unde p ∈  este un parametru.
) Determinaţi valorile lui p pentru care mulţimea Ap este infinită; în acest caz,
determinaţi mulţimea.
) Determinaţi valorile lui p pentru care mulţimea Ap are un singur element.
(Olimpiadă locală, Arad, 2002)
4.6.39. Pentru ce valori reale ale lui k ecuaţia x + 1 − x − 1 = kx + 1 are soluţie
unică?
4.6.40. Să se determine valorile reale pe care le poate lua a astfel încît ecuaţia:
x − a 2 + a + x − 3 + a = 20 să admită numai două soluţii.
(Marcel Chiriţă, C:121, G.M. 6/1981)
4.6.41. a) Arătaţi că oricare ar fi a, b ∈  ∗ , ecuaţia:
x − a + x − b + x + a + x + b = a + b nu are soluţii.
(Adrian Ghioca, 19731, G.M. 6/1983)
4.6.42. Să se arate că oricare ar fi numerele reale a1 , a2 ,… an nu toate nule,
ecuaţia:
x + a1 + x + a2 + … + x + an + x − a1 + x − a2 + … + x − an = a1 + a2 + … + an
nu are soluţie. (Liviu Vlaicu, 20230*, G.M. 10/1984)
4.6.43. Să se rezolve ecuaţia:
n ( n + 1)
x −1 + x − 2 +… + x − n = , n ∈
∗
2
(Gh. Miculescu, E:7943*, G.M. 3/1983)
4.6.44. Să se determine valoarea minimă a numărului real a pentru care ecuaţia
2n

∑ x + ( −1)
k
⋅ k = a are soluţii. Să se rezolve ecuaţia în acest caz.
k =1
(Adrian P. Ghioca, 19378*, G.M. 9-10/1982)
4.6.45. Să se rezolve în  sistemele de ecuaţii:
 x + y = 3
a) 
 x − 2 y = −7
 x − y = 2
b) 
 x + y = 4
 x + 5 = y
c) 
 x − 5 + y − 5 = 9
 y + x − 1 = 0
d) 
 y − x − 1 = 0
 x − 1 + y − 5 = 1
e) 
 y = 5 + x − 1
 x + y = 2
f)  (U.P.B, sesiune specială, 1985)
 x − 1 − y = − 1
 x + 4 y = 2
g)  (Constantin Coandă, E:8092, G.M. 8/1983)
5 x + y = 4
4.6.46. Să se rezolve în  sistemele de ecuaţii:
 x − 2 + y − 1 = 1
a)  2
 x − 3 x + 2 + 4 y = 6
 x 2 − 2 x + y 2 = 2
b)  (N. Radu, 15237, G.M. 8/1975)
 x + y = 2
4.6.47. Să se determine ( x, y ) ∈  ×  în funcţie de a ∈  , astfel încît să avem
( m − 2 ) x + ( m − 3) y
= 3m + a − 10, ( ∀ ) m ∈  (C:1336, G.M. 1/1993)
4.6.48. Să se rezolve sistemele:
a x + by + cz = 2a

a) ax + b y + cz = 2b , a, b, c ∈  . (Lucia Ţene, 6622, G.M.B. 11/1964)

ax + by + c z = 2c
b) ax − b y = ay − b z = az − b x = c , a, b, c > 0 .
(Dorel Miheţ, 19385, G.M. 9-10/1982)
4.6.49. Să se determine numerele reale a, b, c pentru care avem:
max ( a, b + c ) − min ( a, b + c ) = 1

max ( b, c + a ) − min ( b, c + a ) = 2

max ( c, a + b ) − min ( c, a + b ) = 3
4.6.50. Dacă a1 , a2 ,… an ∈  , să se rezolve în  sistemul:
 x1 + a1 + x2 + x3 + … + xn = x2

 x2 + x1 + a2 + x3 + … + xn = x3


x + x + x +… + x + a + x = x
 n −1 1 2 n−2 n −1 n n

 xn + x1 + x2 + … + xn −1 + an = x1

(Liviu Pîrşan, 21177*, G.M. 7-8/1987)
4.6.51. Fie ecuaţia x − x = mx ( x + 1) . Să se determine m ∈  astfel încît ecuaţia
2

să aibă trei rădăcini reale.

4.6.52. Să se determine parametrul a ∈  astfel încît ecuaţia x x + 2a + 1 − a = 0 să
aibă o soluţie reală unică. /Admitere, U.R.S.S, 1979)
4.6.53. Să se determine valorile parametrului real a pentru care ecuaţia
x 2 + 4 x − 2 x − a + 2 − a = 0 admite două rădăcini reale şi distincte.
(Admitere, U.R.S.S, 1979)
4.6.54. Să se rezolve ecuaţia x 2 + mx + m + 5 − 1 − 2 = 3 şi să se discute natura
rădăcinilor ei după valorile parametrului real m .
(Dragomir Costea, 19011, G.M. 12/1981)
4.6.55. Să se afle mulţimea valorilor lui m ∈  astfel ca:
{x ∈  x + (1 − 2m ) x + m − m + x − m = ( m + 1) } ∩ ( 0; ∞ ) = ∅
2 2 2

(Constantin Cula, Georgeta Burtea, Olimpiadă locală, Teleorman, 1984)

4.6.56. Să se determine valorile parametrului real a pentru care sistemul:
 x 2 − 5 x + 4 − 9 x 2 − 5 x + 4 + 10 x x = 0
 2 (Admitere, U.R.S.S, 1979)
 x − 2 ( a − 1) x + a ( a − 2 ) = 0
4.6.57. Să se rezolve în  ecuaţia:
x 4 − x 2 − 1 + x 4 − 2 x 2 − 2 + … + x 4 − nx 2 − n = nx 4 − (1 + n 2 ) x 2 − n 2 , unde n ∈
∗ .
(I.V. Maftei, 17750, G.M. 5/1979)
4.6.58. Să se rezolve ecuaţia x − 1 + y − 2 = 2 , reprezentînd grafic mulţimea
soluţiilor sale. (Silviu Stössel)
4.6.59. Fie funcţia f :  →  cu proprietatea:
f ( 2 x − 2 + 3 x − 3 − 4 ) = 2 f ( x ) − 2 + 3 f ( x ) − 3 − 4, ( ∀ ) x ∈ 
Să se arate că ecuaţia f ( f ( x ) ) = x are cel puţin o soluţie.
(Marcel Popescu, Concursul “Spiru Haret”, 1985)

4.6.3 Inecuaţii cu necunoscuta în modul. Sisteme de inecuaţii

4.6.60. Să se rezolve următoarele inecuaţii:

a) x − 3 + 2 − x − x < 2
b) 12 − x + x + 3 > 15
x −1
c) <1
4− x
x−4
d) > 3x + 5
2
x−2 − x+2
e) ≥0
x+4
2x + 4
f) x + 1 + x − 1 > 2 x + (Daniel Matei, E:7427*, G.M. 11/1981)
5
4.6.61. Să se rezolve următoarele inecuaţii:
a) x − 3 − x + 1 ≤ 2
b) ( x − 5)( x − 3) > 0
c) x − 5 > 3 x − 3
d) ( x − 1)( x − 2 ) > ( x − 1)( x − 2 )
( 7 − 2 x ) ( x + 2 − 4 − 5x )
e) ≤0
x2 − 9
2x − 6
f) ≥0
( 8 − x − 5x ) (10 − 3x )
x − 1 4 x − 10
g) ≥
2 5
 1 1
{ 
}
4.6.62. Fie mulţimile A = x ∈  x − 2 + 3 − x > 6 şi B =  x ∈  <  . Să
11 − 2 x 12 
se arate că A = B .
4.6.63. Să se rezolve următoarele sisteme de inecuaţii:
 x ≤ 1  2 x − 3 + 2 − x < 3x + 2
a)  
 x − 1 + x + 3 ≤ 2 d)  5 x − 1 4− x
 +3≥
 x −1  x +1 x +1
 ≤ 1
b)  2 x  x −1
 <1
1 + x − x −1 ≤ 2 e)  4 − x
 
 x−2 2− x + x ≤3
 2 − x > x + 1
c) 
 1 + 2 ≤ x+3
1 − x 1 + x x 2 − 1
4.6.64. Să se determine valorile parametrului real m astfel ca funcţiile definite
2x +1
prin f ( x ) = x + 1 − x şi g ( x ) = să aibă acelaşi domeniu de definiţie.
x2 + m
(Fănică Murăreci, 8359, G.M.B. 7/1967)
4.6.65. Se consideră funcţia f :  → , f ( x ) = x − 2 + m x , m ∈  .
) Să se reprezinte grafic funcţia pentru m = 1 ;
) Să se determine valorile lui x pentru care f ( x ) ≥ 4 ;
) Să se arate că nu există nici o valoare reală a lui m pentru care funcţia f să
fie bijectivă. (Olimpiadă locală, Arad, 1979)
4.6.66. Fie mulţimile:
 n2 + 3 
M = x ∈  x = 2 {
, n = 1, 50  şi B = x ∈  x + 1 + x − 2 − x + 2 = 0 }
 n +n 
) Să se determine numărul elementelor mulţimii M .
) Dacă A = M ∩  , să se arate că A ∩ B = {1} şi să se determine numărul
elementelor mulţimii M × B ;
) Să se construiască graficul funcţiei f :  → , f ( x ) = x + 1 + x − 2 − x + 2 şi
să se rezolve cu ajutorul său inecuaţia f ( x ) < 0 .
(F. Bîrsan, 16766, G.M. 8/1977)
4.6.67. Să se rezolve inecuaţia:
x − a + x − 2a + … + x − na < nx − ( n 2 + 1) a , unde a ≥ 0, n ∈
∗ .
(I.V. Maftei, 17608*, G.M. 2/1979)
4.6.68. Să se demonstreze că:
1⋅ x − 1 + 2 ⋅ x − 2 + … + 20 ⋅ x − 20 ≥ 840, ( ∀ ) x ∈  , egalitatea avînd loc
pentru orice x ∈ [14; 15] . (Laurenţiu Chirilă, 20485, G.M. 7/1985)
4.6.69. Să se afle regiunea din planul xOy în care se află punctele A ( x, y ) ale
căror coordonate verifică inegalităţile:
x − y ≤ 1; x + y ≤ 1; x + y ≤ 1 .
 (Olimpiadă, Praga, 1963, 6319, G.M.B. 5/1964)
4.6.70. Să se rezolve inecuaţia 2 x + 3 y − 5 ≤ 0 , reprezentînd grafic mulţimea
soluţiilor sale în planul xOy .
(Gh. Marghescu, 16562, G.M. 4/1977)
{ }
4.6.71. Să se determine mulţimea M = ( x, y ) ∈  ×  x − y + 4 ≤ 2 şi x ≤ 0 şi y ≥ 0 .
Să se afle aria reprezentării plane a mulţimii M .
(Ionel Atanasiu, 18849, G.M. 8/1981)
4.6.72. Să se rezolve următoarele inecuaţii:
x2 + 4x + 3
a) 2 >1
x + x−5
3x − 1
b) 2
<1
x − 7 x + 12
x2 − 1
c) ≤2 (A.S.E, 1989)
2− x
2x2 − x
d) 2 <2 (Profil forestier, 1984)
x + x +1
x−3
e) 2
≥2
x − 5x + 6
f) x 2 − x − 1 ≤ x
1
g) x 2 − x − 2 ≥ + x2 + 1 (Ion Stoian, 7413, G.M.B. 2/1966)
x +1
x −1 1
h) > −1
x + 1 x −1
4.6.73. Să se rezolve următoarele inecuaţii
 a) x 2 − 1 + x 2 − 3 x + 2 ≤ 1
b) ( x − 1) x + ( x + 1) x − 1 ≤ 1
c) x 2 − 2 x 2 − 3 ≤ 2 x − 1
(Tatiana Oţel Mîşakova, 9813, G.M.B. 8/1969)
m
d) x < , m ∈  . Discuţie.
x
4.6.74. Să se rezolve şi să se discute inecuaţia m 2 x 2 − 1 ≥ mx + 1, m ∈  .
x 2 − mx + 1
4.6.75. Să se determine valorile lui m pentru care < 3, ( ∀ ) x ∈  .
x2 + x − m
4.6.76. Fie x1 , x2 rădăcinile ecuaţiei 2 x 2 + 2 ( m + 2 ) x + m2 + 4m + 3 = 0, m ∈  . Pentru
ce valori ale lui m ∈  are loc inegalitatea x1 + x2 + 3x1 x2 < 1 ?
(Admitere treapta a II-a, 1981)
4.6.77. Să se rezolve sistemul de inecuaţii
 x 2 − 4 x + 3 + x − 2 > 0
 2 (A.S.E, 1994)
 x ≤ 25
4.6.78. Să se determine valorile întregi ale lui x care verifică sistemul:
 x ⋅ x −3 > 4

