Biletul 11.Vaccinele,anatoxinele,serurile,imunoglobulinele.Aplicarea lor in practica.

1.Vaccinurile sunt preparate biologice care conțin microorganisme integrale, sau o parte a lor, ori
produse modificate ale microorganismelor, la introducerea cărora în organism are loc antrenarea
sistemului imun şi formarea imunității active. Vaccinurile se pregătesc din tulpini de microbi vii sau
omorâți.Vaccinurile vii sunt suspensii de microbi vii cu virulență atenuată. Nu conțin conservanți,
imunitatea postvaccinală este durabilă şi puțin se deosebeşte de cea postinfecțioasă. Se administrează de
regulă o singură dată subcutanat, intramuscu- lar, intranazal, peroral. Exemplu: vaccinul gripal,
poliomielitic, variolic, rabic, tuberculos etc. Vaccinurile omorâte sunt suspensii de microbi omorâți (prin
încălzire ori cu substanțe chimice) în soluție de NaCl 0,9%. Aceste vaccinuri posedă proprietăți an-
tigenice complexe. Sunt mai puțin imunogene, de regulă se administrează repetat, iar imunitatea
postvaccinală este mai puțin durabilă. Se administrează subcutanat sau intramuscular. Exemplu: vaccinul
gripal, tific, holeric, leptospirozic, împotriva tusei convulsi- ve, exantematice etc. Vaccinurile chimice
sunt o varietate a vaccinurilor omorâte, în care nu se con- ține celula microbiană în întregime, dar numai
antigenele specifice cu proprietate imunogenă, extrase cu diferite substanțe chimice. Exemplu: vaccinul
sorbent pentru profilaxia febrei tifoide și paratifoide. Nu toate vaccinurile sunt la fel de eficiente.
Anatoxinele se folosesc pentru profilaxia activă a bolilor infecțioase și în trata- mentul lor. În calitate de
antigen imunizant se folosește exotoxina elaborată de bac- terii, inactivată cu formalină sau temperatură
înaltă. Activitatea anatoxinei depinde de cantitatea de unități antitoxice (UA). Anatoxinele pot fi native şi
absorbite. Se administrează parenteral, imunitatea antitoxică este îndelungată. Exemplu: Anatoxină
difterică, tetanică, botulinică, holerică, stafilococică etc.Imunoglobulinele se prezintă sub formă de
fracții proteice al serului sanguin uman sau animal, în soluții de 10% de 3 sau 10 ml. Imunoglobulinele
pot fi standarde sau hiperimune. Cele obținute din sângele animalelor imunizate se numesc eterogene și se
administrează după efectuarea prealabilă a probei intradermice cu 0,1 ml de soluție de imunoglobulină de
0,1% diluată. R ezultatul se citește peste 20- 30 min. Proba se consideră negativă, dacă diametrul papulei
formate nu depăşește 0,9 cm, iar hiperemia este limitată. Apoi se administrează s/c 0,1 ml imunoglobulină
concentrată. Dacă peste 30 min nu apare nici o reacție locală sau generală, restul dozei se administrează
i/m în 3 reprize cu intervale de 10-15 min. In prealabli imunoglobulinele se încălzesc pe baia de apă până
la 37-39°C. În cazul probet pozitive, imunoglobulina diluată de 1% se administrează subcutanat a câte 0,1
m, 0,2 ml, 0,5 ml cu intervale de 15-20 min. În lipsa reactiei se administreaza 0,1ml de imunoglobulina
concentrate s\c.

2.Infectia HIV\SIDA.Etiologia,Epidemiologia,manifestarile clinice,complicatiile

diagnosticul.Prinpii de tratament.Profilaxia.HIV/SIDA este o infecție cu virusurile imunodeficienței
umane, contagioasă, caracteri- zată prin evoluție stadială, progresivă, îndelungată, manifestată clinic prin
limfadeno- patie, asocierea infecțiilor oportuniste și a maladiilor tumorale..Etiologie-Agentul patogen
Virusul imunodeficienței umane (Human Imunodeficiency Virus = HIV), face parte din familia
Retroviridae, subfamilia Lentivirinae.Epidemiologie.- Sursa de infecție este omul infectat cu virusul HIV
şi bolnavul cu SIDA. Virusul se depistează în toate lichidele biologice ale organismului uman, dar
concentrația maximală este în sânge, spermă, secreții vaginale, lapte matern. In con- centrații mai reduse
virusul poate fi prezent în urină, salivă, lacrimi, sudoare, fecale, cerumen.Manifestari clinice-febră
persistentă cu o durată mai mare de 3-4 săptămâni; - scădere ponderală cu peste 10% din greutatea
anterioară, nejustificată în contextul clinic; diaree persistentă mai mult de o lună; - astenie nejustificată cu
fatigabilitate evidentă, transpirații nocturne, limfa- denopatie generalizată, splenomegalie, cefalee,
disconfort general; la copii printre primele manifestări clinice sugestive s-au descris parotidita cronică
bilaterală, oprirea în dezvoltarea fizică.Complicatii-Virusului HIV, mai ales dacă este lăsat netratat,
poate face o persoană vulnerabilă la o serie de infecți. Bacteriene Pneumonie bacteriană, Mycobacterium
aviumcomplex (MAC),Tuberculoza (tuberculoza), Salmoneloza,Angiomatoza bacilară
Virale,Cytomegalovirusul (CMV),Hepatita virala,Virusul herpes simplex (HSV)
Fungice,Candidoza,Meningită criptococică.Diagnosticul-Testul ELISA este cea mai răspândită metodă.
Este o metodă indirectă de cer- cetare, deoarece se depistează a/c dar nu virusul sau componentele lui.
Dez- avantajul acestei metode - rezultatele fals-negative (în primele 1,5-3 luni după molipsire și în stările
terminale ale infecției) şi fals-pozitive (în maladii cronice infecțioase, autoimune, tumorale, la gravide și
după hemotransfuzii) RHAP identifică în perioadele precoce a bolii a/c specifici anti-HIV clasa IgM şi
IgG. Acest test permite identificarea calitativă cât și cantitativă a a/c - - anti-HIV.Tratamentu-
Tratamentul presupune administrarea unei combinaţii de 3 medicamente antiretrovirale, precum inhibitori
de protează, inhibitori non-nucleozidici ai revers transcriptazei şi inhibitori nucleozidici ai revers
transcriptazei, pentru a evita apariţia rezistenţei la medicamente a anumitor tulpini ale virusului
HIV.Pacientul trebuie să ia aceste medicamente recomandate de medic la o anumită oră din zi, pentru tot
restul vieţi şi să se prezinte periodic la control (o dată la 3 sau la 6 luni) pentru monitorizarea evoluţiei
bolii şi, eventual, schimbarea planului de tratament. Din păcate, aceste medicamente prezintă şi anumite
reacţii adverse, precum: greaţă, vărsături, diaree, aritmie cardiac, fragilizarea oaselor şi a musculaturii,
creşterea nivelului de colesterol şi a glicemiei.Profilaxia-Profilaxia specifică lipsește. Profilaxia
nespecifică este orientată spre întrerupe- rea căilor de transmitere a infecției și este orientată spre
prevenirea molipsirii prin sânge și obiectele contaminate cu lichide biologice. Un rol important îi revine
edu- cației sanitare a populației cu propagarea modului sănătos de viață, educația sexuală corectă,
folosirea mijloacelor anticoncepționale mecanice etc.

