10

METABOLISMUL

SUMARUL CAPITOLULUI

• Anabolismul și catabolismul
• Metabolismul intermediar
• Metabolismul energetic
• Metabolismul bazal
• Homeostazia termică
• Nutrimentele și rația alimentară
• Reglarea aportului alimentar
• Vitaminele
Metabolismul este totalitatea reacțiilor biochimice de sinteză/anabolice (consumatoare de energie)
și de degradare/ catabolice (producătoare de energie) care au loc în organismele vii, se
condiționează reciproc (sunt interdependente) și implică acțiunea enzimelor ca biocatalizatori
⎯ are drept rezultat menținerea vieții
⎯ asigură adaptarea organismului ca sistem deschis la condițiile mediului înconjurător
⎯ reprezintă schimbul permanent de substanțe și energie între organism și mediul înconjurător
⎯ organizarea căilor metabolice în organism permite descrierea următoarelor tipuri de metabolism:
energetic și specific pentru principalele categorii de substanțe (glucidic, lipidic, proteic)
Procesele metabolice de tip catabolic (catabolismul), prin care organismul trebuie să obțină energie
din mediul înconjurător:
⎯ au ca rezultat producerea de energie (exergonice)
⎯ sunt reacții chimice în cadrul cărora are loc descompunerea substanțelor exogene și endogene
complexe până la constituenți simpli
⎯ din energia rezultată:
o se refac macromoleculele uzate din structurile celulare
o se asigură creșterea și dezvoltarea organismului
o se asigură realizarea funcțiilor organismului
o 45% se depozitatează în compuși macroergici
o 55% se pierde sub formă de căldură
⎯ predomină la bătrânețe și în cursul eforturilor mari
Procesele metabolice de tip anabolic (anabolismul), prin care organismul trebuie să își asigure
construcția structurilor proprii și funcțiile biologice:
⎯ sunt consumatoare de energie (endergonice)
⎯ utilizează în procesele de sinteză molecule absorbite la nivelul tubului digestiv (aminoacizi,
monozaharide, acizi grași) și molecule rezultate din procesele catabolice
⎯ se află în echilibru cu cele catabolice la adult
⎯ asigură reînoirea structurilor proprii
⎯ predomină la vârstele tinere
Metabolismul intermediar
Metabolismul intermediar reprezintă
totalitatea reacțiilor chimice care:
⎯ realizează înglobarea produșilor absorbiți
(aminoacizi, monozaharide, acizi grași) la
nivelul tubului digestiv în compuși
macromoleculari (proteine, glicogen, lipide)
⎯ realizează degradarea produșilor absorbiți la
nivelul tubului digestiv până la forme
excretabile prin rinichi (creatinină, acid uric,
uree)
⎯ se desfășoară sub acțiunea enzimelor ca
biocatalizatori
Metabolismul cuprinde totalitatea proceselor
fizico-chimice care au loc la nivel celular:
⎯ absorbția la nivelul tubului digestiv a macro
și micronutrienților
⎯ sinteza de substanțe organice proprii
organismului
⎯ degradarea substanțelor organice celulare
până la produși finali cu eliberare de energie

