ADHD - deficit de atentie si hiperactivitate la copil

ADHD - deficit de atentie si hiperactivitate, sau THDA - tulburare hiperkinetica cu

deficit de atentie, reprezinta aceeasi afectiune neurobiologica, intalnita in primii ani
de copilarie - pana la varsta de 7 ani.
Aceasta boala afecteaza anumite zone ale creierului care ii ajuta pe copii sa rezolve
probleme, sa planifice lucrurile, sa inteleaga actiunile celorlalti si sa isi controleze
impulsurile. Principalele simptome ale ADHD sunt hiperactivitatea - copilul nu poate
sta locului, se misca si vorbeste in continuu, impulsivitatea - copilul are un
comportament si un limbaj necontrolat si tulburarile de concentrare - copiii se
plictisesc si sunt distrasi repede de la activitatile de care nu sunt interesati. 

Aceste simptome fi prezente la copilul bolnav in combinatii de cate doua, toate trei
sau doar unul. In functie de preponderenta simptomelor, ADHD are trei forme: 

• ADHD predominant deficit de atentie - Attention Deficit Disorder (ADD) - Este o

forma mai intalnita la fete. Majoritatea simptomelor se incadreaza in categoria
deficitului de atentie, hiperactivitatea si impulsivitatea fiind mai putin prezente. Acesti
copii sunt mai putin predispusi la dificultati de comunicare cu ceilalti copii, insa lipsa
concentrarii poate fi un simptom usor de trecut cu vederea. 

• ADHD predominant impulsiv / hiperactiv - Este cea mai putin intalnita forma de
ADHD, fiind caracterizata de comportamentul impulsiv si hiperactiv, fara sau cu un
minim deficit de atentie. 

• ADHD de tip combinat impulsiv / hiperactiv /deficit de atentie - Cea mai intalnita
forma de ADHD, caracterizata de comportament hiperactiv si impulsiv, deficit de
atentie si distractibilitate. 

Parintii copiilor care sufera de ADHD - deficit de atentie si hiperactivitate - trebuie in

primul rand sa constientizeze faptul ca boala nu "se vindeca" de la sine, ci de multe
ori continua si la maturitate; tratamentul specific - medicamente, terapie
comportamentala, sprijin din partea familiei si a scolii, nutritie corespunzatoare,
exercitii fizice, etc. - este singura solutie.
Apoi, trebuie sa retineti ca nu toti copiii cu ADHD sunt hiperactivi - o mare parte din
acesti copii nu se pot concentra asupra unei activitati, in special daca este vorba de o
activitate plictisitoare sau repetitiva. Lipsa hiperactivitatii la copiii cu ADHD ii poate
face pe unii adulti sa nu banuiasca prezenta acestei afectiuni - copilul neatent pare a
fi linistit si vazandu-si de treaba sa, insa de fapt nu se concentreaza la ceea ce face. 

Simptome si diagnostic ADHD - deficit de atentie si hiperactivitate la copil

Se poate spune despre majoritatea copiilor ca sunt usor hiperactivi si ca nu isi pot
mentine atentia pentru mult timp, insa la copiii bolnavi aceste simptome afecteaza
invatarea, adaptarea la mediul scolar si deseori relatiile cu ceilalti copii. Pentru a fi
diagnosticat cu aceasta boala copilul trebuie sa prezinte tulburarile de comportament
pana la varsta de 7 ani, iar simptomele trebuie sa continue cel putin 6 luni. Aceste
simptome trebuie de asemenea sa afecteze cel putin doua sfere din viata copilului -
scoala, terenul de joaca, familie, intruniri sociale. Daca hiperactivitatea, impulsivitatea
sau tulburarile de concentrare se intalnesc doar intr-un context social, atunci este
posibil ca problemele sa aiba o alta cauza. 

Tulburarile de comportament specifice ADHD - deficit de atentie, hiperactivitate,

impulsivitate - pot fi intalnite si in alte situatii speciale: deces, divort sau o alta situatie
stresanta in familie, comotii cerebrale, o infectie la ureche ce poate produce
scaderea auzului, dizabilitati de invatare, anxietate sau depresie. Multi copii cu
ADHD sufera si de alte afectiuni asociate: dizabilitati de invatare, depresie, anxietate,
tulburare bipolara (la adolescenti), tulburari comportamentale. 

• Hiperactivitatea la copiii cu ADHD - Cel mai evident simptom al acestei afectiuni.

