DISCIPLINA: URGENȚE MEDICO-CHIRURGICALE Curs 4 - DR

URGENTELE RESPIRATORII

I. INSUFICIENTA RESPIRATORIE ACUTA

Insuficienta respiratorie acuta reprezinta incapacitatea plamanilor de a face fata schimburilor
fiziologice de gaze, in conditii de repaus si efort. Se produce astfel hipoxemie (scaderea O 2 din
sange), asociata sau nu cu hipercapnie (cresterea CO2 din sange).
Insuficienta respiratorie acuta poate fi produsa de:
 tulburari de ventilatie,
 tulburari de difuziune alveolo-capilara,
 tulburari de transport a gazelor sanguine.
 Poate fi produsa de multe boli acute sau de decompensarea unor boli cronice, si unele si
celelalte putand fi de origine pulmonara sau extrapulmonara.
I.1.Cauze
a) de origine bronhopulmonara
- stenoza cailor aeriene superioare (laringe, trahee) – corpi straini, edem Quincke, laringite acute,
crup difteric, traumatisme mecanice, stenoze postcaustice, neoplasme
- crize de astm bronsic
- bronhoalveolite de deglutitie – regurgitarea in caile aeriene a continutului gastric
- reducerea campului respirator – pneumonie masiva, bronhopneumonie, pneumotorax spontan,
pleurezie masiva, tuberculoza miliara, fibroza pulmonara, neoplasm bronhopulmonar
b) de origine cardiaca – astm cardiac, infarctul de miocard, edemul pulmonar acut, embolia
pulmonara, socul cardiogen
c) de origine extrapulmonara
- alterarea functiei centrului respirator – intoxicatii (opiacee, barbiturice), acidoza sau alcaloza
metabolica (in coma diabetica sau uremica), accident vascular cerebral, meningita, tumori
cerebrale
- afectarea cutiei toracice – fracturi costale cu volet, traumatisme toracice, miastenia gravis,
tetanos (contractura spastica a muschilor respiratori), traumatisme medulare
- afectiuni abdominale – ascite acute masive, peritonite acute, operatii laborioase pe abdomen
- alte afectari generale – intoxicatii cu medicamente sau toxice deprimante ale SNC,
medicamente sau toxice convulsivante (compusi organo-fosforici, CO2, CO), anemie importanta
brusc instalata

1
I.2. Simptome
Chiar daca nu avem posibilitatea sa determinam presiunea gazelor sanguine, se poate totusi
aprecia gradul hipoxiei si hipercapniei prin intermediul simptomelor clinice care le produc.
Acestea pot fi:
 dispnee – bradipnee inspiratorie, insotita de tiraj si cornaj, in obstructia cailor aeriene
superioare
- bradipnee expiratorie – criza de astm bronsic
- bradipnee sau polipnee mixta
- respiratie Kussmaul, in acidoza metabolica; respiratie Cheyne-Stokes, in
hipoxemia centrilor nervosi, hipertensiune intracraniana
 cianoza – arata desaturarea în oxigen a sângelui arterial, apare la buze, unghii si apoi se
generalizeaza, poate lipsi in anemii, soc hipovolemic, intoxicatii cu CO,
 modificarea amplitudinii miscarilor respiratorii, acestea putand fi rare si ample sau
frecvente si superficiale
 tahicardia – apare ca fenomen compensator
 durerea toracica – aparitia si caracterul ei depind de cauza insuficientei respiratorii:
retrosternal sau precordial in afectare coronariana, mediastinala, traheala; la baza
hemitoracelui in pneumotorax spontan sau pleurezie
 tulburari neurologice – somnolenta, stare confuzionala, obnubilare, iritabilitate,
fasciculatii, tremuraturi, convulsii, coma
 alte semne generale – transpiratii abundente, hipersalivatie
 modificari ascultatorii pulmonare – hipersonoritate, matitate, raluri
I.3. Conduita de urgenta
- asigurarea permeabilitatii cailor aeriene superioare si inferioare si mentinerea acestei
permeabilitati
- respiratie artificiala atunci cand pacientul nu respira spontan sau cand respiratia spontana poate
epuiza pacientul
- oxigenoterapia – se utilizeaza in toate formele de insuficienta respiratorie acuta
- mijloace terapeutice specifice cauzei – evacuarea revarsatelor pleurale, evacuarea aerului in
pneumotorax, bronhodilatatoare, combaterea acidozei respiratorii, HHC in edem laringian, etc

II. CRIZA DE ASTM BRONSIC

Astmul bronsic este o boala caracterizata prin crize de dispnee paroxistica expiratorie,
provocate de stenoza functionala spastica a bronhiilor.

