Punctia biopsica

Scop
Explorator: Examen histopatologic pentru stabilirea diagnosticului.
Indicaţii pentru puncția biopsică
Afectarea organelor menţionate.
Contraindicaţiile pentru puncția biopsică
Diateze hemoragice.
Rinichi unic – pentru puncţia renală.
Biopsia hepatică
O biopsie hepatică presupune îndepărtarea unei bucăți mici de țesut hepatic, astfel
încât poate fi examinată la microscop pentru semne de deteriorare sau boală.
Medicul dumneavoastră vă poate recomanda o biopsie hepatică dacă testele de
sânge sau studiile imagistice sugerează că puteți avea o problemă hepatică. O
puncție biopsică hepatică este de asemenea folosită pentru a determina
severitatea bolilor hepatice.

Scopul biopsiei hepatice

Diagnostic pentru o problemă a ficatului care nu poate fi identificată altfel
Se obține un eșantion de țesut dintr-o anomalie găsită printr-un studiu imagistic
Se determină severitatea bolilor hepatice – proces numit stadializare
Ajută la dezvoltarea planurilor de tratament bazate pe starea ficatului
Se determină cât de bine funcționează tratamentul bolilor hepatice
Se monitorizează ficatul după un transplant de ficat
Indicațiile pentru puncția biopsică hepatică
Medicul poate recomanda o biopsie hepatică în următoarele cazuri:
Rezultate anormale ale testului hepatic care nu pot fi explicate
O masă (tumoră) sau alte anomalii la nivelul ficatului, așa cum se observă la testele
imagistice
Febră continuă, inexplicabilă
O biopsie hepatică este, de asemenea, efectuată în mod obișnuit pentru a ajuta la
diagnosticarea și stadiul anumitor boli ale ficatului, cum ar fi: hepatita cronică B sau
C, boli hepatice alcoolice.
Locul puncţiei hepatice
Faţa anterioară sau laterală a ficatului pe linia mediană, imediat sub rebordul costal
sau în plină matitate – la un ficat mărit.
De-a lungul liniei axilare posterioare în spaţiul IX sau X intercostal drept – la ficat în
limite normale.
Materiale necesare
Muşama şi aleză.
Mănuşi de cauciuc.
Alcool, tinctură de iod.
Material pentru igiena tegumentară a locului puncţiei.
Soluţii anestezice – Xilină 1%.
Ac pentru biopsie.
Seringi sterile.
Tampoane.
Medicamente – soluţii anestezice, hemostatice, tonice cardiace.
Lame microscop, hârtie filtru, ser fiziologic 50 ml.
Tăviţă renală.
Pregătirea bolnavului
Se anunţă bolnavul, se explică tehnica şi se încurajează.
Se asigură că durerea va fi îndepărtată prin anestezie locală.
Se determină înainte TS, TC, TQ, trombocite.
Se administrează cu 2 zile înainte medicaţie hemostatică (vitamina C, vitamina K,
calciu gluconic) la indicația medicului.
Se aşează bolnavul în poziţie – decubit dorsal cu trunchiul uşor ridicat sau decubit
lateral stâng cu mâna dreaptă sub cap.
Se dezinfectează cu alcool iodat locul puncţiei.
Execuţia puncţiei
Se spală şi se dezinfectează mâinile.
Se îmbracă mănuşi de protecţie
Medicul execută anestezia locală şi puncţia cu ajutorul asistentului medical.
Rolul asistentei în efectuarea puncţiei
Protejează lenjeria de pat şi de corp.
Asigură poziţia bolnavului.
Dezinfectează locul puncţiei.
Pregăteşte şi serveşte medicul cu materialele necesare.
Supraveghează pacientul în timpul tehnicii.
Completează buletinele de analiză şi preia pentru laborator produsele recoltate.
Aplică un pansament la locul puncţiei.
Notează puncţia executată, eventualele incidente şi accidente.
Îngrijiri după tehnică
Se asigură repaus la pat 24-48 ore în decubit lateral drept.
Se supraveghează funcţiile vitale 24 ore.
Se aplică pungă cu gheaţă la locul puncţiei.
Se informează medicul în cazul apariţiei complicaţiilor – hemoragii.
Accidente și incidente 
Durere. Durerea la locul biopsiei este cea mai frecventă complicație după o biopsie
hepatică. Durerea după o biopsie hepatică este de obicei un disconfort ușor.
Hemoragie. Sângerarea poate apărea după o biopsie hepatică. Sângerarea excesivă
poate necesita să fiți internat pentru o transfuzie de sânge sau o intervenție
chirurgicală pentru a opri sângerarea.
Infecţie. Rareori, bacteriile pot intra în cavitatea abdominală sau în fluxul sanguin.
Leziuni accidentale la un organ din apropiere. În cazuri rare, acul poate atinge un alt
organ intern, cum ar fi vezica biliară sau un plămân.
Observaţii
Fragmentele de ţesut recoltate se îndepărtează de pe acul de biopsie prin insuflare
de aer cu seringa şi sunt pregătite pentru laborator – sub formă de amprentă pe
lama de sticlă sau sub formă de frotiuri.
Acele de puncţie se sterilizează la pupinel.
Nu se mişcă bolnavul în timpul puncţiei →  se pot leza ţesuturile