3.Masurile profilactice si de lupta in focarul de boala infectioasa.- Măsurile de neutralizare a sursei de

infecție: Depistarea precoce a bolnavilor. Înregistrarea și declararea nominală despre fiecare caz de boală
la CMP prin telefon și prin fişa de,,Declarație urgentă despre caz de boală infecțioasă, intoxicație acută
profesională, reacție neobişnuită la vaccinare“. Izolarea bolnavilor infecțioși pe toată perioada bolii și
perioada de conta- giozitate. În cele mai dese cazuri izolarea se face la spital sau în secția boli infecțioase.
În unele cazuri se permite izolarea și tratarea bolnavilor la domiciliu cu condiția că bolnavul se va găsi
într-o cameră separată, se vor petrece măsuri de dezinfecție curentă şi se va asigura supravegherea medi-
cală a bolnavului. Transportarea bolnavilor infecțioși cu transport sanitar, care se dezinfectea- ză după
fiecare bolnav. Internarea bolnavilor în secții, saloane se va face luându-se în considerație forma
nosologică de boală şi mecanismul de transmitere. Externarea din staționar după însănătoșirea clinică a
bolnavului, expirarea ter- menului de contagiozitate și după un control microbiologic repetat negativ.
Dispensarizarea convalescenților la medicul infecționist și medicul de familie. Depistarea, izolarea,
tratarea purtătorilor de germeni cu luarea la evidență în cabinetul de boli infecțioase (CBI). În mod activ
purtătorii de germeni sănătoși pot fi depistați în cadrul angajării la serviciu (persoanele cu risc
epidemiologic sporit) sau la examinarea de laborator a persoanelor contactate din focarul de infecție. -
Animalele, păsările bolnave care prezintă valoare economică se izolează și tratează, iar cele sălbatice se
nimicesc.

Biletul 12.-Intocmirea planului de masurii antiepidemice in focarul de boala infectioasa. Depistarea

bolnavilor și a purtătorilor de germeni; Izolarea bolnavilor și suspecților (în spital, la domiciliu); -
Declararea cazurilor la CMP; - Inregistrarea și raportarea individuală sau numerică; Depistarea și
supravegherea contactaților pe toată durata maximală a incubației; - Măsuri de sterilizare a purtătorilor de
germeni; - Măsuri de dezinfecție, dezinsecție și deratizare în focar Creșterea rezistenței populației
receptive prin măsuri nespecifice și specifice; Educația sanitară a populației.

2.Malaria,Etiologia epidemiologia manifestari clinice complicatii diagnosticul principii de

tratament profilaxia si masuri de combatere in focar. Malaria este o antroponoză determinată de
protozoare din genul Plasmodium, trans- misă prin înțepătura provocată de femela țânțarului din genul
Anopheles, caracteriza- tă prin afectarea preponderentă a hematiilor și ficatului, manifestată clinic prin
accese febrile, de obicei sistematizate, anemie, splenomegalie și hepatomegalie cu evoluție acută sau
recidivantă.EtiologieAgentii etiologici ai malariei fac parte din familia Plasmodidae,genul plasmodium
cu 4 specii care afecteaza omul: Plasmodium vivax, Plasmodium ovel, Plasmodium malariae și
Plasmodium falciparum. Plasmodiile sunt protozoare cu parazitism intracelular, cu multiplicare asexuată
la om şi sexuată la vectori.Epidemiologie-Malaria se poate transmite pe urmätoarele căi: Transmisibilă,
prin ințepătura femelei țânțarului Anofeles, mai ales în tim- pul nopții: Verticală, infestare congenitală
(Pl. falciparum aşa-numita infestare schi- zontică);Manifestari clinice: În principal, malaria se manifestă
prin febra apărută la şapte zile de la prima posibilă expunere sau la trei luni (rareori mai târziu) de la
ultima posibilă expunere. Orice febră apărută la mai puţin de şapte zile de la o posibilă expunere nu este
cauzată de malarie.Există forme mai severe de malarie determinate de Plasmodium falciparum care se pot
manifesta prin febră, frisoane, dureri de cap, dureri musculare, slăbiciune, vărsături, tuse, diaree şi dureri
abdominale.La acestea se pot adăuga simptome asociate insuficienței de organ, cum ar fi insuficiență
renală acută, convulsii generalizate, colaps circulator, urmate de somnolenţă, comă şi deces.Complicati.
Malaria poate fi fatala, in special malaria provocata de parazitii care se gasesc in partile tropicale ale
Africii. In majoritatea cazurilor, decesul cauzat de malarie este asociat cu complicatii severe cum ar
fi:Malaria cerebrala. Acest tip de malarie poate duce la crize convulsive si coma.Probleme respiratorii.
Acumularea de lichid la nivelul plamanilor poate afecta respiratia.Insuficienta a unui organ. Malaria poate
provoca insuficienta renala sau hepatica sau chiar ruptura de splina. Oricare dintre aceste afectiuni poate
pune viata in pericol.Anemia. Aceasta poate sa apara datorita distrugerii celulelor rosii.Nivel scazut de
glucoza. Mai multe forme de malarie pot duce la scaderea glucozei in sange sau hipoglicemie. Mai mult
decat atat, anumite medicamente folosite des pentru a combate malaria pot provoca si ele aceasta scadere.
Nivelul scazut de glucoza poate duce la coma sau deces.Diagnosticu..Metoda microscopica,metoda
serologica date de laborator, date epidemiologice date clinice.Tratamentul- specific trebuie adaptat în
funcție de specia plasmodiului. Substan- țele medicamentoase cu acțiune antimalarică sunt numeroase și
pot fi grupate astfel: Schizontocide: Clorochină, Amodiachină, Meflochină, Nimachină, Rezo- chină,
Placvenil; Histoschizontocide: Primachină, Chinocidă; Gametocide: Primachină, Chinocidă, Bigumal,
Cloridin; Sporontocide: Proguanil, Primetamină, Primachină, Trimetoprim; Tratamentul nespecific
presupune reducerea permeabilității pereților capilari, lichidarea edemului cerebral, acidozei metabolice,
susținerea diurezei. Se adminis- trează corticosteroizi Prednizolon 90-120 mg, Hidrocortizon 200-300 mg
sau Dexametazon 12-24 mg nictimeral i/v în 2-3 prize, antihistaminice..Profilaxia--Profilaxia nespecifică
este orientată spre neutralizarea sursei de infecție, ruperea căilor şi factorilor de transmitere. Omul bolnav
de malarie va fi izolat si tra- tat în staționar. Profilaxia specifică nu are utilizare universală, se practică
mai mult în zonele endemice. Se practică vaccinul columbian SPF66, este îndreptat spre stadiul intra-
eritrocitar asexuat.