Metabolismul intermediar al
glucidelor
GLUCIDELE sunt substanțe organice complexe
Roluri:
⎯ rol energetic: eliberează energie (rolul
principal/primordial al glucidelor)
o glucidele reprezintă combustibilul preferențial al
tuturor celulelor
o se oxidează total până la CO2 și H2O (produși finali
netoxici care pot fi eliminați din organism)
o prin oxidarea completă a 1 g de glucoză rezultă
4,1 kcal
o furnizează prin oxidare (aerobă și anaerobă)
aproximativ 65% din energia totală consumată din
organism
o glicogenul depozitat în ficat și mușchi este
polizaharidul pentru rezerva de energie
⎯ plastic (structural): intră în alcătuirea unor
țesuturi (intră în structura unor substanțe organice
complexe din țesutul cartilaginos) și membrane celulare
⎯ funcțional: intră în compoziția chimică a acizilor
nucleici (prin pentozele: riboza și dezoxiriboza) și a
unor enzime
Sursa alimentară principală este amidonul de orgine
vegetală
Rolul ficatului în metabolismul glucidic:
⎯ menține constant glicemia (concentrația de glucoză din sânge)
⎯ primește pe calea venei porte monozaharidele absorbite la nivel intestinal:
o glucoza:
▪ reprezintă furnizorul permanent al sângelui în glucoză (prin glicogenoliză)
▪ depozitează/stochează glucoză sub formă de glicogen (prin glicogenogeneză)
▪ sintetizează glucoză din compuși neglucidici (prin gluconeogeneză)
▪ creșterea nivelului de glucoză din sânge stimulează glicogenogeneza
▪ scăderea nivelului de glucoză din sânge stimulează glicogenoliză și gluconeogeneză
o galactoza absorbită pe calea venei porte este transformată în totalitate în glucoză
 o fructoza absorbită pe calea venei porte este transformată în DHAP (dihidroxiacetonfosfat)
și gliceraldehidă
Glicogenogeneza reprezintă transformarea glucozei în glicogen (polimer care reprezintă forma de
depozit/rezervă a glucozei în organism) printr-o reacție de polimerizare
⎯ are loc la nivelul ficatului și mușchiului
⎯ depozitele de glicogen din organism reprezintă în total 350-400 g (5-8% din masa ficatului, 1-
3% din masa mușchiului) și cantități mici în alte țesturi
⎯ în cazul unei diete normale, cantitatea de glicogen:
o muscular este de aproximativ 400g/kg de țesut muscular, fiind variabilă în funcție de
activitatea musculară
o hepatic este de aproximativ 100g/kg de țesut hepatic este constantă
Glicogenoliza reprezintă transformarea glicogenului de la nivelul ficatului și mușchiului în glucoză
printr-o reacție de depolimerizare
Glicoliza reprezintă oxidarea tisulară a glucozei
⎯ are loc în toate țesuturile, cu precădere în cel nervos, eritrocitar, muscular și renal
⎯ este stimulată de insulină
⎯ creșterea ATP-ului inhibă glicoliza, iar scăderea ATP-ului o stimulează
⎯ în absența ADP-ului întregul proces glicolitic și oxidativ se oprește
1. aerobă care se desfășoară în prezența O2:
⎯ are loc la nivelul mitocondriei
⎯ se formează 2 molecule de acid piruvic care este transportat în mitocondrie unde se
transformă în acetil-CoA prin decarboxilare oxidativă
⎯ acetil-CoA intră în ciclul acizilor tricarboxilici (ciclul Krebs) desfășurat la nivelul matricei
miocondriale unde se produc CO2 și H2O
o prin procesul mitocondrial de fosforilare oxidativă se sintetizează 34 molecule de ATP
(cea mai mare parte a cantității furnizată de o moleculă de glucoză)
• la nivelul unor structuri mitocondriale speciale
• prin reacții de oxidare a hidrogenului, controlate enzimatic
⎯ eficiența transferului de energie prin catabolismul unui mol de glucoză este de 66%, restul
transformându-se în căldură