Copilul se afla intr-o miscare continua, incearca sa faca mai multe lucruri deodata,
trece de la un lucru la altul si cand este fortat sa stea cuminte da din picioare si din
degete; tot timpul este "pornit" sa faca ceva, ca si cum ar avea o energie
inepuizabila; vorbeste excesiv si nu se poate juca in liniste; uita in repetate randuri; ii
vine foarte greu sa stea linistiti la masa sau in banca la scoala. 

• Deficitul de atentie / tulburarile de concentrare la copiii cu ADHD - Daca activitatea

este interesanta sau placuta, copilul reuseste sa fie atent, insa in situatiile repetitive
sau plictisitoare copilul cu ADHD isi pierde repede interesul si atentia. Adesea trece
de la o sarcina la alta, inainte de a o completa pe cea anterioara, sare peste etapele
unei actiuni, nu este atent la detalii si face greseli din heglijenta, nu isi aminteste si
urmareste cu dificultate instructiunile, rataceste des lucrurile, se uita in gol si viseaza
cu ochii deschisi. Totodata, copilul cu ADHD se concentreaza foarte greu daca sunt
prezenti in jurul sau stimuli care ii pot distrage atentia. 

• Impulsivitatea la copiii cu ADHD - Acest simptom este cauzat de lipsa

autocontrolului in gesturi si vorbire. Copilul ii intrerupe deseori pe ceilalti, nu isi
asteapta randul la o activitate, vorbeste si actioneaza fara a gandi inainte, nu isi
poate controla emotiile si izbucneste in crize de furie, nu are rabdare, comenteaza
nepotrivit. 

Cauzele ADHD - deficit de atentie si hiperactivitate la copil

Cauza exacta a acestei afectiuni neurobiologice la copii este inca necunoscuta,

luandu-se in considerare o combinatie de cauze genetice (preponderente), factori de
mediu si caracteristici fizice ale creierului. Exista mai multi factori de risc pentru
aparitia ADHD la copii: 
• Factori genetici - un frate sau un parinte cu ADHD creste riscul aparitiei bolii la
copil. In prezent se cauta genele care sunt raspunzatoare pentru transmiterea bolii. 

• Factori de mediu - Studiile au sugerat existenta unei legaturi intre consumul de

tutun si alcool in timpul sarcinii si aparitia ADHD la copil. Expunerea copilului cu
varsta de pana la 6 ani la plumb poate fi o alta cauza. 
• Alterarea functiilor cerebrale. 
• Sexul - baietii sunt de 4 ori mai predispusi la aparitia ADHD decat fetele. 
• Leziuni cerebrale aparute in timpul sau inainte de nastere - doar un procent foarte
mic din acesti copiii au dezvoltat ADHD. 
• Zaharul rafinat poate produce sau accentua simptomele ADHD. 
• Aditivi alimentari. 

Tratamentul ADHD - deficit de atentie si hiperactivitate la copil

Copilul care prezinta simptome specifice ADHD necesita o evaluare din partea unui
medic pediatru sau neuropsihiatru, acesta stabilind tratamentul in functie de varsta
copilului, sanatatea generala, severitatea simptomelor, toleranta la anumite
substante, prognosticul bolii si preferinta parintilor. 
In absenta tratamentului, simptomele se vor agrava si copilul nu va reusi sa se
integreze cu succes in mediul scolar si social - adultii cu ADHD netratat inregistreaza
o rata mai mare a divortului si somajului, sunt mai predispusi la consum de tutun,
alcool si droguri, precum si la activitate infractionala. 
Terapia pentru ADHD inlcude tramanent medicamentos, terapie comportamentala,
educatia familiei, psihoterapia si practicarea unor sporturi. Scopul tratamentului este
controlarea simptomelor si ajutarea copilului sa functioneze normal in societate. 

• Tratamentul medicamentos - acesta nu trateaza ADHD, insa controleaza

simptomele afectiunii, echilibrand substantele chimice din creier. Medicamentele
utilizate sunt de doua tipuri: psihostimulante si inhibitoare - metilfenidat,
dextroamfetamine, amestec de saruri amfetamine, atomoxetine. Aceste
medicamente sunt administrate doar sub supravegherea medicului si pot avea reactii
adverse - scaderea apetitului, insomnie, dureri abdominale, etc. 

• Terapie comportamentala - ajuta copilul sa se controleze si sa isi stabileasca

obiective comportamentale realiste. Terapia comportamentala implica invatarea unui
comportament folosindu-se un sistem ce pune accentul pe recompense si laude, dar
totodata stabileste limite si consecinte clare. 
Principiile de baza ale acestei terapii sunt: stabilirea unor obiective specifice, oferirea
recompenselor si a consecintelor, si utilizarea constanta a recompenselor si
consecintelor. Invatarea aptitudinilor sociale ii ajuta pe copii sa interactioneze mai
bine cu ceilalti. 