3.profilaxia specifica si nespecifica a hepatitelor virale. Profilaxia nespecifică Măsurile față de sursa
de infecție Omul bolnav trebuie izolat în staționar, tratat şi externat conform criteriilor de externare.
Convalescenții și persoanele purtătoare de germeni se dispensarizează. Purtătorii cronici și asimptomatici
trebuie depistați și informați despre potențialul lor de contagiozitate. Despre fiecare caz de boală se
declară la Centrul de Medicină Preventivă. Persoanele purtătoare de virusuri sunt înlăturate de la donarea
de sânge,.. Profilaxia specifică Măsurile de profilaxie specifică în prezent sunt împotriva HVA şi HVB.
Imu- nizarea activă contra HVA se practică cu vaccin inactivat HAVRIX-360, pentru co- piii de la 1 până
la 15 ani și HAVRIX-1440, de la 15 ani în sus. Imunizarea se face după schema 0-1-6 şi 12 luni la copiii
până la 15 ani și 0-6 şi 12 luni după 15 ani.

Biletul.13.notiune de alergie formele alergice alergia infectioasa.difinitia,Alergia este

reactia organismului unor persoane la contactul repetat cu anumite substante, denumite alergene. Ele se
gasesc in unele alimente, in aer, in unele medicamente. Reactie anormala si specifica organismului venit
in contact cu o substanta straina (alergen) care nu antreneaza tulburari la majoritatea subiectilor. Pentru a
surveni alergia, este necesar ca un prim contact sa fi avut loc intre alergen si organismul subiectului
(sensibilizare).Formele alergice Există mai multe tipuri de alergii, în funcție de substanța care cauzează
reacția și de simptomele pe care le provoacă:alergia alimentară - provocată de substanțele din anumite
alimente: ouă, lapte, fructe de mare, nuci etc.;alergia la medicamente - când organismul reacționează la
anumite produse farmaceutice, cum ar fi penicilina;alergia la veninul insectelor - apare ca urmare a
mușcăturii de insectă - cum ar fi albina sau viespea - dacă persoana este alergică la veninul
acesteia;alergia de contact - ca reacție în urma contactului dintre piele și un alergen, cum ar fi părul de
animale sau latexul.

2.Tifosul exantematic.Etiologie epidemiologie manifestari clinice complicatii diagnosticul

tratamentul,profilaxia Tifosul exantematic este o boală infecțioasă sanguină, contagioasă, specifică
omului, determinată de Rickettsia prowazekii, transmisă prin intermediul păduchilor (corporis, capitis şi
pubis), caracterizată clinic prin evoluție autolimitată cu febră, exantem și ma- nifestări de boală generală
severă, urmată de imunitate durabilă.Etiologie. Agentul patogen Rickettsia prowazekii face parte din
familia Rickettsiaceae, genul Rickettsia, microorganisme mici sub formă de cocobacili, gram-negativi,
posedă endotoxine. Epidemiologie Boala are răspândire universală, sub formă endemică poate dezvolta
oricând cazuri sporadice sau izbucniri epidemice prin asocierea unor factori socio-econo- mici favorizanți
apariției vectorilor.Semne clinice. incubatia tifosului poate dura trei saptamani. boala se declara brutal
prin frisoane, dureri dorsale si musculare, cefalee violenta si o febra ridicata care poate atinge 40 grade
celsius. O eruptie cutanata de pete rosii se intinde pe toata suprafata corpului, cu exceptia palmelor si
plantelor picioarelor. Bolnavul este atins de confuzie mintala, de stare de prostratie, de delir, iar bataile
sale cardiace slabesc in intensitate. Boala dureaza doua saptamani; complicatiile sunt, in
principal, cardiace, arteriale si nervoase. Complicații Evoluția tifosului exantematic în unele cazuri se
poate complica prin dere- glări ale sistemului cardiovascular (colaps, tromboze, tromboembolii,
hemoragii intracraniene, miocardită), care sunt una din cauzele decesului bolnavilor. O altă complicație
severă este işuria paradoxală, care necesită şi ea intervenții medicale de urgență. La asocierea microflorei
bacteriene poate fi pneumonie, otită purulentă, stomatită..Diagnosticul:date clinice.date
epidemiologice,date de laborator,metoda biologica,metoda serologica.tratamentul.. Izolarea cu internare
şi tratament obligatoriu în spital, cu declarare nominală în 24 de ore. Regim strict la pat nr. I pe toată
perioada febrilă şi încă şase zile de tem- peratură normală, apoi din ziua a şaptea regimul nr. II.
Externarea din staționar la 12 zi de temperatură normală. Dieta nr. 7 sau nr. 13, dietă de cruțare mai ales
hipoproteică în cazurile de hiper- azotemie şi hiposodată în cazurile tratate cu corticosteroizi. Terapia
etiologică trebuie începută cât mai devreme, îndată ce este suspiciune de tifos exantematic, deoarece
întârzierea poate costa viața bolnavului. Preparatul de elecție este Tetraciclina în doze de circa 2-2,5 g/zi.
Doxiciclina per os sau parente- ral 200 mg în prima zi (100 mg la 12 ore) apoi 100 mg/zi. Durata terapiei
este de o săptămână, maxim 10 zile în cazuri mai severe sau tratate cu întârziere. La gravide şi persoanele
sensibile la tetracicline se indică Eritromicină, Cloramfenicol sau oxi- chinolone, pentru aceeași durată, la
dozele uzuale. Profilaxie Măsurile nespecifice sunt orientate spre neutralizarea rezervorului de infecție
și constau în izolarea promptă a bolnavului şi tratamentul complex. Internarea și examinarea bolnavilor
febrili la care febra durează 3–5 zile și etiologia ei nu este stabilită, ca suspecți la grupul infecțiilor tifo-
paratifoide. Măsurile specifice vor fi orientate spre masa receptivă. În focar toate persoanele contactate
vor fi supravegheate și vor primi chimioprofilaxie cu antibiotice timp de 5 zile. În condiții de epidemie se
poate recurge la vaccinare. Măsurile antiepidemice în focar: Izolarea și tratarea obligatorie a bolnavilor
în staționar (secție) de boli infec- țioase; Raportarea nominală despre cazurile de boală la CMP; După
internarea bolnavului, locuința și obiectele din ea se supun prelucrării sanitare terminale; Albiturile,
hainele bolnavului și a persoanelor contactate se supun dezinsec- ției în etuvă, prin fierbere ori cu
substanțe insecticide; Toate persoanele contactate cu bolnavul se controlează (iar dacă este nevoie și se
tratează) la pediculoză;

