Boboteaza, sărbătoarea curăţirii şi a luminării

După cum se ştie, în perioada primelor secole creştine, praznicul

Bobotezei sau al Botezului Domnului purta, în principal, numele de
„Sfânta Lumină”. De asemenea, e bine să ne amintim că, în această
perioadă istorică, inclusiv botezul personal purta numele de „luminare”.
Şi ne este de un real folos să cunoaştem aceste lucruri nu numai pentru
istoria evenimentului, ci mai ales pentru a înţelege semnificaţiile mai
adânci şi mai teologice ale praznicului Bobotezei, care sunt cu mult mai
cuprinzătoare decât cele legate de simpla sfinţire a apelor şi a firii
înconjurătoare, aşa cum, oarecum unilateral, ne-am obişnuit să percepem
această mare sărbătoare a Bisericii. Şi, pentru a ne împărtăşi măcar de o
mică parte din tainele acestui praznic, îl vom lua în ajutor, în continuare,
pe Sfântul Grigorie Teologul, care, în „Cuvântarea” la Bobotează,
spune: „Căci sfânta zi a Luminilor, la care am ajuns şi pe care am fost
învredniciţi a o prăznui astăzi, are drept principiu Botezul Hristosului
meu, al Luminii celei adevărate «care luminează pe tot omul, care vine
în lume» (Ioan 1, 9); al Celui ce a mea curăţie lucrează şi ajută lumina,
pe care am primit-o de sus, de la El, la început, aceea pe care prin păcat
am întunecat-o şi am strâmtorat-o”.
Aşadar, în acest praznic, ca de altfel în oricare dintre evenimentele
dumnezeieştii iconomii, avem de-a face cu o taină negrăită a Sfintei
Treimi, în care se disting, în principal, două direcţii semnificative: mai
întâi descoperirea unei părţi a planului dumnezeiesc cu privire la lume şi
apoi lucrarea de restaurare a omului în starea sa cea dintâi, de dinainte
de căderea în păcat, atunci când puterile sufletului omului erau curate şi
luminoase şi prin care putea să se împărtăşească de harul lui Dumnezeu.
De aceea, Sfântul Grigorie află prilej pentru a spune despre Bobotează:
„Iată timpul naşterii din nou; aşadar, cereşti să devenim; pe primul
1
Adam să ni-l însuşim. Să nu rămânem ceea ce acum suntem, ci să
devenim ceea ce am fost la început. «Lumina în întuneric se arată
(luminează)» (Ioan 1, 5), luminând această viaţă şi trupul”.
Desigur că omul trăieşte cu nostalgia stării de fericire de la început, însă
fără a o mai putea atinge prin propriile puteri. Dar în acest scop a venit
în lume Lumina, ca să ne readucă la acea stare de fericire. Însă revenirea
la starea originară nu constă într-o simplă decizie a lui Dumnezeu, ci
într-un parcurs anevoios pentru om, ce presupune efortul susţinut al
curăţirii de patimile sale egoiste, asemănător unei naşteri din nou. Dar
omul nu este singur în acest efort, ci este totdeauna susţinut de Hristos.
Astfel, prin Botezul Domnului, care este şi temeiul dumnezeiesc, şi
începutul botezului creştin, se săvârşeşte o curăţire, o purificare a
trupului şi a sufletului celui ce se împărtăşeşte de Taina Botezului, după
cum se vede, instituită de Mântuitorul Însuşi şi pe care o păstrăm în
autenticitatea ei în cultul Bisericii noastre. Însă, la acest punct se cuvine
neapărat făcută o precizare, anume că botezul creştin nu repetă nici un
alt ritual asemănător, nici din Vechiul Testament şi nici din misteriile
religiilor păgâne, chiar dacă prezintă anumite asemănări de formă cu
acestea.
Fondul botezului creştin este unic şi esenţial diferit de orice alt fel de
ritual, accentuează Sfântul Grigorie: „Nu cumva această curăţire [a
botezului creştin] este precum cea a legii şi în umbră, care-i foloseşte din
când în când prin stropire şi-i curăţă pe cei întinaţi, stropindu-i cu cenuşa
junincii? Nu cumva oferă ceva asemănător iniţierile în misteriile elineşti
(idololatre)? Ale căror ritualuri toate, precum şi tainele lor, sunt lucruri
netrebnice, născocire întunecată a demonilor şi plăsmuire a unei minţi
viclene, care de timp sunt ajutate şi în mit se ascund?”
Prin urmare, dacă tipurile Vechiului Testament au trecut şi nu mai pot
produce vreo confuzie în epoca noastră, nu acelaşi lucru se poate afirma
2
despre anumite ritualuri de iniţiere păgâne. Observăm astăzi, pe fondul
descreştinării lumii, o reînviere a ritualurilor de iniţiere păgâne, unele cu
accesorii adaptate vremurilor moderne, dar, în esenţă, supunându-se
aceloraşi principii ca în Antichitatea necreştină. De aceea, observaţiile
Sfântului Grigorie sunt de o mare actualitate şi extrem de lămuritoare
celor ce, necunoscând bogăţia teologiei ortodoxe, au căzut în amăgirea
esoterismelor şi a ocultismelor de orice fel. Potrivit Sfântului Grigorie,
originea unor astfel de iniţieri nu este la Dumnezeu şi de aceea prin ele
nu se ajunge la vreo cunoaştere autentică a lucrurilor dumnezeieşti.
Acestea sunt închipuiri, plăsmuiri fără temei ale fanteziei şi iau naştere
prin influenţele demonilor. Prin aceste plăsmuiri oamenii sunt conduşi
apoi spre înşelare şi spre credinţe greşite, pierzătoare de suflet. Prin
urmare, intransigenţa Părinţilor Bisericii faţă de practicile iniţiatice
păgâne nu este motivată de respectarea oarbă a literei învăţăturii
creştine, ci vine din faptul că, prin înţelepciunea dată lor de sus, ei
sesizau existenţa unui substrat demonic prezent în cadrul misteriilor,
care pot denatura cu totul închinarea şi slăvirea adevăratului Dumnezeu
şi pot îmbolnăvi în mod iremediabil sufletul celui ce aderă la vreo formă
de iniţieri necreştine.
În final, s-ar putea afirma că cea mai definitorie caracteristică a teologiei
Sfântului Grigorie e chemarea entuziastă la o împreună-participarea
omului cu Dumnezeu la evenimentele iconomiei mântuirii, pentru a
parcurge în chip negreşit calea spre acel loc ceresc, gătit nouă de
Domnul.
În acest sens ne spune: „Hristos Se luminează, împreună cu El să ne
luminăm, Hristos Se botează, împreună cu El să ne scufundăm, ca şi noi
dimpreună cu El să ne ridicăm... Însă Iisus Se şi ridică din ape. Împreună
ridică cu Sine lumea, iar cerurile se văd deschizându-se, care au fost