2. anaerobă care se desfășoară în absența O2

⎯ are loc în citosol
⎯ presupune desfacerea unei molecule de glucoză în două molecule de acid piruvic
⎯ asigură transformarea/reducerea, în condiții de hipoxie, a acidului piruvic în acid lactic,
cantități mari de acid lactic difuzează în afara celulelor
⎯ furnizează energia suficientă pentru sinteza a 2 molecule de ATP
⎯ presupune zece trepte de reacții chimice succesive, fiecare treaptă a glicolizei este
catalizată de către o enzimă specifică
⎯ eficiența transferului de energie prin catabolismul unui mol de glucoză este de 3% restul
transformându-se în căldură
⎯ în prezența oxigenului acidul lactic se transformă în acid piruvic
Gluconeogeneza este sinteza de glucoză din compuși neglucidici (aminoacizi, acizi grași, glicerol),
are loc în condițiile scăderii glicemiei determinate de un aport insuficient sau de o utilizare excesivă
a glucozei
⎯ are loc la nivelul ficatului și rinichiului
⎯ se desfășoară în citosol
⎯ stimulată de scăderea aportului de glucoză și de utilizarea excesivă a glucozei
⎯ se realizează cu energie furnizată prin oxidarea de acizi grași și de aminoacizi
⎯ importantă pentru menținerea glicemiei în inaniția prelungită și în regimurile hipocalorice
⎯ este stimulată de glucagon și hormonii glucocorticoizi
Surse pentru gluconeogeneza de la nivel hepatic:
⎯ acizi grași (produși proveniți din scindarea lipidelor) sunt convertiți în acetil-CoA și apoi în acid
piruvic
⎯ aminoacizii glucogenici (produși proveniți din catabolismul proteinelor), acidul lactic și glicerolul
sunt convertiți în acid piruvic
⎯ acidul piruvic utilizează calea inversă glicolizei și generează glucoză
Lipogeneza este transformarea glucozei în acizi grași care vor fi depozitați în adipocite sub formă
esterificată de trigliceride
⎯ stimulată de situația în care cantitate de glucoză crește peste posibilitățile celulei de a o utiliza
⎯ este urmată de depunerea trigliceridelor la nivelul țesutului adipos
Glicemia este cantitatea de glucoză din sânge
⎯ se menține în limite relativ constante 70-110 mg%
⎯ reflectă:
o echilibrul dintre glicogenoliză, glicogenogeneză, glicoliză și gluconeogeneză
o cantitatea de glucoză eliberată de ficat în circulația sistemică
o cantiatea de glucoză utilizată de țesuturi pentru diferite activități
⎯ stimulează chemoreceptorii specifici din sistemul vascular
⎯ stimulează celulele cu proprietăți de chemoreceptori de la nivelul hipotalamusului
Glicoreglarea este realizată prin mecanisme complexe neuro-endocrine (vegetative și endocrine),
care modifică procesele metabolismului glucidic în sensul creșterii/ scăderii glicemiei, acționând
predominant asupra ficatului
Centrii glicoreglări:
⎯ se găsesc la niveul hipotalamusului
⎯ prelucrează informațiile primite reflex de la nivelul chemoreceptorilor periferici (specifici din
sistemul vascular)
⎯ prelucrează informațiile primite direct de la nivelul chemoreceptorilor hipotalamici
⎯ declanșează modificări ale activității endocrine care readuc la normal nivelul modificat al
glicemiei:
o hormonul care scad nivelul glicemiei (duce la hipoglicemie) este insulina prin:
▪ facilitarea pătrunderii glucozei în celule
▪ stimularea metabolizarii glucozei prin glicoliză, glicogenogenză, calea
pentozofosfaților
o hormoni care cresc nivelul glicemiei prin stimularea:
▪ glicogenolizei: glucagonul (preferențial la nivel hepatic) și adrenalina (preferențial
la nivel muscular)
▪ gluconeogenezei: glucagonul (secretat de celulele ∝ pancreatice) și cortizolul
(secretat de celulele zonei fasciculate a corticosuprarenalei)
⎯ declanșează modificări ale activității nervoase vegetative care readuc la normal nivelul modificat
al glicemiei
Metabolismul intermediar al lipidelor
LIPIDELE sunt substanțe organice nutritive
⎯ sunt grup heterogen de substante organice care din punct de vedere chimic sunt esteri ai acizilor
grași cu alcool, glicerol sau colesterol
⎯ sunt insolubile în apă, dar solubile în solvenți organici
⎯ fracțiuni lipidice circulante în mediul intern (trigliceride, acizi grași, colesterol, fosfolipide), sunt
legate, în general, de lipoproteine care vor fi preluate de celule și prelucrate în diferite moduri
⎯ cantitatea totală de lipide din sânge se numește lipemie și are valoarea de 400-800 mg%
Clasificarea lipidelor:
⎯ simple, care după felul alcoolului pe care îl conțin se împart în:
o gliceride: alcoolul este glicerolul, pot fi mono-, di-, trigliceride
o steride: alcoolul este sterolul (colesterol)
⎯ complexe: fosfolipidele ce conțin grupări fosfat
Rolurile lipidelor:
⎯ rol energetic:
o reprezintă principalul rezervor energetic din organism (cele mai concentrate surse de energie
ale organismului)
o reprezintă o sursă principală de energie pe care o eliberează prin oxidare
o reprezintă materialul energetic la care organismul apelează numai când consumul energetic
este mai mare și de durată
o generează prin ardere 9,1 kcal (un număr mai mare decât glucidele și proteinele)
⎯ rol plastic:
o lipidele intră în structura membranelor celulare (citomembrane):lecitina
o formează depozite adipoase dispuse subcutanat, diminuând pierderile de căldură sau în jurul
unor organe, protejându-le de traumatisme mecanice
⎯ rol funcțional:
o colesterolul este precursorul hormonilor steroizi: glucocorticoizi, mineralocorticoizi, secretați
de corticosuprarenală și hormoni sexuali secretați de corticosuprarenale și de gonade
⎯ rol metabolic:
o fosfolipidele sunt constituenți celulari, în cantitate mare, în sistemul nervos, ficat, splină
Lipoliza constă în degradarea trigliceridelor în acizi grași, glicerol și monogliceride (cu formarea
treptată a di- și monoacilgliceroli) sub acțiunea lipazelor tisulare
⎯ cuprinde transformarea glicerolului în glicerolfosfat, care cuplează cu căi metabolice ale
glucidelor (gluconeogeneză și catabolizare oxidativă)
o cuprinde degradarea completă prin
oxidare (𝛽-oxidare) a acizilor grași până la
corpi cetonici sau sub influența unor enzime
mitocondriale în acetil-CoA care mai
departe se degradează în CO2, H2O și
energie
o randamentul energetic al degradării
acizilor grași este superior celui glucidic
⎯ degradarea colesterolului
⎯ hidroliza fosfolipidelor la nivelul
organelor și țesuturilor
⎯ hormoni cu efecte lipolitice:
adrenalina, cortizolul, STH, hormonii
tiroidieni (tiroxina, triiodotironina)
Lipogeneza este sinteza de acizi grași,
colesterol, fosfolipide și corpi cetonici
⎯ sinteza de trigliceride din acizii grași
și glicerol și stocarea lor în adipocit sub
forma unor picături lipidice
⎯ are loc la nivelul ficatului și a
țesutului adipos
⎯ cuprinde cuplarea lipidelor cu
proteinele sub formă de lipoproteine- forma majoră de transport a lipidelor (acizii grași liberi,
trigliceride, fosfolipide, colesterol liber și esterificat) în plasmă
⎯ este favorizată de un aport alimentar crescut de lipide și glucide
⎯ hormoni cu efecte lipogenetice: insulina
Acizii grași provin din scindarea chilomicronilor sub acțiunea unei lipoproteinlipaze
⎯ are loc în toate celulele, exceptând neuronii și eritrocitele (glucozo-dependente)
⎯ cea mai mare parte rămân în citoplasmă și în cantitate mică rămân în plasmă ca acizi grași liberi
⎯ la nivel celular pot elibera energie trecând printr-o secvență de reacții chimice de beta-oxidare
Colesterolul poate fi endogen (sintetizat de ficat), exogen (hrană)
⎯ este eliberat de ficat sub formă de lipoproteine cu densitate variabilă (VLDL, IDL, LDL, HDL)
⎯ este utilizat pentru sinteza de hormoni steroizi de:
o corticosuprarenală (sub acțiunea ACTH)
o gonade
⎯ poate fi transformat în:
o acizi biliari, la nivel hepatic
o vitamina D3, la nivelul pielii sub acțiunea razelor solare (UV)
Corpii cetonici sunt reprezentați de acetonă, acid acetoacetic și acid beta-hidroxibutiric
⎯ provin din beta-oxidarea acizilor grași la nivel mitocondrial
⎯ sintetizați prin cetogeneză la nivel mitocondriilor hepatice
⎯ la persoanele normoglicemice există un echilibru între sinteză și oxidare, de aceea vor fi
sintetizați în exces (cetoacidoză) în stări de inaniție și de diabet avansat, astfel sunt eliberați din
celula hepatică în plasmă (cetonemie) și sunt eliminați prin urină (cetonurie)
⎯ vor fi oxidați prin cetoliză la nivel extrahepatic (miocard)