3. examenul subiectiv si obiectiv al bolnavului cu o boala infectioasa . Anamneza Reprezintă datele

subiective, fiind un proces complex de căutare și culegere de informații despre pacient și suferința lui,
care include: Acuzele bolnavului sau plângerile pe care le prezintă pacientul în ziua adresa- rii sau
depistării. Se notează toate acuzele, pe care le expune bolnavul la moment, evidențiind simptomele
specifice și generale. Anamneza bolii este o descriere cronologică, o reflectare maximală a dinamicil
dezvoltării semnelor clinice.Anamneza epedimiologica contactul cu bolnavii de boli infectioase,date
despre respectarea regurilor igienice personale Examenul obiectiv al bolnavului se efectuează într-o
anumită succesiune, pe sisteme si organe ..Pielea si mucoasele ,ganglioni limfatici,sistemul
locomotor,sistemul respirator sistemul nervor sistemul cardiovascular sistemult digestive aparatul
urogenital. Acesta include toate metodele de laborator specifice și nespecifice de examinare,
instrumentale și radio- logice, în baza cărora se poate confirma diagnosticul definitiv.Bolile infecțioase, în
marea majoritate a cazurilor, au o serie de manifestări ne- specifice, comune cu bolile de orice altă natură,

Biletul.14.Botulizm nursing specific si educatia pentru sanatate. Botulismul este o maladie infectioasa
ce necesita internare de urgenta in stationar cu declarare nominala la CMP. Inca din momentul suspiciunii
clinice se vor lua masuri de urgenta. Regimul de activitate l-III, depinde de starea pacientului. Dieta va
depinde de posibilitatea pacientului de a inghiti hrana, nr1 sau nr 4 sau alimentatie parenterala. Se va
evacua toxina prin spalaturi gastrice, clisme evacuatoare saline, purgative, laxative. Tratament specific:
ser antibotulinic polivalent sau monovalent de tip AE sau de tip B. Inainte de a fi administrat serul
heterologic se va face proba intradermica cu ser diluat.
2. principii de diagnostic a bolilor infectioase- Diagnosticul corect și precoce de boală infecțioasă
influențează nu numai evo- luția bolii cu prevenirea complicațiilor, dar și succesul măsurilor profilactice,
care trebuie inițiate imediat pentru a neutraliza focarul și a preveni răspândirea infecției. La etapa actuală
diagnosticul bolilor infecțioase și-a păstrat trăsăturile sale cla- sice, dar tot odată se caracterizează printr-o
perfecționare continuă a metodelor, prin implimentarea metodelor moderne de cercetare de laborator şi
instrumentale, metodelor de diagnosticare precoce. Diagnosticul de boală infecțioasă trebuie să rezulte
din totalitatea datelor clini- ce (anamnestice și obiective) și a celor de laborator şi instrumentale.
Diagnosticul unei boli infecțioase parcurge mai multe etape de analiză, de completare a infor- mației
privind boala respectivă și de sinteză, momente ce presupun evaluarea mai multor ipoteze cu şanse de a se
verifica.

3. ingrijirea pacientilor febrile.inregistrarea temperature. În evaluarea febrei se deosebesc 3 perioade:

1. Perioada inițială - de creştere a febrei: Poate fi de cîteva ore creştere bruscă, de cîteva zile - creştere
lentă. 2. Perioada de stare - de menținere a febrei la nivel înalt. Durează zile sau săptămini. 3. Perioada de
declin - de scădere a febrei: durează 1-2 ore - declin în criză, cîteva zile – declin în liză. Scop: Acordarea
ajutorului medical la timp în dependență de perioadele febrei. 40 .1. Perioada inițială. 1.1 Se
caracterizează prin ridicarea treptată a temperaturii, termogeneza predomină termoliza. Are loc spasmul
vaselor sangvine la suprafață şi în interior. Pielea este rece, palidă. Bolnavul are frison, senzații de frig,
tremurici, nu se poate încălzi fiind invelit. Apar dureri de cap, indispoziție, dureri musculare, articulare,
pilorectie. 1.2 Se învelește cald cu plapume. La picioare se aplică termofoare. Se dă de băut lichide calde:
ceai, lapte. 1.3. Se calmează fizic şi psihic, va sta culcat, liniştit. 2. Perioada de stare. 2.1. Se echilibrează
termogeneza cu termoliza. Creşterea temperaturii se stopează, dar rămine la nivel înalt. Se dilată vasele
sangvine periferice, bolnavul simte căldură, transpiră intens. Febra se menține la valorile 39-40 °C, pofta
de mîncare scăzută, släbiciuni pronunțate, dureri de cap, cefalee. Pe fonul temperaturii 39-40-41°C se
deregleaza cunoştința, delir, poate cădea din pat, se traumează. Mucoasa cavității bucale, buzelor e uscată,
apar răni-ragade, herpes. 2,2. Se alimentează frecvent: 6-7 ori pe zi cu hrană uşor digerabilă lichidă,
semilichidă. Se dau băuturi în abundență ca sucuri, fierturi de legume, ceai cald de tei, măcieş, ape
minerale fără gaze. 2.3. Se schimbă des lengeria de corp, pat ca bolnavul să nu rămînă mult timp
transpirat. 2.4. In dureri de cap se aplică punga cu gheață, comprese reci pe frunte. In ragade mucóasa
bucală se badijonează cu bicarbonat de sodiu 2%, buzele se ung cu ulei de vaselină, glicerină, cremă
pentru copii. 2.5. Cînd temperatura e 37-38°C nu se administrează antipiretice. Organismul mai bine luptă
cu infecția, se formează activ anticorpi. Lat 38-39°C se administrează antipiretice peroral ca paracetamol,
acidul acetilsalicilic. La t 39-40-41 °C se administrează antipiretice î/m amestecul litic ş.a. 2.6. In delir,
halucinații va fi post individual pentru supravegherea bolnavului. Permanent se ia respirația, pulsul, TA.
3. Perioada de declin. 3.1. Termoliza crește, termogeneza se micşorează. Scăderea treptată a febrei timp
de citeva zile se numeşte declin prin liză. Bolnavul suportă bine. Cînd febra scade brusc timp de 1-2 ore
se numeşte declin prin criză. Se dilată vasele sangvine dermale, pulsul accelerat abia perceptibil- puls
filiform, transpirație abundentă, pielea devine palidă acoperită cu sudoare rece, lipicioasă, membrele reci,
scade TA. 3.2. In declin prin liză bolnavul e supravegheat. Lichide abundente, toaleta pielii, mucoaselor.
3.3. În declin prin'criză este chemat de urgență medicul. Se ridică picioarele cu 30-40 cm mai sus de
nivelul corpului. La picioare se aplică termofor. 3.4. Se schimbă des lengeria de corp, pat. Se înveleşte
cald bolnavul. Se dă ceai, cafe 3.5. La indicația medicului se administrează epinefrită pentru a ridica TA,
uneori cofeină, cordiamină.

Biletul 15. Examenul de laborator si metode intrumentare de diagnostic a bolilor infectioase.