 x +1 ⋅ x + 2 (G.M.B, 1974)
 <2
 x−4
4.6.79. Se dă funcţia f :  → , f ( x ) = ax 2 − 3 x + c , 0 < a < 2, c < 0 .
) Să se determine a şi c ştiind că f ( 0 ) = 4 şi f (1) = 6 ;
) Să se construiască graficul funcţiei f ( x ) = x 2 − 3 x − 4 .
25
) Să se determine x ∈ [ −1; 4] astfel încît x 2 − 3 x − 4 ≥ .
4
~ ~
) Este funcţia f : ( −∞; −1] → [ 0; ∞ ) , f ( x ) = x 2 − 3 x − 4 bijectivă ? În caz
afirmativ, să se determine inversa.
(Concurs treapta a II-a, Constanţa, 1976)
4.6.80. Se consideră funcţia f :  →  , dată de:
f ( x ) = 2 − 1 − x (1 − x ) − x 2
) Să se reprezinte grafic;
) Este funcţia f inversabilă ? Să se găsească o restricţie inversabilă la
intervalul [1; ∞ ) şi să se afle inversa acestei restricţii.
(Constantin Duvac, Olimpiadă locală, 1978)
4.6.81. Se dau funcţiile f , g :  → , f ( x ) = x 2 − 2 x 2 + 1, g ( x ) = x 2 + x 2 − 2 .
 ) Să se traseze, în acelaşi sistem de axe, graficele celor două funcţii;
) Folosind graficul, să se studieze semnul diferenţei h :  →  ,
h ( x) = g ( x) − f ( x) ;
) Să se rezolve ecuaţia f ( x ) = g ( x ) .
2 x2 + x2 − 2 x + 1
) Să se afle soluţiile inecuaţiei >1
x −1
(Gh. Lazea, 16898, G.M. 10/1977)
2
4.6.82. Se dă ecuaţia x − a ( a − 2 ) x − ( a − 1) = 0, a ∈  .
2

) Să se arate că ecuaţia are rădăcini reale pentru orice a ∈  şi apoi să se

rezolve;
) Să se determine mulţimea valorilor lui a care verifică inegalitatea:
2 x1 + x2 − 2 ( a − 2 ) − 3 − x1 x2 ≥ 1 , unde x1 şi x2 sunt rădăcinile ecuaţiei date.
(Adrian Ghioca, Olimpiadă naţională, 1969; 9960, G.M.B. 11/1969)
4.6.83. Se dă funcţia f :  → , f ( x ) = x + 1 + 1 .
) Să se afle o funcţie g :  →  de gradul al doilea, ştiind că f ( −1) = g ( −1) şi
graficele celor două funcţii intersectează axa Oy în acelaşi punct;
) Atunci cînd coeficientul dominant al lui g este egal cu 1, să se determine
numărul soluţiilor ecuaţiilor f ( x ) = λ , g ( x ) = λ , λ ∈  .
 f ( x ) = λ
) Să se precizeze soluţia sistemului  .
 g ( x ) = λ
(George Croitoru, 19950, G.M. 12/1983)
{ ( )
4.6.84. Fie A = a ∈  min ax + x 2 − 4 x + 3 ≥ 1 şi
x∈
}
{ ( ) }
B = a ∈  max ax − x 2 − 3 x + 2 ≤ 4 . Să se determine A ∪ B şi A ∩ B .
x∈

(Marcel Chiriţă, 19776, G.M. 7/1983)

4.6.85. Numerele x, y ∈  verifică relaţiile x 2 y + x 2 + y − 1 = 0 şi xy 2 + 2 y + x = 0 .
Să se arate că x + y ≤ 2 . (I. Olaru, Olimpiadă locală, Călăraşi, 1986)
4.6.86. Arătaţi că sistemul de ecuaţii:
 x1 − x2 = a

 x3 − x4 = b a, b ∈  are o soluţie pozitivă dacă şi numai dacă
x + x + x + x = 1
 1 2 3 4
a + b < 1. (Matematică, sesiune specială, 1984)
{ }
4.6.87. Fie a, b ∈
, a > b şi mulţimea A = x ∈  a x − a < b x − b . Să se arate că
în mulţimea A există un singur număr întreg dacă şi numai dacă b = 1 .
(L. Panaitopol, Olimpiadă locală, Bucureşti, 1981)
4.6.88. Fie f :  → , f ( x ) = ax 2 + bx . Se ştie că f ( x ) ∈ [1; 2] pentru orice
x ∈ [ −1;1] . Să se arate că a + b ∈ [1; 4] .
(Olimpiadă locală, Constanţa, 1984)
4.6.89. Fie f :  → , f ( x ) = ax + bx + c, a, b, c ∈ , a ≠ 0 . Să se demonstreze că:
2

) Dacă f ( x ) ≤ h, ( ∀ ) x ∈ [ −1;1] , atunci a + b + c ≤ 4h ;

) Dacă f ( x ) ≤ 1, ( ∀ ) x ∈ [ −1;1] , atunci cx 2 + bx + a ≤ 2, ( ∀ ) x ∈ [ −1;1] ;
5
) Dacă f ( −1) ≤ 1, f ( 0 ) ≤ 1, f (1) ≤ 1 , atunci f ( x ) ≤ , ( ∀ ) x ∈ [ −1;1] .
4
4.6.90. Să se determine numerele reale a, b, c pentru care
ax 2 + bx + c ≤ 1, ( ∀ ) x ∈ [ −1;1] , iar expresia 4a 2 + 3b 2 este maximă.
4.6.91. Fie P = ax 2 + bx + c un trinom de gradul al doilea cu coeficienţi reali astfel
încît P ( x ) ≤ 1, ( ∀ ) x ∈ [ 0;1] . Să se arate că b ≤ 8 . Să se găsească un astfel de
trinom pentru care b = 8 . (Concurs, S.U.A; 17790, G.M. 6/1979)
4.6.92. Să se determine valorile a, b ∈  astfel încît valoarea maximă a funcţiei
f : [ −1;1] → , f ( x ) = x 2 + ax + b să fie minimă.
(Olimpiadă U.R.S.S, 1966, 8405, G.M.B. 8/1967)
 x2 1 
4.6.93. Pentru orice ε > 0 se notează A ( ε ) =  x ∈
2
− ≤ ε  . Să se
 2x +1 2 
determine inf A ( ε ) . (D.M. Bătineţu, 19072, G.M. 1/1982)

4.7 Funcţia partea întreagă şi funcţia partea fracţionară.

4.7.1 Proprietăţi. Reprezentare grafică.

4.7.1. Să se reprezinte grafic funcţiile:

a) f :  → , f ( x ) = [ x ] (partea întreagă a lui x)
b) f :  → , f ( x ) = { x} (partea fracţionară a lui x)
 x − 1
c) f :  → , f ( x ) =  (Matematică, septembrie 1986)
 2 
d) f : [ −2; 2] → , f ( x ) = x + [ x ]
4.7.2. Cîte numere întregi se găsesc în intervalul [ a; b ] ⊂  ? Dar în intervalul
[ a; b ) ?
4.7.3. Se consideră funcţia f :  → [ 0; 1) , f ( x ) = { x} .
) Să se arate că f este periodică, determinînd perioada principală;
 ) Este f injectivă ? Dar surjectivă ?
) Fie k ∈  fixat. Să se arate că funcţia g : [ k ; k + 1) , g ( x ) = { x} este
inversabilă şi să se determine inversa g ; −1

) Să se reprezinte grafic funcţia h : [ 0; 4] → [ 0;1) , h ( x ) = { x} .

(Olimpiadă locală, Călăraşi, 1984)
1 1
4.7.4. Dacă x ∈  , notăm cu ( x ) întregul k pentru care k − ≤ x < k + . Să se
2 2
arate că [ x ] +  2 { x} = ( x ) . (Ovidiu Pop, 20034, G.M. 3/1984)
[ x]   x 
4.7.5. Să se determine y > 0 astfel încît   =   , ( ∀ ) x ∈  .
 y   y
(Petru Mironescu, 20032, G.M. 3/1984)
 1
4.7.6. Să se arate că [ 2 x ] = [ x ] +  x +  , ( ∀ ) x ∈  . Generalizare.
 2
4.7.7. Să se arate că dacă a este un număr real în a cărui scriere zecimală
prima cifră după virgulă nu este 3 sau 4, atunci avem egalitatea:
 1
 a + 3  = [3a ] − [ 2a ] . (Sorin Noaghi, 19174, G.M. 4/1982)

 1
4.7.8. Să se determine α > 0 astfel ca  x +  = [α x ] − [ x ] , ( ∀ ) x ∈  .
 α
(Florin Rotaru, 20337, G.M. 2/1985)
4.7.9. a) Să se determine numerele a1 , a2 ,… , an ∈ [ 0;1) , astfel încît
n

∑ [ x + a ] = [ nx ] , oricare ar fi
i =1
i x ∈  , unde n ∈
, n ≥ 2 .

