Curs 6.

Radiatiile ultraviolete. Radiatiile infrarosii.

Modalitati de aplicare. Indicatii si contraindicatii

Radiatiile infrarosii – date fizice si biologice

Radiatiile infrarosii sunt emisii fotonice cu energie înalta a caror lungime de unda
este cuprinsa între 3000-15000 nm (dupa unii chiar mai mult) si 760 nm. În acest interval
larg, exista o clasificare în trei domenii:
 între 760-1400 nm – spectrul radiatiilor infrarosii de tip A
 între 1400-3000 nm – spectrul radiatiilor infrarosii de tip B,
 între 3000-15000 nm (sau mai mult) – spectrul radiatiilor infrarosii de tip C.
În cursul aplicatiei radiatiilor infrarosii, au loc doua fenomene aflate în permanent
echilibru: transmisia energiei prin epiderm – absorbtia energiei la nivelul straturilor
strabatute. Absorbtia energiei este mai mare pentru radiatii cu lungimi de unda () mari.
Caldura, produsa prin transferul de energie, determina urmatoarele efecte:
1. eritem cu persistenta redusa
2. stimularea secretiei clorhidropeptice a stomacului
3. influentarea pigmentogenezei
4. efectul nociv asupra ochiului
Lumina vizibila – date fizice si biologice
Lumina vizibila este acea emisie electromagnetica cuprinsa în domeniul 760-400
nm. Este cunoscut faptul ca lumina vizibila este compusa dintr-un spectru de sapte culori,
din suprapunerea carora rezulta lumina vizibila. Corespondenta între culori si diversele
domenii ale lungimilor de unda este urmatoarea:
- 760-650 nm = rosu,
- 650-600 nm = orange,
- 600-560 nm = galben,
- 560-530 nm = verde,
- 530-490 nm = albastru,
- 490-450 nm = indigo,
- 450-400 nm = violet.
Radiatiile infrarosii(RIR): In terapie se folosesc urmatoarele lungimi de unda :
-760 mμ - 1500 mμ = sunt de profunzime
-150 mμ - 5000 mμ = sunt absorbite de epiderm si derm
-> 5000 mμ = sunt de suprafata
Efecte :
- au actiune calorica profunda cu cat lungimea de unda este mai scurta
- produc modificari tranzitorii in circulatia tegumentara
- edem al stratului mucos al papilelor dermice
- dozele mari pot provoca arsuri de diferite grade in functie de intensitatea si durata
expunerii , alterari sau chiar distrugeri celulare ( flictene) .
Aplicatiile cu radiatii infrarosii se pot face in :
- spatiu deschis = lampa Sollux
- spatiu inchis = baile de lumina
- partiale ;
- generale

1
 Indicatiile RIR in spatiu deschis:
-afectiuni locale insotite de edeme inflamatorii si staza superficiala;
-inflamatii ale tegumentului acute sau cronice:plagi superficiale,foliculite,furuncule etc.
-celulite;
-afectiuni reumatologice degenerative(artroza);stari contuzionale posttraumatice;
-afectiuni respiratorii acute
-leziuni cutanate postoperatorii,degenerative,radiodermitele,eczemele,piodermitele
-tulburari circulatoriiperiferice:acrocianoze,sindr. Laynaund,arterite obliterante cu
tulburari trofice;
-tulburari spastice viscerale abdominale.
Indicatiile RIR in spatiu inchis:
-are caracter de termoterapie de sudatie si de solicitare generala a organismului,mai ales
baile generale de lumina;
-boli cu metabolism scaut:obezitate, hipotiroidism(fara interesare cardiaca),diabet,
diateze urice;
-boli reumatismale degenerative:artroze, periartrite, mialgii;
-intoxicatii cronice cu metale grele ,in care sudatia intensa permite eliminarea acestora;
-afectiuni inflamatorii cronice si subacute ale organeor genitale(metroanexite,);
-afectiuni cronice ale aparatului respirator:astm, bronsite cronice
Contraindicatii ale RIR:
-nu se aplica in perioada imediat urmatoare traumatismelor;
-nu in hemoragii recente sau riscuri de hemoragii;
-inflamatii acute,supuratii;
-stari febrile
Radiatiile ultaviolete – date fizice si biologice
Radiatiile ultraviolete se afla în vecinatatea radiatiilor fotonice, si pot dezvolta în
substrat reactii de ionizare, uneori nocive pentru tesuturile implicate.
Efectele fizice si fizico-chimice produse de radiatiile ultraviolete în substratul
incitat sunt variate:
- efect fotovoltaic - efect fotochimic
- efect fotoconductiv
- efect fotoelectric propriuzis
- efect de fluorescent.
În functie de lungimea de unda si de efectele biologice, radiatiile ultraviolete se
împart în urmatoarele zone:
- zona A – zona cu lungime de unda () „lunga” – între 400-320(315) nm,
- zona B – zona cu lungime de unda () medie – între 320(315)-280 nm,
- zona C – zona cu lungime de unda () scurta – sub 280 nm (între 280-100 nm)
Absorbtia radiatiilor UV în piele creste o data cu scaderea lungimii de unda (): la
280 nm absorbtia este puternica iar la lungimi de unda () sub 250 nm nu mai exista
transmisie epidermica, exista practic, numai absorbtie. Deci la nivelul stratului cornos al
epidermului, înregistram oprirea tuturor radiatiilor de tip UVC.
Radiatia ultravioleta(RUV) Efecte:
1.stimularea tegumentului-este mai puternica in functie de unghiul de incidenta si
lungimea de unda.Intensitatea maxima la incidenta perpendiculara si lungime de unda
280 mμ.