Metabolismul intermediar al proteinelor

PROTEINELE sunt lanțuri lungi de aminoacizi (unitatea proteinelor care prezintă două grupări
funcționale: -NH2 și –COOH)
Rolurile proteinelor:
⎯ rol structural (plastic):
o proteinele reprezintă scheletul pe care are loc constituirea ultrastructurii celulare
o proteinele intră în alcătuirea macrostructurilor și a substanței fundamentale din structura
țesutului:
▪ osos: oseina
▪ cartilaginos: condrina
o lizozimul este proteina fundamentală din compoziția salivei
o intră în componența acizilor nucleici care se găsesc majoritar în nucleu, dar și în ribozomi
și mitocondrii
⎯ rol funcțional:
o biocatalizatori- enzimele (enzimele căii glicolitice) și hormonii proteici (insulina, glucagonul)
o factorii plasmatici ai coagulării
o transportul gazelor respiratorii (O2, CO2)-hemoglobina
o apărare antimicrobiană-anticorpii (imunoglobulinele)
o fotorecepție-rodopsina și iodopsina
o contracție musculară-actina și miozina
o eritropoieză- prin eritropoietină
o transmiterea influxului nervos- prin mediatori chimici
o menținerea echilibrului acido-bazic- prin sistemele tampon
o memoria și învățarea- prin proteinele neuronale
o reacția de activare intracelulară a glucozei prin fosforilare enzimatică
⎯ rol energetic:
o proteinele sunt utilizate ca material energetic în carențele alimentare (când apare deficitul de
glucoză și de acizi grași)
o prin oxidarea completă a 1 g de proteine rezultă 4,1 kcal
Sinteza proteică este procesul de formare a proteinelor
⎯ sunt folosiți aminoacizi:
o de proveniență alimentară (digestia proteinelor alimentare):
▪ în urma digestiei sunt absorbiți la nivel intestinal
▪ ajung prin sângele venei porte la nivelul ficatului
▪ ajung prin sânge la toate țesuturile și celulele organismului
▪ aminoacizi care provin numai din alimente se numesc esențiali (nu pot fi sintetizați
în organism)
o formați în organsim din precursori lipidici sau glucidici se numesc aminoacizi neesențiali
(pot fi sintetizați în organism)
o rezultați din procesele de catabolism a proteinelor
⎯ din sânge aminoacizi pătrund în celule prin transport activ (majoritar) sau pasiv (minoritar)
⎯ generează proteine:
 o structurale (fibrilare) care rămân în celule (colagen, keratina)
o funcționale (globulare): care pot fi eliberate în mediul extracelular (enzime, hormoni,
albumine, globuline, fibrinogen)
⎯ se realizează la nivelul ribozomilor prin cuplarea aminoacizilor
Catabolismul proteic este procesul de degradare a aminoacizilor
Aminoacizii (ficatul deține un rol esențial)
⎯ dezaminarea: pierderea de către aminoacizi a unei grupări aminice (NH2)
o oxidativă: când se formează un cetoacid și amoniac, are loc în ficat și rinichi
▪ cetoacizii:
• pot fi oxidați până la CO2 și H2O
• pot fi transformați în aminoacizi prin transaminare
▪ amoniacul (NH3) este o substanță toxică, chiar și în concentrații mici
• este neutralizat rapid prin săruri de amoniu eliminate prin urină
• se combină cu CO2 la nivelul ficatului formând uree, care va fi eliminată
prin urină
• se combină cu acidul glutamic formând glutamină la nivelul ficatului și a
sistemului nervos
o reductivă: când se formează un acid gras și amoniac