(Petru Mironescu, 20004*, G.M. 2/1984)

 1  p
b) Fie n, p ∈
, n ≥ 2 . Să se arate că [ x ] +  x +  + … +  x +  = [ nx ] , ( ∀ ) x ∈  ,
 n  n
dacă şi numai dacă p = n − 1 . (Ovidiu Pop, 20536*, G.M. 9/1985)
4.7.10. Să se scrie sub o formă mai simplă expresia
 ( n + 1)2   n 2 
E (n) =   −  , n∈ .
 4   4 
(Vasile Zidaru, 18083, G.M. 1/1980)
4.7.11. Să se arate că  n + n + 3  =  4n + 6  , ( ∀ ) n ∈
∗ .
(Dorinel Anca, O:386, G.M. 10-11/1983)
4.7.12. Se consideră numerele reale An (α ) = n 2 + 4n + α , α ∈ [ 4;10] , n ∈
∗ . Să
se calculeze partea întreagă a acestor numere.
(Liviu Pîrşan, 18657, G.M. 3/1981)
4.7.13. Să se calculeze partea întreagă a numerelor reale A = 3 n ( n + 1)( n + 2 ) şi
B = 4 n ( n + 1)( n + 2 )( n + 3) , unde n ∈
. (Liviu Pîrşan, 18689*, G.M. 4/1981)
4.7.14. Fie numărul n ∈
. Să se calculeze partea întreagă a numărului real
2
α= ( n + 1 + n + 10 . ) (Liviu Pîrşan, 19103*, G.M. 2-3/1982)
4.7.15. Să se determine numărul elementelor mulţimii:
 k2  
X =  x ∈
x =   , k = 1, 2,… , n  , unde n ∈
∗ este un număr par fixat.
 n 
(Ioan Crişan, C:645, G.M. 11-12/1986)
4.7.16. Fie a ∈  şi funcţia f :
→ [ 0;1) , f ( n ) = {an} .
) Să se arate că f este injectivă dacă şi numai dacă a ∈  \  ;
) Pentru a ∈  , să se determine numărul elementelor mulţimii:
M = { f ( n ) n ∈
} (Dorin Andrica, 1984)
4.7.17. a) Dacă n ∈
∗ este fixat, să se arate că funcţia f :  → , f ( x ) = x n 2 { }
nu este injectivă.
b) Dacă m ∈
, m ≥ 2 este fixat, să se arate că funcţia f :
→ , f ( n ) = m n 2 { }
este injectivă. (C. Niţă, Olimpiadă judeţeană, 1980)
1 1 1 1 1 1
4.7.18. Fie An = 1 + + + … + şi Bn = + + … + , n ∈
∗ .
3 5 2n + 1 2 4 2n
) Să se arate că An ∉
, Bn ∉
, oricare ar fi n ∈
;
∗

) Să se demonstreze că { An } ≠ {Bn } , ( ∀ ) n ≥ 2 .
(Costel Chiteş, 20795, G.M. 6/1986)
2
4.7.19. Să se arate că oricare ar fi x ∈  , are loc inegalitatea [ x ] + 3 > 2 x .
Deduceţi că oricare ar fi numerele reale x1 , x2 ,..., xn are loc inegalitatea:
 x12  +  x22  + … +  xn2  + 3n > 2 ( x1 + x2 + … + xn ) (16234, G.M. 12/1976)
n
4.7.20. Fie x, n ∈
∗ . Să se arate că x +   ≥ 2  n  .
x
(Walter Janous, O:194, G.M. 1/1981)
4.7.21. Pentru orice număr real y notăm y = min ({ y} , 1 − { y} ) . Să se arate că
1
(
pentru orice x ∈  şi orice n ∈
∗ avem min x, 2 x,… , nx ≤ )n +1
.
(Martin Bottesch, 19031, G.M. 12/1981)
4.7.22. Să se demonstreze că:
x +1

) Numerele Vx =
( −1) ( 2 x − 1) − 1 sunt întregi, oricare ar fi x ∈
∗ ;
4
) Funcţia f :
→  definită prin f ( x ) = Vx este o bijecţie;
∗
 x x +1
) Are loc relaţia f ( x ) = ( −1)  2  , ( ∀ ) x ∈
;
∗

) Este verificată egalitatea f ( x + y ) = f ( x ) + f ( y ) , ( ∀ ) x, y ∈
∗ .

(Dorin Mărghidanu, 18771, G.M. 6/1981)
n +1  n + 1 
4.7.23. Fie funcţia f :
→ , f ( n ) = ( −1) ⋅  . Să se arate că f este o
 2 
bijecţie de la
la  şi să se construiască o infinitate de bijecţii de la
la  ,
folosind funcţia f . (George Mărgineanu, 19694, G.M. 5/1983)
4.7.24. Se dă funcţia f : [ 0; ∞ ) →  , definită prin relaţia:
[ x]   x 
f ( x ) = ( −1) ⋅  x − 2n   − 1 + 1, n ∈
∗
  2n  
Să se demonstreze că funcţia f este periodică şi să se calculeze perioada sa.
(Jenică Crînganu, 18133, G.M. 2/1980)
 ax + b 
4.7.25. Fie a, b, c, d ∈
, c + d ≠ 0 . Definim funcţia f :
∗ →
∗ , f ( x ) =  . Să
 cx + d 
se arate că f este injectivă dacă şi numai dacă c = 0 şi a ≥ d .
(Marcel Chiriţă, Mihai Piticari, Olimpiadă naţională, 1986)
4.7.26. Să se arate că oricare ar fi numărul natural n ≥ 2 avem:
     2  2 2 2 3
 1  +  2  + … +  n − 1 + 1 + 2 + … + n = n
(Concurs, Ungaria, 1979(modificat); Olimpiadă locală, Sibiu, 2004)
n
4.7.27. Să se calculeze S = ∑  3 k  .
k =1
(Aurel Doboşan, 18587, G.M. 1/1981)
4.7.28. Să se calculeze sumele:
n n −  k −1
a) ∑   (MvŞ 2/1979)
k =1 k + k −1
n ( n +1)
2 − 1 + 1 + 8k 
b) ∑ 
k =1  2
, n ∈

∗
(Titu Andreescu, 19113, G.M. 2-3/1982)

4.7.29. Fie m, n ∈
, m, n ≥ 2 şi x ∈ , x ≥ 1 . Să se arate că:
m  n x   = m n x  (Liviu Pîrşan, 20029, G.M. 3/1984)
     
2
1  n + 1  n ( n + 1)( 2n + 1)
∑ ( −1)
i+ j
4.7.30. Să se arate că ⋅ ij =  − .
1≤i < j ≤ n 2  2  12
(Mihail Bencze, 19819, G.M. 8/1983)

4.7.2 Ecuaţii şi inecuaţii

4.7.31. Să se rezolve ecuaţiile:

  x + 3 x − 2
a)  =
 4  3
 5 + 6 x  15 x − 7
b)  =
 8  5
1 − 3 x 
c)   = x2 − 2x
 2 
(b), c)
Olimpiadă U.R.S.S, 1966, 8404, G.M.B. 8/1967)
4.7.32. Să se rezolve ecuaţiile:
12 x − 5  19 x + 16
a)  = (C. Ionescu-Ţiu, 9803, G.M.B. 8/1969)
 3  10
 x + 2 x
b)  =
 3  2
 7x − 6  1
c)   = x+ (Liviu Emil Bădescu, 18452, G.M. 10/1980)
 5  2
 3  5x
d)  2 x + 7  = +2 (Ionel Roman, 18729, G.M. 5/1981)
 10  2
4.7.33. Să se rezolve ecuaţiile:
 x − 3  x − 2 
a)  = (MvŞ 2/1982; 19451*, G.M. 11/1982)
 2   3 
 2x + 3   4x + 9 
b) x +  + =2 (Mihail Chiorean, E:8961, G.M. 9/1986)
 3   6 
 4 x + 3   8 x + 13  2 x + 8
c)  + = (Mihai N. Ionescu, E:8163*, G.M. 10-11/1983)
 7   14  5
x x x
d)   +   +   = x (Olimpiadă locală, Arad, 2002)
2 3 4
 x + 1  x + 2   x + 4 
e)  + + = 2 (Gh. Ciobanu, E:6756, G.M. 1/1980)
 2   4   8 
f) { x} − {2 x} = x (Olimpiadă locală, Bucureşti, 2004)
4.7.34. a) Să se rezolve ecuaţia x − a + a ⋅ sgn ( x − a ) = [ a ] , unde a ∈  , iar
sgn este funcţia semn. (Aurel Doboşan, 18202*, G.M. 4/1980)
b) Să se rezolve ecuaţia x − a + sgn ( x − b ) = [ x ] , unde a, b ∈  .
(Marius Sorin Lazăr, 1986)
4.7.35. Să se demonstreze că, oricare ar fi numărul real x ≥ 0 , avem inegalitatea
2 [ x ] ≤ [ 2 x ] . Să se determine valorile lui x ≥ 0 cu proprietatea că numerele întregi
[ x] , 2 [ x] şi [ 2 x ] sunt (în această ordine) consecutive.
(Olimpiadă locală, Arad, 2002)
 x + [ x] + ( x )
4.7.36. Să se rezolve ecuaţia { x} = , unde ( x ) desemnează întregul
10
cel mai apropiat de x ∈  . (20985*, G.M. 1/1987)
25 − 3 x
4.7.37. Să se rezolve ecuaţia 5 [ x ] + 2 ( x ) = , unde ( x ) desemnează întregul
3
cel mai apropiat de x ∈  . (Silviu Stössel)
4.7.38. Să se determine cel mai mic număr natural a pentru care are loc
inegalitatea 0, 6 < {a} < 0, ( 6 ) .
(Walter Farkas, Eugen Şumindan, 19772, G.M. 7/1983)
4.7.39. a) Să se determine forma numerelor x ∈  care verifică ecuaţia:
2
[ x] − = 1. (Daniel Cojocaru, E:8196*, G.M. 12/1983)
{ x}
b) Să se rezolve ecuaţia x =
{ x} (Titu Andreescu, 1986)
[ x]
4.7.40. Să se rezolve ecuaţia:
 1  1  1 ∗
 x + 1 − n  +  x + 2 − n  + … +  x + n − n  = 0, n ∈