2
 Bronhospasmul se datoreaza contractiei musculaturii bronsice, edemului mucoasei si
hipersecretiei bronsice, fenomene care duc la obstructia bronsica, ce determina dificultate la
eliminarea aerului in timpul expirului.
Hiperreactivitatea bronsica poate fi influentata de o serie de factori endogeni, cum ar fi
acetilcolina, catecolaminele si histamina, ceea ce explica importanta stresului in declansarea
crizei de astm bronsic, dar si de o serie intreaga de factori exogeni, cum ar fi pneumalergenii din
praful de casa, polenul, fulgii, mucegaiurile, fumul, pulberile industriale, vaporii, ceata si aerul
rece. La acestea se mai pot adauga unele medicamente cum sunt aspirina, beta-blocantele
(propranolol) si factorii infectiosi.
II.1.Simptome
Criza apare brusc, mai frecvent noaptea, la 2-3 ore dupa adormire, sau in timpul zilei
dupa expunerea la factori alergici, stresuri psihice sau efort fizice. Uneori criza este precedata de
iritabilitate, rinoree, stranuturi repetate, care corespund unei faze prodromale.
Principalele simptome ale crizei de astm bronsic sunt:
- dispneea expiratorie caracterizata printr-un expir fortat, prelungit, suierator, de obicei cu
bradipne,ce determina pacientul sa adopte o pozitie specifica – ortopnee – cu capul inclinat spre
spate si sprijinit in maini; dispneea este urmata de tuse cu expectoratie mucoasa, filanta, care ii
da senzatia de eliberare
- pacientul are un facies caracteristic, ce exprima spaima, sete de aer (exoftalmie, gura
intradeschisa), palid-cenusiu, cu transpiratii reci
- ascultator se constata hipersonoritate pulmonara, murmur vezicular diminuat, raluri sibilante si
ronflante, bradicardie
Starea de rau astmatic
Reprezinta o forma grava de astm bronsic in care crizele se repeta la intervale foarte
scurte sau dureaza peste 24 de ore si se manifesta printr-un sindrom asfixic.
Spre deosebire de crizele obisnuite, starea de rau astmatic se manifesta prin tuse
chinuitoare urmata de absenta tusei, ortopnee cu polipnee, respiratie superficiala, transpiratii
profuze, tahicardie, cresterea tensiunii arteriale, stare de epuizare, somnolenta, encefalopatie
respiratorie si coma hipercapnica.
II.2.Conduita de urgenta
- oxigenoterapie cu oxigen umidificat, 6-8 l/min
- miofilin 1-2 fiole i.v. (bronhodilatator) si hemisuccinat de hidrocortizon 5—200 mg i.v.
- simpaticomimetice sub forma de inhalatii – berotec, salbutamol
- pacientul cu stare de rau astmatic va fi internat, i se explica importanta faptului de a tusi si
expectora si nevoia de a ramane pe cat posibil, in stare de veghe; in cazurile de gravitate extrema

3
se practica intubatie traheala, aspiratie bronsica si ventilatie mecanica pana la restabilirea
pacientului.

III. HEMOPTIZIA
Hemoptizia este expectoratia unei cantitati variabile de sange, provenind din caile respiratorii.
III.1. Cauzele hemoptiziei pot fi:
- tuberculoza pulmonara;
- bronsiectazia
- cancerul bronhopulmonar;
- stenoza mitrala si staza pulmonara din insuficienta cardiaca
- anevrismul aortic (prin erodarea unei bronhii)
- traumatisme toracice si pulmonare
- alte afectiuni ale aparatului respirator, afectiuni cardio-vasculare, intoxicatii etc.
III.2. Simptomatologie
- debutul este cu o senzatie de gadilare a larigelui, caldura retrosternala si gust de sange in gura.
Pacientul prezinta intotdeauna tuse iritativa, soldata cu expulzia sangelui; sangele este rosu-
aprins, aerat, spumos, putand fi amestecat cu un continut mucos sau mucopurulent.
- hemoptiziile mari si mijlocii determina fenomenele vegetative caracteristice hemoragiilor,
adica paloare, anxietate, transpiratii, tahipnee, tahicardie, scaderea tensiunii arteriale.
- este important de facut diagnosticul diferential cu hematemeza, epistaxisul si hemoragia de
origine faringiana, dentara.
III.3. Conduita de urgenta
- repaus absolut, in pozitie semisezanda si repaus vocal absolut
- se recomanda respiratia pe nas, lenta si profunda
- se administreaza lichide reci intern si pungi cu gheata extern
- se combate tusea si se administreaza hemostatice i.v. – clorura de calciu, vitamina C, etamsilat,
etamsilat, cantitati mici de solutii hipertone

IV. PNEUMOTORAXUL SPONTAN

Pneumotoraxul este caracterizat de patrunderea aerului in cavitatea pleurala; are un
tablou clinic dominat de durere toracica violenta si dispnee severa, la care se pot adauga o serie
de fenomene circulatorii care pot merge pana la colaps.
IV.1. Cauze
Pneumotoraxul poate fi produs prin penetratia pleurei viscerale de catre o serie de
procese inflamatorii, bacilare sau nebacilare, pneumonii, bronhopneumonii, abcese pulmonare

4
sau prin penetratia pleurei parietale de catre o serie de factori traumatici, care fac posibila
patrunderea aerului in cavitatea pleurala. Cand orificiul de perforatie este larg, pleura comunica
permanent cu arborele bronsic sau cu exteriorul.
- tuberculoza pulmonara;
- emfizem pulmonar;
- bronsiectazii;
- bronsite cronice;
- tuse convulsiva
- pneumotoraxul idiopatic benign – cu etiologie necunoscuta, apare mai ales la tineri de 18-35
ani
- penumotorax traumatic (sau hemopneumotorax) – se poate produce prin plagi penetrante,
fracturi costale (cand un fragment osos poate perfora pleura), acte chirurgicale
IV.2. Simptome
- junghi toracic violent, care apare brusc, dupa un efort sau acces de tuse
- dispnee accentuata cu polipnee si fenomene de insuficienta respiratorie
- anxietate, cianoza
- uneori soc pleural, cu manifestarile caracteristice socului: tahicardie, puls mic si rapid, paloare
cu cianoza extremitatilor, transpiratii reci
- la inspectie se constata bombarea si imobilizarea hemitoracelui interesat
- ascultator exista abolirea murmurului vezicular si hipersonoritate.
Pneumotoraxul spontan si, in special, cel “cu supapa” reprezinta urgente mari deoarece produc
asfixie si colaps vascular, care pot evolua cu deces
IV.3. Conduita de urgenta
- adoptarea pozitiei semisezande, cu repaus complet, inclusiv vocal
- oxgenoterapie
- combaterea durerii cu algocalmin, fortral injectabil
- administrarea de anxiolitice - diazepam