• Educarea si instruirea parintilor, copilului si a educatorilor cu privire la ADHD.

Pentru reusita tratamentului, copiii cu ADHD au nevoie de consecventa. De exemplu,
comportamentul invatat la orele de terapie trebuie sa continue si acasa sau la scoala.
Din acest motiv, parintii si educatorii trebuie sa invete cum sa aplice tehnicile de
terapie comportamental Consecventa se refera la mai multe planuri: reactiile la
comportamentul copilului trebuie sa fie aceleasi de fiecare data si indiferent de loc si
context; totodata parintii trebuie sa se puna de acord, pentru a actiona in acelasi fel
fata de copil. 

• Psihoterapie - pentru tratarea situatiilor de anxietate sau depresie. 

• Alimentatia. Pentru copiii cu ADHD sunt recomandate alimentele bogate in acizi

grasi esentiali (seminte de in, peste, nuci), vitaminele B (ficat, cereale integrale, orez,
nuci, lapte, oua, carne de pasare si peste, fructe, verdeturi, soia), proteine (in special
la micul dejun si pranz), calciu simagneziu (lactate si verdeturi), zinc si fier. Totodata
evitati zaharul, aditivii alimentari, grasimile hidrogenate, cofeina si sarea. 

• Activitate fizica. Toata aceasta energie a copiilor hiperactivi poate fi utilizata in

practicarea unui sport organizat sau a altor activitati fizice. Beneficiile sunt
multiple:imbunatatirea puterii de concentrare, ameliorarea depresiei si anxietatii,
dezvoltarea cerebrala, un somn mai bun, etc. Incercati sa gasiti o activitate potrivita
pentru aptitudinile copilului. 

Sfaturi pentru parintii copiilor cu ADHD - deficit de atentie si hiperactivitate

Nu uitati ca un copil cu ADHD nu inseamna doar probleme - aceasta boala nu

afecteaza inteligenta sau talentul. Multi copii cu ADHD sunt foarte creativi si au o
imaginatie foarte bogata. 
Simptomele acestei afectiuni pot fi un avantaj pentru copil: datorita faptului ca iau in
considerare mai multe lucruri deodata, gandirea este foarte flexibila; hiperactivitatea
poate fi transformata in energie si motivatie pentru a face lucruri inedite; copiii cu
ADHD sunt rareori plictisitori - de cele mai multe ori au pasiuni diversesi au o
personalitate colorata. 

Ajutati-l pe copil sa fie organizat: mentineti rutina, inclusiv somnul, ora de masa,
temele, si eventual afisati programul zilnic intr-un loc vizibil din casa. Pastrati toate
lucrurile la locul lor. Eliminati factorii care le pot distrage atentia copiilor in timpul
temelor. Este foarte important sa gasiti activitatile care sunt placute pentru copil si sa
il incurajati sa le urmeze. 

Copiii cu ADHD pot fi usor perturbati si predispusi la crize de nervi, insa de multe ori
parintii pot anticipa situatiile - de multe ori inevitabile - care declanseaza aceste crize.
In acest caz, opriti-va chiar inainte de a aparea situatia problematica si discutati cu
copilul pentru a revizui regulile pe care acesta le respecta cu dificultate, recompensa
primita daca urmeaza regulile si pedeapsa aplicata in caz contrar. Dupa ce ati urmat
acesti pasi continuati activitatea obisnuita si aveti grija sa oferiti copilului un feedback
imediat la comportamentul sau. 

Copiii cu ADHD retin mai greu regulile, insa comportamentul lor poate fi controlat mai
bine prin aplicarea consecintelor / raspunsurilor imediat si mai frecvent. De exemplu,
daca un copil normal are un comportament dorit, parintele il va lauda de cateva ori
pe zi; un copil cu ADHD are insa nevoie de reactii mai frecvente (chiar si la fiecare 20
de minute) si imediate din partea parintilor. Indiferent de natura feedback-ului - lauda
verbala, recompensa fizica, cu cat acesta este mai imediat si mai frecvent, cu atat va
avea mai mult succes.
Rolul parintelui este de a il face pe copil sa aiba tot timpul incredere in fortele proprii.