(Valeria Voicu, 19536, G.M. 1/1983)
 4x +1  x
4.7.41. Să se rezolve ecuaţia   =
 5x + 3  x + 8
(Liviu Pîrşan, 18738, G.M. 5/1981)
 x − 2 2 − x
4.7.42. Să se rezolve ecuaţia  =
 x + 1  3
(C.D. Miluţoiu, 19015, G.M. 12/1981)
4.7.43. Să se rezolve ecuaţiile:
 x2 + 9 
a)   = 4x +1 (Gh. F. Molea, 19265*, G.M. 6/1982)
 x + 3 
 x2 + 1
b)   = −2 x + 1 (21013, G.M. 2/1987)
 x +1 
4.7.44. Să se rezolve ecuaţiile;
a)  x 2 − 2 x + 3 = [ x + 2]
 1
b)  − x 2 + 3 x  =  x 2 +  (MvŞ, 1966, 8233, G.M.B. 5/1967)
 2
 x2 − 4  2
c)   = ( x + 2)
 3 
 x3 + 2 x   x 2 − x + 1 
d)  −  = 3 x − 1 (c,d
Eugen Onofraş, 19698, G.M. 5/1983)
 3   2 
e) 5  x 2  − 2 [ x ] + 2 = 0 (Concursul „Lalescu”, 1985)
 {
4.7.45. Să se determine mulţimea A = x ∈   x 2 + 2 x + 3 + x − 1 = 0 . }
(Maria Giurgiu, 16336, G.M. 1/1977)
4.7.46. Să se rezolve în  ecuaţia x + 7 = 2 [ x ] + 6 x3 .
6

(Iulian Coroian, 20506, G.M. 8/1985)

4.7.47. Să se rezolve în  ecuaţia x − [ x ] =  x − [ x ] .
(Ioana Ţigău, 17480*, G.M. 11/1978)
4.7.48. Să se rezolve în  ecuaţia x − 1 ⋅ (1 − x + 1 ) + x = [ x ] .
(Carmen Răvaru, Olimpiadă locală, Vaslui, 2004)
4.7.49. Să se rezolve ecuaţiile:
a)  x [ x ] = 1 (MvŞ 4/1981; 19091*, G.M. 2-3/1982)
b) x3 − [ x ] = 3 (C.d.p, Skliarski, Iaglom)
 x3 − 2 
c) [ x ] =   (MvŞ, 1967; 8801, G.M.B. 3/1968)
 3 
d) x3 = 10 + [ x ] (Ion Văduva, 20062, G.M. 4-5/1984)
4.7.50. Să se rezolve ecuaţia 2  x  + 3  x 2  + 5 [ x ] + p = 0 , unde p ∈  .
3

(Ioan Pistrilă, 19614, G.M. 3/1983)

4.7.51. Să se determine mulţimile:
{ 2
A = x ∈ ( 0; ∞ )  x 2  = [ x ] } şi B = {x ∈ ( −∞; 0]  x  = [ x] } .
2 2

(Costel Chiteş, C:281, G.M. 2/1983)

4.7.52. Să se arate că pentru orice număr natural k ≥ 2 există un unic număr real

nenul x astfel încît să avem egalitatea k =

{ x}[ x ] .
x
(Marius Burtea, Concursul G.M, 1985)
1 − q2
4.7.53. a) Să se determine numerele reale q ∈ ( 0;1) astfel încît = m ∈  . Să
q
2 − q2
se arate că pentru toate aceste numere, ∉ .
q
b) Să se rezolve ecuaţia  x { x} = 1 (1) .
(Tiberiu Agnola, Olimpiadă locală, Sibiu, 2004)
1 1
c) Scrieţi soluţiile ecuaţiei (1) care au proprietatea că { x} = , respectiv { x} = .
2 3
d) Să se determine valorile lui x pentru care ecuaţia (1) admite 50 de soluţii.
4.7.54. Să se rezolve ecuaţiile:
a) x = 3  x  + 1 (17833*, G.M. 7/1979)

b) x = 2  x  + 1 (Gh. Boja, 20645, G.M. 1/1986)

  2 x
c) 1 − x  =  − , x > 0 (Gheorghe Giurgiu, E:7870, G.M. 1/1983)
 x + 1 
4.7.55. a) Să se rezolve în numere naturale ecuaţia  9n + 7  =  9n + 8  .

b) Să se arate că egalitatea  3 8n + 3  =  3 8n + 4  este valabilă pentru orice

n∈. (Mihai Cipu, C:26, G.M. 4/1980)
 m2 x − 1 2 x + 1
4.7.56. Să se rezolve şi să se discute ecuaţia   = 5 , m∈ .
 2 
(D. Ene, 8836, G.M.B. 4/1968, enunţ modificat)
 x + 1  x − 1
4.7.57. Determinaţi valorile reale ale lui x pentru care  + ≥ [ x]
 3   3 
(Iosif Şandor, 3809, R.M.E.T. 1-2/1979)
 5x − 1 x − 1
4.7.58. Să se rezolve inecuaţia  + ≥ [ x] .
 3  2
(D. Ene, 8774, G.M.B. 3/1968)
4.7.59. Se consideră un număr natural n ≥ 3 şi a ∈  . Să se rezolve inecuaţia:
x+ a x −a
 n  +  n  ≥ [ x ] . Discuţie.
(Florentin Smarandache, O:225, G.M. 5/1981)
 2k + 1 
4.7.60. a) Să se afle z ∈ M = t = t ∉ , k ∈   care satisface următoarele
 5 
relaţii:
( 3) z ∈  − ;  , unde x, y ∈  .
5z − 4 7 5z − 4 5 7
(1) [ x ] + [ y ] = ( 2) x − y =
3 2 3  2 2
b) Ţinînd cont de relaţiile (1) , ( 2 ) şi ( 3) , să se afle ce valori poate lua y astfel
încît z ∈  . (Roxana Vlada, 19090, G.M. 2-3/1982)
4.7.61. Să se rezolve sistemele:
 2x + 3  4 y − 3
 3  = 2
 
a)  (Diana Enescu, E:10128*, G.M. 1/1991)
 3 y − 1 = 6 x + 5
  3  6
  2 x + 1
x − 3 =  4 
  
b)  (Ionel Atanasiu, 16634, G.M. 5/1977)
 y + 4 =  3x − 1
  2 
4.7.62. Să se găsească soluţiile raţionale ale sistemelor:
2 [ x ] − 3 [ y ] + 4 x − 5 y = 11
a) 
5 [ x ] − 2 [ y ] − 6 x + 5 y = 5
 2 [ x ] − 3 [ y ] + 4 x − 6 y = −18
b) 
5 [ x ] − 2 [ y ] − 6 x + 9 y = 14
(A.V. Mihai, 18467, G.M. 10/1980)
[ x ] + [ y ] = x + 3,9
c)  (Mihai A. Burcea, 20449*, G.M. 6/1985)
2 [ x ] + 3 [ y ] = 5 x − y + 9,8
4.7.63. Să se rezolve sistemele:
 x [ y ] + [ x ] y = z
a)  (Titu Andreescu, 19186*, G.M. 4/1982)
 xy + [ x ][ y ] = [ z ]
 2 1
  x  + [ y ] = x − 2
b)  (Dan Popescu, 19576, G.M. 2/1983)
 x [ y] + y [ x] = y − 3
 2
  x [ x ] = y
c)   (Dan Popescu, 19902, G.M. 10-11/1983)
[ x ] + [ y ] = 6
4.7.64. Să se rezolve sistemul:
 x + [ y ] + { z} = 1,1

{ x} + y + [ z ] = 2, 2

[ x ] + { y} + z = 3,3
(Titu Andreescu, 3810, R.M.E.T. 1-2/1979)
4.7.65. Să se rezolve sistemul de ecuaţii:
[ x ] + [ y ] = 4
 (D. Ene, 8989, G.M.B. 6/1968)
[ xy ] = 3
4.8 Funcţia putere şi funcţia radical

4.8.1 Funcţia putere. Proprietăţi şi reprezentare grafică.

4.8.1. Să se reprezinte grafic funcţiile:

a) f :  → , f ( x ) = x3 − 2
3
b) f :  → , f ( x ) = x + 2
1
c) f :  \ {−1} → , f ( x ) = 2
( x + 1)
d) f : ∗ → , f ( x ) = 1 + x −3
4.8.2. Fie n ∈
∗ dat şi a, b, c ∈  astfel încît a n = b − c, b n = c − a şi c n = a − b . Să
se arate că a = b = c = 0 . (L. Panaitopol, O.G.1, G.M. 6/1985)
4.8.3. Fie M = {( x, y ) ∈  ×  x + y < 1 < x + y} . Să se arate că M ⊂ ( 0;1) × ( 0;1) .
3 3

4.8.4. Fie M = {( a, b ) ∈  a + b < 1 < a + b} . Să se arate că M ⊂ ( 0;1) × ( 0;1) .

2 5 5

(D.M. Bătineţu, 17427, G.M. 10/1978)

4.8.5. Dacă a, b ∈ ( 0;1) şi ( n − 1) a − na n −1 = nb n +1 − ( n + 1) b n , unde n ∈
, n ≥ 2 ,
n

atunci b > a . (Oliver Konnerth, 19105, G.M. 2-3/1982)

4.8.6. Fie a, b ∈  astfel încît ab ≥ 0 . Să se arate că oricare ar fi n ∈
are loc
n +1 n
inegalitatea ( a n + b n ) ≥ ( a n +1 + b n +1 ) .
(Marcel Bărbulescu, 18769*, G.M. 6/1981)
4.8.7. Se dă funcţia f :  → E , dată de f ( x ) = x 4 + 4 x3 + 6 x 2 + 4 x .
) Să se determine mulţimea E astfel încît f să fie surjectivă.
) Să se determine două submulţimi A, B ⊂  astfel încît A ∪ B =  pentru care
restricţiile f A : A → E , f A ( x ) = f ( x ) şi f B : B → E , f B ( x ) = f ( x ) sunt bijective,
unde E este mulţimea determinată la punctul a).
(Th. Dăneţ, 16971*, G.M. 12/1977)
4.8.8. a) Să se arate că oricare ar fi x ∈  , avem x8 − x 7 + x 4 − x3 + 1 > 0 .
(C. Ionescu-Ţiu, E:6346*, G.M. 10/1978, parţial)
b) Să se arate că x − x + x 2 − x + 1 > 0 pentru orice x ∈  .
8 5

(Olimpiadă judeţeană, clasa a VIII-a, 1979)

c) Să se arate că pentru orice x real, avem:
x10 − x 7 + x 4 − x + 1 > 0 (Nicolae Tălău, E:9034, G.M. 11-12/1986)
4.8.9. Să se demonstreze că x − x + 1 > 0, ( ∀ ) x ∈  .
16

4.8.10. Fie n ∈
∗ şi a , b, c , d > 0 . Considerăm funcţia

2n
ax + b
f : [ −1; 1] → , f ( x ) =
cx 2 n + d
Să se determine Im f . (Gh. Miculescu, C:257, G.M. 11/1982)
4.8.11. Fie a ∈
∗ . Să se determine n ∈
∗ astfel încît numărul
A = a 3n + 3a 2 + 3a + 1 să fie un cub perfect.
(Costache Ciotloş, 19009*, G.M. 12/1981)

