Dimitrie Barilă s-a născut în anul 1624 în Suceava și provine dintr-o

familie de mazili. A fost un mare cărturar român, mitropolit al Moldovei,

poet și traducător, talentul căruia s-a manifestat în a doua jumătate a
secolului XVII.
Numele tatălui său a fost Leontari, numele mamei Misira și numele
bunicului Barilă.
A învățat în Iași probabil la Colegiul întemeiat în 1640 la Mănăstirea
Sfinții Trei Ierarhi din Iași, apoi la Școala Frăției Ortodoxe din Liov,
unde a făcut studii umaniste și de limbi. Cunoștea limba
elenă, latina, slavona și polona.

În istoria noastră, numele acestuia rămâne înscris cu majuscule. Sfântul

Dosoftei a fost:
 a fost unul dintre cei mai importanți cărturari români
 a fost primul versificator al psaltirii în toată Ortodoxia răsăriteană
 a făcut primele traduceri din literatura universală în limba română
 a fost primul traducător din Moldova a cărților de slujbă în limba
română
 a fost primul cărturar român care a copiat documente și inscripții
 a fost unul dintre cunoscătorii și traducătorii din literatura
patristică
 se află printre cei care au contribuit în mod însemnat la formarea
limbii române literare.

El a tradus, pentru prima oară în româneşte, „Istoriile" lui Herodot.

Primele cărţi tipărite au fost „Psaltirea în versuri" şi „Acatistul
Născătoarei de Dumnezeu". „Psaltirea în versuri" a fost prima
versificare a Psalmilor într-o limbă naţională, din Biserica Ortodoxă,
realizată pentru a încuraja şi înlesni citirea şi înţelegerea Psalmilor. Ea a
apărut în 1673, în Polonia, fiind prima lucrare poetică de mare întindere
din limba română, având peste 500 de pagini cu peste 8500 de versuri.
Această lucrare a stat la baza poeziei culte române.

Pentru elaborarea Psaltirii în versuri a consultat o ediție grecească

a Vulgatei și Psaltirea în versuri a lui Jan Kochanowski. „Psaltirea în
versuri a lui Dosoftei, în care întâlnim elemente care amintesc foarte
bine ritmul și sistemul de rimă al poporului, poate fi socotită
ca începutul poeziei scrise a românilor”.  Până în depărtate locuri au
răzbătut psalmii în versuri ai lui Dosoftei, și mulți, în ceasuri de tristețe,
au repetat versurile-i frumoase de plângere (N. Iorga).

O însemnătate mare pentru literatura noastră veche are monumentala

operă cunoscută sub titlul de „Viaţa şi petrecerea sfinţilor" sau
„Proloagele", tradusă după cărţi greceşti şi slavone, cu scopul de a fi
citită şi de a-i sensibiliza pe credincioşi. Ca şi „Cazania" lui
Varlaam, „Proloagele" au stat la temelia prozei literare române.
Deoarece a avut o viață duhovnicească deosebită și pentru că a depus
eforturi mari pentru ca poporul să fie luminat și să își păstreze credința,
Sfântul Dosoftei, a reușit să introducă limba română în cultul bisericesc.

“Acest Dosoftei mitropolit nu era om prost (simplu) de felul lui. Şi era

neam de mazâl. Prea învăţat, multe limbi ştia: elineşte, sloveneşte, şi altă
adâncă carte şi-nvăţătură. Deplin călugăr şi cucernic, şi blând ca un miel.
În ţara noastră, pe ceasta vreme nu este om ca acela”. (Ion Neculce,
Letopisețul Țării Moldovei – Lui Dosoftei Mitropolitul)