3
închise de Adam pentru sine şi pentru urmaşii săi, aşa cum prin sabia de
flacără vâlvâitoare a fost închis Raiul”.

Aghiasma Mare

Dacă o primim cu credință și cu evlavie, în primul rând, Aghiasma Mare

ne sfințește sufletele și trupurile noastre, casele noastre și tot spațiul în
care ne desfășurăm activitatea. Prin această sfințire a naturii cu apă
sfințită, Biserica Ortodoxă arată că Dumnezeu trebuie mărturisit și
lăudat nu numai în biserică, ci și în afara ei. Iar noi trebuie să fim
creștini nu doar în zi de duminică, ci creștini în toate zilele, în orice loc
ne-am afla. Apa sfințită ne aduce aminte că suntem botezați cu apă și cu
Duh Sfânt și suntem creștini, fii ai lui Dumnezeu-Tatăl după har în
iubirea Lui nesfârșită față de Fiul Său Iisus Hristos Care S-a făcut Om,
din iubire pentru oameni și pentru mântuirea lor.

Aghiasma Mare se gustă pe nemâncate timp de opt zile, pentru că ea ne

cheamă să căutăm viața și bucuria veșnică în iubirea Preasfintei Treimi
(după cum bine ştim că cifra 8 este simbolul veșniciei și al infinitului).
Aceste opt zile simbolizează, prin numărul 8, orientarea noastră spre
viața veșnică. Apa aceasta sfințită, care ne aduce aminte de Botezul
nostru în numele Preasfintei Treimi, ne arată că noi nu suntem făcuți
pentru mormânt, ci pentru viață și bucurie veșnică.

În al doilea rând, Aghiasma Mare ne aduce vindecare de boli sufletești

și trupești. Trăim într-o vreme în care omul este foarte încercat de tot
felul de boli sufletești și trupești. Însă boala sufletească cea mai mare
4
este lipsa de iubire față de Dumnezeu și față de semenii noștri. În acest
sens, apa sfințită ne vindecă, întrucât ne înmulțește credința și dragostea
față de Dumnezeu și față de semenii noștri.

În al treilea rând, Aghiasma Mare ne aduce eliberare de patimi și

alungarea duhurilor celor rele. Foarte adesea, omul simte că deși
dorește să facă binele, totuși nu are putere suficientă pentru a săvârși
binele, deoarece duhul cel rău îl îndeamnă pe om să săvârșească răul.
Însă apa sfințită îi dă omului putere să biruiască ispitele și să ducă lupta
cea nevăzută împotriva duhurilor rele, prin rugăciune, post, spovedanie
și Împărtășanie.
De aceea, să ne rugăm Domnul Iisus Hristos să ne dăruiască
bucuria de a fi binecuvântați cu apa sfințită, noi și casele noastre, cei
dragi ai noștri și toate activitățile noastre, pentru ca viața noastră să fie
lumină din lumina lui Hristos și bucurie din bucuria sfinților, spre slava
Preasfintei Treimi și spre a noastră mântuire. Amin.