4.8.2 Funcţia radical

4.8.2.1 Proprietăţi şi reprezentare grafică

4.8.12. Ordonaţi crescător numerele 3, 3 6 şi 6 30 (Matematică, 1978)

4.8.13. Să se compare următoarele perechi de numere:
a) 11 − 5 cu 19 − 11
b) 5 + 11 cu 3 + 13
c) 4
63 − 2 2 cu 0
4 25
d) cu 3
75 243
e) 6
m cu n , m, n ∈ [ 0; ∞ )
3

f) 3
2 + 3 cu 1 + 2 .
4.8.14. Arătaţi că 1983 + 1984 + 1986 + 1987 < 4 1985 .
(Damian Marinescu, E:8569, G.M. 5/1985)
4.8.15. Să se compare numerele:
( )( ) (
a = 2 + 1 ⋅ 3 − 2 ⋅… ⋅ 2n + 2n − 1 ⋅ 2n + 1 − 2n şi )( )
b=( 2 − 1) ⋅ ( 3+ 2 ) ⋅… ⋅ ( 2n − 2n − 1 ) ⋅ ( 2n + 1 + 2n ) , unde n ∈
.
∗

(I. Safta, E:8591, G.M. 6/1985)

4.8.16. Să se compare numerele:
A = 3 1 − 12 3 652 + 48 3 65 + 4 şi B = 3 1 − 48 3 63 + 36 3 147 + 3 63
(D.M. Bătineţu, 20030*, G.M. 3/1984)
4.8.17. Se consideră expresia:
3 1 1 1 1
f ( x ) = 6 x3 + x −  3 x 2 +  + 4 x ( x − 1) + − 4 x2 − 4 x + 1
4 2 4 4 2
3 1 1
) Să se arate că x3 + x −  3 x 2 +  este cubul unui binom;
4 2 4
) Să se aducă f ( x ) la forma cea mai simplă şi să se stabilească domeniul de
definiţie al funcţiei;
1
) Să se cerceteze dacă f este definită în punctele x = 0, x = şi x = −1 şi în
2
caz afirmativ să se calculeze valorile lui f în aceste puncte. Luînd
3
x0 = a 2 + 2a + , a ∈  , calculaţi f ( x0 ) .
2
 (Gh. Ruse, 8453, G.M.B. 9/1967)
4.8.18. Să se arate că 3
5 + 2 < 3 + 4 . Generalizare: dacă u , v, p, q ∈
∗ astfel
3 3 3

încît u + v ≤ p + q şi uv < pq , atunci u+3v<3 p+3q.

3
(Silviu Stössel)
1 1 2
4.8.19. Fie n ∈
∗ . Să se arate că 3 +3 >3 .
n +1 n+3 n+2
(8688, G.M.B. 1/1968)
4.8.20. Să se arate că 3 + 7 > 4 + 5 , unde n ∈
, n ≥ 2 .
n n n n

(L. Panaitopol, C:465, G.M. 1/1985)

4.8.21. Să se demonstreze că:
n
4 + n 9 + n 16 n +1 6 + n +1 8 + n +1 12
> , unde n ∈
, n ≥ 2 .
n
6 + n 8 + n 12 n +1 4 + n +1 9 + n +1 16
(M. Chiriţă, 17780*, G.M. 6/1979)
1
4.8.22. Dacă n ∈
∗ , să se arate că 2 n + 1 − 2 n < < 2 n − 2 n − 1 . Să se
n
1 1 1
calculeze partea întreagă a numărului S = 1 + + +…
2 3 1000000
x 1 + x − 1 − x2
4.8.23. Dacă 0 < y < x < 1 , să se arate că<
y 1+ y − 1− y2
(C. Ionescu-Ţiu, Olimpiadă judeţeană, 1969; 9763, G.M.B. 8/1969)
4.8.24. a) Fie x ∈ ( 0;1) . Să se arate că n 1 + x + n 1 − x < 2 , unde n ∈
, n ≥ 2 .
1 n 1
Aplicaţii: i) n 1 + + 1 − < 2 , unde e = 2, 718... este baza logaritmilor naturali.
e e
(Ionel Atanasiu, 18181, G.M. 3/1980)
n n
n n n
ii) n 1 + + 1− <2 (Ionel Atanasiu, 19235*, G.M. 5/1982)
n n
b) Fie n ∈
, n ≥ 2 şi a ≥ 1 . Să se deducă inegalităţile:
n
n
a + n a + n a − n a < 2n a
a + 1 + n a − 1 < 2 n a şi
(Vasile Berghea, 16542, G.M. 3/1977)
4.8.25. Să se determine perechile ( x, y ) ∈  2 astfel încît:
 2a , a ≥ 0
x 2 + a n + n +1 y 2 + a n +1 = 
n
(S. Brener, Olimpiadă, 1976)
0, a < 0
4.8.26. Să se reprezinte grafic funcţiile f : [1; ∞ ) → [3; ∞ ) , f ( x ) = 3 + x − 1 şi
g :  →  , unde g ( x ) = x 2 − 6 x + 10 . (Sorin Donea, 16544, G.M. 3/1977)
4.8.27. Să se arate că funcţia f : [ n; ∞ ) →  , definită prin:
f ( x ) = x − n + x − n + 1 + … + x − 1 + x + 1 + … x + n − 2n x , n ∈
∗
este monotonă. (Maria Elena Panaitopol, 16972, G.M. 12/1977)
4.8.28. Fie funcţia f : [ a; b ] → , f ( x ) = x − a + b − x . Să se arate că f este
 a +b a + b 
crescătoare pe intervalul  a;  , descrescătoare pe  ; b  şi să se
 2   2 
găsească extremele funcţiei.
4.8.29. a) Să se determine codomeniul funcţiei
1 
f :  ; ∞  → , f ( x ) = x − 1 − 2 x − 1
2 
(M. Dabija, Olimpiadă naţională, 1965, enunţ modificat)
b) Fie funcţia f : D → , f ( x ) = ax + b + c dx + e , unde a, b, c, d , e ∈  şi ad ≠ 0 .
Să se determine domeniul maxim de definiţie D şi mulţimea valorilor funcţiei.
(Corneliu Rusu, 16778, G.M. 8/1977)
4.8.30. Se consideră ecuaţia ax + bx + c = 0, a, b, c ∈ , a ≠ 0 , avînd rădăcinile
2

reale. Ştiind că ( b − c )( b + c + 2a ) = 2a 2 − c 2 , să se găsească valorile minime şi

maxime ale rădăcinilor ecuaţiei. (Ioan Crişan, 20176, G.M. 8/1984)
4.8.31. Se consideră mulţimea de numere reale:
 
( )
M = α ∈  α = x + 2 1 − x + 1 − x + 1, x ∈ [ −1; ∞ ) .
 
) Să se arate că mulţimea M ′ ⊂ M definită astfel:
 
( )
M ′ = α ∈  α = x + 2 1 − x + 1 − x + 1, x ∈ [ 0; ∞ ) are un singur element.
 
) Să se determine mulţimea M \ M ′ . (N. Onuţă, Olimpiadă, 1971)

4.8.32. Fie f ( x ) = x + 5 − 4 x + 1 + x + 10 − 6 x + 1 . Să se reprezinte grafic

funcţia f pe domeniul maxim de definiţie, fără a folosi derivate.
1 − 1 − x , x ∈ [ 0;1]

4.8.33. Se consideră funcţia f : [ 0;3] → [ 0; 2] , f ( x ) =  x + 1 . Să se
 , x ∈ (1;3]
 2
arate că f este bijectivă şi să se determine inversa f −1 . Cu ajutorul graficului
inversei, trasaţi graficul funcţiei f .
(V. Băghină, 17479, G.M. 11/1978)
x
4.8.34. Să se determine inversa funcţiei f : [ −1; ∞ ) → [ −1; ∞ ) , f ( x ) = şi
1+ 1+ x
să se reprezinte grafic cele două funcţii în acelaşi sistem de coordonate. Aceeaşi
cerinţă pentru funcţia g : ( −∞;5] → [ 0; ∞ ) , g ( x ) = 5 − x .
(C. Ionescu-Ţiu, 16945*, G.M. 11/1977)
1 
4.8.35. Să se scrie restricţiile inversabile ale funcţiei f :  ; ∞  → F ,
2 
f ( x ) = x − 1 − 2 x − 1 . Să se determine inversele acestor restricţii.
(Mircea Dabija, 8550, G.M.B. 10/1967, reformulat)
4.8.36. Fie funcţia f : ( −∞; 0] → [3; ∞ ) definită prin f ( x ) = 2 + x 2 + 1 . Să se
demonstreze că f este inversabilă şi să determine funcţia inversă.
1 + x2 + x − 1
4.8.37. Să se demonstreze că expresia f ( x ) = poate defini o
1+ x2 + x +1
funcţie de la  la  . Să se arate că funcţia definită este impară. (MvŞ)
4.8.38. Să se determine cea mai mică valoare a parametrului real m astfel încît
relaţia f ( x ) = x 2 − 2m ( m − 1) x + m2 (1 + m 2 ) să definească o funcţie pe  , a cărei
restricţie f : [ −6;6] → F , f ( x ) = f ( x ) , ( ∀ ) x ∈ [ −6;6] să fie bijectivă. Să se
determine mulţimea F .
(Sorin Cocoradă, 16938*, G.M. 11/1977)
1  1 
4.8.39. Se consideră funcţiile f :  ; ∞  → ( 0;1) şi g :  ; ∞  → (1; 2 ) astfel încît
2  2 
g ( x ) − f ( x ) = xf ( x ) g ( x ) = 1 .
) Să se demonstreze că funcţiile f şi g sunt inversabile şi că
f −1
( t ) = g ( t + 1) , ( ∀) t ∈ ( 0;1) ;
−1

) Să se arate că oricare ar fi n ∈
∗ , f ( n ) este un număr iraţional aparţinînd

 1 1
intervalului  ; .
 n +1 n 
(Dumitru Petre, 20282, G.M. 12/1984)
4.8.40. a) Determinaţi funcţiile f :  →  care verifică relaţia:

( ) ( )
f x + x 2 − 1 + 2 f x − x 2 − 1 = 3 x − x 2 − 1, ( ∀ ) x ∈ ( −∞; −1] ∪ [1; ∞ )
b) Există funcţii f :  →  astfel încît:

