Testare nr.

1
30.10.2021
V.1. Obiectul de studiu al sociologiei.
1.1. Prezentați definiții ale sociologiei.
1.2. Analizați funcțiile sociologiei.
1.3. Argumentați importanța studiilor sociologice pentru explicarea fenomenelor și
proceselor vieții sociale.
1 . Sociologia este o apariţie relativ recentă  în cadrul  ştiinţelor, începuturile sale
trebuind a fi plasate în prima jumătate a secolului al XIX‐lea. Desigur, dacă este
să luăm în calcul temele sale de discuţie  şi modul în care acestea sunt abordate, se
poate aprecia că preocupările sociologice sunt mult mai vechi decât existenţa 
ştiinţei propriu‐zise. O privire deosebit de generoasă  ar putea descoperi aceste
preocupări deja prezente în operele lui Platon şi Aristotel. Într‐un sens general, toţi
gânditorii care  şi‐au pus problema existenţei sociale a omului au atins sau chiar au
tratat efectiv probleme sociologice
Sociologia este studiul științific al vieții umane sociale, al grupurilor și al
societăților. Este o știință îndrăzneață și de mare responsabilitate întrucât studiază
chiar propriul nostru comportament ca ființe sociale. Sociologia studiază de la
întâlnirile trecătoare între indivizi pe stradă, la procese sociale globale. Studiile
sociologice îmbină diferite perspective teoretice cu cercetarea practică, de teren.
Înscrie-te la specializarea Sociologie pentru a cunoaște și înțelege factorii care
influențează și determină interacțiunile dintre indivizi în cele mai variate situații
sociale. Dedică-ți timpul studiului și cercetării pentru a desluși legile ce
guvernează modul de organizare a societății umane.
Sociologiei- În sens general, stratificarea socială reprezintă procesul de intrare a
indivizilor sau grupurilor în statutul, ce redă o anumită poziție socială aflată în
cadrul unei ierarhii ce are capacitatea impunerea unor relații de subordonare sau
supraordonare..
În sens sociologic, stratificarea socială reprezintă un proces, prin intermediul
căruia, structura oricărui grup se diversifică și este ordonată în diferite straturi după
diferite grade de prestigiu, de proprietate și de putere.
În același timp, prin acest concept sunt desemnate și evaluate criteriile de
clasificare: putere, venituri, ocupații, prestigiu social, statut social, nivele
instructive, mediu rezidențial etc.
Elementul primordial care operaționalizează acest concept este statutul social al
persoanei, care-i permite acestuia să se includă în diverse clase sociale: superioară,
de mijloc și inferioară
2.
1. funcţia expozitivă , de descriere, de prezentare a faptelor şi proceselor sociale;
2. funcţia explicativă , de precizare a relaţiilor de determinare sau de covarianţă
între diferitele aspecte ale vieţiisociale;
3. funcţia practic-aplicativă , de suport ştiinţific pentru intervenţia şi modelarea
socială;
4. funcţia critică, de semnalare a dificultăţilor şi contradicţiilor vieţii sociale, a
disfuncţionalităţilor din evoluţia proceselor sociale; de asemenea, este vorba de un
demers autoreflexiv menit să îndepărteze distorsiunile datorate subiectivităţii
cercetătorilor

1. { (funcţia practică de diagnostificare : Orice studiu sociologic asupra unei

“probleme” sau fenomen social urmăreşte, între altele, să pună un diagnostic
realităţii investigate, fără de care nu pot fi formulate şi orientările, concluziile
şi propunerile practice. Studiind empiric, de pildă, integrarea socială şi
profesională a imigranţilor rurali în “mediul industrial” şi urban vom putea
diagnostica acest proces social “măsurând şi stabilind nivelul de integrare:
nivel “incipient” sau redus, nivel “mediu”, nivel “superior”, “integrare
optimă”, “dezintegrare socială”,”în curs de discalificare profesională” –
pentru cei care nu ţin pasul cu progresul tehnic şi exigenţele profesiunii etc.
2. funcţia de prognosticare – dacă se au în vedere perioade “mai mici” de timp
(prognoză pentru perioade de cinci ani, zece sau maximum cinsprezece ani);
3. prospectivă – dacă se au în vedere perioade “mai mari” (vizând de pildă,
evoluţia unui fenomen “în mai multe decenii” sau impactul lui asupra
generaţiei viitoare )}

4. Educaţia poate fi analizată, din perspectivă macrosociologică, ca sistem şi ca

proces. La nivel de sistem se are în vedere sistemul de educaţie şi de
învăţământ, dar şi relaţiile lui cu familia şi alte instituţii sociale. Ca
processocial, educaţia se află într-un proces dinamic de evoluţie în cadrul
raporturilor existente între educaţie şi celelalte subsisteme ale vieţii sociale.
Sistemul de educaţie cuprinde ansamblul organizaţiilor sociale (economice,
culturale, politice, al comunităţilor umane etc.) care în mod direct sau
indirect, intenţionat sau spontan, realizează funcţii pedagogice. Sistemul de
învăţământ este principalul subsistem al sistemului de educaţie care include
ansamblul organizaţiilor sociale specializate care asigură proiectarea şi
realizarea unor activităţi specifice de formare, de dezvoltare a personalităţii.
În sens restrâns, sistemul de învăţământ se referă la sistemul şcolar care
include ansamblul instituţiilor şcolare. În sens larg, sistemul de învăţământ
include atât organizaţiile şcolare, cât şi unele instituţii specializate în
educaţia nonformală (cluburi,mass-media etc.) şi agenţi sociali cu care
şcoala stabileşte relaţii de colaborare (familia, agenţi eonomici etc.).
Arborele problermelor sociale:
Sărăciea:
Cauze :
 lenea implicări în cîmpul
munci .
 Consumul de alcoogol al
unul sau ambii membrilor al
familiei.
 Starea de sănatate rea
 Calamități naturale (ploi
puternice ,an secet) duce la
săracie în acel an.
 Epidemie Covid-19
 etc
Consețințe:
 În care sînt implicați mai
mulți membri de familie
,inclusive copii,vîrsnici.
 Abuzul de alcoogol (întră in
depresie)
 Agresiune spontantă
 Lipsă intelectuală
 Perderea individului ca
personalitate

Solutii:
Soluționarea săracilor oferirea unor ajutoare
Impunerea pentru angajarea în cîmpul muncii (le ofereau diferite ajutoare banesti,
pentru a primi aceste ajutoare lucreaza in folosul comunei)