Gripa spaniolă 

este un tip de gripă care a apărut în timpul Primului Război Mondial, fiind, se pare, similară
cu gripa aviară de astăzi. S-a răspândit în multe țări odată cu întoarcerea soldaților de pe front, afectând în
principal tinerii și având o rată de mortalitate ridicată. Virusul a făcut între 50 de milioane și 100 milioane de
victime între 1918 și 1919. Se crede că a fost una dintre cele mai letale pandemii, după Moartea neagră,
din istoria umanității. Multe dintre victime au fost persoane tinere și sănătoase, gripa spaniolă fiind total
diferită de celelalte pandemii care au afectat copii, bătrâni și persoane cu sănătatea deja slăbită.
Boala a fost observată prima dată în Fort Riley, Kansas, Statele Unite la 11 martie 1918. Aliații din Primul
război mondial au numit-o gripă spaniolă deoarece a primit mai multă atenție în presa spaniolă decât în
restul Europei. Spania nu a fost implicată în conflict, iar presa nu era cenzurată ca în restul Europei.

Cuprins

• 1Istoria
• 2Victime celebre
• 3Bibliografie
• 4Legături externe

Istoria[modificare | modificare sursă]

Imagine la microscopul electronic a virusului din 1918 (recreat în laborator).

Rata mortalității pandemiei din 1918-1919 nu este cunoscută cu precizie, dar se estimează că aproximativ
20-50% din populația de pe Terra din acel moment a suferit de această boală, letalitatea fiind între 2,5-5%,
cu variații de la o țară la alta. Gripa a putut ucide 25 milioane în primele 25 de săptămâni; în comparație,
SIDA a ucis 25 de milioane în primii 25 de ani.
În India au murit 17 milioane de persoane, aproximativ 5% din populația din acea epocă, atingând o rată a
mortalității de 20% în unele zone. În armata indiană, cel puțin 22% dintre soldații care s-au îmbolnăvit au
murit. În Statele Unite, aproape 28% din populație a suferit gripa și 500-675 de mii au murit. În Marea
Britanie au murit 200.000; în Franța peste 400.000. În Alaska și Africa de Sud au murit comunități întregi.
În Australia au murit 10.000 de persoane și în insulele Fiji au murit 14% din populație în doar două
săptămâni, iar Samoa Occidentală 22%.
Spania a fost una dintre țările cele mai afectate, cu 8 milioane de infectați și aproximativ 300.000 morți.
În Mexic, regiunea cea mai afectată a fost statul Nuevo Leon, în care, de la 1 octombrie până la 15
decembrie, au murit 5.015 persoane, populația statului fiind de 336.000 locuitori.
 Spital improvizat în Kansas.
Chiar dacă Primul Război Mondial nu a fost cauza directă a gripei, mișcările masive de trupe au ajutat la
extinderea bolii. Cercetătorii cred că sistemul imunitar al soldaților era slăbit datorită tensiunii luptelor,
atacurilor chimice, mărind astfel probabilitatea de a se contracta boala.
Numărul mare de călători soldați și modernizarea sistemului de transport a făcut posibil propagarea
pandemiei într-un evantai mare de comunități. Cauza bolii nefiind încă cunoscută, mijloacele de tratament
au fost reduse, de cele mai multe ori tradiționale: chinină, aspirină, ceaiuri, tonice cardiace (camfor) etc.
În 1977-1978 a avut loc o pandemie relativ ușoară, denumită „gripă rusească”. Virusul gripei H1N1, care a
produs această pandemie, produsese deja o epidemie în 1950. De aceea, au suferit în primul rând
persoanele născute după 1950.