2
2.pigmentatie cutanata-se produce in 2 etape
=>eritemul actinic=fenomen fotochimic precoce ,dupa expunerea tegumentului la RUV;
=>pigmentatie melanica -apare dupa disparitia eritemului actinic ca urmare a expunerii
tegumentului la RUV(soare,artificiale,la RIR sau Rx);
3.producerea vit.D(calciferolului)regleaza mecanismul fosfocalcic,previne rahitismul
4.efect desensibilizant antialgic,prin aplicare pe zone circumscrise(dureroase)
5.efect asupra hemetopoezei(o cresc)
6.efect dezinfectant
7.efect psihologic(stimulante, excitante)
Indicatiile tratamentului cu RUV:
-in afectiuni dermatologice:cicatrci cheiloide,dermatite , eczeme, foliculite, furunculoza,
degeraturi, eritem pernio, herpes zoster, herpes, psoriazis.
-in pediatrie:tratamentul rahitismului,astmul infantil
-in reumatologie:afectiuni degenerative,artrita reumatoida, nevralgii
-TBC(nu in activitate)
-sindroame neurovegetative
-afectiuni ORL
-profilactic
Contraindicatiile apicatiei RUV:
-neoplazii
-TBC activa
-casexii
-CI,IC,HTA.,AVC
-insuficienta renala
-stari hemoragipare
-hipotiroidia
-nevroze
-sarcina
-fotosensibilitate
Tehnica aplicarii RUV: Se fac aplicatii locale si generale
-lampi cu cuart
-lampi cu mercur
-lampi cu electrozi de carbune
-lampi cu arc voltaic
Inainte de inceperea tratamentului se face biodozimetria=masurarea timpului
minim necesar pt obtinerea celui mai slab eritem pe tegument.
In functie de eritemul rezultat:
-gradul I-culoare rosie slaba
-gradul II-rosu net ,urmat de pigmentatie
-gradul III-reactie putin pala, inconjurat de lizereu rosu viu, urmata de descuamare
-gradul IV-rosu aprins cu aspect de arsura,insotit de edem
De obicei se alege biodoza care a determinat eritem de gradul doi.
Efectele cutanate acute (imediate) ale radiatiilor UV sunt: eritemul, pigmentarea
si modularea cresterii celulelor epidermice.
Efectele cutanate cronice (tardive) ale radiatiilor UV sunt: fotoelastoza
(fotoîmbatrânirea), aparitia petelor pigmentare, cancerele pielii.

