COMPETENŢE SPECIFICE:

1.1. Folosirea limbajului adecvat în cadrul

unei prezentări orale sau scrise 1. Iudaismul
3.1. Recunoaşterea asemănărilor şi 2. Budismul
diferenţelor dintre sine şi celălalt, dintre 3. Creştinismul
popoare, dintre grupuri
3.2. Utilizarea dialogului intercultural 4. Islamul
5.3. Utilizarea adecvată a coordonatelor
temporale şi spaţiale relative la un subiect
istoric
Obiecte de cult ale iudaismului

Buddha “Răstignirea lui Iisus”, Kaaba, în Mecca – centrul islamului

Giovanni Battista Tiepolo
  Iudaismul este religia poporului evreu, primul popor monoteist din istorie.
 Evreii credeau într-un singur zeu, Iahve (Cel ce este), adică Dumnezeu.
 Cartea sfânta a poporului evreu este Biblia (Vechiul Testament).
 De-a lungul timpului au mai apărut şi alte opere religioase care completează
sau explică textul Vechiului Testament:Talmudul (“Învăţătura”), adună norme şi
reguli ce trebuie respectate de evrei; Kabbala (“Cartea splendorii”) scrisă de
Moise din Leon, în secolul al XIII-lea.

Geneza: conţine informaţii

despre conceperea lumii de
Exodul: descrie către Dumnezeu Leviticul: conţine legi, norme ce
Lăcaşe
întâmplări legate de fuga
de cult: privesc desfăşurarea cultului
 sanctuare,
din Egipt temple = locuri de rugăciune iudaic(sacrificii şi purificări)
dar
şi de sacrificii de animale ce erau arse pe altare Tora sau Pentateuhul: cuprinde
cu prilejul sărbătorilor religioase , calea sub de urmat, poruncile lui
Numerii:conţine
îndrumarea date
unui preot; privind Yahve (transmise lui MoiseSărbătorile
pe religioase
Deuteronomul: aleconţine cele zece
istoria poporului
 Templul dinevreu, încercările
Ierusalim Muntele Sinai)
= cel mai important evreilor:
porunci, calea ce i-a fost relevată
prin care considerat
sanctuar, au trecut “Casa
evreii lui
până au
Dumnezeu”, a fost lui Moise= dezi către
 Sabatul (sâmbata) de Yahve pe
ajuns în Palestina
construit de Solomon după consolidarea statului lectură Muntele Sinai
evreu. Templul era alcătuit din două încăperi a Torei şi de rugăciune;
impunătoare: sala principală, în care aveau acces  Roş Haşana = sărbătoarea
numai preoţii, şi “Sfânta Sfintelor” , cea de-a BIBLIA anului
două sală cuprinde
spre care Cărtile
accesul lui
se făcea printr-o nou;
Profeţii: Samuel, Carteauşă
păzită  Yom Kippur(Purificarea) = cea
regilor,deCartea
doi heruvimi (făpturi
cronicilor, mitologice)
Judecătorii; esteşio în Scrierile: cuprinde psalmi,
care nu putea pătrunde decât Marele preot , o mai mare sărbătoare iudaica proverbe
istorie a poporului evreu dar releva, în acelaşi
dată pe an. În ultima sală erau păstrate “Tablele precedată (ale lui Solomon),
de post, în cadrul încercări
căreia de a
timp, şi profeţiile prorocilor care au reuşit să explica păcatelor;
cauza morţii si a suferinţelor
Legii”. Templul a fost dărâmat de babilonieni iudeii cer iertarea
intre în legătură cu Yahve umane (Cartea lui Iov) etc.
(587 î.Hr.). Sub protecţia persanilor, a fost  Sukkot (Sărbătoarea Corturilor)
construit cel de-al doilea templu dar şi acesta a =sărbătoarea culesului;
fost distrus de romani (70 d.Hr.). S-a păstrat ,  Purim = salvarea evreilor de la
până astăzi, doar “Zidul plângerii”, loc de masacru de către Estera;
rugăciune al evreilor;  Pesah (Paştele evreiesc) = se
 Sinagogile = lăcaşuri de cult apărute o dată sărbătoreşte fuga din Egipt, eliberarea
  Religie întemeiată de prinţul nepalez, Siddhartha Gautama (cca. 567-487 î.Hr.),
supranumit de către discipolii săi Buddha (în sanscrită “Iluminatul”), care a descoperit
Templul lui Solomon “cele patru adevăruri” pentru eliberarea de suferinţă şi calea spre “nirvana”(eliberare);
Zidul Plângerii
 Budismul se adresa tuturor oamenilor şi se împotrivea sistemului castelor;
 Învăţăturile lui Buddha sunt cuprinse în „Sutre”, textele sacre ale religiei budiste;
 Budismul s-a răspândit pe tot continentul asiatic, unde au apărut mănăstirile
budiste, numite stupa;
 Cel mai important centru religios budist rămâne Tibetul;
 În sec. al III-lea î.Hr., au apărut curentele budiste: mahayana (curent moderat
care consideră că toţi oamenii au acces la Nirvana dacă au o conduită morală corectă şi
cunosc compasiunea faţă de ceilalţi; în Japonia se dezvoltă budismul zen) şi hinayana
( curent riguros care susţine că Nirvana este accesibilă numai celor aleşi, care duc o
viaţă monahală riguroasă, ascetică).
 1. adevărul privind natura suferinţei: naşterea, bătrâneţea, boala;