Plan de interventie individualizat al copiilor diagnosticati cu ADHD

A. INTERVENTIA PSIHOSOCIALÃ

1. FORMAREA SI IMPLICAREA PARINTILOR Formarea parintilor si a persoanelor care il

ingrijesc incepe cu 8-12 sesiuni de grup saptamanale, cu un terapeut antrenat. Accentul se
pune pe problemele de comportament ale copilului și dificultățile în relațiile de familie. Se va
adopta un program tipic are ca scop îmbunătățirea intelegerii comportamentului copilului și
invatarea aptitudinile necesare pentru a face față dificultăților comportamentale generate de ADHD.
Formarea mamei imbunatateste functionarea copilului si scade comportamentul perturbator,
diminuand experientele negative în relatia pãrinte-copil. Consiierea individuala sau terapia de familie
poate fi utila in cazul in care in familie exista suferinta emotionala.

2. IMPLICAREA PACIENTULUI IN ACTIVITATI EXTRACURICCUARE Intervențiile psihosociale ar trebui să

ajute copilul in dobandirea abilitatilor sociale câștig și in obtinerea unor interacțiuni mai
satisfăcătoare cu colegii și membrii familiei. De exemplu, copiii cu ADHD pot fi incurajati sa participe
la activități recreative sportive in echipa, ce promoveaza respectul de sine, imbunatatind relațiile cu
copii de aceeasi varsta si adultii.

3. INTERVENTIILE COMPORTAMENTALE Implementarea interventiilor comportamentale se realizeazã

de cãtre pãrinti si profesori abilitaþi prin sesiuni de formare si învãtare. Rolul pãrinþilor si profesorilor
este important în interventie deoarece marea parte a strategiilor sunt aplicare acasã sau în mediul
scolar. Interventiile comportamentale folosesc recompense pozitive pentru a încuraja
comportamentele adecvate și reducerea comportamentelor problematice. Intervențiile sunt
eficiente atunci când părinții și personalul școlar se concentreaza pe un număr limitat de
comportamente specifice, sunt de acord cu un sistem de recompense și consecințe, și se aplică
consecințele rapid și în mod constant.

B. INTERVENTII EDUCATIONALE

Scopul intervențiilor educaționale este de a maximiza probabilitatea de succes academic al copilului

prin cooperarea cu educatoarea/învãtatoarea. Se urmareste:
-îmbunătățirea relațiilor cu profesorii și colegii
- scăderea comportamentelor disruptive
- îmbunătățirea performanțele academice, în special cresterea volumul de munca, eficienta,
finalizarea, și precizia
- cresterea independenței pentru auto-ingrijire sau efectuarea temelor -
-îmbunătățirea stimei de sine

La stabilirea obiectivelor vor participa: medicul, părinții, copiii, profesorii. Trebuie să se cadă de acord
asupra cel puțin 3 până la 6 obiective-cheie pentru construirea planului de tratament. Obiectivele
trebuie să fie realiste, realizabile, și măsurabile. In cazul în care ADHD are un impact semnificativ
asupra abilităților educative ale copilului, se fac adaptări la clasă pentru a ajuta copiii cu ADHD.
Strategii comportamentale la scoala

1.Mediu stabil, predictibil, structurat prin:

- comunicarea eficientã a cerintelor, asteptãrilor legate de cerinte, comunicarea eficientã a
instructiunilor
- alcãtuirea orarului zilnic afisat la vedere cu activitãti, sarcini, instrumente de lucru
- regulile clasei – atât reguli cât si penalizãri în cazul nerespectãrii lor
- Proximitate spatiala cu copilul cu ADHD – contact vizual, apropiere de copil, atingerea umãrului
- Formularea cerintelor simplu, la obiect
- Nu se dau mai multe instructiuni în acelasi timp - Instrucþiuni secventiate: “Deschide cartea la
pagina 4 !”; asteptãm sã rezolve cerinta; lauda – “Bravo!”, apoi urmãtoarea cerintã
- Oferirea de modele când se dau instructiuni: este mai eficient dacã si educatorul executã sarcina în
timp ce o cere

2. Tranzitia în sarcinã
- Copiii cu ADHD au dificultati în a trece de la o sarcina la alta sau de la pauza din nou la activitate
- Trecerile rapide sunt recompensate;
-Recompensele sunt alese dintre ceea ce este important pentru copil si se acordã la timp dupã
efectuarea comportamentului dorit.

