Secvențe prezentate

Intriga operei este reprezentată de scena fantanii. In cultura populara, fantana este
xasociată cu apa, ambele fiind catalogate drept simboluri eterice în ceea ce privește
eternitatea, crearea, viata.
După ce Spanul ii intra sub stapanire fiului de împărat, acestia pornesc la drum. Nu
după mult timp de mers, noua sluga îi cere stapanului plosca, iar odată ce o primește
varsta restul conținutului ei. Nemaiavand apa calauza il indruma catre prima fantana pe
care o poate afla. Ajunsi acolo, Spanul intra in fantana, de unde il ispiteste pe fecior cu
placerea racorii si prospetimii apei. Lipsit de de experienta, discernamant si credul, intra
in fantana (Fiul craiului, boboc în felul său la trebi de aieste, se potriveşte Spânului şi se
bagă în fântână, fără să-i trăsnească prin minte ce i se poate întâmpla.). Odată cu
intrarea sa, Spanul trage capacul deasupra și se așează pe el, fortandu-l sa i se
supuna. In aceasta ipostaza, craisorul ,constrans de teoarea mortii, accepta sa-i jure
credinta. Eliberarea sa din fantana și implicit finalul inițierii este conditionata de
jurământul depus: “jură-mi-te pe ascuţişul paloşului tău că mi-i da ascultare şi supunere
întru toate, chiar şi-n foc de ţi-aş zice să te arunci. Şi, de azi înainte, eu o să fiu în locul
tău nepotul împăratului, despre care mi-ai vorbit, iară tu, sluga mea; şi atâta vreme să ai
a mă sluji, până când îi muri şi iar îi învia ”. Schimbarea bruscă a statutului social,
pierderea identitatii si a menirii sale au loc cu scopul de a-si cladi caracterul, de a se
lepada de statutul de mezin, neajutorat din trecut. Scena face legatura atat intre trecutul
cat si catre viitorul sau, marcand puntea de trecere dintre maturizare și ignoranta unei
vieți lipsite de griji. Astfel fantana are în plan simbolic moartea fiului de împărat și
renasterea lui Harap-alb.
Odata cu eticheta de sluga,principiile, credintele, convingerile , întregul sau ansamblu
moral este supus unei remodelari dificile, necesara unui viitor imparat. In acest sens,
juramantul, ca aparentă si executare poate fi analogat cu cel cavaleresc.

Harap Alb-> OXIMORON (Figură de stil care exprimă o ironie subtilă sub forma
asocierii paradoxale a doi termeni incongruenți și aparent
incompatibili.)
Harap- se referă la statutul de sluga al fiului de imparat
( sesizarea antitezei dintre incipit si intrga )
Alb-> adjectiv ironic ce sugereaza puritatea naivitatea, stadiul sau psihologic de
neintrodus, neinitiat, originea nobila a mezinului
Punctul culminant al operei este cruciall atat in determinarea temei, cat si in definirea
si determinarea caracterului personajului, surprinzandu-i pe deplin evolutia.
Împreuna cu fata Împăratului Roșu, Harap-alb ajunge la imparatia unchiului sau, unde
Imparatul Verde, verisoarele si Spanul ii intampina. Identitățile celor doi sunt dezvaluite,
fapt soldat prin razbunarea Spanului, tăierea capului lui Harap-alb: “se repede ca un
câine turbat la Harap-Alb şi-i zboară capul dintr-o singură lovitură de paloş”. Fata de
împărat îl învie folosind cele 3 smicele de mar dulce, apa moartă și apa vie, în timp ce
calul il rapune pe Span, aruncandu-l din vazduh pe pamant. Astfel,avand ca paralela
retrospectiva scenei de la fantana, se mentioneaza : “atâta vreme să ai a mă sluji, până
când îi muri şi iar îi învia”, deci putem afirma ca juramantul nu a fost cu adevărat rupt, ci
mai degraba incheiat. Atat moartea cât și învierea eroului denotă renașterea unei ființe
noi, introdusa in lume, experimentată și pregatita sa-si infrunte destinul.
Cei doi primesc deci binecuvantarea Imparatului Verde, iar nunta are loc asa cum
are in basme.

“— Lipsește dinaintea mea, Spânule! Doar n-am venit pentru tine, ș-am venit pentru Harap-Alb, căci
el este adevăratul nepot al împăratului Verde.
Atunci împăratul Verde și fetele sale au rămas încremeniți de ceea ce au auzit. Iar Spânul, văzând
că i s-a dat vicleșugul pe față, se repede ca un câine turbat la Harap-Alb și-i zboară capul dintr-o
singură lovitură de paloș, zicând:
— Na! așa trebuie să pățească cine calcă jurământul! Dar calul lui Harap-Alb îndată se repede și el
la Spân și-i zice:
— Pân-aici, Spânule! Și odată mi ți-l înșfacă cu dinții de cap, zboară cu dânsul în înaltul cerului, și
apoi, dându-i drumul de-acolo, se face Spânul până jos praf și pulbere. Iară fata împăratului Roș, în
vălmășagul acesta, repede pune capul lui Harap-Alb la loc, îl înconjură de trei ori cu cele trei smicele
de măr dulce, toarnă apă moartă, să stea sângele și să se prindă pielea, apoi îl stropește cu apă vie,
și atunci Harap-Alb îndată învie și, ștergându-se cu mâna pe la ochi, zice suspinând:
— Ei, da' din greu mai adormisem! “
Harap Alb
- Este protagonistul - participa la toate momentele subiectului, pozitiv
dinamic, complex, tridimensional, evolutiv, un Făt-Frumos din basmele populare,
destoinic şi curajos, dar rămâne în zona umanului
Erou atipic in basm
- Statutul social: de la fiu de crai- privilegiat, protejat -> la sluga
- întruchipează principiile morale cultivate de orice basm, ca adevărul, dreptatea, cinstea,
curajul, altruismul
- Una dintre cele mai pregnante calități ale sale este loialitatea, evidentiata la nivelul
jurământului cu spanul, pe care nu l-a rupt, ci l-a dezlegat, reinviiden.

INAINTE:
● Pune accent pe aparențe/ trage concluzii pripite “Fiul craiului îi și trage atunci cu frâul în
cap, zicând:— Ghijoagă urâcioasă ce ești! din toți caii, tocmai tu te-ai găsit să mănânci
jăratic? “ sau (Fiul craiului, fermecat de vorbele babei, scoate atunci un ban și zice)
● Nu asculta de vorbele tatălui
● Egois si egocentric
● Neinitiat, imatur, inocent, curajos
● Naiv, usor de pacalit, neexperimentat

DUPA:
● Altruist, bun, voinic, ( actele de bunătate față de albine și furnici)
● Asculta sfaturile și îndrumările ajutoarelor
● Rabdator, empatic,
● Recunoascator ( îi mulțumește Sfintei Duminici, albinelor, furnicilor)
● Tolerant, prietenos, amuzat ( fata de : Flamanzila, Setila, Gerila, Ochila si
Pasari-Las_Lungila)

Spanul
- Personajul antagonist al operei, episodic, viclean
- Construit in antiteza cu eroul in scopul evidentierii conflictului tipic bine -rau
- rol important în realizarea procesului de educație și maturizare a lui Harap-Alb
- Paradoxal reprezinta raul necesar pentru dezvoltarea psihologica a protagonistului ( in
special prin juramant si cerinte)
- Tipologia personajului parvenit, viclea, duplicitar
“ De aceea unii ca acestia sunt trebuitori pe lume cateodata,pentru a face pe oameni sa prinda
minte”