( ) ( )
f x + x 2 − 1 + f x − x 2 − 1 = 2 x, ( ∀ ) x ∈ ( −∞; −1] ∪ [1; ∞ )
(Ion Cheşcă, Olimpiadă locală, Călăraşi, 1984)
4.8.41. Să se determine numărul a ≥ 0 şi funcţiile f :  →  astfel încît
0 < f ( x ) ≤ 3 3 f ( x ) − a − 1, ( ∀ ) x ∈  .
(Ion Cheşcă, Olimpiadă locală, Călăraşi, 1985)
x2 + 2
4.8.42. Fie funcţia f :  → , f ( x ) = . Determinaţi Im f .
x2 + 1
(Olimpiadă naţională, 1976)
4.8.43. Dacă x ≤ 1 şi y ≤ 1 , determinaţi mulţimea valorilor expresiei:
f ( x, y ) = xy + (1 − x )(1 − y )
2 2
(Walter Janous, 19010, G.M. 12/1981)
4.8.44. Să se determine toate valorile posibile ale funcţiei:
f :  → , f ( a ) = a 2 + a + 1 − a 2 − a + 1 .
(Sorin Rădulescu, Olimpiadă naţională, 1978)
4.8.2.2 Ecuaţii iraţionale. Sisteme de ecuaţii

4.8.2.2.1 Ecuaţii cu radicali de ordinul 2

4.8.45. Să se rezolve în  ecuaţiile:

a) x + 1 + x + 6 = 5
2
b) x + 9 + 4 x + 5 = ( x + 1)
c) x − 5 + 10 − x = 3 (E:7938*, G.M. 3/1983)
d) 1 − x + x − 2 = 1
2

e) 1 − x 4 − x 2 = x − 1 (3228, R.M.E.T, 1977)

f) x 2 − 4 x + 4 − x 2 − 2 x + 1 = x 2 − 6 x + 9
4.8.46. Să se rezolve în  ecuaţiile:
x + 6 + x +1
a) = 2x −1 (Concurs treapta a II-a, Satu Mare, 1976)
x + 6 − x +1
a+ x + a−x
b) = b , a, b > 0 (3229, R.M.E.T, 1977)
a+x − a−x
( x + a )( x + b ) + ( a − x )( x − b ) a
c) = , 0<b ≤ a.
( x + a )( x + b ) − ( a − x )( x − b ) b
(7944, G.M.B. 1/1967)
x+2 7 x + 19
d) + = 2, 5 (Ion Zaharia, 3805, R.M.E.T 1-2/1979)
7 x + 19 x+2
4.8.47. Să se rezolve ecuaţiile:
a) x − 9 + x − 24 = x
b) x + 26 + 26 − x = 10
c) x − 1 − x + 15 = 2 x + 6
d) 2 x + 9 − x − 4 = x + 1
e) 8 x + 1 + x − 5 = 10 x + 4
f) 2 x + 3 + 5 x + 1 = 12 x + 13
g) x 2 − 7 x + 12 + x 2 − 8 x + 16 = x − 4
(Damian Marinescu, 20567*, G.M. 10/1985)
4.8.48. Să se rezolve ecuaţiile:
a) 1 + x − 2 1 − x = 4 1 − x
b) 3+ x x + 3− x x = 2 2
3 x
c) x+ x − x− x =
2 x+ x
 3 x
d) x+ x − x− x = (6788, G.M.B. 3/1965)
2 x− x
4.8.49. Să se rezolve ecuaţiile:
a) 3x − 17 = 7 x 2 − 50 x + 79
b) ( x + 3)( x + 19 ) = x + 9
1 1 4
c) + =
3x − 2 x+2 2
3x + 4 x − 4
12 x − 8
d) 2x + 4 − 8 − 4x =
6 x + 20
e) 7 x 2 + 28 x + 26 − 5 x 2 + 5 x + 10 = 5 x + 20
5a 2
f) − 2 a2 + x2 = 2 x
2 2
a +x
4.8.50. Să se rezolve în  ecuaţiile:
a) ( 5 x − 12 ) x 2 + 2 x 5 x 2 − 24 x + 29 = 0
b) x 2 x 2 − 4 x + 4 + 2 ( x − 1) x 2 = 0 .
Sunt cele două ecuaţii echivalente în  ?
(C. Ionescu-Ţiu, 18449, G.M. 10/1980)
4.8.51. Să se rezolve ecuaţiile:
1
a) x 2 − 1 + x 1 − 2 = 0 (C. Ionescu-Ţiu, Olimpiadă regională, 1960)
x
6 6
b) 6 − 2 = x 2 − x 2 − 2
x x
1
c) 1 − x − x =
3
2 5
d) 1 − 2 x 1 − x 2 + 1 − x 2 + x = (I. Buzatu, 16633, G.M. 5/1977)
3
1+ x 1+ x 3
e) 1 + ± 1− = (C. Ionescu-Ţiu, 7422, G.M.B. 2/1966)
1− x 1− x 2
4.8.52. Să se rezolve ecuaţiile:
a) x 2 + 6 x + x 2 + 6 x = 20 (Matematică, sesiune specială, 1988)
b) x + x + 2 x − 8 = 12 − 2 x
2 2

c) x 2 − 1 + 1 = x 2 + 2 x + 18 (U.P.B, 1988)
d) x ( x + 1) − x ( x − 1) = 2
4.8.53. Să se rezolve ecuaţiile:
a) 1 + 1 + x = 3 x
 b) 1 + x = 1 + 1 + x + x − 13 + 2 1 + x
(C. Gîdea, 16405*, G.M. 2/1977)
1 1 6
c) + = 2 (9345, G.M.B. 1/1969)
x + 1 − x x − 1 − x 3x + 8 x − 8

4.8.2.2.2 Ecuaţii cu radicali de ordin n ≥ 3 .

4.8.54. Să se rezolve în  ecuaţiile:

a) x3 + x + 3 x 3 + x − 2 = 12
b) 3 x + 5 + 3 x + 6 = 3 2 x + 11
c) 3 x + 4 + 3 x − 4 = 3 2 x (Ion Ionescu, G.M, 1896)
d) x + 1 + 2 − x = 1
3 3

4.8.55. Să se rezolve în  ecuaţiile:

a) 3 2 x − 7 + 3 3 x − 3 = 3 x − 8 + 3 4 x − 2
b) 3 2 x + 7 + 3 5 x + 8 = 3 x + 12 + 3 6 x + 3
(Liviu Pîrşan, 18250, G.M. 5/1980)
c) 3
2 x 2 + 1 + 3 2 x 2 − 1 = 3 10 x 2
(Ladislau Kadar, 16719, G.M. 7/1977)
d) 3 x + 9 − x − 9 = 3
3 3
(8016, G.M.B. 2/1967)
4.8.56. Să se rezolve în  ecuaţiile:
a) 3 x 2 + 4 x + 4 + 4 3 x 2 − 4 x + 4 = 4 3 x 2 − 4
2 2
b) 3 (1 + x ) − 3 (1 − x ) = 3 1 − x 2
c) 3
20 + x + 3 15 − x = 5
2 2
 x +1  3  x −1  3 x +1 3 x −1
4.8.57. Să se rezolve ecuaţia   +  3
 + + =0
 x −1   x +1 x −1 x +1
(Gh. Marghescu, 16529, G.M. 3/1977)
4.8.58. Să se rezolve în  ecuaţiile:
a) 4 x − 2 + 4 3 − x = 1
b) 4
20 − x + 4 77 + x = 5
c) 4
97 − x + 4 x = 5
d) 4
97 − x + 9 + x = 8 (Matematică, 1985)
e) 4
41 − x + 4 41 + x = 4

4.8.59. Să se rezolve ecuaţia

(5 − x ) 5 x − 6 − ( x − 6) 5 5 − x
=1.
5
5− x − 5 x−6
(V. Groza, 16771, G.M. 8/1977)
4.8.60. Să se rezolve ecuaţiile:
 n
a − x + n x − b 3n a − x − n x − b
a) n
= n
, a, b ∈ , n ≥ 2 .
a−x x −b
n
a2 + x2 + n a2 − x2 a
b) = , a, b > 0, n ∈
, n ≥ 2 .
n
a 2 + x2 − n a2 − x2 b
(8665, G.M.B. 1/1968)
x x
4.8.61. Dacă n ∈
∗ \ {1} , să se afle x ∈  pentru care n x + n = xn n
x −1 x −1
(Aurel Doboşan, 17610, G.M. 2/1979)
4.8.62. Să se rezolve ecuaţiile:
a) 2k
x3 − 1 + 2 k 1 − 2 x = 1
b) (x − x ) 2 2k
x 4 − 1 = ( x 4 − 1) 2 k x − x 2 , k ∈
∗
(V. Drăghici, 17323, G.M. 8/1978)

4.8.2.2.3 Ecuaţii iraţionale cu parametri

În exerciţiile următoare, se cere să se rezolve şi să se discute ecuaţiile date, în

funcţie de parametrii reali care apar:
4.8.63. a) x − 1 = ax, a ∈ 
b) x − a = x + 2, a ∈ 
4.8.64. a) x2 + 1 = x − a
b) 4 x2 − 9 = 2 x − m
4.8.65. 2 x + m = 2 x 2 + m , m ∈  . (Matematică, 1977)
a2
4.8.66. a) a+x − = 2a + x (Olimpiadă, R.D.G, 1967)
a+ x
a2
b) a+x + = 2a + x
a+x
1+ x −1 1− x +1
4.8.67. + = a, a ∈ 
1− x +1 1+ x −1
4.8.68. x − 2a x − b + a 2 − b = 0, a, b ∈  (3806, R.M.E.T 1-2/1979)
4.8.69. x + a + x + b = 4 x + c , a , b, c ∈  (Concurs treapta a II-a, 1987)
4.8.70. 1 + ax = x + 1 − ax , a ∈  (Concurs treapta a II-a, 1983)
x
4.8.71. x+ x − x− x = a , a∈
x+ x
4.8.72. x + a + x = a, a ∈ 
4.8.73. 1 + x + x 2 + 1 − x + x 2 = a
4.8.74. mx 2 − x + 1 + mx 2 + x + 1 = x, m ∈ 
 (9924, G.M.B. 10/1969; Olimpiadă, 1973)
4.8.75. 2 x 2 + 4 x − b + 3x 2 − 4 x − 6 = x + 3 + 2 x 2 − 2 x + 9 .
(Al. Levin, 6298, G.M.B. 4/1964)
4.8.76. a) x 2 + 2ax − a 2 − x 2 − 2ax − a 2 = 1, a ≥ 0
(Propusă de Cehoslovacia la O.I.M. 1965, 7548, G.M.B. 5/1966)
b) x 2 + 2ax − a 2 − x 2 − 2ax − a 2 = a , a ≥ 0
(Cătălin Barbu, 20424, G.M. 5/1985)
4.8.77. 3 x3 + x 2 + ( m + 3) x + 1 = x + 1, m ∈  (8272, G.M.B. 6/1967)