3. Aranjarea clasei pentru a elimina distractorii prin:

- Eliminarea sau reducerea zgomotelor (numãr mic de elevi, izolare fonicã)
- Copilului cu ADHD i se pot oferi primele douã bãnci din fatã (se poate muta din una în alta când
simte sã se miste)
- Banca cu margini ridicate – nu se prezintã într-o formã negativã sau de pedeapsã
- Copilului i se poate permite sa-si punã o plãcutã cu numele si sã aducã unele obiecte personale,

4. Pozitia în clasã a copilului cu ADHD: - va sta în prima bancã - va sta singur în bancã sau cu un coleg
care sã-l supravegheze - va fi înconjurat de colegi cu comportamente model si care nu-i distrag
atentia

5. Adaptarea sarcinilor în clasã pentru copilul cu ADHD se face prin:

- Lungimea sarcinii - sarcini scurte, cu pauze între activitãti
- Alternarea tipului de activitate
- Teme pentru acasã scurte (nu se dau ca temã sarcinile neefectuate în clasã) Oferirea de feedback –
de la educator sau un coleg
- Copilul cu ADHD este învãtat sã solicite ajutorul educatorului (ex cartonas “am nevoie de ajutor”)
6. Modificarea curriculei si modalitãtilor de predare – pentru a creste performanþele copiilor cu
ADHD adaptabilitatea curriculei este necesarã. Este important sã nu pierdem din atentie stimularea
elevilor si latura aplicativã a cunostintelor

7. Acordarea de profesor de sprijin,

8. Indrumarea catre scoli speciale

C. INTERVENTIA PSIHOTERAPEUTICA

1. Terapia comportamentalã se realizeazã printr-un program individualizat, prin colaborarea

medicului specialist de psihiatria copilului si adolescentului, psihologului, terapeutului
comportamental, pediatrului si educatorilor –învãtãtori, profesori. La copilul cu ADHD intervenþia
comportamentalã are ca obiectiv specific:

1. Dezvoltarea abilitãtilor de organizare si planificare

2. Dezvoltarea abilitãtilor de a actiona la stimuli distractori

3. Restructurare cognitivã

4. Managementul furiei

5. Dezvoltarea de abilitãti sociale si emotionale.

Interventia în ADHD începe cu analiza functionalã. Comportamentele au un anumit scop si sunt

determinate de antecedente si mentinute de consecinte. Analiza functionalã presupune aflarea
scopului comportamentului pornind de la analiza antecedentelor si a consecinþelor. Astfel se poate
trece la tehnici comportamentale de modificare a comportamentului nedorit.

Principiile de interventie presupun:

1. Redefinirea problemei copilului/adolescentului

2. Identificarea comportamentelor de modificat

3. Actiunea asupra comportamentelor Se vor folosi urmatoarele modalitati de interventie:

1. Întãrirea pozitivã si negativã

2. Time-out-ul 3. Sanctiunea

4. Economia cu jetoane (token economy)

2. Terapia cognitiv-comportamentalã, Terapia prin joc – au drept scop modificarea unui pattern
cognitiv disfunctional sau a unor stãri emotionale negative.
  STRATEGII DE ADAPTARE CURRICULARĂ
PENTRU COPIII CU ADHD
 
 

ADHD nu este o problemă doar pentru cei care suferă de această tulburare ci şi pentru persoanele importante din anturajul lor (mai ales
pentru părinţi, profesori) datarită caracterului cronic şi implicaţiilor în funcţionarea cognitivă şi socială. Adaptarea curriculară în cazul
elevilor cu ADHD este deosebit de importantă deoarece ignorarea dificultăţilor prezentate de aceşti copii în plan academic, social şi al
integrării pot conduce la abandon şcolar, inadaptare socială sau tulburări emoţionale.

Sindromul hiperkinetic cu deficit de atenţie (THDA sau ADHD ) este o tulburare de comportament care se manifestă prin deficit de
atenţie şi dificultăţi în desfăşurarea unei sarcini. ADHD este frecvent întâlnită, debutează în copilarie, dar poate persista şi la vârsta
adultă.

Conform Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders (DSM-IV-TR), simptomele ADHD se împart în trei categorii: inatenţie ,
hiperactivitate şi impulsivitate, putând surveni şi în formă combinată, iar diagnosticul se bazează pe numărul, persistenţa şi istoricul
simptomelor ADHD şi totodată pe măsura în care acestea produc modificări ale comportamentului copilului, în mai mult decât un singur
context.

În afara simptomatologiei specifice, copiii cu ADHD, de multe ori, prezintă şi alte probleme asociate: dificultăţì de învăţare, tulburări de
limbaj, anxietate, tulburări emoţionale, tulburări ale controlului motor şi perceptiv-vizual, ticuri etc.

Deşi ADHD nu interferează cu capacitatea de învăţare, copiii cu acest sindrom prezintă de multe ori dificultăti legate de randamentul
şcolar, deoarece atenţia şi controlul impulsurilor sunt cerinţe importante pentru succesul şcolar.