2. adevărul despre cauzele suferinţei: ataşamentul omului faţă de

Doctrina buddhistă plăcerile vieţii, faţă de ceilalţi, dorinţa de a trăi şi de a fi fericit determină
- “cele patru adevăruri suferinţa şi, totodată, neputinţa omului de a ieşi din ciclul reîncarnărilor;
nobile” care îl pot ajuta pe
om să găsească calea 3. necesitatea înlăturării suferinţei prin renunţarea la cauzele care o
eliberării de ciclul produc, prin eliminarea dorinţei şi detaşarea de ambiţiile lumeşti ceea ce
reîncarnărilor (renaşterilor) permite eliberarea sufletului din ciclul renaşterilor şi accesul spre
şi atingerea stării de Nirvana Nirvana;
(de “topire în absolut”:
4. căile de urmat pentru eliminarea suferinţei: credinţă, dreptate,
cugetare, cuvânt, hotărâre, “efortul faptei , al comportării şi al
meditaţiei”; aceste căi asigura mântuirea şi eliberarea de reîncarnări.
 Roata dharmei (Dharmachakra), unul din
Stupa Ruwanveli Saya din Anuradhapura, Sri Lanka
cele mai importante simboluri budiste
 Iisus Hristos
Creştinismul este religia întemeiată pe învăţătura şi
persoana lui Iisus Hristos:
 Iisus Hristos s-a născut la Bethleem, în Iudeea ocupată de
romani, în anul 6 sau 4 î.Hr.;
 A fost botezat , la 30 de ani , de Ioan Botezătorul;
 Însoţit de cei 12 ucenici , el a împărtăşit mulţimilor
cuvântul lui Dumnezeu şi a înfăptuit o serie de minuni. Mesajul
său era adresat tuturor oamenilor, depăşind astfel cadrul impus
de iudaism care se adresa numai evreilor;
 La Ierusalim , a fost arestat de romani , judecat şi
condamnat la moarte, fiind răstignit în anul 30 d.Hr., în vinerea
sfântă ce precede Paştele evreilor;
 Învierea , după trei zile de la răstignire , reprezintă
dovada naturii divine a lui Iisus Hristos şi a mântuirii
oamenilor, dar şi fundamentul credinţei creştine.
 Originile creştinismului-varietatea
surselor
La baza creştinismului stau mai multe surse
provenite din zone diferite:
Grecia – reprezentanţii stoicismului
promovau ideea renunţării la plăceri şi pledau
pentru o viaţă modestă şi resemnată în faţa
destinului. Sincretismul elenistic favorizează
pătrunderea creştinismului prin toleranţă
religioasă şi prin posibilitatea ortodocşilor de a-şi Noul Testament
menţine credinţa; Principalele texte religioase referitoare la viaţa şi
Orient – unde civilizaţiile dezvoltate mesajul lui Iisus Hristos, ce alcătuiesc Noul Testament (Legea
succesiv au generat mitologiile semitice. Acestea Nouă)sunt:
urmăreau să justifice ideea unei omeniri create  Cele patru Evanghelii scrise de către Matei, Marcu, Luca
de zei, şi a subordonării omului voinţei divine; şi Ioan;
Iudeea – unde apare credinţa monoteistă  Faptele Apostolilor;
într-o forţă permanentă, Dumnezeu, unic şi total,  Epistolele apostolului Pavel;
numit Jahwe. În cadrul religiei mozaice ea se va  Apocalipsa lui Ioan.
fructifica în forma consolidată a iudaismului, o Noul Testament completează Vechiul Testament alcătuind,
religie profetică ce susţine ideea unui salvator cu împreună cu acesta, cartea sfântă a creştinilor, Biblia.
numele de Mesia.