Examenele de laborator specifice - metoda microscopică (bacterioscopică, virusoscopică) metoda
microbiologică (bacteriologică, virusologică), cultura 3. lodmetoda biologică metoda imunologică
(serologică) metoda tehnicilor moleculare 4. metoda alergico-intradermică (intradermoreacția)

2.Leptospiroza -Leptospiroza este o boală bacteriană care poate afecta omul și animalele. Este cauzată de
o spirochetă patogenă din genul Leptospira.Etiologia. Boala este cauzata de microorganisme numite
leptospire, din genul Leptospira, familia Spirochetacee,care include doua specii: parazitară Leptospira
Interrogans (patogenă pentru om și animale) și saprofită Leptospira Biflexa (nepatogenă).
Epidemiologie-Leptospira este foarte răspândită în natură, mai frecventă în regiunile tropicale și
subtropicale, în special în sezonul ploios, dar și în zonele temperate. Rezervorul e reprezentat de animale
sălbatice și domestice, care pot fi infectate fără să manifeste clinic boala, șobolanii fiind cea mai frecventă
sursă. Leptospirele sunt excretate de către animale prin urină și supraviețuiesc în apă, sol umed, vegetație.
Manifestările sunt variabile: durere de cap, febră, dureri musculare, inflamații oculare, erupție cutanată,
icter, grețuri, vărsături, dureri abdominale, ficat și splina mărite, diaree, tuse, meningită, insuficiență
renală, afectare cardiacă. Infecția cu Leptospira în timpul sarcinii poate afecta grav fătul. Complicațiile în
leptospiroză pot fi: - Specifice: insuficiență renală acută, insuficiență hepatică și renală, hemora- gii,
miocardită, insuficiență cardiovasculară acută, șoc toxiinfecțios, edem cerebral, iridociclită; Nespecifice:
parotidită purulentă, otită, pneumonie hipostatică. Diagnosticul leptopirozei se face prin diferite teste de
laborator, în funcție de stadiul bolii, care cuprind:metode moleculare (PCR) pentru detecția ADN-ului
Leptospirei în lichide biologice (de exemplu: sânge, lichid cefalorahidian);analize medicale pentru
detectarea anticorpilor anti-Leptospira în sânge – cele mai frecvent utilizate;cultura din sânge, pe medii
speciale – mai rar utilizată. Tratamentul indicat în caz de leptospiroză constă în administrarea de
antibiotice, cum ar fi doxicilina, streptomicina, ampicilina, eritromicina sau penicilina, cât mai curând
posibil după contractarea bacteriei. De cele mai multe ori, dacă este tratată prompt, leptospiroza se
vindecă în decurs de şapte zile.Dacă simptomele sunt severe, se poate recurge la administrarea
intravenoasă a acestora. Pentru ameliorarea manifestărilor, pot fi recomandate analgezice de tip
ibuprofen, care calmează durerile, sau antitermice, pentru scăderea temperaturii corporale.Dacă apar
complicaţii, precum tulburările de respiraţie sau afecţiunile renale ori hepatice, se poate recurge la
produrile de ventilare mecanică, respectiv la dializă peritoneală.În cazul gravidelor care sunt infectate,
riscul de mortalitate a fătului este foarte ridicat, mai ales în primul trimestru de sarcină.Profilaxie-
Măsurile profilactice în focarele antropurgice revin respectării regimului sani- de prelucrare a materiei
prime animaliere, mai ales a cărnii, mecanizarea și automa tizarea proceselor de producție, respectarea
igienei personale. Profilaxia leptospirozei prevede de asemenea şi efectuarea calitativă a măsurilor de
combatere a rozătoarelor, protecția obiectivelor cu însemnătate epidemiologică de accesul lor. Masurile
antiepidemice în focarul de leptospiroză Bolnavii si persoanele suspecte la leptospiroză se spitalizează
în staționarele de boli infecțioase; Raportarea nominală despre fiecare caz înregistrat la CMP; În focare se
efectuează dezinfecția finală; Dispensarizarea convalescenților; Educația sanitară a populației din focar.

3.Prelucrarea si sterilizarea instrumentului medical. În primul rând trebuie de știut faptul

că dezinfectarea presupune scufundarea instrumentelor într-o soluție dezinfectantă și lăsarea acestora timp
de 15 minute. În acest proces, sunt uciși toți agenții patogeni. Presterilizarea presupune imersia pentru un
timp optim a instrumentelor medicale în soluţii dezinfectante speciale. Înaintea acestei etape,
instrumentele sunt spălate şi curăţate normal.După acţiunea specifică a dezinfectantului, instrumentele se
spală din nou minuţios. Ulterior, instrumentele se usucă şi se verifică înainte de ambalarea pentru
sterilizare în cutii şi folii speciale.Împachetarea instrumentarului în ambalaj de unică folosință.Sterilizarea
propriu-zisă se poate face prin mai multe metode (fizică, chimică, prin radiaţii), dintre care cele mai
răspândite metode sunt sterilizarea cu căldură uscată (pupinel) sau cu căldură umedă (autoclav), în funcție
de materialul de sterilizat. Aparatele sunt verificate periodic, prin teste care verifică parametrii fiecărui
aparat.Inscripționarea zilei și orei la care s-a efectuat dezinfectarea Depozitarea în compartimente
speciale.

Biletul 16.Rabia nursing specific si educatia pentru sanatate.DEFINIŢIE: boală infecţioasă acută
determinată de virusul rabic transmisă de la animale la om prin muşcătură, caracterizată printr-o encefalo-
mielită cu evoluţie letală.ETIOLOGIE:virusul rabic face parte din familia Rhabdoviridae EPIDEMIOLOGIE:
mod de transmitere:se deosebesc două tipuri de rezervoare de virus rabic:rezervorul domestic: câine,
pisică, bovine, cabaline, porcinerezervorul silvatic: vulpi, lupi, bursuci, coiote, sconx, vidre, şobolani,
şoareci, iepuri, liliecii.TABLOUL CLINIC incubaţia 20-60 zile, extreme 8 zile – 2 ani, cazuri citate cu
incubaţie 20 anidebut: modificări de caracter, cefalee, indispoziţie, depresie,la nivelul rănii: iritaţie locală,
durere intermitentă. sensibilitate faţă de lumină şi zgomot.hipersecreţie salivară, tulburări la
înghiţire.perioada de stare: bolnavul prezintă uneori forma furioasă .hidrofobie, teama de a înghiţi apă,
contractură dureroasă a musculaturii faringiene .hiperacuzie, miros exagerat.halucinaţii, insomnie.febră,
tahicardieDIAGNOSTIC.date clinice, epidemiologice, laborator.examene laborator: izolarea virusului
rabic din saliva bolnavilorTRATAMENT-izolare, cameră individuală.imobilizare, legături
speciale.personal extrem de protejat.toate obiectele atinse de bolnav şi contaminate cu salivă vor fi
distruse.tratamentul simptomatic urmăreşte calmarea bolnavului, sedative, tranchilizante,
imunostimulatoare, vitaminePROFILAXIE măsuri în cazul unor plăgi rabigene:.tratament local al
plăgii.profilaxia specifică se face cu: ser antirabic, vaccin antirabic – se începe imediat după muşcătura
rabigenă.
2.Obligatiunile personalului medical in prevenirea si controlul infectilor nozocomiale. Toate
infectiile intraspitalicesti urmeaza un model epidemiologic de baza, care daca este inteles si recunoscut
din timp ajuta la instaurarea unor masuri eficiente de prevenire si control al bolilor. Procesul
epidemiologic nu poate fi declansat in absenta unei surse infectioase (rezervor) ; ulterior, infectia urmeaza
moduri de transmitere predictibile, pentru raspandirea intr-o colectivitate fiind necesare gazde
susceptibile. Rezervorul infectios poate proveni din mediul exterior neinsufletit (o sursa de apa
contaminata cu Legionella) sau din mediul exterior viu (personalul medical, vizitatorii, pacientii bolnavi
sau purtatori) . Speciile patogene de microorganisme se pot raspandi cel mai adesea, de la un pacient la
altul (exemplu: prin intermediul mainilor murdare), iar in unele cazuri constatam autoinocularea
patogenilor (aspiraratia florei orofaringiene in pulmon, prin intermediul sondei de intubaj) . Transmiterea
infectiilor pe calea aeriana se poate realiza prin intermediul fragmentelor de sputa aerosolizata (exemplu:
transmiterea infectiilor cu streptococi de grup A, sau a celor de etiologie virala) ; picaturile infectioase
sunt raspandite prin tuse sau stranut. Comorbiditatile si orice interventie chirurgicala, ce induce un stres
considerabil pentru organismul bolnav, vor contribui la cresterea susceptibilitatii in fata infectiilor
nosocomiale.