3
 Stimularea pigmentarii pielii
Pigmentul specific coloratiei pielii se numeste melanina si apare la nivelul
melanocitelor.,
Pigmentarea este stimulata de radiatiile ultraviolete (UV), de lumina vizibila si de
temperatura ridicata – temperatura ridicata inclusiv prin radiatia infrarosie –.
Hiperpigmentarea prin impactul radiatiei UV se produce în doua feluri:
- hiperpigmentarea rapida – prin efect fotocatalitic
- hiperpigmentarea stabila – urmeaza eritemului si presupune neoformare de pigment .
Keratoza
Keratoza este principala reactie fiziologica de aparare contra excesului de radiatii
ultraviolete sau solare, în general. Keratina creeaza un ecran protector, mecanic si chimic,
dar asigura si elasticitatea pielii. Depasirea limitelor iradierii determina hiperkeratoza,
care poate deveni nociva, asa cum se întâmpla în cazul keratozei solare care este o
leziune reactionala, potential cancerigena.
Alte efecte ale radiatiilor ultraviolete sau solare
Sub actiunea radiatiilor ultraviolete sau solare integrale este posibila eliberarea
sau sinteza unor substante biologic-active:
- histamina – implicata în vasodilatatia locala si la distanta
- activarea riboflavinei si efectul insulin-like
- efectul antialgic dezvoltat de expunerea la radiatii UV/solare, ca terapie reflexa,
- efectul stimulant asupra metabolismului bazal,
- scaderea colesterolului liber,
- sub actiunea radiatiilor ultraviolete are loc sinteza vitaminei D3
Efectele cronice ale radiatiei ultraviolete
Expunerea cronica la radiatia UV determina, la nivel celular, leziuni moleculare sau
macromoleculare: efectele cele mai importante implica modificari ale structurilor
proteice si inactivarea enzimelor la nivel celular.
Cele mai importante efecte cronice ale radiatiilor UV sunt:
a. fotoîmbatrânirea,
b. deshidratarea tegumentara cu aparitia petelor pigmentare,
c. carcinogeneza cutanata.
Helioterapia
Lumina solara beneficiaza de emisia combinata radiatie infrarosie-lumina
vizibila-radiatie ultravioleta, deci va beneficia de suma efectelor celor trei domenii
radiative care se potenteaza între ele. Radiatia UV contribuie la formarea stratului de
ozon (din oxigenul atmosferic) – activitatea maxima o realizeaza mai ales prin UVC cu
242 nm; ozonul, la rândul sau, absoarbe radiatia UV (mai ales extremele nocive ale
spectrului UV) jucând rolul unui ecran-filtru.
Raspunsul organismului uman la radiatia solara globala depinde de sensibilitatea
eritematoasa a fiecarui subiect. Fenotipul cutanat uman recunoaste, din punctul de vedere
al sensibilitatii eritematoase, 4 tipuri principale:
- tipul I – întotdeauna arsura, niciodata pigmentare,
- tipul II – întotdeauna arsura, pigmentare medie,
- tipul III – ocazional arsura, întotdeauna pigmentare,
- tipul IV – niciodata arsura, întotdeauna pigmentare.
Dozarea iradierii cu ultraviolete (UV) se poate face:

4
- pentru întreg corpul – corect se face dozarea pe torace,
- în câmpuri localizate – dozarea se face pe câmpurile respective.
Daca ne referim la cura heliomarina, organismul uman beneficiaza de complexul
terapeutic cunoscut sub numele de talasoterapie, în care se includ efectele bioclimatului
specific marin (de litoral), precum si efectele celorlalti factori de cura (aerosoli, nisip,
namol etc.).
În cazul expunerilor la radiatiile solare în conditiile montane, mai ales iarna, când
suprafetele sunt acoperite cu zapada si gheata, care au capacitate reflectorizanta
importanta – radiatia reflectata repezinta pâna la 80-90% din radiatia solara globala –,
organismul este supus unui important stress adaptativ: asistam la antrenari si modulari ale
functiilor diverselor aparate, si mai mult, aceste expuneri repetate influenteaza
reactivitatea neuro-vegetativa.
Observatii:
- cu cât soarele este mai jos, cu atât durata expunerii va creste;
- pentru tegumentele sensibile, durata de expunere scade cu 30-60%, în vreme ce pentru
tegumentele rezistente, durata creste la fel, cu 30-60%.
Mijloacele de protectie fata de radiatiile fotonice (în principal radiatiile UV si/sau
solare) se clasifica în doua categorii importante:
- mijloace de protectie nefarmacologice – piesele de vestimentatie, ochelarii,dispozitivele
de ecranare,
- mijloace de protectie farmacologice – care se subîmpart în:
o mijloace de protectie farmacologice de uz extern, si
o mijloace de protectie farmacologice de uz intern –carotenoizii
În cazul expunerilor prelungite la doze intense de radiatii este necesara ungerea
tegumentelor cu emulsii sau creme bogate în uleiuri vegetale care:
- împiedica deshidratarea cutanata,
- au actiune filtranta, fotoprotectoare, utila pentru orice fel de subiect expus.
Principalele indicatii de utilizare a helioterapiei, si a fototerapiei în general, sunt:
- indicatii profilactice, primare si secundare – perioadele de convalescenta dupa unele
boli, rahitismul, osteomalacia, etc.
- indicatii terapeutice – neurodermita constitutionala, psoriazis vulgar, eczema atopica,
bronhopneumopatia obstructiva cronica si alte pneumopatii cronice (ca terapie reflexa),
tulburarile circulatorii periferice (în cadrul metodologiilor complexe care cuprind si
terapiile termice contrastante, alaturi de tratamentul postural, exercitiile de mers, etc.),
procese cronice de perigastrita asociate cu hiposecretie clorhidropeptica gastrica, s.a.
Principalele contraindicatii ale fototerapiei sunt: fotodermatozele, leziunile
cutanate precanceroase, inflamatiile acute epidermice, tuberculoza evolutiva, herpes.