Răspândirea creştinismului în Europa până în anul 1300
Schisma Bisericii creştine
395 – divizarea politică a Imperiului Roman a determinat şi
divizarea Bisericii creştine: catolică şi ortodoxă;
Disensiunile dintre cele două biserici crestine s-au adâncit tot
mai mult datorită: divergenţelor dogmatice, folosirea azimei de
către catolici, întâietatea funcţiei (fiecare dintre cei doi conducători
– papa şi patriarhul – se considera îndreptăţit să pretindă a avea
un rang superior celuilalt, evanghelizarea barbarilor şi extinderea
autorităţii;
1054, Marea Schismă – ruperea legăturilor dintre cele două
Biserici, Papa şi Patriarhul excomunicându-se reciproc.
Răspândirea creştinismului:
Datorită mesajului creştin ce propăvăduieşte
egalitatea oamenilor şi iubirea aproapelui,
răspândirea noii religii s-a făcut rapid;
Pe fondul societăţii romane aflate într-o criză
spirituală, creştinismul devine un refugiu atât
pentru cei săraci cât şi pentru cei bogaţi;
În primele trei secole din mileniu creştin,
noua religie este pesecutată de împăraţii romani
(Nero, Domiţian, Traian, Diocleţian);
311 – împăratul Galerius a dat un edict de
toleranţă pentru creştinii din imperiu;
313 – Edictul de la Milan – creştinismul
devine religie oficială în Imperiul Roman.
Constantin cel Mare a fost primul împărat creştin,
considerând creştinismul ca singura religie care
putea asigura unitatea statului roman;
391 – împăratul Teodosie cel Mare scoate în
afara legii religiile politeiste, creştinismul
rămânând singura religie acceptată în Imperiul
Roman;
Creştinismul a devenit o religie universală, a
unui imperiu universal aflat sub protecţia unui
Dumnezeu unic, al cărui reprezentat unic,
împăratul, deţinea puterea absolută şi universală
cu misiunea de a converti la creştinism şi de a
aduce sub ascultarea sa toate neamurile din afara
imperiului.
Marea Schismă, 1054 Biblia lui Șerban Cantacuzino (1688)
  propăvăduieşte stăpânirea de sine şi supunerea;
 reprezintă adeziunea la pacea lui Allah;
 recunoaşte iudaismul şi creştinismul, considerându-se continuarea lor,
toate având la baza Vechiul Testament;
 este ultima religie monoteistă.

Mahomed ((571-632):
este creatorul unei noi religii, monoteiste, religia islamică, ce
are la bază credinţa într-un Dumnezeu unic – Allah (Islam =
supunere faţă de Allah);
este Profetul lui Allah, cu rolul de a transmite “învăţătura
celor cinci stâlpi ai credinţei”: mărturia de credinţă, rugăciunea,
milostenia, postul şi pelerinajul la Mecca ;
622 – hegira, plecarea lui Mahomed de la Mecca la Medina,
alungat de aristocraţia ostilă învăţăturilor sale. Data hegirei
marchează începutul erei musulmane;
630 – după unificarea triburilor arabe, prin convertirea la
islamism, Mahomed revine la Mecca proclamând cultul lui Allah;
632- la moartea lui Mahomed, conducătorul comunităţii
islamice a primit numele de calif (locţiitorul lui Mahomed Profetul),
iar statul arab cel de Califat;
După moartea Profetului au apărut , în lumea arabă, două
curente religioase care se contraziceau în privinţa numirii
succesorului lui Mahomed: suniţii (tradiţionalişti, nu susţin califatul
ereditar , acceptând califi în afara familiei lui Mahomed ) şi şiiţii
( susţin califatul ereditar pe linia descendenţilor lui Mahomed);
Religia islamică s-a răspândit în Pen. Arabia, nordul Africii,
sudul Spaniei, Orientul Apropiat, Podişul Iran, nordul Indiei.
CORANUL
Învăţătura islamică este cuprinsă în cartea
sfântă a musulmanilor, Coranul, conform
căreia musulmanii (cei care au primit islamul):
 trebuie să se închine lui Allah, prin
rugăciuni zilnice, în moschei, lăcaşurile de
rugăciune ale musulmanilor;
 să facă măcar o dată în viaţă pelerinaj la
Mecca (oraşul sfânt al musulmanilor unde se
află templul Kaaba ce are încrustată “piatra
neagră”;
 să fie cumpătaţi, să dispreţuiască bogăţia,
să-i ajute pe cei săraci, văduvele şi orfanii;
 să ţină postul Ramadanului;
 să participe la djihad (războiul sfânt)
pentru apărarea şi expansiunea Islamului ,
împotriva necredincioşilor).
Pagină din Coran Marea moschee de la Assuan
 Bibliografie:
Manualele alternative de clasa a IX-a
Imgini: google