3.Aprecierea pigmentelor in urina. Urina este o parte importantă a procesului de epurare a

organismului. Aceasta primește culoarea sa galbenă obișnuită de la un pigment numit urocrom. Culoarea
normală a urinei variază de la galben pal până la chihlimbar, în funcție de concentrația urinei. Urina
anormal colorată poate fi tulbure, întunecată sau colorată precum sângele.Există o serie de factori care pot
influența schimbarea culorii urinei unui individ. Acești factori pot include pigmenți și alte substanțe din
anumite alimente și medicamente. Un exemplu de alimente care este susceptibil de a afecta culoarea
urinei este zmeura, consumul ei poate determina ton de culoare vizibil în urină, cum ar fi roșu de
zmeură.O culoare anormală a urinei poate indica, de asemenea, o afecțiune care trebuie tratată. De
exemplu, urina roșie până la brună poate fi un semn al unei tulburări hepatice, cum ar fi hepatita virală
acută sau ciroza.

Biletul 17.Modificarile di partea tegumetelor si mucoaselor tipuri de eruptii caracteristica lor.

2. Erizipelul este o infecție, o formă de celulită infecţioasă, care apare la nivelul stratului superficial al
pielii. Erizipelul cuprinde căile limfatice, fiind provocată de bacterii ce se află în mod normal la suprafaţa
pielii: streptococi beta-hemolitici de grup A (cel mai frecvent), stafilococi. Etiologie- Agentul cauzal al
erizipelului este Streptococcus pyogenes B- hemolitic din grupul A. Nu este un streptococ particular
erizipelului, oricare tip serologic de B-streptococ de grup A (sunt peste 83 de tipuri cunoscute) pot
provoca erizipelul.Epidemiologia- Sursa de infecție este omul bolnav cu erizipel ori alte forme de
infecție strepto- cocică (scarlatină, angină, pneumonie, otită, streptodermie etc.) și purtătorii sănă- toşi de
streptococi.Manifestari clinice. debut acut al bolii însoţit de semne de intoxicaţie (febră, frisoane, uneori
greţuri, vărsături şi mialgii).localizarea preponderentă a procesului inflamator pe membrele inferioare şi
faţă.apariţia unui placard eritematos, neted, strălucitor, cald, cu margini uşor reliefate, uneori formând aşa
numitul burelet de delimitare, cu evoluţie centrifugă.dureri, mai rar usturime, iar uneori prurit în regiunea
afectată.limfadenopatie regională, sensibilă la palpare .Explorări diagnostice:teste de inflamaţie:
hemoleucogramă, proteina C-reactivă.explorarea funcţiei renale.examen bacteriologic direct şi
cultură din leziunea soluţiei de continuitate.hemocultură.biopsie profundă.Tratament Principalele
obiective ale tratamentului: remisia completă a infecţiei și prevenirea recidivelor, tratamentul factorilor
favorizanţi și a porții de intrare (ulcer de gambă, plagi traumatice, escare).Terapia cu antibiotic trebuie
inițiată cât mai curând posibil de la momentul atacului și trebuie menținută timp de 10-14 zile.În timpul
atacului, cât timp zona afectată este roșie, umflată și caldă, este necesar repausul și menținerea membrului
afectat în poziție proclivă. Local se pot pune comprese cu soluții antiseptice. Dupa vindecarea episodului
acut, edemul membrului respectiv trebuie tratat cu compresie elastică, până la remiterea
acestuia.Tratamentul Comprese reci și analgezice pentru a calma disconfortul local. Ridicarea membrului
infectat pentru reducerea edemului local.Ciorapi cu compresiune.Îngrijirea plăgilor cu pansamente saline,
schimbate frecvent. Complicațiile în erizipel se constată rar (4-8%). Mai frecvent pot fi abcese,
flegmoane, ulcere, necroze cutanate, flebite, tromboflebite. Complicațiile generale se întâlnesc foarte rar
(septicemie, pneumonie, glomerulonefrită acută) la persoanele de vârstă înaintată. Profilaxia nespecifică
este orientată spre ameliorarea condițiilor sanitaro-igie- nice de muncă şi odihnă. Evitarea traumatismelor,
prevenirea eroziunilor, intertri- goului, suprarăcirii. Prelucrarea primară a plăgilor, tratarea afecțiunilor
purulente ale pielii, respectarea asepticii în timpul manipulațiilor parenterale.

