(O serie de neologisme utilizate, FII atent la sensul lor!!!

)
Aşa cum ŞCOALA ARDELEANĂ era împotriva neologismelor, asa sunt şi eu, dar pot
accepta neologismele din limbile romanice...
Gramatica limbii române este o gramatică dificilă, întrucât limba noastră are un acord bogat,
cuvintele au mai multe forme, se schimbă forma flexiunii intens, spre deosebire de limba
engleză, acord sărac, totodată, ordinea cuvintelor este importantă. S-a putut observa faptul că
profilul ţărilor este diferit, iar ACADEMIA face normele. Există diferenţe dintre limba
vorbită şi normă, dialect dominant, de pildă, în limbă franceză sau în limbă română, vorbitorii
sunt conştienţi de ele.

1. „A realiza“ , verbul „a realiza“ este folosit ,deseori, greşit. De fapt, acest verb nu poate fi
utilizat cu sensul de „a înţelege“. Exemplu: „Tu realizezi ce se întâmplă?“. Specialiştii susţin
că „a realiza“ poate fi utilizat cu sensul de a crea ceva. Exemplu: „Am realizat o casă cu trei
etaje şi cu piscină“.

2. Dilemă este un cuvânt care apare des în vorbire, în mod special în formă "am o dilemă".
Ceea ce mulţi vorbitori trec cu vederea este faptul că, aşa cum ne arată D.E.X., dilemă
înseamnă: "raţionament cu două premise contradictorii şi contradicţionale, care duc la aceleaşi
concluzii sau (curent) situaţie cu două ieşiri, ambele defavorabile; încurcătură, alternativă".
Aşadar, se poate vorbi de o dilemă doar atunci când vorbitorul este pus în dificultate
indiferent de decizia aleasă.

Este incorectă propoziţia: Am o dilemă, să merg pe jos sau cu maşină la cumpărături.

Dar este corectă propoziţia: Am o dilemă să accept situaţia sau să mă opun şi să risc
consecinţe mai grave?

3. Patetic-este un alt cuvânt folosit greşit. Greşeala apare din confuzia creaţă de cuvântul
englezesc "pathetic" care înseamnă "jalnic". În limbă română, patetic nu este preluat din
cuvântul englezesc, ci din grecescul "pathos" şi înseamnă "cu intensitate deosebită a
sentimentelor prin care se realizează o puternică forţă dramatică; înflăcărare, insufleţire,
avânt, entuziasm"

Este incorectă propoziţia: Îmi e milă de ţine, eşti absolut patetic.

Dar este corectă propoziţia: Interpretarea a fost patetică, cu toţii am rămas impresionaţi.

4. Fortuit nu este un cuvânt sinonim cu forţat. Într-un dicţionar al limbii române, fortuit este
definit că "neprevăzut, întâmplător, inopinat sau neaşteptat".

Este incorectă propoziţia: Am fost fortuit să îi însoţesc.

Dar este corectă propoziţia: I-am întâlnit în mod fortuit şi am decis să îi însoţesc.

5. A agrea, folosim foarte des acest cuvânt pentru a descrie o înţelegere, de multe ori pe cale
legală (a agreat contractul). În mod normal, a agrea este definit în D.E.X. ca a "simpatiza (în
diplomaţie), a accepta un reprezentant diplomatic".

Este incorectă propoziţia: Am agreat contactul.

Dar este corectă propoziţia: Îl agreez, îmi pare simpatic.

6. Veleitate, acesta este un cuvânt folosit, adesea, cu sensul de valenţă, din cauza apropierii
sonore. Veleitate este definit în dicţionar ca "dorinţă, pretenţie sau ambiţie nejustificată".
Este incorectă propoziţia: Are veleităţi de conducător.
Dar este corectă propoziţia: Are veleităţi de artist (în sensul că se vede sau se doreşte artist,
fără a fi de fapt talentat).

7. A lua la cunoştinţă, una dintre cele mai des întâlnite expresii folosite greşit în vorbirea
curentă. Această expresie nu există în limbă română, varianta corectă este "a lua cunoştinţă".
De asemenea, această expresie se întâlneşte adesea scrisă cu doi i, "a luat la cunostiinta".
Cuvântul cunoştinţă este înrudit cu substantivul cunoaştere şi se scrie cu un singur ,,i".

Este incorectă propoziţia: Am luat la cunoştinţă de problemă.

Dar este corectă propoziţia: Am luat cunoştinţă de problemă.

8. Inferior sau superior folosit cu grad de comparaţie-expresia ,,mai superior" sau ,,mai
inferior" este una care poate pune vorbitorul într-o lumină extrem de proastă. Superior şi
inferior se referă la extreme, respectiv cea mai bună sau cea mai proastă calitate spre exemplu,
astfel că nu suportă grade de comparaţie. La fel este şi gradul cuvântului special, ceva special
este ceva unic, deci nu poate fi mai special sau mai puţin special.

Este incorectă propoziţia: El este mai special decât ea.

Dar este corectă propoziţia: El îi este superior ei.