Laser. Efectele terapiei cu laser. Modalitati de aplicare. Indicatii si contraindicatii

TERAPIA CU LASERI
Bazele fizice ale laserilor: LASER= amplificarea luminii prin stimularea emisiei
de radiaţii. Laserele sunt o categorie de dispozitive cuantice care generează radiaţie

5
electromagnetică coerentă cu lungimi de undă cuprinse între 100 mm (ultraviolet în vid)
şi 2 mm (undele milimetrice). Folosirea termenului de radiaţie în fizica laserelor se referă
la un transfer de energie.
Proprietăţile fascicolului laser
-Coerenţa.
-Direcţionalitatea.
-Densitatea ridicată de putere.
-Monocromaticitatea.
INTERACŢIUNEA LASER – ŢESUT
Interacţiunea laser – ţesut este un fenomen complex, influenţat pe de o parte de
parametrii diferitelor lasere şi pe de altă parte de proprietăţile ţesuturilor.
Parametrii laserului:
-lungimea de undă,
-parametrii fasciculului (putere iradiantă, intensitate, divergenţă, calitatea
fasciculului),
-timpul de expunere (timpul de iradiere, forma/durata impulsului, frecvenţa de
repetiţie a impulsului),
-unghiul de incidenţă al iradierii.
Caracteristicile ţesutului:
-proprietăţile optice (absorbţia, reflexia, indici de refracţie),
-proprietăţi termice (temperatură, capacitate termică),
-proprietăţi mecanice (densitate, elasticitate, tonicitate),
-compoziţie chimică (conţinut în apă, prezenţa cromoforilor exogeni sau
endogeni),
-anatomia ţesutului (microstructura, aranjamentul celulelor, structura ţesutului),
-fiziologia ţesutului (starea metabolică, fazele unor bioritmuri ale organului).
Caracteristicile mediului ambiant:
-presiune,
-temperatură,
-umiditate,
-condiţii la suprafaţa ţesutului,
-aerul, apa, sângele.
Caracteristicile produselor de ablaţie:
-compoziţie chimică,
-structură geometrică,
-proprietăţi optice
Dacă un fascicul laser ajunge pe un ţesut se pot produce patru procese:
*reflexia (întoarcerea unde laser la sursă sau la altă suprafaţă);
*absorbţia (fenomenul principal care afectează ţesutul);
*dispersia (energia fasciculului laser ce se disipează în ţesut spre locuri nedorite);
*transmisia (lumina trece, este transmisă prin ţesut şi doar o mică parte este absorbită).

Efectele directe pot fi:

Biochimice
Bioelectrice
Bioenergetice.