3.Efectuarea spalaturi gastrice,utilajul necesar. Materiale necesare pentru spălătura gastricăSorturi de

protecție,Sonda gastrica Faucher,O cana de capacitate 5 L cu apa la 25-26 grade C,Recipient pentru
lichidul evacuate,Palnie,Prosop,Tavita renala,Seringa GuyonTehnica spălăturii gastrice

 Asistenta se spala pe maini si se dezinfecteaza

 Imbraca manusile de unica folosinta si sortul de protectie
 Umezeste sonda pentru alunecarea usoara in faringe si esofag
 Se aseaza de-a dreapta pacientului si ii fixeaza capul cu mana stanga
 Apuca extremitatea rotunjita a sondei
 Cere pacientului sa deschida gura si introduce sonda la radacina limbii
 Invita bolnavul sa inghita, introducand in acelasi timp sonda
  Pentru a ne asigura că sonda a ajuns în stomac (şi nu în trahee), introducem capătul liber al
acesteia într-un pahar cu apă: apariţia bulelor de aer confirmă pătrunderea în căile respiratorii şi se
îndepărtează sonda.
 Cand gradatia de 40-50 cm a ajuns la nivelul arcadei dentare e semn ca sonda a ajuns in stomac
 Verificam cu ajutorul seringii daca sonda se afla in stomac, aspirand
 Dupa ce a ajuns in stomac, la capatul sondei se fixeaza o seringa Guyon umpluta cu apa potabila
 Se introduce apa in stomac si apoi se aspira continutul gastric pentru analize
 Se scoate seringa si se pune o palnie prin care se toarna 300-500 ml apa calduta (se poate adauga
o lingura de sare)
 Se ridica palnia deasupra capului bolnavului, iar inainte sa se goleasca lichidul din palnie, se
coboara sonda la nivelul toracelui bolnavului si se rastoarna continutul in lighean.
 Se repetă administrarea unei noi cantităţi de lichid, urmată de extragerea acestuia, până se
ajunge la o cantitate de 3-5 litri.
 Se indeparteaza palnia de la capatul distal al sondei si se penseaza cu o pensa hemostatica
 Extrage cu atentie folosind aceleasi metode  ca la introducerea acesteia numai ca in sens invers
(comprimam capatul distal pentru a impiedica scurgerea continutului stomacal in faringe de unde ar
putea fi aspirat de bolnav si ar provoca bronhopneumonie de aspiratie),  cand a ajuns in gura
bolnavului, cu miscari blande si rapide se va indeparta.
 I se ofera bolnavului un pahar cu apa pentru a-si clati gura. 
Biletul 18.Febra tipurile de curbe termice si caracteristica lor. Febra este un simptom al
unei inflamații, infecții, intoxicații sau al unei alte boli, ce se manifestă prin creșterea anormală a
temperaturii corpului produsă de hipotalamus. Se întâlnesc patru tipuri de febră:

 starea subfebrilă (o temperatură de până la 37,5 °C)

 febră ușoară (37.5 - 38° C)
 febră (o temperatură între 38 °C și 39 °C)
 febră ridicată (o temperatură între 39 °C și 40,5 °C)
 Hiperpirexie (o temperatură de peste 40,5 °C)
Febra este de multe ori însoțită de frison, senzație de "piele de găină",
roșeață, transpirație, greață, senzație de vomă, dureri de cap etc.

2.Regimul de activitate al bolnavului in sectia de boli contagioase.Regimu alimentar.Principiile

tratamentului medicamentos.

3.Administrarea vaccinurilor cu scop profilactic.Indicatii contraindicatii. Un vaccin este un

produs medicamentos biologic care are ca scop inducerea unui răspuns imun și implicit protecție
imună dobândită față de o anumită boală infecțioasă.[1] Vaccinurile pot conține agentul patogen
întreg, atenuat sau dezactivat, toxinele produse de agent care sunt responsabile de producerea
patologiei la om sau diferite fragmente moleculare (precum proteine de suprafață). Ajuns în
organism, principiul activ din vaccin induce un răspuns imun prin stimularea sistemului
imunitar, cu inducerea unei memorii imune ce va avea ca scop recunoaștera ulterioară și
distrugerea agentului patogen, odată intrat în organism.[2] Vaccinurile pot fi utilizate în
scop profilactic (vaccinoprofilaxie) sau curativ.Vaccinarea este o metodă
de imunizare activă, profilactică, împotriva unor boli, prin inocularea unui vaccine.
Biletul19 Antraxul.nursing specific si educatia pentru sanatate
2.Tipurile si metodele de dezinfectie
Există două tipuri principale de distrugeremicroorganisme. Primul este menit să protejeze împotriva
riscului posibil de infectare - aceasta este așa-numita dezinfecție preventivă. Se desfășoară în unitățile
vizitate de copii, în locuri unde există un număr mare de persoane care pot fi purtătoare de infecție (în
instituții medicale, spitale de maternitate), piscine, transport, întreprinderi etc. Dacă centrul bolii este deja
prezent, este necesară dezinfecția focală . Este de două tipuri: actuală și finală. Primul apare atunci când o
sursă de agenți patogeni este în mod constant în cameră. Al doilea - după site-ul de infecție este deja
lipsă. Metodele de dezinfecție sunt diferite. În practică, toate sunt combinate pentru a obține un rezultat
mai stabil, de înaltă calitate. Dezinfectarea se realizează de obicei folosind substanțe dezinfectante, deși
există și alte metode:

 expunerea la ultraviolete.
 expunerea materialului infestat la temperaturi ridicate, la care microbii nu rezistă.

3.Respectarea regimului antiepidemic in sectia de boli infectioase.Tehnica securitatii in lucrul cu

bolnavii contagiosi.
Biletul.20 tratamentul specific in boli infectioase. Agentul etiologic si produsele lui mai pot fi
combatute prin administrare de a/c gata formati, imunoterapie pasiva, mai rar prin stimularea
formarii a/c de catre organismul bolnav, imunoterapie activa. Imunoglobuline standard sunt
obtinute din placenta sau din singele donatorilor adulti si sunt concentrate de diversi a/c
reprezentativi pentru populatie. Administrarea lor i/m sau i/v este utila in tratamentul asociat al
unor infectii severe (pneumonie, soc septic). Imunoglobuline specifice sunt obtinute de la
persoanele imunizate natural sau artificial fata de o anumita boala avind anticorpi specifici. Sunt
indicate in formele severe ale tetanosului, hereps zooster. Serurile terapeutice contin anticorpi
specifici performanti, cu actiune imediata dupa administrare. Dupa specia de origine sunt seruri
hemologe si seruri heterologice. Se utilizeaza in botulism, tetanos, difterie