⎯ transaminarea:
o presupune transferul unei grupări aminice (NH2) de la un aminoacid donor la un cetoacid
o utilizează cetoacizii:
▪ rezultați din dezaminare
▪ produșii de degradare ai glucidelor, lipidelor, proteinelor
o organismul are posibilitatea să-și sintetizeze aminoacizi necesari (aminoacizi neesențiali)
⎯ decarboxilarea: eliminarea grupării carboxil (COOH) rezultând:
o amine biogene (cu importanță biologică): histamina, tiramina, care sunt detoxifiate în
ficat
o amine toxice: cadaverina, putresceina, care sunt eliminate prin materiile fecale
Creatina este sintetizată de celulele ficatului și depusă în țesutul muscular
⎯ este combinată în mușchiul scheletic cu acidul fosforic formând fosfocreatina (PC)
⎯ în urma metabolizării creatinei rezultă creatinina
⎯ furnizează indirect energia necesară contracției musculare sub formă de fosfocreatină
⎯ furnizează energia necesară refacerii ATP pentru susținerea contracției musculare sub formă de
fosfocreatină (PC)
Reglarea metabolismului proteic: menținerea unui echilibru între procesele de anabolism și cele de
catabolism proteic se realizează:
⎯ în funcție de aportul alimentar
⎯ în funcție de cheltuiala energetică a organismului
⎯ sub controlul sistemului nervos:
o simpaticul favorizează catabolismul
o parasimpaticul favorizează anabolismul
⎯ sub controlul glandelor endocrine (cu secreției internă)
 o hormonii care stimulează sinteza proteică sunt: STH, insulina, testosteronul, hormonii
estrogeni, sub acțiunea lor scade eliminarea azotului din organism, iar bilanțul azotat
(aport-eliminare) devine pozitiv
o hormonii care stimulează catabolismul proteinelor sunt: adrenalină, glucocorticoizii și
hormonii tiroidieni

