Caracterizare Nică

Personajul principal al "Amintirilor din copilarie" este Nica, ipostaza a scriitorului in anii fragezi
ai copilariei si prototip al "copilului universal"- cum il scrie G.Calinescu, indiferent de meridianul
geografic si de timp.
El este vazut in devenire, parcurgand cateva varste, de la anii copilariei celei fara de griji, cu
harjoane si nazbatii memorabile, pana la calatoria in harabaua lui mos Luca spre Seminarul de la
Socola, care inseamna de fapt instrainarea de spatiul protector al Humulestiului si iesirea din
copilarie.
Creanga nu-i face lui Nica un portret propriu-zis.
El isi aminteste doar ca era "un baiet prizarit, rusinos si fricos si de umbra lui", dar "vesel ca
vremea cea buna si sturlubatic si copilaros ca vantul in tulburarea sa".
Altadata isi aminteste ca era un sociabil, un comunicativ, care intra usor in vorba:
" ...unde erau trei, eu eram al patrulea"....
Personajul se caracterizeaza prin raporturile cu celelalte personaje : parinti, rude, sateni.
Astfel, mama il vede ca pe un Fat-Frumos " cu parul balai", la al carui zambet  "vremea se
indrepta" ca prin minune, iar istetimea lui o face sa vada in el "un al doilea Cucuzel, podoaba
crestinatatii".
In schimb, tatal constata cu ironie ca Fat-Frumos este de fapt                   
 " o tigoare de baiet, cobait si lenes, de n-are pereche", iar matusa Marioara se plange ca "de
zbantuitul ista....nimica nu scapa".
Adevaratul portret al lui Nica se contureaza insa din faptele si atitudinile sale.
Vesnic pus pe sotii si pozne ce se tin lant, baiatul dovedeste o deosebita inventivitate la acest
capitol.
Numai ca jocurile copilaresti nevinovate ( care o supara pe mama, dar sunt acceptate de tata cu
intelepciune si umor ) sunt inlocuite cu timpul de adevarate "aventuri", care-l pun pe Nica in
conflict cu maturii si atrag dupa ele pedepse, amenintari sau numai spaime.
Memorabil in acest sens este episodul uratului la o ora nepotrivita la casa popei Oslobanu , care
arunca dupa copii cu o "scurtatura" de lemn.
De asemenea, smantanitul oalelor cu lapte sub pretext ca "au furat strigoaicele mana de la vaci",
atrage amarnicele amenintari ale Smarandei.
Mos Chiorpec, ciubotarul, il pedepseste pentru vizitele sale repetate ungandu-l cu "dohot" pe la
gura, iar matusa Marioara vine "c-o falca-n cer si cu una in pamant" sa se planga ca Nica a furat
pupaza, pe care -  cu candoare si fantezie - a vrut s-o vanda in targ, imitandu-i pe cei mari.
In sufletul copilului sentimentul libertatii este atat de puternic, incat i se pare ca lumea ii apartine:
"Si, Doamne, frumos era pe atunci" - exclama Creanga - cand "toate imi mergeau dupa plac, fara
leac de suparare, de parca era toata lumea a mea".
Manifestand o totala lipsa de interes pentru treburile casnice lasate de Smaranda, Nica fuge la
scldat, lasandu-si mama inglodata in treburi.
Referitor la aceasta atitudine, scriitorul noteaza:
"Cand era de facut ceva treaba, o cam raream pe acasa".
Amintindu-si de Scoala domneasca de la Tg.Neamt, Creanga scrie:
"....scoala s-a umplut de baieti doriti de invatatura, intre care eram si au, cel mai bun de harjoana
si slavit de lenes; lenes fara pereche ma facusem"......
Dar daca mama il "lua cu binisorul", Nica o ajuta "ca o fata mare", fiindca era priceput si
indemanatic.
La claci torcea in rand cu fetele, fapt pentru care a fost poreclit "Ion torcalau".
Cartea surprinde formarea personalitatii eroului de-a lungul anilor:
"Dar vremea trecea cu amagele - scrie Creanga - si eu cresteam pe nesimtite si tot alte ganduri
imi zburau prin cap....".
Copilul cu fire vesela si sociabila, care in Humulesti o dusese "de-a pururi in petrecere"  cu
"copiii si copilele megesilor" joaca acum dupa cantecul lui mos Bodranga pana ce "asuda
podelele" si ii "sar talpile de la ciubote cu calcaie cu tot".
Acum nu-i mai "era a invata, cum nu  i-i cainelui a linge sare".
Devenirea personajului ajuns acum "holtei" este sugerata de insusi numele sau.
Astfel, pentru profesorii de la Falticeni Nica devine "Stefanescu", iar in ultima parte a
"Amintirilor" mama nu i se mai adreseaza cu apelativul de alint "Nica", ci cu "Ioane", semn ca
noul personaj narator - caruia i se substituie Creanga - are o alta varsta decat Nica, faptul  ca el
paseste in "zburdalnica varsta a tineretii".
Nica se simte puternic legat de satul in care a crescut si in care a fost fericit.
Ajuns la varsta adolescentei, el devine constient de legatura sa sufleteasca cu vatra humulesteana,
de care nu vrea sa se desparta "cum nu se da scos ursul din barlog, taranul de la munte stramutat la
camp si pruncul dezlipit de la sanul mamei".
Despartirea de peisajul-cuib i se pare un sacrificiu inutil, facut numai asa,  ca sa ajunga "un popa
prost, cu nevasta si copii".
Despartirea de universul de aur al copilariei determina chiar modificari ale psihologiei lui Nica.
Asa se sexplica de ce caii lui mos Luca, harabagiul satului, nu i se mai par "niste zmei", ci "mati
de cei lesinati", care devin obiectul glumelor sfichiuitoare ale trecatorilor.