2.Covid 19. Etiologie: cauzat de virusul SARS-CoV-2. Epidemiologie: Modul primar de infecție
la om este transmiterea om-om, care are loc în general prin picături de secreții respiratorii de la
persoane infectate care sunt expulzate prin stranut, tuse sau expirație. Virusul are o perioadă de
incubație în general de între 2 și 14 zile, cu o medie de 3 zile, deși au fost raportate cazuri cu o
perioadă de incubație de până la 24 de zile. Transmiterea poate fi limitată prin spălarea pe mâini,
igienă și purtarea de măști chirurgicale. Manifestari clinice: Persoanele infectate pot fi
asimptomatice sau pot prezenta simptome, precum febră, tuse și dificultăți de respirație. Diareea
sau simptome respiratorii superioare (de exemplu: strănut, nas înfundat, dureri în gât) sunt mai
puțin frecvente. Infecțiile pot deveni la severe, progresând până la pneumonie, insuficiență
multiplă de organe și deces. În perioada de incubație, timpul de expunere la debut, este estimat la
2 la 10 zile de către Organizația Mondială a Sänătății și 2 până la 14 zile de Centrele pentru
Controlul si Prevenirea Bolilor (CDC) din SUA. Complicatii: AVC, infarct din cauza coagularii
crescute, dificultati de respiratie, tromboze. Diagnostic: OMS a publicat mai multe protocoale de
testare pentru boală. Testarea folosește transcrierea inversă-reacția în lanț a polimerazei în timp
real (rRT-PCR). Testul poate fi făcut pe mostre respiratorii sau probe de sânge. Rezultatele sunt
în general disponibile în termen de câteva ore sau zile. Cercetătorii chinezi au reuşit să izoleze o
tulpină de coronavirus și au publicat secvența genetică, astfel încât laboratoare din întreaga lume
ar putea dezvolta în mod independent teste PCR pentru a depista infecția cu acest virus.
Recomandările de diagnosticare publicate de Spitalul Zhongnan de la Universitatea Wuhan
sugerează metode bazate pe caracteristicile clinice și risc epidemiologic. Acestea implică
identificarea pacienților care au avut cel puțin două dintre următoarele simptome, pe lângă o
călătorie în Wuhan sau contact cu alți pacienți infectaț. Profilaxia specifica se face cu vaccine in
2 doze la un anumit interval de timp. Se cunosc mai multe tipuri de vacin printer care Pfizer,
AstraZeneca, Sputnik, Moderna. Profilaxia nespecifica consta in evitarea aflarii in locuri
agglomerate, spalarea cit mai des pe mini cu apa si sapun, folosirea dezinfectantelor, purtarea
mastilor chirurgicale care trebuie schimbate o data la 2 ore, pastrarea distantei sociale de minim
1m. Tratament: La etapa actuala inca nu exista 19, insa tratamentul se face symptomatic. In caz
de infectie bacteriana se dau antibiotice (Amoxicilin, Penicilin, Ceftriaxon), in caz de febra se
dau antipiretice (Paracetamol), antitusive(Codeina), analgezice (Analgin, Dexinal), antivirale
(Interferon), in cazuri severe la necessitate se va face ventilare artificiala a plaminilor sau se va
administra oxigen. Bolnavii vor fi izolati tratament specific pentru boala COVID-19

3.diagnosticul de laborator al bolilor infectioase. Explorarile de laborator in bolile infectioase

cuprind examene specifice prin care se izoleaza si se identifica microorgansimul care produce
boala infectioasa, si examene nespecifice de evidentiere a modificarilor produse de agentul
etiologic asupra organismului, care au caracter orientativ. Examene de laborator specifice:
metoda microscopica (bacterioscopica, virusoscopica), metoda microbiologica (bacteriologica,
virusologica), cultura, metoda biologica, metoda imunologica (serologica), metoda tehnicilor
moleculare, metoda alergico-intradermica (intradermoreactia). Examene de laborator
nespecifice: hemocultura, urocultura, coprocultura, AGU, analiza biochimica a singelui, probele
alergice.

Biletul 20.Preparatele antimicrobiene utilizate in tratamentul bolnavilor

infectiosi,antibacteriene antifungice,antiprotozoice,antivirale. Antibiotice cu spectru ingust
de actiune: Peniciline-active pe coci si bacili G+, spirochete, leptospire (Benzilpenicilana),
Streptomicine-active pe coci si bacili G+ si G- (Streptomicina). Antibiotice cu spectru larg de
actiune: Tetraciclinele, Levomicetinele. Antibiotice cu spectru larg si ultralarg de actiune cum
sunt Ureidopenicilinele se cefalosporinele de genreatiile 2 si 3 (Ceftazidim, Ceftriaxon).
Antibioticele pot fi bactericide-produc distrugerea microbilor (Metronidazol, Fluorchinolone), si
bacteriostatice-opresc multiplicarea bacteriilor (Sulfamide, Eritromicina). Antifungice-
Clotrimazol, Exoderil, Fluconazol. Antiprotozoice-Albendazol, Metrogyl. Antivirale-Acyclovir,
Zidovudina, Lamivudina, Ribavirina.

2.Infectia HIV SIDA.nursing specific si educatia pentru sanatate. Principiul de baza in

tratamentul infectiei hiv este de a micsora progresarea virusului prin administrare de remedii
antiretrovirale, imunocorectie, profilaxia si tratamentul infectiilor oportuniste. Inhibitorii
transcriptazei reverse- impiedica transcrierea ARN viral in ADN sii integrarea lui ulterioara in
ADN celulei gazda. Inhibitorii nucleozidici ai TR (Retrovir, Zidovidina), Bristol, Hivid, Epivir.
Inhibitorii non-nucleozidici ai TR- Nevirapina, Delavirdina. Inhibitori de proteze -asigura
producerea virionilor imaturi, neinfectiosi- Ritonavir, Nelfinavir. Tratamentul patogenetic si
simptomatic este orientat spre restabilirea functiei sistemului imun (interferoanele alfa, beta,
gama), hormoni ai timusului si omologii lui (Imutiol), imunoglobuline, tratamentul infectiilor
oportuniste in dependenta de etiologie, tratament antitumoral, vitaminoterapie. Dispensarizarea
persoanelor cu HIV se face dupa locul de trai. se deosebesc 3 grupe de dispensarizare: HIV
infectati fara manifestari clinice, HIV infectati cu simptome clinice de boala, HIV infectati cu
infectii oportuniste. Un rol important in educatie pentru sanatate ii revine educatiei sanitare a
populatiei cu propagarea modului sanatos de viata, educatie sexuala corecta, folosirea
mijloacelor anticonceptionale mecanice. Tot singele colectat de la donatori se va supune testarii
HIV. Transmiterea sexuala poate fi influentata prin mijloace educationale si mijloace
tehnologice precum raspindirea informatieie respective, informarea grupelor de risc, practicarea
sexului cu prezervativ. Reducerea transmiterii verticale a infectiei HIV prevede: Prevenirea
infectiei HIV la femei, prevenirea sarcinii la femei hiv infectate, evitarea alimentatiei naturale a
sugarului de la mama HIV pozitiva. Prevenirea infectarii in cadrul activitatii profesionale
presupune respectarea cu strictete a masurilor universale de precautie, folosirea manusilor din
latex, manipulare atenta cu instrumente ascutite sau taioase, in caz de accidentare se va spala din
abundenta cu apa si sapun apoi cu sol dezinfectanta.

3.Efectuarea masurilor de dezinfectie curenta Dezinfectia curenta se efectueaza sistematic pe

parcursul intregii perioade de aflare in incapere a bolnavului sau purtatorului de germeni.
Dezinfectia curenta se face de mai multe ori pe zi (dupa fiecare scaun, mictiune, primirea hranei,
contact cu bolnavul, prin dezinfectia incaperii, obiectelor de ingrijire, instrumentelor medicale
etc). Se va efectua deridecarea umeda in incaperile publice cu sol de Cloramina de 0,5%,
pasteurizarea laptelui, spalarea minilor, legumelor, fructelor, fierberea apei, schimbarea lenjeriei
de corp si de pat.