6
 Efectele indirecte sunt reprezentate prin:
-Stimularea microcirculaţiei
-Creşterea troficităţii locale
Terapeutic, efectele directe şi indirecte se materializează prin: efect analgetic,
antiinflamator, antiedematos, normalizarea circulaţiei locale şi efect de biostimulare.
Efectele fototermice asupra ţesuturilor se manifestă prin trei categorii de aplicaţi:
-Hipertermia,
-Coagularea ţesuturilor
-Îndepărtarea ţesuturilor prin ablaţie
În funcţie de temperatură, efectele termice asupra ţesuturilor pot fi clasificate
astfel:
-până la 37ºC nu se produc leziuni tisulare ireversibile;
-între 40-45ºC apar inducţie enzimatică, edem, şi chiar moartea celulară;
-la o temperatură de 60ºC denaturarea ireversibilă a proteinelor, coagulare şi necroză
incipientă;
-la 80ºC denaturarea colagenului, defecte de membrană;
-la 100ºC uscarea, vaporizarea apei tisulare, secţionare, ablaţie;
-la peste 150ºC carbonizare, ardere;
-la peste 300ºC vaporizare, gazificare, leziuni termomecanice, unde de şoc.
Efecte fotomecanice - rezultă din vibraţia mediului parcurs de radiaţia laser şi
este generat de energia eliberată mediului prin absorbţia unui foton incident.
ASPECTE ALE APLICAŢIILOR LASERELOR ÎN MEDICINĂ
Tipuri de lasere şi aplicaţiile lor medicale
Aplicaţiile medicale ale laserelor pot fi de natură diagnostică şi terapeutică.
Aplicaţiile teraputice ale laserelor în medicină sunt bazate pe efectele radiaţiilor
laser asupra ţesuturilor.
Terapia cu laser cuprinde:
-biostimulare cu radiaţie electromagnetică;
-secţiunea ţesuturilor, îndepărtarea lor, coagularea.
Deci, laserele medicale se subdivid în:
-atermice „soft” lasere, sau lasere mici – cu putere energetică mică (ordinul mW),
fără proprietăţi distructive, cu acţiune asupra metabolismului celular;
-termice, cu puteri ridicate de emisie (mai mulţi zeci de W) şi o energie mare
eliberată în ţesuturi, având largă utilizare în chirurgie.
Laserele se pot clasifica după natura mediului activ care poate fi gazos, lichid,
solid.
-Laser cu mediu activ solid
-Laser cu mediu activ lichid
-Laser cu mediu activ gazos
Terapia cu lasere de putere mică.
Principiul de bază al terapiei cu lasere de putere mică (LLLT-low level laser
therapy), constă în modificarea selectivă a celulelor în funcţie de lungimea de undă a
radiaţiei laser, fără o încălzire semnificativă.
Radiaţia laser exercită un efect anestezic local, care se produce la 3-5 minute de la
începutul iradierii şi care se datorează creşterii conducţiei nervilor periferici.
Terapia cu lasere de putere mică se aplică în diferite grupe de afecţiuni:

7
-Dermatologie: herpes, acnee, micoze, tromboflebite, ulceraţii varicoase, etc.;
-Stomatologie: carii dentare, carii subgingivale, gingivite, stomatite, parodontite acute şi
cronice, herpes, nevralgie trigeminală;
-Ginecologie: afecţiuni inflamatorii ale colului uterin, ulceraţii, inflamaţii ale vaginului,
boli venerice etc.;
-Neurologie: pentru stimularea creşterii şi recondiţionării nervilor;
-Ortopedie: artroscopie, discectomie, traumatisme membre (entorse, entezite, contuzii,
consolidarea fracturilor;
-Recuperare şi fizioterapie: bolile aparatului locomotor, artroze, afecţiuni postraumatice.
Aplicaţii ale laserilor în diferite domenii de specialitate:oftalmologie.
,stomatologie, chirurgia cardiacă ,o.r.l, chirurgia digestivă, dermatologie,ortopedie,
ginecologie, urologie.
Aplicaţii de laseri de mică putere în medicina fizică de recuperare şi în
reumatologie.
În domeniul recuperării, medicinii fizice, balneologiei şi reumatologiei se
utilizează terapia cu lasere de putere mică
-pentru efecte antalgice
-pentru efecte antiinflamatorii
-pentru efecte trofice
-pentru efecte circulatorii
Cele mai folosite lasere sunt: laserul cu gaz He-Ne şi laserul cu semiconductori.
Contraindicaţiile, reacţiile adverse şi riscurile aplicaţiilor cu laser.
Contraindicaţiile pot fi:
- absolute (tratament direct al ochiului)
-relative:
-iradiere în prezenţa unui neoplasm activ, inclusiv cutanat,
-pe cartilaj epifizar la copil,
-pacienţi cu fotosensitivitate crescută, sub tratament cu steroizi,
-pacienţi cu deficite cognitive, bolnavi psihici, epileptici, spasmofilici,
-fontanele deschise ale sugarilor, defecte ale calotei craniene,
-iradierea sânilor la femei cu mastopatii,
-iradierea fetusului sau tratament pe uterul gravid,
-zone cu hemoragii acute masive.
Reacţiile adverse includ:
-uscăciunea pielii,
-fotosensibilitate,
-hipersensibilitate luminoasă nocturnă,
-reacţii parasimpaticotone: ameţeală, confuzie, vărsături, transpiraţii,
-creşterea senzaţiei de durere,
-somnolenţa,
-iradierea zonelor lombo-sacrate sau pelvine inferioare la femei în perioada ciclului
menstrual (poate creşte fluxul menstrual).
Riscurile se referă la:
-riscul de electrocutare – este necesară verificarea aparatului lunar, la 6 luni sau măcar
anual,
-riscul de arsuri oculare – se impune purtarea de ochelari de protecţie speciali.

8
9