9. Laborios este folosit adesea cu sensul de "productiv". Această utilizare este greşită,
conform unui dicţionar român, "laborios" înseamnă "care cere multă muncă, care necesită
încordare, efort şi osteneală" şi nu este sinonim cuvântului productiv. De altfel, acest cuvânt
se foloseşte, de obicei, cu conotaţie negativă, făcând referire la o activitate care este extrem de
obositoare.

Este incorectă propoziţia: Şedinţa s-a dovedit laborioasă, am rezolvat multe probleme pe
ordinea de zi.
Dar este corectă propoziţia: Munca în grădină este laborioasă.

10. Lucrativ este un cuvânt care are o problemă similară cu cuvântul locaţie, fiind extrem de
comun şi folosit aproape întotdeauna în mod greşit. Lucrativ înseamnă ceva care aduce profit,
este rentabil, folositor sau util şi nu un spaţiu care poate fi utilizat.

Este incorectă propoziţia: Am găsit un spaţiu lucrativ.

Dar este corectă propoziţia: E vorba de o activitate lucrativă.

11. A pune presiune şi a presa-a pune presiune pe cineva este o expresie care îşi are în
principal rădăcinile în comentariile sportive şi este similară cu patetic în sensul că se face o
confuzie datorită similarităţii cu un cuvânt englezesc, respectiv "to put pressure". În limbă
română variantă corectă este aceea de a "presa" şi nu de a "pune presiune" atunci când se
vorbeşte de relaţiile între două persoane.

Este incorectă propoziţia: A pus presiune pe mine până am cedat.

Dar este corectă propoziţia: M-a presat până am cedat.

12. Facilitate este un alt cuvânt care suferă de pe urmă confuziei cu "omonimul" sau din limbă
engleză "facility". Într-un dicţionar online român, cuvântul facilitate este definit că "însuşire a
ceea ce este facil; însuşirea de a realiza, de a face ceva fără mari eforturi; cu uşurinţă".
Este incorectă propoziţia: Am vizitat facilităţile firmei.
Dar este corectă propoziţia: Am întrebat despre facilităţile de overdraft la bancă.

13. „Acceptanţă”, care a fost împrumutat recent din engleză şi utilizat în mediul financiar.

„Nu este însă corect folosit în limba comună, unde dublează inutil cuvinte deja existente, cum
ar fi substantivul acceptare, derivat de la verbul a accepta“, menționează lingviştii.

14. A adresa

În vorbirea curentă, auzim deseori formularea „m-am adresat problemei în cauză…”. Însă, în
dicționar sensurile verbului „a adresa” sunt – a se îndrepta către o persoană, o instituţie cu o
invitaţie, o cerere; a face apel la”. Așadar, este corectă sintagma „mesajul adresat familiei de
către mine”, în detrimentul „am adresat un mesaj familiei”.

„Denotaţia din engleză care a stat la baza acestei extinderi este a ghida, a direcţiona, a ţinti
pentru verbul to adress, respectiv direcţionat, trimis pentru participiul adressed. Altă
extindere, şi mai îndepărtată de înţelesul iniţial din română, este reprezentată de folosirea
verbului a adresa cu înţelesul a viza, a trata, în stilul tehnic-administrativ şi, de aici, în
limbajul presei. Copierea semnificaţiei din engleză e însoţită şi de imitarea structurii sintactice
a verbului: complementul indirect, care în construcţia românească exprima destinatarul
acţiunii (am adresat un îndemn copiilor), a ajuns să exprime obiectul adresării (conferinţă
adresată peroblemelor de…)”, reliefează lingviştii în lucrarea „101 greşeli de lexic şi de
semantică”.

15. A aplica

În limba engleză, a aplica înseamnă “a cere, a solicita, a depune un dosar la universitate”.

Provenind din limba latină, românii au preluat sensul acestui cuvânt, la fel ca limba franceză,
care a preluat același sens din engleză pentru verbul „appliquer”.

Lingviștii au explicat această situație astfel: „scenariul e simplu: româna avea verbul a aplica,
de origine romanică. Acest verb a copiat, recent, conţinuturile semantice şi construcţia
verbului englezesc to apply, care înseamnă şi a face şi a depune o cerere formală. Noul sens a
pătruns în stilul administrativ şi, de aici, în limbajul presei şi în limba comună”.

16. Expertiză

Continuăm lista exemplelor eronate cu substantivul „expertiză”, care a fost iniţial împumutat
din franceză cu sensul „cercetare cu caracter tehnic făcută de un expert, la cererea unui organ
de jurisdicţie sau de urmărire penală”, “raport întocmit de un expert asupra cercetărilor făcute;
prin copierea sensului din engleză, expertiză a început să însemne „sfatul sau părerea unui
expert”, „competenţă sau pricepere într-un anumit doemniu””.

17. Profesionist

Ca urmare a influenței din limba engleză, termenul profesionist și-a schimbat sensul, în
prezent fiind unul dintre cele mai uzuale cuvinte folosite greșit în limba română.
„În limba actuală, cuvântul profesionist a devenit un cuvânt de laudă: sensul de bază,
(persoană) care lucrează într-un anumit domeniu de activitate pe baza unei pregătiri
corespunzătoare, a fost înnobilat, iar profesionist a ajuns să însemne persoană extrem de
competentă într-un domeniu”, au conchis lingviştii.