Metabolismul energetic
Metabolismul energetic este generarea și utilizarea energiei necesară desfășurării activității
organismului
Energia
⎯ provine din oxidarea glucidelor, lipidelor și proteinelor
⎯ este înmagazinată în acidul adenozintrifosforic (ATP) și fosfocreatină (PC)
⎯ este eliberată treptat din compușii macroergici (ATP și PC)
Acidul adenozintrifosforic (ATP):
⎯ înmagazinează 12 kcal/ mol de energie în fiecare din cele două legături fosfat macroergice
⎯ intervine în contracția și relaxarea fibrei musculare fiind hidrolizat de către actomiozina, cu
eliberare de energie
⎯ prin hidroliza unei legături fosfatmacroergice, ATP se transformă în compusul macroergic ADP, cu
eliberare de energie
Fosfocreatina (PC):
⎯ este cel mai abundent depozit de legături fosfat
macroergice din celulă
⎯ înmagazinează 13 kcal/mol de energie în legătura
macroergică de la nivelul său
⎯ poate transfera energie prin schimb cu ATP-ul:
o când în celulă sunt cantități mari de ATP,
acesta poate fi utilizat pentru sinteza de PC
o în timpul utilizării ATP, energia din PC, poate
fi transferată rapid ATP-ului
Determinarea cantității de căldură produsă în organism
se realizează prin:
⎯ calorimetrie directă: utilizând camere calorimetrice
⎯ calorimetrie indirectă: utilizând spirometre
o prin determinarea pe o perioadă de timp a
consumului de O2 și a eliminării de CO2, adică a coeficientului respirator (CR):
▪ raportul dintre volumul de CO2 eliminat și volumul de O2 consumat
▪ variază în funcție de susbstanța catabolizată: 1 pentru glucide, 0,8 pentru proteine
și 0,7 pentru lipide
o se bazează pe faptul că energia și cantitatea de CO 2 eliberate sunt:
▪ direct proporționale cu cantitatea de substrat oxidat
▪ depinde natura substratului
▪ direct proporționale cu cantitatea de O 2 utilizată
Cheltuielile energetice ale organsimului globale depind de:
⎯ ingestia de alimente
⎯ temperatură a cărei scădere crește consumul energetic
⎯ starea de activitate, stres
⎯ activitatea musculară intensă care mărește mult consumul energetic
⎯ activitatea psihică care produce creșteri ale consmului energetic de numai 3%
Bilanțul energetic este diferența dintre aportul de energie și consumul de energie
⎯ pozitiv: aportul este mai mare decât consumul de energie (dezechilibru metabolic)
o apare când alimentația realizează un aport caloric superior consumului energetic
o apare când cresc rezervele lipidice și glucidice
⎯ negativ: aportul este mai mic decât consumul de energie (dezechilibru metabolic)
o apare când alimentația realizează un aport caloric inferior consumului energetic
o apare când organismul utilizează substanțe de rezervă (glicogen, lipide) și proteine
structurale
Metabolismul bazal
Metabolismul bazal reprezintă consumul energetic minim necesar întreținerii funcțiilor vitale
Se determină :
⎯ prin calorimetrie indirectă
⎯ în condiții de repaus fizic, psihic, alimentar și la termperatura de confort
Valorea medie variază în funcție de vârstă, sex, greutate
Valoarea:
⎯ poate fi influențată de factori fiziologici și patologici
⎯ poate fi exprimată în funcție de:
o greutate în kcal/kg/oră
o suprafață corporală în kcal/m2/oră
o procentual în raport cu valorile standard ale metabolismului bazal
Metabolismul bazal crește în hiperfuncția:hipofizei, tiroidei și a medulosuprarenalei,astfel, consumul
energetic pentru întreținerea funcțiilor vitale este stimulat de hormonii tiroidieni (tiroxină) și
catecolaminele (hormoni calorigeni) și sistemul vegetativ simpatic
Față de o valoare medie a metabolismului bazal de 40 kcal/h, valoarea schimburilor energetice în
funcție de tipul de activitate crește după cum urmează:
⎯ repaus, 2500 kcal/24h
⎯ activități fizice ușoare, 3000 kcal/24h
⎯ activități fizice moderate, 3500 kcal/24h
⎯ efort fizic intens, peste 5000 kcal/24h