4.8.78. Să se rezolve şi să se discute ecuaţia 3

a + x + 3 a − x = 3 b , a, b ∈  .
4.8.79. Să se rezolve şi să se discute ecuaţia 4 a 4 + x + 4 a 4 − x = 2a, a ∈  .
(3807, R.M.E.T 1-2/1979)
4.8.80. Să se determine numerele reale a, b, c astfel încît ecuaţia:
x + a x + b + x = c să aibă o infinitate de soluţii.
2
4.8.81. Fie ecuaţia x 2 − ( a + b ) x + ab = − ( ( a + b ) x − ab ) − x 2 . Cum trebuie aleşi
parametrii reali 0 ≤ a < b astfel încît ecuaţia să admită rădăcini reale ?
(A.S.E, 1987)
4.8.82. Se dă ecuaţia 2 x − 2 x = 5m − x, m ∈  . Să se determine m aşa încît
ecuaţia să aibă trei rădăcini reale distincte.
(Matematică, sesiune specială, 1985)
4.8.83. Să se determine numerele reale a, b astfel încît ecuaţia:
2 2
3
( ax + b ) + 3 ( ax − b ) + 3 a 2 x 2 − b 2 = 3 b să aibă soluţie unică.
mx + 1
4.8.84. Să se rezolve şi să se discute ecuaţia 3
x= , m∈ .
x+m
(Liviu Pîrşan, 24301, G.M. 4/2000)

4.8.2.2.4 Ecuaţii cu radicali compuşi

4.8.85. Să se rezolve în  ecuaţiile:

a) x + 14 − 8 x − 2 + x + 23 − 10 x − 2 = 3
(Vasile Tomiţă, 20729*, G.M. 4/1986)
b) x − 6x − 9 + x + 6x − 9 = 6
c) x − 4 x − 4 − x + 4 x − 4 = −2
(Doina Dânciu, 19289*, G.M. 7/1982)
d) x + 10 x − 25 + x − 10 x − 25 = 10
4.8.86. Să se rezolve în  ecuaţiile:
 x − 2ax − a 2 ± x + 2ax − a 2 = b , unde a, b ∈  .
(George-Eugen Müller, 19532, G.M. 1/1983)
4.8.87. Fie f1 ( x ) = x + 2 x − 1 + x − 2 x − 1 ,
1
f 2 ( x ) = 2 x + 4 x − 1 + 2 x − 4 x − 1, x ≥ .
2
f1 ( x )
) Simplificaţi fracţia .
f2 ( x )
) Rezolvaţi ecuaţia f1 ( x ) + f 2 ( x ) = 2 2 .
) Rezolvaţi ecuaţiile f1 ( x ) = a , unde a ∈ 1, 2, 2 { } (3759, G.M.F.B. 8/1959)

x + 3a x−a x + 3a x−a
4.8.88. Să se rezolve ecuaţia + + − = 2, a > 0 .
4a a 4a a
(Propusă de România pentru O.I.M. 1966; 7782, G.M.B. 10/1966)
3x + 7
4.8.89. Să se rezolve în  inecuaţia − 3 x − 2 ≥ 0 şi apoi ecuaţia
6
3x + 7 3x + 7
+ 3x − 2 + − 3x − 2 = 6
6 6
4.8.90. Să se rezolve ecuaţia în m :
( ) (
4 + m m + 2 3 − 2 − 2 3 + 4 + m m − 2 3 − 2 + 2 3 = 18 )
(Gabriel Apetrei, E:9459, G.M. 5-6/1988)
4.8.91. Să se rezolve ecuaţiile:
a) x2 + 2 x2 −1 ± x2 − 2 x2 − 1 = 2
b) x2 + 2 x2 − 1 ± x2 − 2 x2 −1 = 2 x2 − 1
(C. Ionescu-Ţiu, 7070, G.M.B. 8/1965)
4.8.92. Să se afle valorile reale ale lui x pentru care avem:

1 − 1 − x2 + 1 − 2 1 − x2 + 1 − 1 − x2 − 1 − 2 1 − x2 =
x+3 x +1 x+3 x +1
= + + −
4 2 4 2
(Propusă de România pentru O.I.M. 1966; 7783, G.M.B. 10/1966)
4.8.93. Să se rezolve şi să se discute în  ecuaţiile:
a) x + 2 x − 1 + m x − 2 x − 1 = 2, m ∈ 
1 1
b) x+ + 2 2 x − 3 + m x + − 2 2 x − 3 = 2 2, m ∈ 
2 2
4.8.94. Să se rezolve ecuaţia 3
x − x 2 + 27 + 3 x + x 2 + 27 = 2 .
4.8.95. Să se determine a ∈  astfel încît 3
20 + a 2 + 3 20 − a 2 = 4
(Concurs treapta a II-a, 1982)
4.8.96. Se dă ecuaţia 3
x + x 2 + y 2 + 3 x − x 2 + y 2 = m , cu m ∈  . Să se
determine mulţimea perechilor ( x, y ) ∈  ×  care verifică ecuaţia dată.
(N. Păun, 7711, G.M.B. 8/1966)
4.8.97. Să se rezolve ecuaţia:
4
x 2 + 2a 2 + 2 a x 2 + a 2 + 4 x 2 + 2 a 2 − 2a x 2 + a 2 = 2 x + 2 x 2 + a 2 , a ∈  .
(Ioan Crişan, 20618*, G.M. 12/1985)
4.8.98. Pentru ce n ∈
, n ≥ 2 are loc egalitatea n 17 5 + 38 + n 17 5 − 38 = 20 ?
(MvŞ)

4.8.2.2.5 Exerciţii diverse

4.8.99. Să se rezolve în  ecuaţiile:

a) x − 2 + 3 x − 2 = 6
b) 3 2 x − 1 + 3 x − 1 = 1
c) 3 2 x − 6 + x + 10 = 1 (D. Săvulescu, 20925*, G.M. 11-12/1986)
d) x + 1 + x + 2 + x + 4 = 10 + 24 + 40 + 60
e) 4
2 x + 5 + x + 11 = 10
2 x − 1 − 3x − 2 + 4 x − 3 − 5 x − 4
f) + x2 − 2x + 6 = 5
2 2
x +1 − x − x + 3
(D. Acu, 19697, G.M. 5/1983)
4.8.100. Să se rezolve în  ecuaţia: ( )
a + bx + b + ax = (1 − x ) a + b a, b > 0
(Dan Seclăman, 16687, G.M. 6/1977)
4.8.101. Se consideră numerele reale strict pozitive a, b, c . Să se rezolve ecuaţia
a + bx + b + cx + c + ax = b − ax + c − bx + a − cx
(Laurenţiu Panaitopol, Olimpiadă, 1974)
4.8.102. Dacă a, b, c sunt laturile unui triunghi oarecare, să se rezolve ecuaţia:
( x − a) x − a + ( x − b) x − b + ( x − c) x − c = 2 (a + b + c)
(I.V. Maftei, 9210, G.M.B. 10/1968)
4.8.103. Să se determine mulţimea
{ }
M = x ∈  + x + k = 1 + k k x , unde k ∈
, k ≥ 2 .
(V. Ţifui, 16678, G.M. 6/1977)
3

4.8.104. Să se rezolve ecuaţia 3 2

x −a +2 2 3
( x − a)
= 3 x − a x ≠ a . Discuţie.
x+a
(Al. Lalescu, 8025, G.M.B. 2/1967)
4.8.105. Să se rezolve în  ecuaţia:
3 3 x2 + 2
1− x + 1+ x =
x2 + 1
 (Cristian Miu, O. Văduvescu, 20253*, G.M. 11/1984)
4 2
4.8.106. Rezolvaţi ecuaţia x + 3 x + 3
= 4 − 5 ( x − 1) , x ∈  .
x+ x
(Rev. Arhimede 7-8/2001)
4.8.107. Dacă a, b ∈ , a ≤ b , să se rezolve ecuaţia
2
x − a + b − x = 2 (b − a ) + ( 2x − a − b) (G.M. 8/1989)
4.8.108. Să se determine mulţimea:
M= {( x, y ) ∈  ×  x + x− y = y+ y− x }
(Ionel Tudor, 20819*, G.M. 7/1986)
4.8.109. a) Să se rezolve în numere reale ecuaţia:
1
x + y −1 + z − 2 = ( x + y + z ) .
2
(Titu Andreescu, 16679, G.M. 6/1977; Olimpiadă naţională, 1978)
b) Generalizare. Rezolvaţi în  n ecuaţia:
1 n ( n − 3)
x1 + x2 − 1 + x3 − 2 + … + xn − ( n − 1) = ( x1 + x2 + … + xn ) − , n ∈
∗
2 4
(Ilie Diaconu, 17043, G.M. 2/1978)
4.8.110. Să se rezolve în  ecuaţia
n

1
x1 − 1 + 2 x2 − 4 + … + n xn − n 2 = ( x1 + x2 + … + xn ) , n ∈
∗
2
4.8.111. Să se determine numerele reale x, y pentru care:
3 x + y + 2 8 − x + 6 − y = 14 .
(Maria Elena Panaitopol, 20455*, G.M. 6/1985)
4.8.112. Să se rezolve în numere reale ecuaţia:
6 x − y 2 − 4 z + 1 − y + 4 z 2 = 9 x2 + y + 4
(Laura Miron, 20789, G.M. 6/1986)
4.8.113. Să se determine numerele pozitive x şi y cu proprietatea x + y = 1 şi
x + 2 + y + 2 ∈
. (L. Panaitopol, C:641, G.M. 11-12/1986)
4.8.114. Fie a > 0 şi b numere reale date. Să se determine toate numerele reale
x cu proprietăţile ax 2 + bx + 1 = 0 şi a − x + a + x = b .
(Ion Badea, 1984)
4.8.115. Pentru ce valori ale lui x are loc egalitatea:
3x
2 x +1 11− 4 x
( −2 x ) = 3 x −1 7 x + 2 ?
(Mihai N. Ionescu, 17173, G.M. 5/1978)
4.8.116. Să se rezolve ecuaţiile:
x
a) 3 x −1 8− 3 x
(−x) = 5x 2x (Profil electric, 1983)
36 − x 2
b) x − 3− x 1 + x + 1 = 0
 x
1+
4.8.117. Să se precizeze domeniul de definiţie pentru expresia f ( x ) = 5
25 − x şi
apoi să se rezolve ecuaţia f ( x ) = 19 − x x − 5 (Gh. Pleş, 20843*, G.M. 8/1986)
4.8.118. Fie a un număr prim dat. Să se rezolve în
×
ecuaţia:
a x + ay = a 5 (Liviu Pîrşan, C:458, G.M. 12/1984)
4.8.119. Să se rezolve în [ 0; ∞ ) ecuaţiile:
x
a) 5
x = 5
2 
 x 
b) 5 x =  5  (Liviu Pîrşan, C:586, G.M. 4/1986)
10 
4.8.120. Fie P ( x ) = (1 − m ) x 2 + 2 ( m + 1) x + m + 1 , unde m ∈  \ {1} .
) Să se determine m astfel încît P ( x ) să admită rădăcini egale;
) Dacă x1 , x2 sunt rădăcinile ecuaţiei P ( x ) = 0 , să se rezolve în raport cu m
x1 + x2
inecuaţia ≤ −1 ;
x1 x2
) Să se rezolve în raport cu m ecuaţia 3 x1 + 3 x2 = −2 .
(Chimie, subingineri, Craiova, 1976)