Cerinţele educative speciale ale copiilor cu ADHD:

1. Necesitatea exersării deprinderilor de a-şi concentra şi menţine antenţia;

2. Necesitatea dezvoltării deprinderilor de rezolvare de probleme plecând de la următoarele premize:

- prezentarea problemei într-o formă clară şi structurată;

- încurajarea elevului să citească de mai multe ori cerinţa, înainte să înceapă rezolvarea ei, pentru a fi sigur că a
înţeles bine;

- i se cere elevului să citească cu voce tare cerinţa, pentru a ne asigura că este concentrat şi ca urmează corect
paşii;

- încurajarea să se amuze de propriile erori şi să înveţe să se autocorecteze fără a se demoraliza.

3. Necesitatea antrenării deprinderilor de competenţe sociale;

4. Stimularea comportamentului asertiv pentru a-i creşte autostima;

5. Necesitatea dezvoltăii autoinstruirii (prin tehnici cognitiv-comportametale) pentru creşterea capacităţii de autocontrol;

6. Necesitatea stabilirii unor contracte sau acorduri între copii sau adolescenţi şi părinţi şi profesori cu scopul de a îmbunătăţi
atmosfera în familie şi în clasă.

Adaptări metodologice generale

1. Aşezarea elevului în prima bacă din rând, departe de fereastră sau de alte elemente care-i pot distrage atenţia.

Acest lucru va reduce posibilitatea ca alţi stimuli să-i distragă atenţia vizual sau auditiv de la activitatea pe care o realizează în fiecare
moment. Dacă elevul este plasat în rândurile din spate vor fi în câmpul său viziual colegii săi, a căror comportament sau comentarii îi pot
distrage atenţia de la profesor sau sarcină. La fel se întâmplă dacă este aşezat în apropierea unei ferestre sau culoar, datorită
zgomotelor sau stimulilor vizuali .

Atât elevul hiperactiv cât şi cel inatent are dificultăţi să îşi menţină sau să îşi concentreze atenţia asupra sarcinii sau stimulilor relevanţi în
comparaţie cu colegii săi . De aceea prin aşezarea lui aproape de profesor poate ajutat mai uşor

2. Asigurarea înţelegerii explicaţiilor sau instrucţiunilor pentru a îndeplini sarcinile. Amintiţi-vă că elevul cu ADHD nu este
neapărat un elev cu deficit intelectual. Abilitatea lui de raţionament este bună, cu excepţia cazurilor specifice. Prin urmare, dacă nu
înţelege o explicaţie sau nu urmează o instrucţiune va fi din cauza dificultăţilor de a acorda atenţia necesară expunerii profesorului.
Pentru a rezolva aceste probleme, cadrele didactice pot stabili ca rutină următoarele:

Explicaţiile la clasă trebuie să conţină termeni adecvaţi pentru nivelul lor. Încercaţi să folosiţi propoziţii scurte, iar în cazurile în care
expunerea este mai lungă, repetaţi de mai multe ori aspectele fundamentale ale acesteia;

În timpul explicaţìilor sau instrucţiunilor stabiliţì de multe ori contactul vizual cu elevul, acest lucru va facilita să-şi păstreze atenţia
asupra dumneavoastră sau la ceea ce spuneţi;

După terminarea explicaţiilor sau instrucţiunilor, rugaţi elevul să repete ceea ce a înţeles. Ajutaţì-l să formuleze acele aspecte pe care
nu le poate repetata, fie pentru că nu a înţeles, fie pentru că nu a fost suficient de atent.

Faceţi acest lucru de fiecare dată când explicaţi sau daţi instrucţiuni elevilor. Procedând aşa, după câteva ori, elevul va anticipa că
trebuie să repete şi acest lucru va acţiona ca un factor care va contribui la susţinerea şi concentrarea atenţiei direct asupra explicaţiilor
sau instrucţiunilor.

Odată ce i-aţi consolidat obiceiul de a participa cu atenţie la explicaţiile dumneavoastră, puteţì reduce solitările de a repeta/ reformula
cerinţele; acest lucru trebuie făcut intermitent, fără a urma un model specific pe care elevii l-ar putea identifica.

3. Permiteţi elevului hiperactiv să se deplaseze prin clasă la intervale regulate; Nu trebuie să uităm faptul că aceşti elevi au dificultăţì în a
sta liniştiţi sau în a lucra în linişte. Elevul poate fi numit "elev de serviciu” sau „asistent" şi i se încredinţează anumite sarcini, care să-i
permită mobilitatea în sala de clasă. Trebuie să fim atenţi  atunci când elevul arată agitaţie, nervozitate, momente în care fie îi punem
intrebari, fie îi dăm o sarcină care implică necesitatea de a vorbi cu alţii sau să se mişte.