Homeostazia termică
Homeostazia termică este menținerea constantă a temperaturii corpului în raport cu variațiile
temperaturii mediului ambiant
⎯ menținerea constantă a temperaturii corpului, care la om este de 36,50C
⎯ menținerea echilibrului dintre termogeneză și termoliză
⎯ un aspect al homeostaziei mediului intern realizat printr-un mecansim de reglare foarte complex
Termogeneza este mecansimul de producere al căldurii
⎯ este stimulată indirect de scăderea temperaturii la nivelul termoreceptorilor pentru frig
(corpusculii Krausse)
⎯ este stimulată direct de scăderea temperaturii sângelui la nivelul hipotalamusului
⎯ este controlată de centrul termogenetic din hipotalamusul posterior
⎯ cuprinde o serie de reacții care reduc pierderile de căldură (economisirea pierderilor de căldură)
prin:
o vasoconstricție periferică
o scăderea secreției sudorale
o creșterea metabolismului
bazal
o creșterea tonusului
musculaturii striate
o stimularea catabolismului
oxidativ glucidic și lipidic
o stimularea secreției de adrenalină și tiroxină (hormoni calorigeni)
Termoliza este mecanismul de pierdere a căldurii
⎯ este activată pe baza stimulilor porniți de la termoreceptorii pentru căldură (corpusculii Ruffini)
⎯ este stimulată direct prin creșterea temperaturii sângelui care irigă hipotalamusul anterior
⎯ este reglată de centrul termolizei din
hipotalamusul anterior
⎯ se realizează prin:
o vasodilatație periferică
o stimularea secreției glandelor
sudoripare
o scăderea metabolismului bazal
o reducerea proceselor
metabolice producătoare de căldură
o inhibiția secreției de hormoni tiroidieni
Nutrimentele și rația alimentară
Alimentele cuprind nutrimente reprezentate de glucide, lipide și proteine
⎯ alimentele cu conținut ridicat de glucide și lipide sunt considerate alimente energetice
⎯ alimentele cu conținut ridicat de proteine au în primul rând rol plastic (structural) fiind
considerate alimente plastice
⎯ hrana omului trebuie să cuprindă toate principiile nutritive în cantități suficiente și trebuie să
furnizeze energia de care are nevoie organismul
Rația alimentară este proporția de alimente necesare pentru 24 de ore
⎯ trebuie alcătuită încât să corespundă cantitativ și calitativ necesităților energetice ale
organismului
⎯ nu trebuie să asigure senzația de plentitudine gastrică printr-un aport excesiv și neselectiv de
alimente
⎯ trebuie să conțină:
o glucide 60%, lipide 25%, proteine 15% (macronutrienți)
o vitamine, săruri minerale (micronutrienți) și apa
⎯ trebuie adaptată după cum urmează:
o la copii (în perioada de creștere) este necesar un aport mai crescut de proteine
o la adulții care depun un efort intens și obositor este necesar un aport crescut de glucide
o bătrânii, din cauza metabolismului scăzut, au nevoie de o cantitate mai redusă de glucide,
lipide și proteine
o femeile gravide au nevoie de o cantitate mai mare de proteine
o în timpul iernii cantitatea de lipide trebuie sporită și redusă în timpul verii
Alimentele care conțin hidrați de carbon (carbohidrați) sunt:
⎯ monozaharide: glucoza, fructoza, galactoza
⎯ dizaharide: maltoza, zaharoza, lactoza
⎯ polizaharide: celuloza, amidon, glicogen
Absența pe o perioadă mai îndelungată a celor 8 aminoacizi esențiali din alimentația copilului poate
determina o maladie distrofică-cașexia caracterizată prin: leziuni cutanate, inflamarea membranelor,
atrofie hepatică, iar în final moartea
Fibrele alimentare:
⎯ nu sunt digerate, nici asimiliate, dar au un rol indispensabil în organismul uman, întreținând
bacteriile intestinale
⎯ favorizează contracțiile peristaltice deoarece cresc masa conținutului intestinal
⎯ accelerează tranzitul și eliminarea materiilor fecale a căror prezență prelungită în intestin poate
favoriza fermentațiile și producerea de substanțe iritante și toxice pentru mucoasă
Alimentația corespunzătoare:
⎯ presupune un aport alimentar diferențiat în funcție de vârstă, tipul activității depuse, anotimp și
de condițiile climaterice
⎯ aigură menținerea stării de sănătate: reduce cu 50% riscul bolilor cardiovasculare și crește
imunitatea organismului pe termen lung
⎯ organismul are nevoie de 2/5 alimente de orgine vegetală și 3/5 alimente de orgine animală și
4/5 din hrană să reprezinte alimentele energetice și 1/5 cele plastice
⎯ trebuie să asigure cantități și proporții optime toate principiile alimentare (60-65% glucide, 15-
35% lipide și 12% proteine)
⎯ trebuie să respecte repartiția cantitativă pe mese a hranei zilnice (50% la micul dejun, 30% la
prânz și 20% la cină)
⎯ trebuie să fie adecvată cantitativ și calitativ vârstei, activității profesionale și stării fiziologice a
organismului
⎯ trebuie să asigure diversitatea alimentației și să prevină îmbolnăvirile de natură digestivă
⎯ trebuie să asigure organismului:
o nevoile energetice (substanțe energetice) se stabilesc în funcție de valoarea
metabolismului bazal și efortului depus
o nevoile catalitice (săruri minerale, vitamine) care nu pot fi sintetizați în organism și se
stabilesc prin probe chimice și examene radiografice
o nevoile plastice (elemente necesare refacerii structurilor lezate) se stabilesc prin metoda
bilanțului azotului, echilibrul azotat este atunci când azotul urinar este în cantitate
apropiată cu cea a azotului ingerat prin alimente
Necesarul hidric (apa reprezintă 2/3 din masa corpului uman):
⎯ trebuie să fie superior pierderilor de apă pentru a se evita deshidratările
⎯ la adultul în repaus este de 1ml/kcal de energie consumată
⎯ depinde de nivelul de activitate fizică și pierderile de apă prin: urină (1000 ml sau mai mult),
materii fecale (50-100 ml), respirație (500-1000 ml), transpirație, femeile gravide și cele care
alăptează și vârstnicii au nevoi crescute de lichide, cu aproximativ 1000 ml