4.8.2.2.6 Sisteme de ecuaţii

4.8.121. Să se rezolve în  sistemele:

 x + y − x − y =1

a) 
 x 2 − y + x 2 + y = 1
 x + x 2 − y 2 x − x 2 − y 2 17
 + =
b)  x − x 2 − y 2 x + x 2 − y 2 4

 x ( x + y ) + x + xy + 4 x = 52
2

 x + y + 2 x + y + 2 = 5
c) 
 x + 20 y = 23
 x + y + xy = 14
d) 
2 2
 x + y + xy = 84
 x 2 − x xy = 72
e)  (Matematică, Cluj, 1962)
2
 y xy − y = 9
  y+2 x +1
2 =
f)  y − 2 x −1 (D.I. Manolache, 5600, G.M.F.B. 1/1963)
 2 2
 x −1 ⋅ y − 4 = 2
4.8.122. Să se rezolve în  sistemele:
 3 x + y + x − y = 6
a)  (Matematică, 1987)
3 x + x − y = 17
 x = y + 40 + y − 1
b) 
 y = x + 40 + x − 1
 x + y − 1 = 1
c)  (Admitere, U.R.S.S, 1979)
 x − y + 2 = 2 y − 2
13 x + 13 y = 1
d) 
8
 x + 8 y = 1
 x − y = 7
e)  2 2
(8667, G.M.B. 1/1968)
3
 3 x − xy + 3 y − xy = 7
 x+ y + 3 x− y =6

f)  3 2
(Matematică-Fizică, 1986)
 ( 6
x + y )( x − y ) = 8
 1 − x 2 + x 2 − 3 x + 2 + 4 − y 2 + x + 1 − y = 0
g) 
 x − 1 − x 2 − 6 x + 5 + y 2 − 1 − 3 = 0
(Dumitru Acu, 16720, G.M. 7/1977)
4.8.123. Să se rezolve în  sistemul:
 x 2 − 2 2 y − 1 + 1 = 0
 2
 y − 2 2 x − 1 + 1 = 0
Generalizare. (Mihaela Nistorescu, 19618, G.M. 3/1983)
4.8.124. Să se determine mulţimea M = {( x, y ) ∈  ×  x + x− y = y+ y− x }
(Ionel Tudor, 20819*, G.M. 7/1986)
4.8.125. Să se rezolve în  sistemul:
 x 2 + y 2 + z 2 = x + y + z

 xyz = 1
4.8.126. Să se afle soluţiile reale ale sistemului:
 x + y = z
 2 (G.G. Niculescu, 18118*, G.M. 2/1980)
2
 x + y + 4 x + y = 2 2 z
4.8.127. Să se rezolve în  sistemul:
  x− y y−z 4 ( z − x) 1
3 +3 +3 =
 2( x + y) 4( y + z) 9( z + x) 3
 2
 y + zx 7
 =
 y ( z + x ) 9
 xy + z 2
 =2
 z ( x + y )
(Nüsfet Şaganai, 20068*, G.M. 4-5/1984)
4.8.128. Să se rezolve în  sistemul:
 x = ( y + z )4n

 4n
 y = ( z + x) , n ∈
. (Liviu Pîrşan, 20897, G.M. 10/1986)
 4n
 z = ( x + y )
4.8.129. Să se rezolve în numere pozitive sistemul:
x n y = a

n
y z = b unde a, b, c ∈ ( 0; ∞ ) şi n ∈
, n ≥ 2 .
 n
 z x = c
(I. Zenembisi, 6390, G.M.B. 6/1964)
4.8.130. a) Să se rezolve sistemul:
yz zx xy
= = = x + y + z , unde a, b, c ∈ ( 0; ∞ ) .
a b c
(I. Zenembisi, 6280, G.M.B. 4/1964)
b) Generalizare. Fiind date numerele a1 , a2 ,… , an ∈ ( 0; ∞ ) , rezolvaţi sistemul:
x2 x3 … xn x1 x3 … xn x x … xn −1
= =… = 1 2 = x1 + x2 + … + xn .
a1 a2 an
(Liviu Pîrşan, 6618, G.M.B. 11/1964)
4.8.131. Să se rezolve sistemul:
x+ y+ z y+ z +t z +t + x t + x+ y
= = = = xyzt , unde a, b, c, d ∈ ( 0; ∞ ) .
d a b c
(Şt. Rusu, 5593, G.M.F.B. 1/1963)

4.8.2.3 Inecuaţii iraţionale

 1 1   1 
4.8.132. Să se arate că  x ∈ ∗ ± 2 − ≤ 2 =  ; ∞ 
 x x   2 
(I. Safta, E:8194*, G.M. 12/1983)
4.8.133. Să se determine numerele naturale n cu proprietatea că 0 < n − 29 < 1
(Liviu Pîrşan, E:8693*, G.M. 9/1985)
4.8.134. Să se rezolve inecuaţiile:
a) 2 x + 1 − x + 8 > 3
b) x − 5 − 9 − x ≥ 1
c) x + x − 1 < 4 x − 1
d) 3x + x + 4 > 9 x + 4
e) x −2 ≤ x−4
f) x + 1 + x + 2 + x + 5 > 2 + 5 + 2 2
4.8.135. Să se rezolve inecuaţiile:
2 x +1
a) <1
1− 2 3 − x
1
b) 3 − x − x + 1 > (O.I.M, 1962)
2
4.8.136. Să se rezolve inecuaţiile:
a) x2 − 3x + 2 > 2 − x
b) x2 + x + 1 < 2 x − 3
c) x − 5 > x 2 − 1
d) x2 + x > 2 x − 1 (Concurs treapta a II-a, 1987)
e) x 2 − 5 x + 6 ≥ 3 − x (U.P.B, profil chimie, 1982)
4.8.137. Să se rezolve inecuaţiile:
x +1 x+2
a) >
x2 + 1 x2 + 4
24 − 2 x − x 2
b) <1 (Concurs treapta a II-a, 1988, profil industrial)
x
x2 − 4 x + 5
c) 4x − 7 < (Petre Simion, 22300, G.M. 3/1991)
2(2 − x)
d) 4 x3 + 12 x 2 + 4 x > x + 1
2

e) x − +
1 x +1
< 2x −1 +
( x + 1)
2 4 8
4.8.138. Să se rezolve inecuaţiile:
1+ x 1− x
a) > (H.P. Ionescu, 7117, G.M.B. 8/1965)
x −1 x +1
b) 2 x − 2 + x + 2 ≤ 3 4 x 2 − 4
c) 3 x − 1 + x + 2 ≥ −1 .
4.8.139. Să se compare expresiile f ( x ) = 10 + 10 − x şi g ( x ) = x + 1 − 1 .
(I. Ionescu, G.M, 1900)
4.8.140. Dacă a > 0 şi x ∈ [ − a; a ] , să se arate că:
 2a ≤ a − x + a + x ≤ 2 a . (C. Ionescu-Ţiu, E:7880, G.M. 1/1983)
1 x 1 2x
4.8.141. Dacă 0 ≤ x ≤ , atunci avem 1 + ≤ ≤ 1+
4 2 1− x 3
(Cdp Weston şi Godwin; 17917, G.M. 9/1979)
−x2 + x + 1 x2 + 5
4.8.142. Să se demonstreze că < , (∀) x ∈  .
x2 + 1 2
(Sterian Profire, 19380, G.M. 9-10/1982)
4.8.143. Să se rezolve inecuaţiile:
a) 4
x4 + x2 + 1 > x + 1
b) 3
x + 1 + 3 x −1 ≤ 3 2x

Să se rezolve şi să se discute următoarele inecuaţii:

4.8.144. x − a + x + a < m x , a ≥ 0, m ∈  .
4.8.145. x + x 2 + a 2 > b, a, b ∈  .
4.8.146. x + a < x − a , a ∈  .

2x
4.8.147. Să se rezolve şi să se discute inecuaţia + a − x , unde
a+x ≤
a
a este un număr real pozitiv. (Rodica Marinescu, 21038*, G.M. 3/1987)

4.8.148. Pentru ce valori negative ale parametrului real m , inecuaţiile:

x 6
2 mx < 3m − x şi x − > admit soluţii comune ?
m m
4.8.149. Să se determine a ∈
astfel încît a < 3 a + 3 a 2 < a + 1
(Liviu Pîrşan, 19169, G.M. 4/1982)
m m +1
4.8.150. Fie m ∈ ( −∞; −3) ∪ ( 0; ∞ ) . Să se compare numerele A = + şi
m +1 m
m+2 m+3
B= + .
m+3 m+2
(Liviu Pîrşan, 16886, G.M. 10/1977)
4.8.151. Se consideră expresia E ( x ) = 3 x − 11 − 7 + x
) Să se precizeze valorile lui x pentru care expresia E este definită;
) Să se rezolve ecuaţia E ( x ) = 0 ;
) Să se determine mulţimea x ∈  E ( x ) < 0 { } (A.S.E, 1996)
4.8.152. Să se expliciteze legea funcţiei f : [ −4; ∞ ) →  , definită prin
2 2 2
f ( x) = ( x − 2) + ( x + 3) ( x + 4 ) + ( x − 1) . Să se rezolve ecuaţia f ( x ) = 9 .
(C. Ionescu-Ţiu, 9212, G.M.B. 10/1968, enunţ reformulat)
 1
4.8.153. Se dă funcţia f : D → , f ( x ) =
− x 2 + 4 x + 5 − x 2 − 8 x + 15
) Să se determine domeniul maxim de definiţie D ;
) Să se expliciteze legea funcţiei f , fără a folosi modulul.
(Sorin Simion, 7710, G.M.B. 8/1966)
4.8.154. Se dă f : [ −5; 6] → F , f ( x ) = x + − x 2 + x + 30 .
) Determinaţi codomeniul F al funcţiei;
 1
) Să se arate că f este strict crescătoare pe intervalul  −5; −  ;
 2
f ( x)
) Să se rezolve inecuaţia ≥2. (G.M, 1982)
x −1
4.8.155. Să se determine valorile parametrului real m din ecuaţia
( m − 1) x 2 − 2 ( m + 1) x + m = 0 astfel ca între rădăcinile x1 , x2 ale ecuaţiei să existe
1
relaţia x1 + x2 < . (Al. Ţigănoiu, 7735, G.M.B. 9/1966)
m −1
4.8.156. Pentru ce valori ale lui x are sens expresia:
E ( x ) = n 1 − n +1 x + 1 + n +1 n x − 1 ?
4.8.157. Să se determine perechile de numere reale ( p, q ) pentru care
2 −1
inegalitatea 1 − x 2 − px − q ≤ este adevărată ( ∀ ) x ∈ [ 0;1] .
2
(Baraj, 1983)