II. Adaptări metodologice ale obiectivelor educaţionale

Elevii cu ADHD prezintă dificultăti în învăţarea şi consolidarea cunoştinţelor corespunzătoare fiecărui nivel curricular faţă de restul
colegilor lor. Astfel, de multe ori acumulează întârzieri importante, făcând dificil / imposibil pentru ei să urmeze programa de cursuri mai
târziu. Pentru a sprijini progresul academic al acestor elevi, se recomandă ca profesorul să stabilească obiectivele-cheie pe care elevul
trebuie să le realizeze progresiv dobândind cunoştinţele necesare pentru nivelul următor. Performanţa lor va fi direcţionată spre
atingerea acestor obiective fundamentale şi mai apoi a celor considerate „secundare”;

Planifacarea obiectilor de atins, trebuie şi ea diferenţiată pentru copiii cu ADHD, prevăzându-se mai mult timp pentru realizarea lor;

Obiectivele sabilite trebuie să fie simplificate (atunci când este posibil), reducându-se din complexitate; în funcţie de natura
obiectivelor, se recomandă şi dividirea lor pe părţi.

III. Adaptări metodologice pentru realizarea sarcinilor

Adaptarea timpului necesar îndeplinirii sarcinilor în clasă. În cazul elevului hiperactiv se ţine cont de caracteristicile sale, el având
nevoie să i se permită distragerea de la sarcină la intervale scurte de timp. Dacă elevul are dezvoltate abilităţile de reglare a atenţiei,
aceste distrageri vor fi scurte, dar dacă nu, distragerile tind să fie destul de lungi încât fac imposibilă executarea sarcinilor în timpul
alocat pentru elevii nehiperactivi. Pe de altă parte, elevul inatent este lent atât în realizarea sarcinilor cognitive cât şi a celor motorii şi,
prin urmare, are nevoie de mai mult timp decât ceilalţi elevi pentru a îndeplini aceleaşi sarcini. Astfel, luând în considerare această
situaţie, ţineţi seama de timpul disponibil pentru a efectua sarcinile şi de importanţa extinderii timpului pentru elevii cu tulburări de
deficit de atenţie. Puteţi face acest lucru în moduri diferite în funcţie de nivelul curriculum-ului şi caracteristicile elevilor.

Adaptarea numărului de sarcini atât în clasă cât şi la domiciliu. Având în vedere consideraţiile de la punctul precedent, se impune
elevilor cu deficit de atenţie un număr inferior de sarcini faţă`de cel considerat adecvat pentru restul elevilor. Puteţi utiliza, de
asemenea, o strategie diferită: propuneţi un număr minim de sarcini pentru tot grupul, exprimându-vă satisfacţia în cazul în care
numărul de sarcini a fost îndeplinit, şi apoi propuneţi sarcini suplimentare opţionale a căror finalizare este voluntară şi care le poate
îmbunătăţi calificativul. Pentru că sunt opţionale, elevii cu deficit de atenţie nu se vor simţi incapabili să o facă şi, în funcţie de abilităţile
lor, le vor realiza pe cele posibile;

Adaptaţì criteriile de calitate de executare a sarcinilor. Elevii hiperactivi şi inactivi au presipoziţia de a face greşeli foarte uşor în
executarea sarcinilor, din cauza lipsei de atenţie susţinută. Prin urmare, pentru a încuraja motivarea realizări sarcinii şi calitatea
rezultatului, propuneţi pentru fiecare tip de activitate un standard de calitate minim, pe care să-l consideraţi mulţumitor, şi apoi alte
criterii progresive de calitate, cu care îşi poate îmbunătăţi scorul. Puteţi face acelaşi lucru cu alţi elevi din clasă dacă credeţi că acest
lucru i-ar putea influenţa în mod negativ pe ceilalţi;

Utilizaţi strategii atenţionale în timpul realizării sarcinii. Deseori, elevii hiperactivi şi inatenţi încep executarea sarcinilor, fără suficientă
atenţie şi cu dificultăţi în selectarea elementelor relevante ceea ce conduce la greşeli, deşi au competenţele cognitive necesare pentru a
îndeplini cu succes sarcina. Pentru a face faţă acestei eventualităţi, pe lângă instrucţiuni, ajutaţi-l în realizarea sarcinii prin atenţionări de
genul: „ fii atent aici”, „observă că ceea ce tebuie să faci este să...”, „nu trebuie să faci ...” etc. În orice caz, ajutorul oferit elevului
trebuie să fie exclusiv atenţional.
 