Reglarea aportului alimentar

Foamea este dorința de alimente și se asociază cu o serie de fenomene obiective, cum sunt
contracțiile la nivelul stomacului
Apetitul este dorința de a consuma un anumit tip de aliment
Sațietatea este senzația de împlinire a ingestiei de alimente, este opusul foamei
Centrii nervoși de reglarea a aportului alimentar se găsesc în:
⎯ hipotalamus:
o centrul foamei în hipotalamusul lateral devine extrem de activ când depozitele de
substanțe nutritive ale organismului scad sub normal și declanșează foamea
o centrul sațietății în hipotalamusul ventro-medial
⎯ partea inferioară a trunchiului cerebral
⎯ la nivelul amigdalei
⎯ în câteva arii corticale ale sistemului limbic
Reglarea aportului nutritiv poate fi clasificată în:
⎯ reglare nutritivă (pe termen lung):
o constă în menținerea cantitățiilor normale de depozite nutritive în organism
o implică, printr-un mecansim necunoscut, produșii metabolismului lipidic
⎯ reglare periferică (pe termen scurt):
o este în legătură directă cu efectele imediate ale alimentării asupra tractului digestiv
o intensitatea senzației de foame poate fi temporar scăzută sau crescută prin obișnuință
o are ca stimul fiziologic: plentitudinea gastrointestinală, înregistrarea alimentelor de
către receptorii din cavitatea bucală
Obezitatea este o boală metabolică gravă (individul e considerat obez când indicele Body-Mass are
valori peste 30 kg/m2) ce are consecințe dintre cele mai grave
⎯ apare la început printr-un aport excesiv de energie în raport cu consumul de energie
⎯ odată instalată, este menținută printr-un consum energetic egal cu aportul și este însoțită de o
serie de tulburări majore
Inaniția este epuizarea depozitelor nutritive din țesuturile organismului
⎯ primele depozite golite în câteva ore sunt cele glucidice
⎯ eliminarea excesivă de lipide este constantă
⎯ proteinele au trei faze de depleție (rapidă, lentă și apoi, rapidă, cu puțin timp înainte de deces)
⎯ în orice etapă a inaniției, există semnele directe și indirecte ale carențelor instalate

Vitaminele
Vitaminele sunt substanțe organice absolut/obligatoriu necesare organismului
⎯ sunt biocatalizatori, alături de enzime și hormoni, având rol de cofactori enzimatici
⎯ se clasifică în:
o vitamine liposolubile ( care se depozitează deobicei în ficat)
o vitamine hidrosolubile (al căror exces se elimină pe cale urinară)
⎯ lipsa lor îndelungată din rația alimentară provoacă stări grave:
o lipsa parțială (hipovitaminoză)
o totală (avitaminoză)
o în inaniție apar policarențe vitaminice
⎯ organismul nostru primește odată cu alimentele atât vitamine sub formă inactivă (provitamine),
cât și vitamine în formă activă
⎯ au rol funcțional, integrator și reglator la nivelul întregului organism
⎯ se găsesc în special în alimente proaspete
⎯ necesarul zlinic e mic (vitamina C 55 mg/zi)
Proprietăți:
⎯ sunt puțin stabile structural: se distrug prin încălzire,
expunere la soare sau prin simpla păstrare mai
îndelungată
⎯ au rol de biocatalizatori, neavând rol nutritiv sau
energetic
Sursa:
⎯ plante verzi
⎯ în organismul omului (vitamina D,K)
⎯ corpul plantelor și al omului (vitamina A, B12 și PP)
⎯ se pot sintetiza în laborator și în industria
farmaceutică
Recomandari: suplimente de vitamine când necesarul nu
este acoperit:
⎯ în perioada de creștere
⎯ în timpul sarcinii
⎯ în cazul unor infecții puternice
⎯ în timpul și după tratamentul cu antibiotice (pentru că se distruge flora intestinală
producătoare de vitamine)
⎯ regimul strict vegetarian nu asigură vitamina B12

Denumirea Rol Consecințele Sursă

avitaminozei
A retinol (anti- adaptarea la întuneric a xeroftalmie (uscarea alimente de
xeroftalmică) vederii, refacerea epiteliilor corneei) orgine vegetală
și în procesul de creștere tulburări de creștere sub formă de
caroten
LIPOSOLUBILE

(provitamine)
D calciferol echilibru fosfocalcic și rahitism (în perioada ouă, ficat, raze
(D2, D3) osificare de creștere) și UV
(antirahitică) se formează sub acțiunea osteomalacie (la adult)
razelor UV din colesterol
E tocoferol diviziune celulară sterilitate măceșe, țelină
(fertilității)
K filochinonă hemostază (în sinteza hemoragii intestinul gros al
(antihemoragică) factorilor coagulării) omului
C acid ascorbic agent antioxidant ce hemoragii la nivelul citrice
(antiscorbutică) protjează structurile gingiilor
hidrofile carii dentare
intervine în metabolismul astenie
Fe
B1 tiamina funcționarea SNC și SNP boala beri-beri drojdia de bere
(antiberiberică) (tulburări nervoase:
astenie și paralizie
HIDROSOLUBILE

musculară și psihice)
B2 riboflavina constituent al FAD leziuni inflamatorii ale Ficat, ouă, lapte
(coenzima pentru unele buzelor și tulburări de
enzime oxido-reducătoare) creștere (stagnare)
B6 pridoxină integritatea epiteliilor de tulburări nervoase Cereale, legume
acoperire anemie
B12 cobalamina hematopoieză anemie pernicioasă albuș de ou
(antianemică) prin deficitul sintezei
ADN și tulburări
nervoase
PP nicotinamida metabolism intermediar și pelagra (demență, carne, legume,
(antipelagroasă) energetic diaree, dermatite, semințele
funcționarea SNC hemoragii cerealelor
gastroinstestinale)