IV. Adaptarea procesului de evaluare

Realizarea unei evaluări diferenţiate implică folosirea unor metode şi materiale adecvate problemelor manifestate de elevi,
ceea ce nu înseamnă că elevul respectiv este tratat diferenţial (de ex. dacă în cazul unui elev cu deficienţe vizuale sunt folosite metode
diferite de evaluare, şi în cazul celui cu ADHD se impun metode diferenţiate).;

Necesitatea reducerii timpului de evaluare. La un elev hiperactiv curba de oboseala atenţională este mult mai scurtă decât la cel non-
hiperactiv, şi, prin urmare, în cadrul sesiunilor de evaluare mai mari de 30 de minute, atenţia este redusă în mod semnificativ şi astfel şi
performanţa. Durata evaluării poate fi adaptată astfel:

a) proiectarea a două sesiuni în momente ale zile diferite sau

b) se propune o evaluare de sesiuni mai scurte, pentru întregul grup;

c) evaluarea orală, într-un cadru privat;

d) evitarea evaluării acestor elevi printr-o evaluare formală, preferându-se proceduri de evaluare continuă;

Reduceţi numărul de întrebări sau exerciţii; acesta este un alt mod de a reduce timpul de evaluare. În cazul în care numărul cerinţelor
este mai mic, timpul necesar pentru a le efectua este scurtat. Astfel, copiii inatenţi vor avea timp să le rezolve în 50 de minute.

Rolul important al profesorilor influenţează în mod direct procesul de formare a elevilor, el nu joacă doar un rol de mediator în procesul
de învăţare, ci contribuie şi la normalizarea vieţii elevilor în şcoală, prin ajustarea procesului de învăţare la nevoile lor. Deasemena prin
demersurile de adaptare a procesului educaţional la cerinţele elevilor, este facilitată integrarea lor, atât în şcoală şi în clasă cât şi în
mediul lor social.

Bibliografie:
1.Barkley, R. A. (2009). Copilul dificil. Manualul terapeutului pentru evaluare si pentru
trainingul parintilor – editia in limba romana
2. Egan K., Popenici S., (2007). Educatia elevilor hiperactivi si cu deficit de atentie. Ghid
pentru parintii si cadrele didactice din invatamantul preuniversitar,   Didactica Press,
Bucuresti
3. Leahy, R. L. & Holland, S. J. (2009). Planuri de tratament si interventii pentru depresie si
anxietate– editia in limba romana

Christopher Green şi Kit Chee, Să înţelegem ADHD,  Editura Aramis, Bucureşti, 2009;
  Fiti rezonabili – parintii trebuie sa inteleaga capacitatea copilului inainte de stabilirea asteptarilor, stabiliti standarde realiste.

 Vorbiti explicit – copiii pot sa asculte fara sa inteleaga cuvintele/ideile pe care un adult incearca sa le comunice. Cand stabiliti
regulile, lasati copiii sa repete cu cuvintele lor ce au inteles. Aceasta metoda de „verificare” este foarte importanta pentru
comportamentul ulterior. Numai „Ai inteles?” nu va merge.

 Actionati consistent – impuneti regulile necesare si importante pentru familie. Parintii sunt cei care stabilesc limitele pe care
le vor respecta cu totii de fiecare data, indiferent daca acest lucru este convenabil sau nu

 Fiti cinstiti: aplicati pedepse pentru incalcarea regulilor. Pedepsele trebuie sa-i invete ceva pe copii. Copiii trebuie sa inteleaga
ce se asteapta practic de la ei. Daca pedepsele sunt alese adecvat, copiii isi vor aminti si mai tarziu ce s-a intamplat.

 Aveti rabdare: procesul de invatare este de durata, atat pentru copil cat si pentru parinti.

 Ganditi-va in primul rand la copil: nu „distrugeti” un copil pentru o regula. Limitele au rolul de a ghida copilul, nu de a-i arata
cine este seful.

 
 Programul – asigurati o rutina zilnica, de dimineata pana seara la culcare. Alocati timp desfasurarii temelor, perioadei de
joaca afara sau in casa. Puneti programul intr-un loc vizibil (cum ar fi pe frigider).

 Organizati activitatile zilnice – gasiti loc pentru orice si pastrati toate lucrurile in ordine (haine, ghiozdan, jucarii). Folositi
carnetele pentru a nota toate activitatile, inclusiv pentru cele care implica materialele necesare la scoala.

 Actionati consistent si clar – copiii cu ADHD au nevoie de reguli pe care sa le inteleaga si sa le urmeze in mod constant.

 Laudati copilul atunci cand a respectat o regula – copiii cu ADHD primesc critici de obicei si, de aceea, se asteapta in general
sa fie criticati. Gasiti mereu ceva ce a facut bine si laudati-l